Capitolul 123, Prima copilărie a lui Iisus

   
   Red Jesus Text: On | Off    Paragraph Numbers: On | Off
Versiune pentru tipărire Versiune pentru tipărire Send by emailSend by email

Cartea Urantia

Capitolul 123

Prima copilărie a lui Iisus

(1355.1) 123:0.1 CA URMARE a incertitudinilor şi temerilor şederii lor în Betleem, Maria nu a înţărcat bebeluşul înainte ca cei trei membri ai familiei să fi ajuns teferi şi nevătămaţi în Alexandria, unde au putut relua o viaţă normală. Ei au trăit la rude, iar Iosif, găsind de lucru la scurtă vreme după sosirea lor, a putut cu uşurinţă să îi întreţină pe ai săi. El a fost angajat ca tâmplar timp de mai multe luni şi apoi ridicat la poziţia de contramaistru al unui grup important de muncitori folosiţi la construirea unui edificiu public, pe atunci în şantier. Această nouă experienţă i-a dat ideea de a se face antreprenor şi constructor după întoarcerea sa la Nazaret.

(1355.2) 123:0.2 De-a lungul acestor primi ani ai primei copilării în care Iisus era lipsit de apărare, Maria a vegheat neobosit ca să nu i se întâmple copilului ei nimic care să poate ameninţa bunăstarea sa sau care să poată deranja, într-un fel sau altul, viitoarea lui misiune pe pământ; nici o mamă nu a mai fost vreodată aşa devotată copilului ei. În căminul unde era Iisus, se aflau şi doi copii aproape de vârsta lui şi, printre vecinii apropiaţi, alţi şase aveau vârsta suficient de apropiată pentru a face din ei tovarăşi de joacă acceptabili. La început, Maria a fost tentată să-l ţină pe Iisus lângă ea. Ea se temea să nu i se întâmple ceva dacă i s-ar fi permis lui Iisus să se joace în grădină cu ceilalţi copii, dar Iosif, cu sprijinul rudei sale, a ajuns la convingerea că această linie de conduită l-ar priva pe Iisus de preţioasa experienţă de a învăţa cum să se adapteze la copii de vârsta lui. Înţelegând că un asemenea program de protecţie exagerată şi neobişnuită risca să-l facă pe Iisus stângaci şi întrucâtva egocentric, Maria şi-a dat în cele din urmă asentimentul planului care îi îngăduia copilului făgăduinţei să crească exact ca toţi ceilalţi copii. Rămânând supusă deciziei luate, ea şi-a făcut datoria de a se pune mereu în gardă, în timp ce mica lume se juca în jurul casei şi în grădină. Numai o mamă iubitoare poate să ştie povara pe care a purtat-o Maria în inimă pentru siguranţa fiului ei în cursul acestor ani ai prunciei şi ai primei lui copilării.

(1355.3) 123:0.3 În cursul celor doi ani de şedere a lor în Alexandria, Iisus s-a bucurat de o bună sănătate şi a continuat să crească în mod normal. În afara unui mic număr de prieteni şi de rude, nimeni nu a fost informat că Iisus era un „copil al făgăduielii”. Una dintre rudele lui Iosif a destăinuit acest lucru câtorva prieteni din Memfis, descendenţi ai îndepărtatului Ikhnaton. Cu un mic grup de credincioşi din Alexandria, ei s-au adunat în somptuoasa locuinţă a unei rude binefăcătoare a lui Iosif, cu puţin timp înainte de întoarcerea în Palestina, pentru a prezenta urările lor familiei din Nazaret şi respectele lor copilului. Cu această ocazie, prietenii adunaţi au dăruit lui Iisus un exemplar complet al traducerii în greacă a Scripturilor ebraice; acest exemplar de texte sacre iudaice nu i-a fost însă înmânat lui Iosif decât înainte ca el şi Maria să fi refuzat invitaţia prietenilor lor din Memfis şi din Alexandria de a rămâne în Egipt. Aceşti prieteni credincioşi afirmau că copilul făgăduielii putea să exercite o mult mai mare influenţă mondială locuind în Alexandria mai degrabă decât în orice alt oraş al Palestinei. Aceste argumente au întârziat pentru o vreme plecarea lui Iosif în Palestina după ce a primit vestea morţii lui Irod.

(1356.1) 123:0.4 În cele din urmă, Iosif şi Maria au părăsit Alexandria pe un vas care pleca spre Joppa, aparţinând prietenului lor Ezraeon, şi sosind în acest port pe la sfârşitul lui august din anul 4 dinaintea erei creştine. Ei s-au dus direct la Betleem, unde au petrecut toată luna septembrie sfătuindu-se cu prietenii şi cu rudele lor pentru a şti dacă trebuiau să rămână acolo sau să se reîntoarcă la Nazaret.

(1356.2) 123:0.5 Maria nu abandonase niciodată complet ideea că Iisus trebuia să crească în Betleem, oraşul lui David. Iosif nu credea cu adevărat că fiul lor era sortit să devină regele eliberator al Israelului. Mai mult, el ştia că el însuşi nu era un adevărat descendent al lui David; faptul de a fi socotit printre urmaşii lui David se datora adopţiei unuia dintre strămoşii săi din linia descendenţilor lui David. Maria credea în mod natural că oraşul lui David era locul cel mai potrivit pentru a-l creşte pe noul candidat la tronul lui David, dar Iosif prefera să-şi încerce norocul cu Irod Antipa mai degrabă decât cu fratele acestuia Arhelaus. El avea mari temeri pentru securitatea copilului în Betleem sau în orice alt oraş din Iudeea; el se gândea că Arhelaus ar fi mai înclinat să urmeze politica de ameninţare a tatălui său Irod, decât o făcea Irod Antipa în Galileea, considerând că acesta era un loc mai bun pentru creşterea şi instruirea copilului, dar i-au trebuit trei săptămâni pentru a înlătura obiecţiile Mariei.

