Cartea Urantia
Partea a II-a
Prezentat de un Corp din Nebadon al Universului Local Personalităţi activând cu autoritatea lui Gabriel al Salvingtonului.
Cartea Urantia
Capitolul 32
32:0.1 (357.1) UN UNIVERS local este opera unui Fiu Creator din ordinul paradisiac al Mihaililor. El cuprinde o sută de constelaţii, fiecare având o sută de sisteme de lumi locuite. Fiecare sistem va conţine în cele din urmă aproximativ o mie de sfere locuite.
32:0.2 (357.2) Aceste universuri din timp şi spaţiu sunt toate evolutive. Planul creativ al Mihaililor din Paradis urmează întotdeauna calea evoluţiei treptate şi a dezvoltării progresive a naturilor şi capacităţilor fizice, intelectuale şi spirituale ale multitudinii de creaturi care locuiesc pe diversele sfere de ordin variat cuprinse într-un astfel de univers local.
32:0.3 (357.3) Urantia aparţine unui univers local al cărui suveran este Dumnezeul-om din Nebadon, Isus din Nazaret şi Mihail din Salvington, iar toate planurile lui Mihail pentru acest univers local au fost aprobate în întregime de Trinitatea Paradisului înainte ca el să se fi angajat în suprema aventură din spaţiu.
32:0.4 (357.4) Fiii lui Dumnezeu îşi pot alege tărâmurile activităţilor lor de creatori, însă iniţial aceste creaţii materiale au fost proiectate şi planificate de Arhitecţii Universului Maestru.
32:1.1 (357.5) Manipulările preuniversale ale forţei-spaţiu şi ale energiilor primordiale reprezintă sunt munca Organizatorilor de Forţă Principali din Paradis; în domeniile suprauniversului însă, când energia emergentă devine sensibilă la gravitaţia locală sau liniară, ei se retrag în favoarea directorilor de putere ai suprauniversului respectiv.
32:1.2 (357.6) În crearea unui univers local aceşti directori de putere funcţionează numai în fazele de creaţie premateriale şi în fazele posterioare forţei; Pentru un Fiu Creator nu există nici o oportunitate de a începe organizarea universului până când directorii de putere nu au efectuat o mobilizare suficientă a energiilor-spaţiu pentru a oferi o bază materială - sori fizici şi sfere materiale - universului emergent.
32:1.3 (357.7) Universurile locale au toate aproximativ acelaşi potenţial energetic, cu toate că diferă foarte mult în dimensiuni fizice, şi pot varia din când în când în ceea ce priveşte conţinutul lor de materie vizibilă. Încărcătura de energie şi înzestrarea de potenţial material ale unui univers local sunt determinate de manipulările directorilor de putere şi ale predecesorilor acestora, precum şi de activităţile Fiului Creator şi de înzestrarea cu control fizic inerent posedată de asociatul său creativ.
32:1.4 (358.1) Încărcătura energetică a unui univers local este de aproximativ o sută de ori mai mică decât înzestrarea cu forţă a suprauniversului lui. În cazul Nebadonului, universul vostru local, materializarea masei este doar cu puţin mai mică. Din punct de vedere fizic, Nebadonul posedă toată dotarea fizică de energie şi de materie care poate fi găsită în oricare din creaţiile locale din Orvonton. Singura limitare fizică a extinderii universului local al Nebadonului comportă în încărcătura cantitativă de energie-spaţiu supusă controlului gravitaţional al puterilor şi al personalităţilor asociate reprezentând ansamblul mecanismului acestui univers.
32:1.5 (358.2) Când energia-materie a atins un anumit stadiu de materializare a masei, pe scenă îşi face apariţia un Fiu Creator, însoţit de o Fiică Creatoare a Spiritului Infinit. Odată cu apariţia Fiului Creator, începe construcţia sferei arhitecturale care este destinată să devină lumea-sediu a universului local proiectat. Vreme de epoci îndelungate, o astfel de creaţie locală evoluează, sorii se stabilizează, planetele se formează şi se lansează pe orbitele lor, în timp ce se continuă munca de creaţie a lumilor arhitecturale destinate să servească drept cartiere generale pentru constelaţiile şi drept capitale sistemelor.
32:2.1 (358.3) Fiii Creatori sunt precedaţi în organizarea universului de directorii de putere şi de alte fiinţe care au provenit din a Treia Sursă-Centru. Pe baza energiilor spaţiului, care au fost astfel organizate în prealabil, Mihail, Fiul vostru Creator, a fondat ţinuturile locuite ale universului Nebadonului şi de atunci până acum s-a consacrat cu asiduitate administrării lor. Din energia preexistentă, aceşti Fii divini materializează materie vizibilă, proiectează creaturi vii şi, în cooperare cu prezenţa universală a Spiritului Infinit, creează o suită variată de personalităţi spirituale.
32:2.2 (358.4) Aceşti directori de putere şi controlori de energie, care l-au precedat mult timp pe Fiul Creator în munca fizică preliminară de organizare a universului, servesc mai târziu într-o legătură magnifică cu acest Fiu al Universului, păstrând pentru totdeauna controlul asociat al energiilor pe care le-au organizat şi le-au pus în circuit iniţial. Pe Salvington funcţionează acum aceleaşi o sută de centre care au cooperat cu Fiul vostru Creator la formarea originară acestui univers local.
32:2.3 (358.5) Primul act înfăptuit de creaţie fizică în Nebadon a constat în organizarea lumii-sediu, sfera arhitecturală a Salvingtonului cu sateliţii ei. Din perioada acţiunilor iniţiale ale centrelor de putere şi ale controlorilor fizici până la sosirea statului major viu pe sferele desăvârşite ale Salvingtonului, s-au scurs ceva mai mult de un miliard de ani ai timpului vostru planetar actual. Construcţia Salvingtonului a fost urmată imediat de crearea celor o sută de lumi-sediu ale Constelaţiilor proiectate şi a celor zece mii de sfere-sediu ale sistemelor locale proiectate de control şi de administrare planetară, împreună cu sateliţii lor arhitecturali. Astfel de lumi arhitecturale sunt concepute pentru a găzdui atât personalităţi fizice, cât şi spirituale, precum şi fiinţele aflate în stadiile morontiale mediatoare şi de tranziţie ale existenţei.
32:2.4 (359.1) Salvingtonul, lumea-sediu a Nebadonului, este situat exact în centrul energiei masice a universului local. Universul vostru local nu este însă un sistem astronomic individual, deşi în centrul lui fizic există un sistem vast.
32:2.5 (359.2) Salvington este cartierul general personal al lui Mihail din Nebadon, însă acesta din urmă nu se va găsi întotdeauna colo. Funcţionarea armonioasă a universului vostru local nu mai necesită prezenţa continuă a Fiului Creator pe sfera capitală, însă nu tot aşa se întâmplă în epocile primitive ale organizării fizice. Un Fiu Creator nu poate să îşi părăsească lumea sediu înainte ca stabilizarea gravitaţională a domeniului să fi fost efectuată, prin materializarea unei energii suficiente pentru a permite diverselor circuite şi sisteme să se echilibreze unele pe altele prin atracţie materială reciprocă.
32:2.6 (359.3) În curând, planul fizic al universului este înfăptuit, iar Fiul Creator, în asociere cu Spiritul Creativ, proiectează planul său de creare a vieţii, după care acest reprezentant al Spiritului Infinit îşi începe funcţionarea ca personalitate creativă distinctă. Când primul său act creativ este formulat şi executat, i-a fiinţă Steaua Strălucitoare a Dimineţii, personificarea conceptului creativ iniţial de identitate şi de ideal al divinităţii. Aceasta este şeful executiv al universului, asociatul personal al Fiului Creator, o fiinţă asemenea lui sub toate aspectele caracterului, însă deosebit de limitată în atributele divinităţii.
32:2.7 (359.4) Iar acum, după ce mâna-dreaptă şi şeful executiv al Fiului Creator a fost pusă la dispoziţie, urmează aducerea în existenţă a unei vaste şi minunate desfăşurări de creaturi diverse. Fiii şi fiicele universului local îşi fac apariţia, şi la puţin timp după aceea, acestei creaţii i se asigură un guvern, care se extinde de la consiliile supreme ale universului până la părinţii constelaţiilor şi la suveranii sistemelor locale. Aceste sisteme sunt agregatele acelor lumi care sunt desemnate apoi să devină lăcaşurile diverselor rase muritoare ale creaturilor înzestrate cu voinţă; şi fiecare dintre aceste lumi va fi prezidată de un Prinţ Planetar.