(1356.3) 123:0.6 Pe întâi octombrie, Iosif o convinsese pe Maria şi pe toţi prietenii lor că era preferabil pentru ei să se întoarcă în Nazaret. În consecinţă, la începutul lunii octombrie a anului 4 dinaintea erei creştine, ei au plecat din Betleem în Nazaret pe drumul Lyddei şi al Scythopolisului. Ei au plecat foarte devreme, într-o dimineaţă de duminică; Maria şi copilul erau călare pe un animal de povară nou dobândit, în timp ce Iosif şi cinci rude îi însoţeau mergând pe picioare; rudele lui Iosif nu le îngăduiseră să facă singuri călătoria către Nazaret. Ei se temeau să meargă în Galileea prin Ierusalim şi prin valea Iordanului; nici drumurile din vest nu erau întru totul sigure pentru doi călători izolaţi cu un copil de vârstă fragedă.

(1356.4) 123:1.1 În cea de-a patra zi de călătorie, grupul şi-a atins fără piedici destinaţia. Iosif şi Maria au sosit fără înştiinţare prealabilă în casa lor din Nazaret ocupată, de peste trei ani, de unul dintre fraţii căsătoriţi ai lui Iosif, care a fost într-adevăr surprins să îi vadă; ei îşi văzuseră de treaba lor atât de liniştit, încât nici familia lui Iosif nici cea a Mariei nu ştiau că ei părăsiseră Alexandria. A doua zi, fratele lui Iosif şi-a mutat familia, iar Maria, pentru prima dată de la naşterea lui Iisus, s-a instalat cu adevărat pentru a se bucura de viaţă în propria ei locuinţă cu mica sa familie. În mai puţin de o săptămână, Iosif a găsit de lucru ca tâmplar, şi ei au fost cât se poate de fericiţi.

(1356.5) 123:1.2 Iisus avea cam trei ani şi două luni în momentul întoarcerii lor la Nazaret. El suportase foarte bine toate aceste călătorii şi se bucura de o excelentă sănătate. El încerca o bucurie copilărească şi exuberantă în a profita de o locuinţă la el acasă, unde putea să se zbenguie liber; însă tovărăşia camarazilor săi de joacă din Alexandria îi lipsea foarte mult.

(1356.6) 123:1.3 Pe drumul către Nazaret, Iosif o convinsese pe Maria că ar fi inoportun să răspândească, printre rudele şi printre amicii lor galileeni, vestea că Iisus era un copil al făgăduinţei. Ei au fost de acord să nu facă nici o aluzie nimănui asupra acestui subiect, şi amândoi s-au ţinut de cuvânt cu străşnicie.

(1357.1) 123:1.4 Tot anul al patrulea al lui Iisus a fost pentru el o perioadă de dezvoltare fizică normală şi de activitate mentală puţin obişnuită. În acest timp, el legase o mare prietenie cu un tânăr vecin, un băiat cam de vârsta lui pe nume Iacob. Iisus şi Iacob erau întotdeauna bucuroşi să se joace împreună şi vor deveni cu timpul mari prieteni şi tovarăşi loiali.

(1357.2) 123:1.5 Următorul eveniment important al familiei din Nazaret a fost naşterea unui al doilea copil, Iacob, în dimineaţa zilei de 2 aprilie a anului 3 dinaintea erei creştine. Foarte emoţionat la gândul de a avea un frate mic, Iisus a stat pe lângă el cu orele, doar pentru a observa primele gesturi ale bebeluşului.

(1357.3) 123:1.6 Către mijlocul verii aceluiaşi an, Iosif a construit un mic atelier aproape de izvorul satului şi de caravanserai. După aceea, el a făcut foarte puţină muncă de tâmplărie cu ziua. El avea ca asociaţi pe doi dintre fraţii săi şi alţi câţiva muncitori, pe care îi trimitea să lucreze afară, în vreme ce el însuşi rămânea la atelier ca să fabrice pluguri, juguri şi alte obiecte din lemn. El lucra de asemenea în piele, cu funii şi cu pânze de vele. Iisus creştea; când nu era la şcoală, el îşi petrecea timpul ajutând-o pe mama sa în măruntele munci de gospodărie şi totodată observând munca de la atelier a tatălui său, ascultând conversaţiile şi ştirile schimbate de călăuzele de caravane şi de călătorii veniţi din cele patru colţuri ale lumii.

(1357.4) 123:1.7 În iulie anul acesta, cu o lună înainte ca Iisus să împlinească patru ani, s-a declarat şi s-a răspândit în Nazaret o epidemie malignă de tulburări intestinale, adusă de călătorii caravanelor. Maria a fost atât de alarmată de pericolul la care era expus Iisus prin această epidemie încât şi-a făcut repede bagajul, şi împreună cu cei doi copii ai ei a fugit la ferma fratelui ei, la mai mulţi kilometri în sudul Nazaretului, pe drumul spre Meguiddo, lângă Sarid. Ei nu au reintrat în Nazaret mai devreme de două luni; Iisus a găsit o mare plăcere în prima sa experienţă într-o fermă.

(1357.5) 123:2.1 La ceva mai mult de un an după reîntoarcerea la Nazaret, copilul Iisus a ajuns la vârsta primei lui decizii morale personale şi sincere, la care un Ajustor al Gândirii a venit să locuiască în el. Acest dar al Tatălui Paradisiac servise odinioară împreună cu Machiventa Melchisedec, şi dobândise astfel experienţa operaţiunilor relative la încarnarea unei fiinţe supramuritoare trăind sub înfăţişarea cărnii muritoare. Acest eveniment a survenit pe 11 februarie în anul 2 dinaintea erei creştine. Iisus nu a fost mai conştient de venirea divinului Veghetor decât sunt milioane şi milioane de alţi copii care, înainte de şi din ziua aceea, au primit în mod asemănător aceşti Ajustori ai Gândirii pentru a locui în mintea lor, pentru a lucra la ultima spiritualizare a acestei minţi şi pentru a pregăti supravieţuirea sufletului lor nepieritor aflat în evoluţie.

(1357.6) 123:2.2 În această zi de februarie, a luat sfârşit supravegherea directă şi personală a Conducătorilor Universului în ceea ce priveşte integritatea lui Mihail întrupat în calitate de copil. Din acel moment, şi în decursul întregii dezvoltări umane a încarnării sale, ocrotirea lui Iisus era menită să rămână în grija acestui Ajustor interior şi a îngerilor păzitori asociaţi, secundaţi din când în când de serviciul medianilor desemnaţi pentru îndeplinirea unor sarcini precise care le erau încredinţate potrivit instrucţiunilor superiorilor lor planetari.

(1357.7) 123:2.3 Iisus a împlinit cinci ani în luna august a acestui an; de aceea vorbim despre el ca fiind al cincilea din viaţa sa. În anul 2 dinaintea erei creştine, cu puţin mai mult de o lună înaintea celei de-a cincia aniversări, Iisus a fost foarte fericit de venirea pe lume a surorii sale Miriam, născută în noaptea zilei de 11 iulie. În timpul serii zilei următoare, Iisus a avut o lungă conversaţie cu tatăl său pe seama modului în care diversele grupuri de fiinţe vii vin pe lume ca indivizi distincţi. Partea cea mai preţioasă a primei educaţii a lui Iisus a provenit de la părinţii săi, ca răspuns la întrebările sale chibzuite şi profunde. Iosif nu a uitat niciodată să îşi facă datoria, dându-şi osteneala şi timpul pentru a răspunde numeroaselor întrebări ale băiatului. De la vârsta de cinci ani până la cea de zece ani, Iisus a fost un semn de întrebare continuu. Iosif şi Maria nu puteau răspunde întotdeauna întrebărilor sale, dar nu evitau niciodată să le discute temeinic şi, în orice măsură posibilă, ei îl asistau în eforturile sale de a găsi o soluţie satisfăcătoare la problemele pe care i le sugerase mintea sa ageră.

(1358.1) 123:2.4 De la întoarcerea lor în Nazaret, ei avuseseră o viaţă familială foarte intensă, iar Iosif fusese extrem de ocupat cu construirea noului său atelier şi cu reluarea treburilor sale. El avusese atât de mult de lucru încât nici măcar nu găsise timp să fabrice un leagăn pentru Iacob, însă el remediase acest lucru cu mult înainte de naşterea celui de-al treilea copil, Miriam, pentru ca ea să aibă un leagăn foarte confortabil, în care se cuibărea în vreme ce familia o putea admira. Copilul Iisus participa din toată inima la toate aceste experienţe naturale şi normale ale căminului. El îi aprecia mult pe micul său frate şi pe mica sa surioară, şi îi era de mare ajutor Mariei în îngrijirea lor.

(1358.2) 123:2.5 În vremea aceea, în lumea gentililor, se găseau puţine cămine capabile să dea unui copil o educaţie intelectuală, morală şi religioasă mai bună decât cea a căminelor iudee din Galileea. Aceşti iudei aveau un program sistematic pentru educarea şi instruirea copiilor lor. Ei împărţeau viaţa copiilor în şapte stadii:

(1358.3) 123:2.6 1. Nou-născutul până în a opta sa zi.

(1358.4) 123:2.7 2. Copilul alăptat.

(1358.5) 123:2.8 3. Copilul înţărcat.

(1358.6) 123:2.9 4. Perioada în care depinde de mamă, mergând până la capătul celui de-al cincilea an.

(1358.7) 123:2.10 5. Începutul independenţei copilului şi, în ceea ce priveşte fiii, asumarea responsabilităţii tatălui pentru a se ocupa de educaţia lor.

(1358.8) 123:2.11 6. Băieţii şi fetele adolescenţi.

(1358.9) 123:2.12 7. Tinerii şi tinerele.

(1358.10) 123:2.13 La iudeii din Galileea, obiceiul cerea ca mamele să poarte răspunderea educaţiei copiilor până la cea de-a cincia lor aniversare, iar în cazul în care copilul era băiat, mama trecea această responsabilitate tatălui. În anul acela, Iisus a intrat deci în al cincilea stadiu al carierei unui iudeu galileean; iată de ce, în ziua de 21 august a anului 2 dinaintea erei creştine, potrivit obiceiului, Maria l-a încredinţat oficial lui Iosif pentru continuarea educaţiei sale.

(1358.11) 123:2.14 Deşi Iosif urma acum să-şi asume direct responsabilitatea educaţiei intelectuale şi religioase a lui Iisus, mama sa încă se mai interesa de educaţia lui familială. Ea l-a învăţat să cunoască şi să îngrijească viţa de vie şi florile care se întindeau pe zidurile care înconjurau complet grădina de la domiciliul lor. Tot ea a fost cea care a înţesat terasa casei (dormitorul de vară) cu cutii de nisip puţin adânci, în care Iisus a desenat hărţi şi a exersat de foarte devreme scrierea în aramaică, în greacă, şi mai târziu în ebraică, căci el a învăţat cu timpul să citească, să scrie şi să vorbească fluent în cele trei limbi.

(1358.12) 123:2.15 Iisus s-a vădit a fi din punct de vedere fizic un copil aproape perfect, şi continua să se dezvolte mental şi emoţional într-un mod normal. La sfârşitul celui de-al cincilea an al său, el a suferit o uşoară tulburare digestivă, prima sa maladie benignă.

(1359.1) 123:2.16 Cu toate că Iosif şi Maria au vorbit adesea despre viitorul fiului lor mai mare, dacă aţi fi fost acolo, voi nu aţi fi observat decât dezvoltarea, în epoca şi în mediul său, a unui copil normal, sănătos, fără griji, dar extrem de dornic de a învăţa.