32:2.8 (359.5) Iar apoi, când un astfel de univers a fost astfel complet organizat şi pe deplindotat, Fiul Creator răspunde la propunerea Tatălui de a crea omul muritor în imaginea lor divină.
32:2.9 (359.6) Organizarea lăcaşurilor planetare este încă în curs de desfăşurare în Nebadon, deoarece acest univers este de fapt un grup tânăr în ţinuturile stelare şi planetare din Orvonton. La ultima înregistrare, în Nebadon existau 3.840.101 planete locuite, iar Satania, sistemul local al lumii voastre, este destul de tipic în alte sisteme.
32:2.10 (359.7) Satania nu este un sistem fizic uniform, o unitate sau o organizare astronomică simplă. Cele 619 lumi locuite ale ei sunt situate în peste cinci sute de sisteme fizice diferite. Numai cinci dintre aceste sisteme au mai mult de două lumi locuite, iar dintre acestea numai una are patru planete populate, în timp ce patruzeci şi şase de sisteme au două lumi locuite.
32:2.11 (359.8) Sistemul Satania de lumi locuite este foarte îndepărtat de Uversa şi de marele roi de sori care funcţionează ca centru fizic şi astronomic al celui de-al şaptelea supraunivers. Din Jerusem, capitala Sataniei, sunt peste două sute de mii de ani lumină până în centrul fizic al suprauniversului din Orvonton, departe, foarte departe în diametrul dens al Căii Lactee. Satania se află la periferia universului local, iar Nebadonul este acum foarte mult în afară, aproape de marginea exterioară a Orvontonului. De la cel mai exterior sistem de lumi locuite până în centrul suprauniversului, distanţa este un pic mai mică de două sute cincizeci de mii de ani-lumină.
32:2.12 (360.1) Universul Nebadonului se roteşte acum departe în sud-estul circuitului suprauniversal al Orvontonului. Universurile cele mai apropiate de el sunt: Avalon, Henselon, Sanselon, Portalon, Wolvering, Fanoving şi Alvoring.
32:2.13 (360.2) Evoluţia unui univers local este însă o poveste lungă. Capitolele care se referă la supraunivers introduc acest subiect; cele din această secţiune, referitoare la creaţiile locale, îl continuă, în timp ce acelea care urmează, abordând istoria şi destinul Urantiei, completează relatarea. Însă voi nu puteţi înţelege în mod adecvat destinul muritorilor unei astfel de creaţii locale decât printr-o examinare atentă a expunerilor ce se referă la viaţa şi la învăţăturile Fiului vostru Creator, aşa cum a trăit el odinioară viaţa de om, sub înfăţişarea trupului muritor, în propria voastră lume evolutivă.
32:3.1 (360.3) Singura creaţie perfect stabilizată este Havona, universul central, care a fost creat direct de gândirea Tatălui Universal şi de cuvântul Fiului Etern. Havona este un univers existenţial, perfect şi complet, înconjurând lăcaşul Deităţilor eterne, centru al tuturor lucrurilor. Creaţiile celor şapte suprauniversuri sunt finite, evolutive şi progresive fără excepţie.
32:3.2 (360.4) Sistemele fizice din timp şi spaţiu au toate o origine evolutivă. Ele nu sunt nici măcar stabilizate fizic înainte de a fi lansate pe orbitele lor în circuitele stabilite ale suprauniversurilor lor. Si nici un univers local nu este stabilizat în lumină şi viaţă până când posibilităţile sale fizice de expansiune şi de dezvoltare nu au fost epuizate, şi până când statutul spiritual al tuturor lumilor sale locuite nu a fost stabilit şi stabilizat pentru totdeauna.
32:3.3 (360.5) Mai puţin în universul central, perfecţiunea este o realizare progresivă. Creaţia centrală ne oferă un model de perfecţiune, însă toate celelalte tărâmuri trebuie să atingă acea perfecţiune prin metodele stabilite pentru avansarea acelor lumi sau universuri particulare, iar planurile Fiului Creator de realizare a organizării, evoluţia, disciplinarea şi stabilizarea respectivelor universuri locale sunt caracterizate de o varietate aproape infinită.
32:3.4 (360.6) Cu excepţia prezenţei deităţii Tatălui, fiecare univers local este, într-un anumit sens, o reproducere a organizării administrative a creaţiei centrale sau arhetipului central. Cu toate că Tatăl Universal este prezent personal în universul rezidenţial, el nu locuieşte în minţile fiinţelor care îşi au originea în acel univers, aşa cum o face efectiv cu sufletele muritorilor din timp şi spaţiu. Se pare că există o compensaţie infinit de înţeleaptă în ajustarea şi în reglarea problemelor spirituale ale vastei creaţii. În universul central, Tatăl este prezent personal ca atare, însă este absent din mintea copiilor acelei creaţii perfecte; în universurile din spaţiu, Tatăl nu este prezent în persoană, fiind reprezentat de Fiii Săi Suverani, în timp ce este prezent în mod intim în minţile copiilor săi muritori, fiind reprezentat spiritual de prezenţa prepersonală a Veghetorilor de Mister rezidenţi în mintea acestor creaturi volitive.
32:3.5 (360.7) În cartierul general al unui univers local locuiesc toate personalităţile Creatoare şi creative care reprezintă o autoritate conţinută în sine şi o autonomie administrativă, cu excepţia prezenţei personale a Tatălui Universal. În universul local se găsesc reprezentanţi ai tuturor categoriilor şi ai aproape tuturor claselor de fiinţe inteligente existând în universul central, cu excepţia Tatălui Universal. Cu toate că Tatăl Universal nu este prezent personal într-un univers local, el este reprezentat personal de Fiul Său Creator, mai întâi ca reprezentant al lui Dumnezeu, iar apoi în calitate de conducător suprem şi suveran în virtutea propriului său drept.
32:3.6 (361.1) Cu cât coborâm mai mult pe scara vieţii, cu atât ne este mai greu să localizăm, cu ochiul credinţei, pe Tatăl invizibil. Creaturile inferioare - şi uneori chiar şi cele de ordin mai înalt - întâmpină dificultăţi în perceperea Tatăl Universal în Fiii săi Creatori. Şi astfel, aşteptând epoca exaltării lor spirituale, când perfecţiunea dezvoltării voinţei le va permite să îl vadă pe Dumnezeu în persoană, ele se satură de progresul lor, nutresc îndoieli spirituale, se poticnesc în confuzie, şi astfel se izolează de ţelurile spirituale progresive ale epocii şi universului lor. În acest fel, ele pierd capacitatea de a-l vedea pe Tată atunci când privesc Fiul Creator. Pe parcursul îndelungatei lupte pentru atingerea Tatălui, şi pe parcursul perioadei în care condiţiile inerente fac o astfel de realizare imposibilă, cea mai bună salvare pentru creaturi este aceea de a menţine faptul-adevăr al prezenţei Tatălui în Fiii săi. La modul literal şi figurat, spiritual şi personal, Tatăl şi Fiul sunt una. Este un fapt: cel care a văzut un Fiu Creator l-a văzut pe Tată.
32:3.7 (361.2) Personalităţile unui univers dat nu sunt statornice şi demne de încredere, la început, decât în măsura gradului lor de înrudire cu Deitatea. Când originile creaturii se îndepărtează suficient de mult de Sursele originare şi divine, indiferent că avem de a face cu Fiii lui Dumnezeu sau cu creaturile ocrotitoare aparţinând Spiritului Infinit, există o posibilitate sporită de disarmonie, de confuzie şi de rebeliune - de păcătuire.
32:3.8 (361.3) Cu excepţia fiinţelor perfecte care îşi au originea în Deitate, toate creaturile volitive ale suprauniversurilor au o natură evolutivă, începând de la o stare modestă şi urcând tot mai sus, în realitate spre interior. Chiar şi personalităţile deosebit de spirituale continuă să urce scara vieţii prin transferuri progresive din viaţă în viaţă şi din sferă în sferă, iar în cazul celor care adăpostesc Veghetori de Mister, nu există în realitate limite la înălţimile pe care le pot atinge în ascensiunea lor spirituală şi în dobândirea lor universală.