(1359.2) 123:3.1 Cu ajutorul mamei sale, Iisus vorbea deja curent dialectul galileean al limbii aramaice, iar acum tatăl său a început să-l înveţe greaca. Maria o vorbea foarte puţin, dar Iosif vorbea curent greaca şi aramaica. Manualul de studiu pentru limba greacă era exemplarul Scripturilor ebraice - o versiune completă a Legii şi a Profeţiilor - care le fusese oferit la plecarea din Egipt. În tot Nazaretul, existau numai două exemplare complete ale Scripturilor în greacă, iar posesia unuia dintre ele de către familia tâmplarului transforma casa lui Iosif într-un loc foarte căutat; acest lucru i-a permis lui Iisus, în cursul creşterii sale, să întâlnească o procesiune aproape neîntreruptă de persoane care făceau studii serioase sau căutau sincer adevărul. Înainte de sfârşitul anului, Iisus îşi asumase păstrarea acestui inestimabil manuscris, după ce a aflat, în ziua când împlinea şase ani, că această carte sacră îi fusese oferită de prietenii şi de rudele din Alexandria. La puţină vreme după aceea, el putea să citească curent.

(1359.3) 123:3.2 Primul mare şoc din viaţa lui Iisus a survenit cu puţin timp înainte ca el să aibă şase ani. Băiatului i se păruse că tatăl său - sau cel puţin tatăl şi mama sa reuniţi - ştiau totul. De aceea, vă puteţi imagina surpriza acestui copil iscoditor când l-a întrebat pe tatăl său care este cauza unui uşor cutremur de pământ care tocmai se produsese, şi când l-a auzit răspunzând pe Iosif: „Fiul meu, realmente nu ştiu”. Astfel a început lunga şi deconcertanta suită a deziluziilor în cursul căreia Iisus şi-a dat seama că părinţii săi pământeni nu erau nici atoateînţelegători nici atoatecunoscători.

(1359.4) 123:3.3 Primul gând al lui Iosif a fost să spună că respectivul cutremur de pământ fusese cauzat de Dumnezeu, dar un moment de cugetare l-a avertizat că un asemenea răspuns ar provoca imediat nişte întrebări ulterioare încă şi mai stânjenitoare. Chiar şi în prima copilărie a lui Iisus, era dificil să răspundă la întrebările lui cu privire la fenomenele fizice sau sociale spunându-i fără chibzuinţă că Dumnezeu, sau chiar diavolul, era responsabil de acestea. Conform credinţei predominante a poporului iudeu, Iisus era de multă vreme dispus să accepte doctrina spiritelor bune şi a spiritelor rele ca pe o explicaţie posibilă a fenomenelor mentale şi spirituale; dar, de foarte devreme, el a început să se îndoiască că aceste influenţe invizibile ar fi responsabile de evenimentele fizice ale lumii naturale.

(1359.5) 123:3.4 Înainte ca Iisus să aibă şase ani, la începutul verii anului 1 dinaintea erei creştine, Zaharia, Elisabeta şi fiul lor Ioan au venit să facă o vizită familiei din Nazaret. Iisus şi Ioan au petrecut în mod plăcut împreună cât timp a durat această vizită, prima din amintirile lor. Cu toate că vizitatorii nu putuseră să stea decât câteva zile, părinţii au abordat numeroase subiecte, inclusiv proiectele de viitor pentru fiii lor. În timp ce ei erau astfel ocupaţi, băieţii se jucau cu grămezile din nisip de pe terasa casei şi se amuzau împreună în multe alte feluri în adevărata manieră a băieţilor.

(1359.6) 123:3.5 După ce l-a întâlnit pe Ioan, care venea din împrejurimile Ierusalimului, Iisus a început să arate un interes extraordinar pentru istoria Israelului şi să se informeze cu de-amănuntul despre semnificaţia riturilor de sabat, a predicilor din sinagogă şi a tuturor acestor aniversări. Prima sărbătoare care s-a celebrat în mijlocul iernii era aceea a iluminării; ea a durat opt zile; în prima noapte, se aprindea o lumânare şi, în fiecare noapte succesivă, se aprindea de la ea încă câte una. Aceasta comemora consacrarea templului după reintroducerea ceremonialului lui Moise de către Iuda Macabeul. Apoi venea, la începutul primăverii, celebrarea lui Purim, sărbătoarea Estherului şi eliberarea Israelului prin ea. Apoi venea Paştele evreiesc solemn, pe care adulţii îl sărbătoreau în Ierusalim de câte ori era aceasta posibil, în timp ce acasă copiii trebuiau să-şi amintească că, în toată săptămâna, nu trebuia să se mănânce pâine făcută cu plămădeală. Mai târziu venea sărbătoarea primelor fructe, începerea secerişului şi la urmă, cea mai solemnă dintre toate, sărbătoarea anului nou, ziua ispăşirii. Unele dintre aceste celebrări şi practici erau dificil de înţeles pentru mintea tânără a lui Iisus, dar el reflecta serios la toate astea. El a luat atunci parte cu bucurie la sărbătoarea Tabernacolelor, sezonul vacanţelor anuale ale tuturor iudeilor, momentul în care ei campau sub colibele din rămuriş şi se dedau veseliei şi plăcerilor.

(1360.1) 123:3.6 Pe durata acestui an, Iosif şi Maria au avut greutăţi cu Iisus pe seama rugăciunilor sale. El insista să vorbească cu Tatăl său celest cum ar fi vorbit cu Iosif, tatăl său pământesc. Această îndepărtare de modalităţile mai solemne şi mai reverenţioase de comunicare cu Zeitatea era puţin deconcertantă pentru părinţii săi, mai ales pentru mama sa, dar el nu putea fi convins să se schimbe; el îşi spunea rugăciunile întocmai după cum fusese învăţat, după care el insista să aibă „doar o mică discuţie cu Tatăl meu din ceruri”.