32:3.9 (361.4) Când perfecţiunea creaturilor din timp a fost în cele din urmă atinsă, ea reprezintă în totalitate ceva dobândit, o posesiune de bună credinţă a personalităţii. Cu toate că elementele harului sunt prezente în mare măsură, nu este mai puţin adevărat că tot ceea ce a fost dobândit de creaturi reprezintă rezultatul efortului individual şi al vieţii lor efective, al reacţiei lor de personalitate la mediul existent.
32:3.10 (361.5) Faptul originii evolutive animale nu îşi pune stigmatul asupra nici unei personalităţi în ochii universului, deoarece aceasta reprezintă metoda exclusivă de a produce unul dintre cele două tipuri fundamentale de creaturi finite inteligente înzestrate cu voinţă. Când culmile perfecţiunii şi eternităţii sunt atinse, cei care au început de jos şi au urcat bucuroşi, treaptă cu treaptă şcoala vieţii, vor fi cu atât mai onoraţi şi, când vor fi ajuns pe culmile gloriei, vor fi câştigat o experienţă personală care încorporează o cunoaştere efectivă a fiecărei faze a vieţii de jos şi până sus.
32:3.11 (361.6) Toate acestea arată înţelepciunea Creatorilor. Pentru Tatăl Universal ar fi la fel de uşor să facă di toţi muritorii fiinţe perfecte, să le transmită perfecţiunea prin cuvântul său divin. Aceasta i-ar priva însă de minunata experienţă a aventurii şi a pregătirii asociate cu lungul şi treptatul urcuş lăuntric, o experienţă rezervată doar celor care au avut şansa de a începe din străfundurile existenţei vii.
32:3.12 (362.1) Universurile care înconjoară Havona nu sunt populate cu creaturi perfecte decât într-un număr suficient pentru a răspunde nevoii de îndrumători-învăţători model necesari celor care se ridică pe scara evolutivă a vieţii. Natura experienţială a tipului evolutiv de personalitate reprezintă complementul cosmic natural al naturii mereu perfecte a creaturilor Paradisului Havona. În realitate, atât creaturile perfecte, cât şi cele care au ajuns la perfecţiune sunt incomplete în raport cu totalitatea finită. Însă în asocierea complementară a creaturilor existenţial perfecte ale Paradisului-Havona cu finalitarii ajunşi la perfecţiune prin experienţă, care se ridică din universurile evolutive, ambele tipuri ajung să se elibereze de limitările înnăscute, şi astfel pot încerca împreună să atingă înălţimile sublime ale statutului ultim al creaturii.
32:3.13 (362.2) Aceste tranzacţii ale creaturilor sunt repercusiunile universale ale acţiunilor şi reacţiunilor în interiorul Deităţii Septuple, în care divinitatea eternă a Trinităţii Paradisului este unită cu divinitatea în evoluţie a Creatorilor Supremi ai universurilor temporal-spaţiale în, prin şi cu Deitatea Fiinţei Supreme care actualizează puterea.
32:3.14 (362.3) Creatura perfectă prin divinitate şi creatura ajunsă la perfecţiune prin evoluţie sunt egale în ceea ce priveşte gradul de potenţial al divinităţii, însă ele sunt diferite ca specii. Fiecare dintre ele trebuie să depindă de cealaltă pentru a atinge supremaţia serviciului. Suprauniversurile evolutive depind de universul perfect al Havonei pentru a oferi educaţia finală cetăţenilor lor ascendenţi, însă la fel se întâmplă şi cu universul central perfect, care are nevoie de existenţa universurilor pe cale de perfecţionare pentru a oferi deplina dezvoltare locuitorilor săi descendenţi.
32:3.15 (362.4) Cele două manifestări primordiale ale realităţii finite, perfecţiunea înnăscută şi perfecţiunea dobândită prin evoluţie, indiferent că sunt personalităţi sau universuri, sunt coordonate, dependente şi integrate. Fiecare are nevoie de cealaltă pentru ca funcţiunea, serviciul şi destinul lor să devină complete.
32:4.1 (362.5) Să nu aveţi impresia că, datorită faptului că Tatăl Universal a delegat altora o atât de mare parte din el însuşi şi din puterea sa, el este un membru tăcut sau inactiv al asocierii Deităţilor. Făcând abstracţie de domeniile personalităţii şi de acordarea de Ajustori, el este în aparenţă cea mai puţin activă dintre Deităţile Paradisului, prin aceea că permite coordonaţilor săi în Deitate, Fiilor săi şi numeroaselor inteligenţe create, să înfăptuiască atât de multe lucruri spre îndeplinirea ţelului său etern. El este membrul tăcut al trio-ului creativ doar în sensul că nu face niciodată nimic din ceea ce oricare din asociaţii săi coordonaţi sau subordonaţi pot face.
32:4.2 (362.6) Dumnezeu înţelege pe deplin nevoia fiecărei creaturi inteligente de a acţiona şi a experimenta şi de aceea, în orice situaţie, indiferent că este vorba de destinul unui univers sau de binele celei mai umile dintre creaturile sale, Dumnezeu se retrage din activitate în favoarea galaxiei sau a personalităţilor create sau Creatoare care intervin prin firea lor, între el însuşi şi orice situaţie universală sau eveniment creativ date. Însă cu toată această retragere, această desfăşurare de coordonare infinită, există din partea lui Dumnezeu o participare efectivă, literală şi personală în aceste evenimente, prin intermediul acestor agenţi şi al acestor personalităţi desemnate. Tatăl lucrează în şi prin aceste canale pentru bunăstare întregii sale vaste creaţii.
32:4.3 (363.1) În ceea ce priveşte strategia, conducerea şi administrarea unui univers local, Tatăl Universal acţionează în persoana Fiului său Creator. În raporturile reciproce dintre Fiii lui Dumnezeu, în asocierile de grup ale personalităţilor care îşi au originea în a Treia Sursă-Centru, sau în relaţiile dintre toate celelalte creaturi, cum ar fi fiinţele umane, Tatăl Universal nu intervine niciodată. Legea Fiului Creator, guvernarea Părinţilor Constelaţiei, Suveranii Sistemelor şi Prinţii Planetari - politica şi procedurile stabilite pentru acel univers - sunt întotdeauna prevalente. Nu există nici o împărţire a autorităţii; nu există niciodată nici un conflict între puterea divină şi ţelul divin. Deităţile sunt într-un acord perfect şi etern.
32:4.4 (363.2) Fiul Creator guvernează suprem în toate chestiunile de asocieri etice, în relaţiile oricărei diviziuni de creaturi cu orice altă clasă de creaturi sau dintre doi sau mai mulţi indivizi din interiorul oricărui grup dat; un astfel de plan nu înseamnă însă că Tatăl Universal nu poate interveni în propria sa manieră şi că nu poate face tot ceea ce i-ar satisface mintea divină cu orice creatură individuală din întreaga creaţie, în funcţie de statutul actual sau de perspectivele viitoare ale individului respectiv şi conform planului etern şi ţelului infinit al Tatălui.
32:4.5 (363.3) În creaturile muritoare înzestrate cu voinţă, Tatăl este efectiv prezent prin Ajustorul Interior, un fragment al spiritului său prepersonal; iar Tatăl reprezintă şi sursa personalităţii unei astfel de creaturi muritoare înzestrată cu voinţă.
32:4.6 (363.4) Aceşti Ajustori ai Gândirii, dăruiţi de Tatăl Universal, sunt relativ izolaţi; ei locuiesc în minţile umane, însă nu au nici o legătură perceptibilă cu chestiunile etice ale unei creaţii locale. Ei nu sunt coordonaţi direct nici cu serviciul serafic, nici cu administrarea sistemelor, a constelaţiilor sau a unui univers local, nici măcar cu guvernarea unui Fiu Creator, a cărui voinţă este legea supremă a universului său.
32:4.7 (363.5) Ajustorii Interiori reprezintă unul dintre modurile de contact separate, însă unificate, ale lui Dumnezeu cu creaturile din creaţia sa aproape infinită. Cel care este invizibil muritorilor îşi manifestă astfel prezenţa, iar dacă ar fi posibil, el ni s-ar arăta şi în alte chipuri, însă o astfel de revelaţie suplimentară nu este divin posibilă.