(1360.2) 123:3.7 În luna iunie a acelui an, Iosif a cedat atelierul din Nazaret fraţilor săi, şi a început oficial meseria sa de antreprenor. Înainte de sfârşitul anului, venitul familiei devenea mai mult decât triplu. Niciodată până după moartea lui Iosif, familia din Nazaret nu a cunoscut chinurile sărăciei. Familia s-a mărit din ce în ce mai mult; se cheltuiau mulţi bani pe studii şi călătorii complementare, dar venitul în creştere al lui Iosif ţinea întotdeauna pasul cu creşterea cheltuielilor.

(1360.3) 123:3.8 Timp de câţiva ani care au urmat, Iosif a realizat lucrări considerabile în Cana, în Betleem (din Galileea), în Magdala, în Nain, în Sepphoris, în Capernaum şi în Endor, şi a întreprins multe construcţii în Nazaret şi chiar în împrejurimi. Cum Iacob devenea destul de mare pentru a-şi ajuta mama în treburile casnice şi a se ocupa de copiii mai tineri, Iisus a făcut frecvente deplasări cu tatăl său în oraşele şi satele vecine. Iisus era un observator pătrunzător, şi a dobândit multe cunoştinţe practice pe parcursul acestor călătorii în afara casei sale; el înmagazina cu asiduitate cunoştinţe referitoare la om şi la modul lui de viaţă pe pământ.

(1360.4) 123:3.9 În anul acela, Iisus a făcut mari progrese în adaptarea sentimentelor sale energice şi a impulsurilor sale viguroase la exigenţele cooperării familiale şi ale disciplinei căminului. Maria era o mamă iubitoare, dar destul de strictă în privinţa disciplinei; totuşi, sub multe raporturi, Iosif era cel care exercita cel mai mare control asupra lui Iisus, căci el avea obiceiul să se aşeze pe lângă băiat şi să-i explice complet raţiunile reale şi subiacente ale necesităţii de a disciplina dorinţele personale din respect pentru bunăstarea şi liniştea întregii familii. Când situaţia îi era explicată lui Iisus, el coopera întotdeauna cu inteligenţă şi de bunăvoie cu dorinţele părinţilor şi cu regulile familiale.

(1360.5) 123:3.10 Când mama sa nu avea nevoie de ajutorul său în casă, Iisus ocupa o mare parte din clipele lui de răgaz cu studiul plantelor şi al florilor în timpul zilei, şi cu cel al stelelor, seara. El arăta o tendinţă supărătoare de a sta întins pe spate şi a contempla cu minunare cerul înstelat, cu mult timp după ora obişnuită de culcare din căsuţa atât de bine ordonată din Nazaret.

(1361.1) 123:4.1 Acesta a fost într-adevăr un an plin de frământări în viaţa lui Iisus. La începutul lui ianuarie, o mare viforniţă s-a abătut peste Galileea. Stratul de zăpadă care căzuse avea şaizeci de centimetri grosime; aceasta a fost cea mai puternică cădere de zăpadă pe care a văzut-o Iisus în viaţa sa, şi una dintre cele mai importante din Nazaret în o sută de ani.

(1361.2) 123:4.2 Distracţiile copiilor iudei de pe vremea lui Iisus erau mai degrabă limitate; prea adesea, copiii imitau în jocurile lor ocupaţiile mai serioase ale mai vârstnicilor. Ei se jucau mult de-a căsătoria şi de-a înmormântarea, ceremonii pe care la vedeau atât de frecvent, şi care erau atât de spectaculoase. Ei dansau şi cântau, dar aveau foarte puţine jocuri organizate, la fel ca acelea care le fac plăcere copiilor moderni.

(1361.3) 123:4.3 În compania unui băiat din vecinătate, şi mai târziu a fratelui său Iacob, lui Iisus îi plăcea să se joace în colţul cel mai îndepărtat al atelierului familial al tâmplarului, unde ei se amuzau foarte tare cu talaş şi cu butuci de lemn. Îi era întotdeauna greu lui Iisus să înţeleagă răul care se găsea în jucarea anumitor jocuri interzise în ziua de sabat, însă el nu a uitat niciodată să se conformeze dorinţelor părinţilor săi. El avea o aptitudine către umor şi joc care avea foarte puţine ocazii de a se exprima în mediul său ambiant şi în generaţia sa; dar, până la vârsta de paisprezece ani, cea mai mare parte din timp, el era voios şi avea inima uşoară.

(1361.4) 123:4.4 Maria întreţinea un porumbar pe acoperişul grajdului alăturat casei. Ei consacrau produsul din vânzarea porumbeilor unui fond special de caritate pe care Iisus îl administra, după ce a scăzut din el dijma pe care o vărsa prepusului sinagogii.

(1361.5) 123:4.5 Singurul accident veritabil al lui Iisus, până acum, a fost o cădere pe scara de piatră a curţii din dos care conducea la dormitorul de pe terasa cu acoperământ de pânză. Aceasta s-a întâmplat în iulie în timpul unei furtuni de nisip neaşteptate care venea din est. Vânturile calde răscoleau în rafale nisipul fin suflând în general în sezonul ploilor, mai ales în martie şi aprilie. Era ceva extraordinar să vezi o asemenea furtună în iulie. Când ea a survenit, Iisus se juca ca de obicei pe terasa casei, căci, pe durata unei mari părţi din sezonul uscat, aceasta era sala de joacă obişnuită. Coborând scara, el a fost orbit de nisip şi a căzut. După acest accident, Iosif a construit o balustradă pe ambele părţi ale scării.

(1361.6) 123:4.6 Nu era nici o cale de a preveni acest accident. Aceasta nu a fost o neglijenţă imputabilă păzitorilor temporari mediani, căci un median primar şi unul secundar fuseseră însărcinaţi cu supravegherea băiatului; nici serafimul păzitor nu era vinovat. Pur şi simplu, acest lucru nu se putea evita. Dar acest uşor accident, care a survenit în timp ce Iosif era la Endor, a pricinuit o îngrijorare atât de mare în mintea Mariei, încât ea a încercat în mod nesăbuit să îl ţină pe Iisus foarte aproape de ea timp de câteva luni.