32:4.8 (363.6) Noi putem vedea şi înţelege mecanismul prin care Fiii se bucură de cunoaşterea intimă şi completă a universurilor din jurisdicţia lor; însă nu putem înţelege pe deplin metodele prin care Dumnezeu este atât de complet şi de personal la curent cu detaliile universului universurilor, cu toate că putem cel puţin înţelege calea prin care Tatăl Universal poate primi informaţii referitoare la fiinţele imensei sale creaţii şi îşi poate manifesta prezenţa sa în faţa lor. Prin intermediul circuitului personalităţii, Tatăl este informat - ia personal la cunoştinţă - de toate gândurile şi acţiunile tuturor fiinţelor din toate sistemele şi din toate universurile întregii creaţii. Cu toate că nu putem înţelege pe deplin această tehnică a comuniunii lui Dumnezeu cu copiii săi, putem fi întăriţi în încredinţarea că „Domnul îşi cunoaşte copiii,” şi că pentru fiecare dintre noi „ţine seama de locul unde am fost născuţi.”
32:4.9 (363.7) În universul vostru şi în inima voastră, Tatăl Universal este prezent, în sens spiritual, prin unul dintre cele Şapte Spirite Maestru ale reşedinţei centrale şi, mai ales, prin Ajustorul divin care trăieşte şi lucrează şi aşteaptă în profunzimile minţii muritoare.
32:4.10 (363.8) Dumnezeu nu este o personalitate egocentrică; Tatăl se dăruieşte liber pe sine creaţiei sale şi creaturilor sale. El trăieşte şi acţionează nu numai în Deităţi, ci şi în Fiii săi, pe care îi însărcinează să facă tot ceea ce le este divin posibil să facă. Tatăl Universal a renunţat la orice funcţie pe care o poate îndeplini o altă fiinţă., iar aceasta este la fel de adevărat pentru omul muritor, cât şi pentru Fiul creator care guvernează în locul lui Dumnezeu în cartierul general al unui univers local. Astfel, putem vedea punerea în practică a iubirii ideale şi infinite a Tatălui Universal.
32:4.11 (364.1) În această dăruire universală de sine, avem dovada deplină atât a măreţiei, cât şi a generozităţii naturii divine a Tatălui. Dacă Dumnezeu s-a abţinut de a da din sine totul creaţiei universale, este pentru că, din acea rămăşiţă, el revarsă, cu o generozitate nestăvilită, Ajustorii Gândirii peste muritorii tărâmului, Veghetorii de Mister din timp, care sălăşluiesc cu atâta răbdare în candidaţii muritori la viaţa eternă.
32:4.12 (364.2) Tatăl Universal s-a revărsat pe sine, ca să zicem aşa, pentru a îmbogăţi toată creaţia cu posesiunea personalităţii şi cu potenţialul de împlinire spirituală. Dumnezeu ni s-a dăruit pentru ca noi să putem fi asemenea lui, şi nu a păstrat pentru sine putere şi glorie decât atâta cât este necesar pentru întreţinerea acestor lucruri pentru iubirea cărora s-a despuiat astfel de toate celelalte lucruri.
32:5.1 (364.3) Există un ţel măreţ şi glorios în marşul universurilor prin spaţiu. Toate luptele voastre de muritori nu sunt zadarnice. Noi facem cu toţii parte dintr-un plan imens, un proiect gigantic, iar imensitatea întreprinderii este cea care face imposibil să se vadă foarte mult din aceasta la un moment dat şi într-o viaţă dată. Noi suntem cu toţii o parte dintr-un proiect etern, pe care Dumnezeii îl supraveghează şi îl pun în aplicare. Întregul mecanism minunat şi universal se mişcă maiestuos prin spaţiu în cadenţa muzicii gândirii infinite şi a ţelului etern a Primei Surse-Centru.
32:5.2 (364.4) Ţelul etern al Dumnezeului etern este un ideal spiritual elevat. Evenimentele din timp şi luptele existenţei materiale nu reprezintă decât eşafodajul provizoriu care face legătura cu cealaltă parte, cu ţinutul făgăduit al realităţii spirituale şi al existenţei celeste. Desigur voi, muritorii, găsiţi că este dificil să pricepeţi ideea unui ţel etern; sunteţi aproape incapabili să înţelegeţi gândul de eternitate, ideea de ceva care nu începe şi nu se termină niciodată. Tot ceea ce vă este familiar are un sfârşit.
32:5.3 (364.5) În ceea ce priveşte o viaţă individuală, durata unui tărâm, ori cronologia oricărei serii de evenimente interconectate, pare a fi vorba de un interval de timp izolat; totul pare a avea un început şi un sfârşit. Şi s-ar părea că o serie de asemenea experienţe, vieţi, epoci sau ere, atunci când este aranjată în mod secvenţial, are aspectul unei linii drepte, un eveniment izolat în timp, brăzdând pentru o clipă ca un fulger chipul infinit al eternităţii. Însă atunci când privim toate acestea din culise, o viziune mai sintetică şi o înţelegere mai completă sugerează că o astfel de explicaţie este nenimerită, dezlânată, şi cu totul nepotrivită pentru a explica tranzacţiile din timp şi pentru a le corela cumva cu ţelurile subiacente şi cu reacţiile fundamentale ale eternităţii.
32:5.4 (364.6) Pentru a da explicaţii minţii muritorilor, mie mi se pare mai nimerit să se conceapă eternitatea ca pe un ciclu, iar ţelul etern ca pe un cerc nemărginit, un ciclu al eternităţii sincronizat oarecum cu ciclurile materiale tranzitorii ale timpului. În ceea ce priveşte sectoarele timpului conectate cu cercul eternităţii şi făcând parte din el, suntem siliţi să recunoaştem că astfel de epoci temporare se nasc, trăiesc şi mor la fel cum fiinţele din timp se nasc, trăiesc şi mor. Majoritatea fiinţelor umane mor deoarece, neatingând nivelul spiritual de contopire cu Ajustorul, metamorfoza morţii constituie singurul proces posibil prin care pot scăpa de lanţurile timpului şi de legăturile creaţiei materiale, fiind prin urmare capabile să intre în cadenţă cu procesiunea progresivă a eternităţii. Supravieţuind vieţii de încercare în timp şi existenţei materiale, devine posibil pentru voi să mergeţi în continuare în legătură cu eternitatea, fie şi numai ca o parte a ei, într-o nesfârşită rotaţie împreună cu lumile spaţiului în jurul cercului epocilor eterne.
32:5.5 (365.1) Sectoarele timpului sunt la fel ca scânteierile personalităţii în formă temporală; ele apar pentru un anotimp, după care dispar din câmpul viziunii umane, doar pentru a apărea ca noi actori şi factori de continuitate în viaţa mai înaltă a rotirii nesfârşite în jurul cercului etern. Eternitatea nu se poate concepe ca parcurgerea unei linii drepte, de vreme ce noi credem într-un univers delimitat, care se mişcă pe o imensă elipsă în jurul aşezământului central al Tatălui Universal.
32:5.6 (365.2) De fapt, eternitatea este incomprehensibilă pentru mintea finită din timp. Pur şi simplu nu o puteţi nici sesiza nici înţelege. Nu o pot nici eu vizualiza pe deplin, şi chiar dacă aş face-o, mi-ar fi cu neputinţă să comunic conceptul meu minţii umane. Cu toate acestea, am făcut tot ceea ce mi-a stat în putinţă pentru a descrie ceva din punctul nostru de vedere, pentru a vă transmite cumva din înţelegerea noastră asupra lucrurilor eterne. Mă străduiesc să vă ajut să vă cristalizaţi gândurile asupra acestor valori a căror natură este infinită şi de importanţă eternă.
32:5.7 (365.3) În mintea lui Dumnezeu există un plan care îmbrăţişează fiecare creatură din imensele sale domenii, iar acest plan este un ţel etern de oportunităţi nelimitate, de progres nelimitat şi de viaţă nesfârşită., iar comorile infinite ale unei astfel de cariere incomparabile vă răsplătesc eforturile!
32:5.8 (365.4) Ţelul eternităţii este înainte! Aventura dobândirii divinităţii se aşterne în faţa voastră! Cursa pentru perfecţiune a început! Oricine vrea poate să intre, iar o victorie certă va încununa eforturile fiecărei fiinţe umane care va alerga în cursa credinţei şi a încrederii, ascultând la fiecare pas îndrumările Ajustorului interior şi fiind sub călăuzirea bunului spirit al Fiului Universului, care s-a răspândit atât de liber asupra tuturor timpurilor.
32:5.9 (365.5) [Prezentat de un Puternic Mesager ataşat temporar Consiliului Suprem al Nebadonului şi afectat acestei misiuni de Gabriel din Salvington.]