(1361.7) 123:4.7 Personalităţile celeste nu intervin arbitrar în accidente, care sunt evenimente curente de natură fizică. În împrejurări obişnuite, numai medianii acţionau asupra condiţiilor materiale pentru a ocroti persoanele, bărbaţi sau femei, care aveau un destin special, şi, chiar şi în situaţiile speciale, ei nu puteau opera în acest sens decât conformându-se poruncilor specifice ale superiorilor lor.

(1361.8) 123:4.8 Aceasta nu a fost decât unul dintre mai multe accidente minore secundare care s-au întâmplat ulterior acestui tânăr curios şi aventuros. Dacă veţi lua în considerare copilăria şi tinereţea obişnuite ale unui băiat dinamic, atunci veţi avea o idee destul de bună despre începuturile carierei pământene ale lui Iisus, şi aproape că vă veţi putea imaginea îngrijorarea pe care a pricinuit-o părinţilor săi, şi în special mamei lui.

(1362.1) 123:4.9 Iosif, al patrulea copil al familiei din Nazaret, s-a născut în dimineaţa zilei de miercuri 16 martie a anului 1 al erei creştine.

(1362.2) 123:5.1 Iisus avea acum şapte ani, vârsta la care copiii iudei trebuie să îşi înceapă oficial educaţia lor în şcolile sinagogii. În consecinţă, el a început în luna august a acelui an în viaţa sa frământată de şcolar din Nazaret. Deja, băiatul citea, scria şi vorbea curent două limbi, aramaica şi greaca. El trebuia acum să se familiarizeze cu sarcina de a învăţa să citească, să scrie şi să vorbească în limba ebraică. El privea cu mult interes noua viaţă şcolară care se deschidea înaintea lui.

(1362.3) 123:5.2 Timp de trei ani - până când a împlinit zece ani - el a frecventat şcoala primară a sinagogii Nazaretului. În decursul acestor trei ani, el a studiat noţiunile de început ale Cărţii Legii, aşa cum era ea redactată în limba ebraică. În decursul celor trei ani următori, el a studiat la şcoala superioară, şi a memorat prin metoda repetării cu voce tare, învăţăturile cele mai profunde ale legii sacre. El şi-a primit diploma de la şcoala sinagogii în cursul celui de-al treisprezecelea an, şi a fost înapoiat părinţilor săi de către şefii sinagogii ca „fiu de comandă” educat - de acum înainte cetăţean responsabil al comunităţii Israelului, ceea ce îi impunea să asiste la Paştele din Ierusalim; în consecinţă, el a participat, în anul acela, la primul său Paşte în tovărăşia tatălui şi mamei lui.

(1362.4) 123:5.3 În Nazaret, elevii se aşezau în semicerc pe podea, în timp ce profesorul lor, chazanul, un prepus al sinagogii, era aşezat în faţa lor. Începând cu Cartea Leviticului, ei treceau la studiul altor cărţi ale Legii, urmate de cea a Profeţilor şi a Psalmilor. Sinagoga Nazaretului poseda un exemplar complet al Scripturilor în ebraică. Înainte de vârsta de doisprezece ani, nu se studia nimic altceva decât Scripturile. Pe durata lunilor de vară, orele de clasă erau foarte scurtate.

(1362.5) 123:5.4 Iisus a devenit devreme un maestru în ebraică. Ca tânăr bărbat, când nu rămânea în Nazaret nici un vizitator însemnat, lui i se cerea adesea să citească Scripturile ebraice fidelilor adunaţi în sinagogă pentru slujbele religioase regulate ale sabatului.

(1362.6) 123:5.5 Bineînţeles, şcolile sinagogii nu aveau manuale. Pentru a preda, chazanul formula o expunere pe care elevii o repetau la unison după el. Când aveau acces la cărţile scrise ale Legii, studenţii îşi învăţau lecţiile citind cu voce tare şi repetând constant.

(1362.7) 123:5.6 În plus faţă de educaţia sa oficială, Iisus a început să ia contact cu natura umană din cele patru părţi ale lumii, datorită faptului că oameni din numeroase ţări veneau la şi plecau din atelierul de reparaţii al tatălui său. Crescând, el se amesteca nestânjenit în caravanele care poposeau lângă izvor pentru a se odihni şi a-şi potoli foamea. Vorbind curent greaca, lui nu îi venea prea greu să converseze cu majoritatea călătorilor şi călăuzelor de caravane.

(1362.8) 123:5.7 Nazaret era un popas pe drumul caravanelor şi o răscruce de drumuri. Oraşul era foarte populat de gentili şi în acelaşi timp era bine cunoscut în calitate de centru în care se interpreta în mod liberal legea iudaică tradiţională. În Galileea, iudeii s-au amestecat cu gentilii în mod mai liber decât se obişnuia în Iudeea. Dintre toate oraşele Galileii, în Nazaret iudeii erau cei mai liberali în interpretarea restricţiilor sociale bazate pe temerile de contaminare ca rezultat al contactului cu gentilii. Aceste condiţii dăduseră naştere unei maxime curente în Ierusalim: „E oare cu putinţă să iasă ceva bun din Nazaret?”.

(1363.1) 123:5.8 Iisus a primit formaţia sa morală şi cultura sa spirituală în principal în propriul său cămin. El a dobândit de la chazan foarte mult din educaţia sa intelectuală şi teologică. Cât despre educaţia reală - echipamentul minţii şi al inimii pentru a încerca efectiv să înfrunte dificilele probleme ale vieţii - el a obţinut-o amestecându-se cu semenii lui. Această strânsă asociere cu tovarăşii săi tineri şi bătrâni, iudei şi gentili, a fost cea care i-a dat ocazia de a cunoaşte rasa umană. Iisus era educat în cel mai înalt grad, în sensul că el înţelegea complet oamenii şi îi iubea cu devotament.