Cartea Urantia
Capitolul 33
33:0.1 (366.1) ÎN TIMP ce Tatăl Universal guvernează cu siguranţă vasta sa creaţie, el funcţionează în administrarea unui univers local prin persoana Fiului Creator. Tatăl nu acţionează personal într nici un alt mod în treburile administrative ale unui univers local. Aceste probleme sunt încredinţate Fiului Creator şi Mamei Spirit a Universului local, precum şi numeroşilor lor copiii. Planurile, strategia şi acţiunile administrative ale universului local sunt formate şi executate de acest Fiu care, împreună cu Spiritul său asociat, delegă puterea executivă lui Gabriel, iar pe aceea a autorităţii jurisdicţionale Părinţilor Constelaţiei, Suveranilor de Sistem şi Prinţilor Planetari.
33:1.1 (366.2) Fiul nostru Creator este personificarea celui de-al 611.121-lea concept originar al identităţii infinite avându-şi originea atât în Tatăl Universal, cât şi în Fiul Etern. Mihail din Nebadon este „Unicul Fiu personalizând acest al 611.121-lea concept universal al divinităţii şi infinităţii. Cartierul său general este în triplul palat de lumină din Salvington, iar acest sălaş este dispus astfel deoarece Mihail a avut experienţa vieţii tuturor celor trei faze ale existenţei creaturii inteligente: morontială, materială şi spirituală. Datorită numelui asociat cu cea de-a şaptea şi ultima sa manifestare pe Urantia, el este uneori numit Cristos Mihail.
33:1.2 (366.3) Fiul nostru Creator nu este Fiul Etern, asociatul existenţial din Paradis al Tatălui Universal şi Spiritului Infinit. Mihail din Nebadon nu este un membru al Trinităţii Paradisului. Cu toate acestea, Fiul nostru Maestru are pe tărâmul său toate atributele şi puterile divine pe care Fiul Etern însuşi le-ar manifesta dacă ar fi prezent în Salvington şi ar activa în Nebadon. Mihail posedă chiar mai multă putere şi autoritate, căci el nu numai că îl personifică pe Fiul Etern, ci şi reprezintă pe deplin şi întrupează efectiv prezenţa de personalitate a Tatălui Universal pentru şi în acest univers local. El îl reprezintă chiar şi pe Tatăl-Fiu. Aceste relaţii fac dintr-un Fiu Creator cea mai puternică, cea mai iscusită şi cea mai influentă dintre toate fiinţele divine care sunt capabile să administreze direct universuri evolutive şi să realizeze contacte de personalitate cu fiinţe create neajunse încă la maturitate. Din cartierul general al universului local, Fiul nostru creator exercită o putere de atracţie spirituală, o gravitaţie a spiritului similară celei pe care Fiul Etern al Paradisului ar exercita-o dacă ar fi prezent personal pe Salvington, şi chiar mai mult de atât; acest Fiu Universal reprezintă şi personificarea Tatălui Universal pentru universul Nebadonului. Fiii Creatori reprezintă centre de personalitate pentru forţele spirituale ale Tatălui-Fiu Paradisiac.
33:1.3 (366.4) Fiii Creatori sunt concentrările de putere-personalitate finale ale puternicelor atribute temporal-spaţiale ale Dumnezeului Septuplu.
33:1.4 (367.1) Fiul Creator este personalizarea locţiitoare a Tatălui Universal, coordonatul în divinitate al Fiului Etern şi asociatul creativ al Spiritului Infinit. Pentru universul nostru, şi pentru toate lumile sale locuite, Fiul Suveran este, practic vorbind, chiar Dumnezeu. El le personifică pe toate Deităţile Paradisului pe care muritorii evolutivi le pot înţelege cu discernământ. Acest Fiu şi spiritul său asociat sunt părinţii voştri creatori. Pentru voi, Mihail, Fiul Creator, este personalitatea supremă; pentru voi, Fiul Etern este suprasuprem - o personalitate infinită Deităţii.
33:1.5 (367.2) În persoana fiului Creator, avem un conducător şi un părinte divin care este tot atât de puternic, de eficient şi de benefic ca şi Tatăl Universal şi Fiul Etern dacă ar fi ambii prezenţi pe Salvington şi ar fi angajaţi în administrarea treburilor universului Nebadonului.
33:2.1 (367.3) Observarea Fiilor Creator relevă că unii seamănă mai mult cu Tatăl, alţii mai mult cu Fiul, în timp ce alţii sunt un amestec al ambilor lor părinţi infiniţi. Fiul nostru creator manifestă foarte clar trăsături şi atribute care se aseamănă mai mult celor ale Fiului Etern.
33:2.2 (367.4) Mihail a ales să organizeze acest univers local, şi prin urmare domneşte acum în mod suprem. Puterea sa personală este limitată de circuitele gravitaţiei preexistente care îşi au centrul în Paradis şi de faptul că Îmbătrâniţii de Zile ai guvernului suprauniversului şi-au rezervat toate deciziile executive finale referitoare la distrugerea personalităţii. Personalitatea este darul exclusiv al Tatălui, însă Fiii Creatori iniţiază, cu aprobarea Fiului Etern, noi modele de creaturi şi, prin cooperarea activă cu Spiritele lor asociate, pot încerca noi transformări ale energiei-materii.
33:2.3 (367.5) Mihail este personificarea Tatălui-Fiu al Paradisului pentru şi în universul local al Nebadonului; aşadar, atunci când Spiritul-Mamă Creativ, reprezentantul în universul local aSpiritului Infinit, s-a subordonat lui Cristos Mihail după revenirea acestuia din manifestarea lui finală pe Urantia, Maestrul Fiu a dobândit jurisdicţie asupra ''tuturor puterilor din cer şi de pe pământ.''
33:2.4 (367.6) Această subordonare a Slujitoarelor Divine faţă de Fiii Creatori ai universurilor locale face dintre aceşti Fii Suverani depozitarii personali ai divinităţii manifestabile sub formă finită a Tatălui, a Fiului şi a Spiritului, în timp ce experienţele de manifestare ale Mihaililor sub forma creaturilor îi califică pentru a reprezenta divinitatea experienţială a Fiinţei Supreme. Nu mai există alte fiinţe în universuri care să fi epuizat astfel potenţialele experienţei finite actuale, şi nu există alte fiinţe în universuri care să posede astfel de înzestrări pentru o suveranitate solitară.
33:2.5 (367.7) Deşi cartierul general al lui Mihail este situat oficial în Salvington, capitala Nebadonului, el petrece o mare parte din timp vizitând cartierele generale ale constelaţiilor şi sistemelor, şi chiar planetele individuale. El se duce periodic în Paradis, şi adesea pe Uversa, unde se consultă cu Cei Îmbătrâniţi de Zile. Atunci când este plecat din Salvington, este înlocuit de Gabriel, care funcţionează ca regent al universului Nebadonului.
33:3.1 (368.1) Cu toate că pătrunde toate universurile de timp şi spaţiu, Spiritul Infinit funcţionează din cartierul general al fiecărui univers local ca o focalizare specifică, dobândind calităţi depline de personalitate prin tehnica de cooperare creativă cu Fiul Creator. Cât despre un univers local, autoritatea administrativă a Fiului Creator este supremă; Spiritul Infinit, în calitate de Slujitor Divin, este în întregime cooperator deşi perfect coordonat.
33:3.2 (368.2) Spiritul-Mamă al Universului din Salvington, asociat lui Mihail în controlul şi în administrarea Nebadonului, face parte din al şaselea grup de Spirite Supreme, fiind a 611.121-a din acel ordin. El s-a oferit voluntar pentru a-l însoţi pe Mihail cu prilejul eliberării sale de obligaţiile din Paradis şi, de atunci, a lucrat împreună cu el la crearea şi la guvernarea universului său.
33:3.3 (368.3) Maestrul Fiu Creator este suveranul personal al universului său, însă - în toate detaliile conducerii sale - Spiritul Universului este codirector cu Fiul. În timp ce Spiritul îl recunoaşte întotdeauna pe Fiudrept suveran şi conducător, Fiul acordă întotdeauna Spiritului o poziţie coordonată şi o autoritate egală în toate treburile tărâmului. În toată lucrarea sa de dăruire de iubire şi de viaţă, Fiul Creator este întotdeauna şi pentru totdeauna perfect susţinut şi ajutat cu pricepere de către preaînţeleptul şi preacredinciosul Spirit al Universului şi de toată suita sa diversificată de personalităţi îngereşti. Un astfel de Slujitor Divin este de fapt mama spiritelor şi a personalităţilor spirituale, omniprezentul şi preaînţeleptul sfetnic al Fiului Creator, o manifestare fidelă şi autentică a Spiritului Infinit al Paradisului.
33:3.4 (368.4) Fiul îndeplineşte funcţia unui părinte în universul său local. Spiritul, aşa cum l-ar putea înţelege creaturile muritoare, rolul unei mame, fiind mereu în preajma Fiului şi veşnic indispensabilă administrării universului. În faţa unei insurecţii, numai Fiul şi Fiii săi asociaţi pot funcţiona ca salvatori. Spiritul nu poate niciodată să se opună unei rebeliuni sau să protejeze autoritatea, însă Spiritul susţine întotdeauna Fiul în tot ce i se cere să experimenteze în eforturile sale de a stabiliza guvernarea şi de a menţine autoritatea în lumi pângărite de rău sau dominate de păcat. Numai un Fiu poate salva opera creaţiei lor comune, însă nici un Fiu nu poate spera să obţină succesul final fără cooperarea neîncetată a Divinei Slujitoare şi a vastei sale adunări de colaboratoare spirituale, fiicele lui Dumnezeu, care luptă cu atâta loialitate şi atât de vitejeşte pentru bunătatea muritorilor şi pentru gloria divinilor lor părinţi.
33:3.5 (368.5) Odată cu încheierea celei de-a şaptea şi din urmă manifestări în chip de creatură a Fiului Creator, incertitudinile izolării periodice se sfârşesc pentru Divina Slujitoare, iar ajutoarea universală a Fiului divin se instalează pentru totdeauna în siguranţă şi control. La întronarea Fiului Creator ca Maestru Fiu, la jubileul jubileelor, în faţa oştirilor adunate, Spiritul Universului recunoaşte pentru prima dată public şi universal subordonarea sa faţă de Fiu, jurându-i credinţă şi supunere. Acest eveniment a avut loc în Nebadon în perioada întoarcerii lui Mihail pe Salvington după manifestarea sa pe Urantia. Spiritul Universului nu a recunoscut niciodată, înainte de acest eveniment important, subordonarea faţă de Fiul Universului, şi numai după această abandonare voluntară a puterii şi autorităţii din partea Spiritului s-a putut proclama în adevăr despre Fiu că ''toată puterea din cer şi de pe pământ a fost pusă în mâinile sale.''
33:3.6 (369.1) După acest legământ de supunere al Spiritului-Mamă Creativ, Mihail din Nebadon a recunoscut cu nobleţe eterna sa dependenţă de spiritul său însoţitor, instaurând Spiritul asociat la conducerea domeniilor universului său şi cerând tuturor creaturilor să îşi ia un angajament de loialitate faţă de Spirit aşa cum au făcut-o faţă de Fiu; şi atunci a fost emisă şi răspândită ''Proclamaţia finală de egalitate.'' Cu toate că era suveranul acestui univers local, Fiul a proclamat în faţa lumilor faptul egalităţii cu el a Spiritului în toate înzestrările de personalitate şi atributele caracterului divin., iar acesta a devenit arhetipul transcendent pentru organizarea familială, chiar şi pentru creaturile umile din lumile spaţiului. Acesta este, în fapt şi în adevăr, idealul înalt al familiei şi instituţia căsătorieicu bună ştiinţă.
33:3.7 (369.2) Fiul şi spiritul prezidează acum universul, aşa cum un tată şi o mamă supraveghează familia lor de fii şi fiice şi le satisfac nevoile. Nu este deloc exagerat faptul de a ne referi la Spiritul Universului ca la însoţitoarea creativă a Fiului Creator, iar cu privire la creaturile tărâmului ca la fiii şi fiicele lor - o mare şi glorioasă familie, însă una care necesită nişte responsabilităţi incalculabile şi o vigilenţă perpetuă.
33:3.8 (369.3) Fiul iniţiază crearea anumitor copii ai universului, în timp ce Spiritul este singurul răspunzător pentru înfiinţarea unor numeroasele ordine de personalităţi spirituale care ajută şi servesc sub îndrumarea şi conducerea aceleiaşi Mame-Spirit. În crearea altor tipuri de personalităţi ale universului, Fiul şi Spiritul acţionează împreună, şi în nici un act creativ nici unul dintre ei nu întreprinde ceva fără consultarea şi aprobarea celuilalt.
33:4.1 (369.4) Steaua Strălucitoare de Dimineaţă este personalizarea primului concept de identitate şi al de personalitate conceput de Fiul Creator şi de manifestarea Spiritului Infinit în universul local. Întorcâdu-ne la zile dintâi ale universului local, înaintea uniunii Fiului Creator şi a Spiritului Mamă prin legăturile unei asocieri creative, înapoi în vremurile de dinaintea începerii creaţiei familiei lor de fii şi fiice multilaterali, primul act comun al asocierii de început şi libere a acestor două persoane divine rezultă în crearea celei mai înalte personalităţi spirituale provenite din Fiu şi din Spirit, Steaua Strălucitoare a Dimineţii.
33:4.2 (369.5) În fiecare univers local este făurită numai o singură fiinţă având o asemenea înţelepciune şi maiestate. Tatăl Universal şi Fiul Etern pot crea, şi creează realmente, un număr nelimitat de Fii egali cu ei înşişi în divinitate; însă aceşti Fii, în uniune cu Fiicele Spiritului Infinit, pot crea numai câte o singură Stea Strălucitoare a Dimineţii în fiecare univers, o fiinţă asemenea lor şi împărtăşindu-se liber din naturile lor îmbinate, însă nu şi din prerogativele lor creative. Gabriel din Salvington este asemenea Fiului Universal în divinitatea naturii, fiind însă considerabil limitat în atributele Deităţii.
33:4.3 (369.6) Primul născut din părinţii unui nou univers este o personalitate unică, posedând numeroase trăsături minunate care nu sunt prezente în mod vizibil în nici unul dintre predecesori, o fiinţă de o pricepere neegalată şi de o strălucire inimaginabilă. Această personalitate celestă îmbrăţişează voinţa divină a Fiului, combinată cu imaginaţia creativă a Spiritului. Gândurile şi acţiunile Stelei Strălucitoare de Dimineaţă îi vor reprezenta mereu şi pe deplin atât pe Fiul Creator, cât şi pe Spiritul Creativ. O astfel de fiinţă este capabilă de o mare înţelegere, şi de un contact de compătimire atât a oştirilor spirituale serafice, cât şi a creaturile volitive ale evoluţiei materiale.
33:4.4 (370.1) Steaua Strălucitoare a Dimineţii nu este o creatoare; ea administrează însă minunat, fiind reprezentanta administrativă personală a Fiului Creator. În afară de creaţie şi de implantarea de viaţă, Fiul şi Spiritul nu deliberează niciodată procedurilor ale universului fără prezenţa lui Gabriel.
33:4.5 (370.2) Gabriel din Salvington este şeful executiv al universului Nebadonului şi arbitrul tuturor apelurilor executive privitoare la administraţia sa. Acest agent executiv al universului a fost creat pe deplin înzestrat pentru munca sa, însă a câştigat experienţă odată cu creşterea şi cu evoluţia creaţiei noastre locale.
33:4.6 (370.3) Gabriel este şeful agenţilor de execuţie pentru ordinele suprauniversului legate de treburile nepersonale din universul local. Majoritatea chestiunilor care ţin de judecăţile colective şi de reînvierile dispensaţionale, adjudecate de Cei Îmbătrâniţi de Zile, sunt, de asemenea, delegate spre executare lui Gabriel şi statului său major . Gabriel este astfel şeful executiv comun atât pentru conducătorii suprauniversului, cât şi pentru cei ai universului local. El are sub conducerea sa un corp competent de asistenţi administrativi, creaţi special pentru munca pe care o întreprind, ei nefiind revelaţi muritorilor evolutivi. Pe lângă aceşti asistenţi, Gabriel se mai poate folosi de toate ordinele de fiinţe celeste care activează în Nebadon, el fiind, totodată, şi comandantul suprem al ''oştilor cerului'' - oştirile celeste.