(1363.2) 123:5.9 În decursul tuturor anilor din sinagogă, el a fost un student strălucit, care poseda un mare avantaj datorită faptului că el cunoştea bine trei limbi. Cu ocazia terminării cursului lui Iisus de la şcoală, chazanul din Nazaret i-a atras atenţia lui Iosif că el se temea că „a învăţat mai multe lucruri din întrebările pătrunzătoare ale lui Iisus decât fusese el capabil să predea tânărului băiat”.

(1363.3) 123:5.10 Pe întregul parcurs al studiilor sale, Iisus a învăţat mult şi a dobândit o mare inspiraţie din predicile regulate ale sabatului de la sinagogă. Era obiceiul de a cere vizitatorilor de marcă, care se opreau în Nazaret pe durata sabatului, să ia cuvântul în sinagogă. Crescând, Iisus a auzit mulţi mari gânditori ai întregii lumii iudee expunându-şi punctele lor de vedere, şi deopotrivă de mulţi iudei mai puţin ortodocşi, căci sinagoga din Nazaret era un centru avansat şi liberal de gândire şi de cultură ebraică.

(1363.4) 123:5.11 Pe când intra în şcoală la şapte ani (în această epocă, iudeii tocmai puseseră în vigoare o lege asupra învăţământului obligatoriu), era obiceiul ca elevii să-şi aleagă „textul de aniversare”, un soi de regulă de aur pentru a-i călăuzi în timpul tuturor studiilor lor, şi pe marginea căruia ei aveau adesea să dezerteze cu ocazia examenului lor de la vârsta de treisprezece ani. Textul pe care îl alesese Iisus era luat de la profetul Isaia: „Spiritul Domnului Dumnezeu este peste mine, pentru că Domnul m-a uns; el m-a trimis pentru a duce vestea cea bună celor blajini, pentru a alina durerile, pentru a proclama libertatea celor captivi şi pentru a elibera prizonierii spirituali”.

(1363.5) 123:5.12 Nazaret era unul dintre cele douăzeci şi patru de centre de preoţie ale naţiunii ebraice. Clerul Galileii era mai liberal decât scribii şi rabinii Iudeii în interpretarea legilor tradiţionale. Şi, în Nazaret, ei erau de asemenea mai liberali în ceea ce privea respectarea sabatului; de aceea, Iosif avea obiceiul de a-l lua pe Iisus la plimbare în după-amiezile de sabat. Una dintre excursiile lor favorite consta în căţărarea pe înaltul deal din vecinătatea casei lor, de unde aveau o vedere panoramică peste toată Galileea. La nord-vest, în zilele limpezi, se vedea lunga creastă a muntelui Carmel coborând către mare. Iisus l-a auzit de multe ori pe tatăl său povestind istoria lui Ilie, unul dintre primii din descendenţa profeţilor evrei, care l-a acuzat pe Acab şi i-a demascat pe preoţii din Baal. La nord, muntele Hermon îşi înălţa piscul înzăpezit într-o splendoare maiestuoasă şi monopoliza linia de orizont; pe aproape o mie de metri, versanţii săi superiori străluceau de albul zăpezilor eterne. În depărtare, în orient, se desluşea valea Iordanului şi, mult mai departe, colinele pietroase ale Moabului. De asemenea în sud şi în est, când soarele ilumina zidurile de marmură, se zăreau oraşele greco-romane din Decapole cu amfiteatrele şi cu templele lor pretenţioase. Iar atunci când ei întârziau la asfinţitul soarelui, puteau să distingă, în vest, corăbiile cu pânze în depărtare pe Mediterană.

(1364.1) 123:5.13 Iisus putea să observe convoaiele de caravane care îşi urmăreau drumul în cele patru direcţii, intrând şi ieşind din Nazaret; în sud, el putea să vadă întinsa şi fertila ţară a câmpiei Esdraelonului care se întindea către muntele Gilboa şi către Samaria.

(1364.2) 123:5.14 Când nu escaladau înălţimile pentru a privi peisajul îndepărtat, ei se plimbau la ţară şi studiau natura sub diversele ei aspecte potrivit sezoanelor. Cea mai timpurie educaţie a lui Iisus, în afară de aceea a căminului familial, a constat în a lua un contact respectuos şi plin de înţelegere cu natura.

(1364.3) 123:5.15 Înainte să aibă opt ani, el era cunoscut de toate mamele de familie şi de toate tinerele femei din Nazaret; ele îl întâlniseră şi stătuseră de vorbă cu el la izvorul de lângă casa lui, care era unul dintre centrele sociale de întâlnire şi de comeraj ale întregului oraş. În anul acela, Iisus a învăţat să mulgă vaca familiei şi să aibă grijă de celelalte animale. În timpul acestui an şi în anul următor, el a învăţat şi să facă brânză şi să ţese. La zece ani, el era deja un ţesător priceput. Către această epocă s-a întâmplat ca Iisus şi micul său vecin Iacob să devină mari prieteni ai olarului Nathan, care lucra lângă izvorul care curgea pe acolo; în timp ce ei îi observau degetele agile modelând argila de pe roata de olar, amândoi s-au gândit de multe ori să devină olari când vor fi mari. Nathan avea multă afecţiune pentru cei doi băieţi, şi le dădea adesea lut cu care să se joace; el se străduia să le stimuleze imaginaţia lor creatoare sugerându-le să se întreacă în modelarea unor diverse obiecte şi animale.

(1364.4) 123:6.1 Acesta a fost un an de şcoală interesant. Deşi Iisus nu a fost un student excepţional, el era un elev silitor şi se clasa în prima treime a clasei sale; el îşi făcea atât de bine treaba încât era scutit de prezenţă o săptămână pe lună. El îşi petrecea în general această săptămână fie cu unchiul pescar pe malurile mării Galileii, lângă Magdala, fie la ferma altuia dintre unchii săi (fratele mamei sale) la opt kilometri în sudul Nazaretului.