33:4.7 (370.4) Gabriel şi statul său major nu suntînvăţători; ei sunt administratori. Nu s-a auzit niciodată ca ei să îşi fi părăsit îndatoririle obişnuite, în afară de momentele când Mihail s-a întrupat sub formă unor creaturi manifestate. Pe parcursul acestor manifestări, Gabriel a fost întotdeauna la dispoziţia voii Fiului întrupat şi, în colaborare cu Uniunea de Zile, a devenit conducătorul efectiv al treburilor universului pe parcursul ultimelor manifestări. Gabriel a fost strâns identificat cu istoria şi cu dezvoltarea Urantiei de la manifestarea umană a lui Mihail.
33:4.8 (370.5) În afară de întâlnirea cu Gabriel în lumile de manifestare şi în afară de perioadele de apeluri nominale ce însoţesc reînvierile generale şi speciale, muritorii nu îl vor întâlni decât arareori pe măsură ce îşi urmează ascensiunea lor prin universul local, până când nu sunt admişi în munca administrativă a creaţiei locale. Ca administratori, indiferent de ordin sau grad, veţi trece sub conducerea lui Gabriel.
33:5.1 (370.6) Administrarea de către personalităţile de origine Trinitară merge până la guvernarea suprauniversurilor. Universurile locale sunt caracterizate printr-o supraveghere duală, începutul conceptului de tată-mamă. Tatăl universului este Fiul Creator; mama universului este Divina Slujitore, Spiritul Creativ al Universului local. Fiecare univers local este, cu toate acestea, binecuvântat cu prezenţa anumitor personalităţi din universul central şi din Paradis. În fruntea acestui grup paradisiac aflat în Nebadon se află ambasadorul Trinităţii Paradisului - Emmanuel din Salvington - Uniunea de Zile ataşată universului local din Nebadon. Într-un anumit sens, acest înalt Fiu al Trinităţii este şi reprezentantul personal al Tatălui Universal în faţa curţii Fiului Creator; de aici şi numele său, Emmanuel.
33:5.2 (370.7) Emmanuel din Salvington, numărul 611.121 din al şaselea ordin al Personalităţilor Supreme ale Trinităţii, este o fiinţă de o demnitate sublimă şi de o asemenea condescendenţă încât refuză cultul şi adoraţia tuturor creaturilor vii. El se distinge prin faptul că este singura personalitate din întregul Nebadon care nu s-a recunoscut niciodată ca subordonată faţă de fratele ei, Mihail. El operează în calitate de sfetnic al Fiului Suveran, însă nu dă sfaturi decât atunci când i se cere acest lucru. În absenţa Fiului Creator, el poate prezida orice înalt consiliu al universului, însă nu participă la problemele executive ale universului decât atunci când i se cere.
33:5.3 (371.1) Acest ambasador al Paradisului pe Nebadon nu este supus jurisdicţiei guvernului universului local. El nu exercită nici o autoritate juridică în treburile executive ale unui univers local în evoluţie, decât pentru a supraveghea pe fraţilor săi de legătură, Fidelii de Zile, care servesc în sediile constelaţiilor.
33:5.4 (371.2) Credincioşii de Zile, la fel ca Uniunea de Zile, nu îşi dau sfatul şi nu îşi oferă asistenţa conducătorilor constelaţiei decât dacă li se cere. Aceşti ambasadori paradisiaci din constelaţii reprezintă prezenţa personală finală a Fiilor Staţionari ai Trinităţii funcţionând în roluri de consilieri în universurile locale. Constelaţiile sunt mai legate de administrarea suprauniversului decât sunt sistemele locale, care sunt administrate exclusiv de personalităţi native ale universului local.
33:6.1 (371.3) Gabriel este şeful executiv şi administratorul efectiv al Nebadonului. Absenţa lui Mihail din Salvington nu influenţează în nici un fel conducerea ordonată a treburilor universului. Pe durata absenţei lui Mihail, ca în recenta misiune de reunire în Paradis a Maeştrilor Fii din Orvonton, Gabriel este regentul universului. În astfel de perioade, Gabriel caută întotdeauna să obţină sfatul lui Emmanuel din Salvington în legătură cu toate problemele majore.
33:6.2 (371.4) Tatăl Melchizedek este primul asistent al lui Gabriel. Când Steaua Strălucitoare a Dimineţii lipseşte din Salvington, responsabilităţile sale sunt preluate de acest Fiu Melchizedek originar.
33:6.3 (371.5) Diverselor subadministraţii ale universului li s-au încredinţat anumite domenii speciale de responsabilitate. În timp ce, în general, un guvern al sistemului vegheză asupra bunăstării planetelor sale, mai în particular el este preocupat de starea fizică a fiinţelor vii, de problemele biologice. În schimb, conducătorii constelaţiei acordă o atenţie specială condiţiilor sociale şi guvernamentale existând pe diferite planete şi sisteme. Un guvern al constelaţiei se preocupă mai ales de unificare şi stabilizare. La un nivel şi mai înalt, conducătorii universului se ocupă mai mult de statutul spiritual al domeniilor.
33:6.4 (371.6) Ambasadorii sunt numiţi prin decret juridic şi reprezintă universurile în alte universuri. Consulii sunt reprezentanţi ai constelaţiilor, una pe lângă alta, şi în sediul universului; ei sunt numiţi prin decret legislativ şi funcţionează numai în limitele universului local. Observatorii sunt numiţi prin decret executiv al unui suveran de sistem pentru a reprezenta acel sistem pe lângă alte sisteme şi în capitala constelaţiei; nici ei nu operează decât în limitele universului local.
33:6.5 (371.7) Din Salvington transmisiunile sunt dirijate simultan către cartierele generale ale constelaţiei, ale sistemelor şi spre planetele individuale. Toate fiinţele celeste din ordinele superioare sunt capabile să utilizeze acest serviciu pentru comunicarea cu tovarăşii lor răspândiţi prin tot universul. Transmisiunea universală este extinsă la toate lumile locuite, indiferent de statutul lor spiritual. Comunicarea interplanetară este interzisă doar acelor lumi aflate în carantină spirituală.
33:6.6 (372.1) Transmisiunile constelaţiei sunt difuzate periodic din cartierul general al constelaţiei de conducătorul Părinţilor Constelaţiei.
33:6.7 (372.2) Cronologia este calculată, estimată şi rectificată de un grup special de fiinţe de pe Salvington. Ziua standard de pe Nebadon este egală cu optsprezece zile şi şase ore ale timpului de pe Urantia, plus două minute şi jumătate. Anul nebadonian constă într-un segment de timp din rotaţia universului în relaţie cu circuitul Uversei şi este egal cu o sută de zile din timpul standard al universului, aproximativ cinci ani ai timpului de pe Urantia.
33:6.8 (372.3) Ora Nebadonului, difuzată de pe Salvington, reprezintă timpul standard pentru toate constelaţiile şi sistemele din acest univers local. Fiecare constelaţie îşi conduce treburile după ora Nebadonului, însă sistemele îşi păstrează propria lor cronologie, aşa cum fac planetele individuale.
33:6.9 (372.4) Ziua în Satania, aşa cum este calculată pe Jerusem, este cu ceva mai mică (cu 1 oră, 4 minute, 15 secunde) decât trei zile de pe Urantia. Aceste perioade de timp sunt general numite timp al Salvingtonului sau universal şi timp al Sataniei sau sistemic. Timpul standard este timpul universului.
33:7.1 (372.5) Fiul Maestru nu se interesează în mod suprem decât de trei lucruri: creaţia, susţinerea şi slujirea. El nu participă personal la activitatea judiciară a universului. Creatorii nu participă niciodată la judecarea creaturilor lor; aceasta este funcţiunea exclusivă a creaturilor cu o înaltă pregătire şi cu o experienţă reală de creatură.
33:7.2 (372.6) Întregul mecanism judiciar al Nebadonului se află sub supravegherea lui Gabriel. Înaltele curţi, situate în Salvington, sunt ocupate cu probleme generale având o importanţă universală şi cu cazuri de apel venind de la tribunalele sistemelor. Există şaptezeci de branşe ale acestor curţi universale, şi ele funcţionează în şapte diviziuni a câte zece secţii fiecare. În toate problemele de judecare, preşedenţia este asigurată de o dublă magistratură constând dintr-un judecător cu antecedente perfecte şi un magistrat cu experienţă ascendentă.