(1364.5) 123:6.2 Cu toate că mama sa a devenit exagerat de îngrijorată din pricina sănătăţii şi a siguranţei lui, ea se obişnuia puţin câte puţin cu aceste şederi departe de acasă. Unchii şi mătuşile lui Iisus îl iubeau mult; a rezultat între ei, în cursul acestui an şi al câtorva din cei următori, o vie competiţie pentru a se asigura de compania sa pe durata vizitelor lunare. Prima dată (de la frageda sa copilărie) când a stat o săptămână la ferma unchiului său a fost în ianuarie al acelui an; prima sa săptămână de experienţă a pescuitului pe marea Galileii a avut loc în luna mai.

(1364.6) 123:6.3 Cam prin perioada aceasta, Iisus a întâlnit un profesor de matematică din Damasc şi, după ce a învăţat câteva noi tehnici aritmetice, el şi-a consacrat matematicii timp de mai mulţi ani. El a dobândit un acut simţ al numerelor, al distanţelor şi al proporţiilor.

(1364.7) 123:6.4 Iisus a început să îl aprecieze mult pe fratele său Iacob. La sfârşitul anului, el începuse să-l înveţe alfabetul.

(1364.8) 123:6.5 În anul acela, Iisus a făcut aranjamente pentru a schimba produse lactate contra unor lecţii de harpă. El avea un gust neobişnuit pentru tot ceea ce era muzical. Mai târziu, el a contribuit mult la încurajarea muzicii vocale printre tinerii săi camarazi. Când a avut opt ani, el era deja un harpist îndemânatic şi îl încânta enorm să-şi delecteze familia şi prietenii cu extraordinare sale interpretări şi cu frumoasele sale improvizări.

(1365.1) 123:6.6 În vreme ce Iisus făcea progrese remarcabile la şcoală, nu totul decurgea fără piedici pentru părinţii şi pentru maeştrii lui. El persista în a pune o mulţime de întrebări stânjenitoare ce ţineau atât de ştiinţă, cât şi de religie, în particular unele legate de geografie şi de astronomie. El stăruia în mod deosebit să ştie de ce era un anotimp uscat şi un anotimp de ploi în Palestina. De nenumărate ori, el a căutat explicaţia marii diferenţe dintre temperaturile din Nazaret şi cele din valea Iordanului. El nu înceta, ca să zicem aşa, niciodată să pună întrebări de genul acesta, inteligente, dar stânjenitoare.

(1365.2) 123:6.7 Cel de-al treilea frate al său, Simion, s-a născut în seara zilei de vineri, pe 14 aprilie al acestui an, anul 2 al erei creştine.

(1365.3) 123:6.8 În februarie, Nahor, profesor dintr-o academie rabinică a Ierusalimului, a venit la Nazaret pentru a-l observa pe Iisus după ce îndeplinise o misiune similară la Zaharia lângă Ierusalim. El a venit la Nazaret la îndemnul tatălui lui Ioan. În primul rând, el a fost întrucâtva şocat de francheţea lui Iisus şi de maniera sa foarte puţin clasică de a se raporta la lucrurile religioase. El a atribuit asta faptului că Galileea era îndepărtată de centrele evreieşti de învăţământ şi de cultură, şi i-a sfătuit pe Iosif şi pe Maria să-i permită să îl ia pe Iisus la Ierusalim, unde putea să beneficieze de avantajele educaţiei şi instruirii în centrul culturii iudaice. Maria era pe jumătate gata să consimtă; ea era convinsă că fiul ei mai mare avea să devină Mesia, eliberatorul iudeilor. Iosif ezita; el era deopotrivă convins că, atunci când va creşte, Iisus va deveni un om al destinului, însă era profund nesigur de ceea ce ar putea fi acel destin. El nu s-a îndoit totuşi niciodată realmente că fiul său urma să îndeplinească o mare misiune pe pământ. Cu cât se gândea mai mult la sfatul lui Nahor, cu atât mai mult se îndoia de înţelepciunea acestei propuneri de şedere la Ierusalim.

(1365.4) 123:6.9 Din cauza acestei divergenţe de opinii între Iosif şi Maria, Nahor a cerut permisiunea de a prezenta întreaga problemă lui Iisus. Iisus a ascultat atent şi a vorbit despre acest lucru cu Iosif, cu Maria şi cu un vecin, Iacob zidarul, al cărui fiu era camaradul său de joacă favorit. Două zile mai târziu, Iisus a făcut cunoscut că era o mare divergenţă de opinii între părinţii săi şi sfătuitorii săi, şi că el nu se socotea competent să îşi asume responsabilitatea unei asemenea decizii, căci nu se simţea foarte înclinat nici într-un sens nici în celălalt. În aceste condiţii, el decisese în final să „vorbească cu Tatăl meu care este în ceruri”. Deşi nu a fost perfect sigur de răspuns, el simţea că trebuia mai degrabă să rămână acasă, „cu tatăl meu şi cu mama mea”. El a adăugat: „Ei care mă iubesc atât de mult, trebuie să fie capabili să facă mai mult pentru mine şi să mă îndrume cu mai multă siguranţă decât străinii care îmi pot vedea trupul şi îmi pot observa gândurile, dar cu greu mă pot cunoaşte cu adevărat”. Ei au fost cu toţii minunaţi, şi Nahor s-a reîntors la Ierusalim. Şi aceasta s-a petrecut cu mulţi ani înainte de a se lua din nou în consideraţie ideea că Iisus ar putea să îşi părăsească căminul.

Foundation Info

Versiune pentru tipărire Versiune pentru tipărire

Urantia Foundation, 533 W. Diversey Parkway, Chicago, IL 60614, USA
Tel: +1-773-525-3319; Fax: +1-773-525-7739
© Urantia Foundation. All rights reserved