33:7.3 (372.7) În ceea ce priveşte jurisdicţia, curţile universului local sunt limitate în următoarele probleme:
33:7.4 (372.8) 1. Administrarea universului local se preocupă de creaţie, de evoluţie, de întreţinere şi de slujire. Tribunalelor universului li setăgăduieşte, prin urmare, dreptul de judecare a cazurilor implicând chestiunea vieţii şi a morţii eterne. Aceasta nu se referă deloc moartea naturală aşa cum există ea pe Urantia, însă, dacă chestiune dreptului de continuare a existenţei - a vieţii eterne - se impune a fi judecată, ea trebuie trimisă tribunalelor din Orvonton, iar dacă decizia este împotriva individului, toate sentinţele de anihilare sunt duse la îndeplinire conform ordinelor, şi prin intermediul agenţilor conducătorilor supraguvernului.
33:7.5 (372.9) 2. Lipsurile sau greşelile oricăruia dintre Fiii lui Dumnezeu din Universul Local, care pun în pericol statutul şi autoritatea lor în calitate de Fii, nu este niciodată judecată în tribunalele unui Fiu; o astfel de neînţelegere ar fi întotdeauna adusă în faţa curţilor suprauniversului.
33:7.6 (372.10) 3. Chestiunea readmiterii oricărei părţi constituente a unui univers local - cum ar fi un sistem local - pentru a participa la statutul spiritual deplin în creaţia locală, după ce a fost izolată spiritual, trebuie să fie hotărâtă de înalta adunare a suprauniversului.
33:7.7 (373.1) În toate celelalte cazuri, tribunalele din Salvington judecă în ultimă instanţă şi în mod suprem. Nu există nici apel, nici cale de scăpare de deciziile şi de decretele lor.
33:7.8 (373.2) Oricât ar părea de nedrept judecate uneori diferendele umane pe Urantia, dreptatea şi echitatea divină domnesc în univers. Voi trăiţi într-un univers bine ordonat, şi mai devreme sau mai târziu puteţi fi siguri că veţi fi trataţi cu justeţe, chiar cumilostenie.
33:8.1 (373.3) Pe Salvington, lumea-sediu a Nebadonului, nu există corpuri legislative autentice. Lumile-sediu ale universurilor se ocupă mai mult cu judecarea. Adunările legislative ale universului local sunt situate în lumile-sediu ale celor o sută de constelaţii. Sistemele se ocupă mai ales cu munca executivă şi administrativă a creaţiilor locale. Suveranii Sistemelor şi asociaţii lor pun în aplicare mandatele legislative ale conducătorilor constelaţiei şi execută decretele judiciare ale înaltelor curţi ale universului.
33:8.2 (373.4) Cu toate că adevărata legislaţie nu este decretată în sediul universului, pe Salvington funcţionează o serie de adunări consultative şi deinvestigare, divers constituite şi conduse conform orizontului şi scopului lor. Unele sunt permanente; altele se dizolvă după ce şi-au atins obiectivul.
33:8.3 (373.5) Consiliul suprem al universului local este compus din trei membri din fiecare sistem şi şapte reprezentanţi din fiecare constelaţie. Sistemele aflate în izolare nu au reprezentare în această adunare, însă li se permite să trimită observatori care asistă şi studiază toate deliberările ei.
33:8.4 (373.6) Cele o sută de consilii de sancţiune supremă sunt, de asemenea, situate pe Salvington. Preşedinţii acestor consilii constituie cabinetul imediat de lucru lui Gabriel.
33:8.5 (373.7) Toate constatările înaltelor consilii consultative ale universului sunt transmise fie corpurilor judiciare din Salvington, fie adunărilor legislative ale constelaţiilor. Aceste înalte consilii nu au nici o autoritate sau putere pentru a pune în aplicare recomandările lor. Dacă părerea lor se bazează pe legile fundamentale ale universului, curţile din Nebadon vor emite ordine de execuţie; însă dacă recomandările lor au de a face cu condiţii locale sau de urgenţă, ele trebuie să coboare la adunările legislative ale constelaţiei pentru ordonanţă deliberativă şi apoi la autorităţile sistemului pentru execuţie. Aceste înalte consilii sunt, în realitate, supralegislaturile universului, însă ele funcţionează fără autoritate de decizie şi fără putere de execuţie.
33:8.6 (373.8) Când ne referim la administrarea universală în termeni de ''tribunale'' şi ''adunări'', trebuie să fie bine înţeles că aceste operaţiuni spirituale sunt foarte diferite de activităţile mai primitive şi materiale de pe Urantia, care poartă nume corespunzătoare.
33:8.7 (373.9) [Prezentat de Căpetenia Arhanghelilor din Nebadon.]
Cartea Urantia
Capitolul 34
34:0.1 (374.1) CÂND un Fiu Creator este personalizat de Tatăl Universal şi de Fiul Etern, atunci Spiritul Infinit individualizează o reprezentare nouă şi unică de sine pentru a-l însoţi pe acest Fiu Creator către ţinuturile spaţiului, şi acolo să-i fie tovarăş, mai întâi în organizarea fizică, şi mai apoi, în creaţie şi în slujirea pe lângă creaturile universului nou proiectat.
34:0.2 (374.2) Un Spirit Creativ reacţionează atât la realităţile fizice, cât şi la cele spirituale; tot aşa face şi un Fiu Creator. Şi astfel ele se coordonează şi se asociază în dirijarea unui univers local al spaţiului şi timpului.
34:0.3 (374.3) Aceste Spirite Fiice sunt de esenţa Spiritului Infinit, dar ele nu pot funcţiona simultan în munca de creaţie fizică şi de slujire spirituală. În creaţia fizică, Fiul Universului oferă modelul, în timp ce Spiritul Universului declanşează materializarea realităţilor fizice. Fiul stabileşte planurile puterii, dar Spiritul transformă aceste creaţii de energie în substanţe fizice. Cu toate că este destul de dificil să se zugrăvească această prezenţă universală iniţială a Spiritului Infinit ca pe o persoană, nu este mai puţin adevărat că, pentru Fiul Creator, asociatul său Spirit este personal şi a funcţionat întotdeauna ca o individualitate distinctă.
34:1.1 (374.4) După desăvârşirea organizării fizice a unui ansamblu stelar şi planetar şi după stabilirea circuitelor de energie de către centri suprauniversali de putere, ca urmare a acestei lucrări preliminare de creaţie făcută de către agenţii Spiritului Infinit, care operează după şi sub ordinele focalizării sale creative din universul local, Fiului Mihail proclamă că viaţa urmează acum să fie proiectată în universul nou organizat. Când Paradisul a recunoscut această declaraţie de intenţie, s-a produs o reacţie de aprobare în Trinitatea Paradisului, în urma căreia Spiritul Maestru, din al cărui supraunivers se organizează această nouă creaţie, dispare în strălucirea spirituală a Deităţilor. Între timp, celelalte Spirite Maestru se apropie de lăcaşul central al Deităţilor Paradisului şi apoi, când Spiritul Maestru îmbrăţişat de Deităţi iese la iveală pentru a fi recunoscut de semenii lui, se produce ceea ce se numeşte o „erupţie primară”. Aceasta este o formidabilă străfulgerare spirituală, un fenomen care se poate distinge clar chiar şi în sediul îndepărtat al suprauniversurilor interesate; şi simultan cu această puţin înţeleasă manifestare a Trinităţii, are loc o schimbare însemnată în natura prezenţei şi puterii spirituale creative a Spiritului Infinit aflat în universul local respectiv. Ca răspuns la aceste fenomene din Paradis şi chiar în prezenţa Fiului Creator, se personalizează imediat o nouă reprezentare personală a Spiritului Infinit. Aceasta este Slujitoarea Divină. Spiritul Creativ individualizat, ajutor al Fiului Creator, a devenit asociatul lui creativ personal, Spiritul-Mamă al universului local.
34:1.2 (375.1) Din această nouă segregare personală a Creatorului Comun, şi prin ea, pornesc curenţii stabiliţi şi circuitele ordonate ale puterii de spirit şi ale influenţei spirituale menite să impregneze toate lumile şi toate fiinţele acelui univers local. În realitate, această prezenţă nouă şi personală nu este decât o transformare a asociatului preexistent şi mai puţin personal al Fiului în lucrarea lui anterioară de organizare fizică a universului.
34:1.3 (375.2) Aceasta este, în câteva cuvinte, relatarea unei drame uluitoare, însă ea reprezintă tot ce se poate spune cu privire la aceste operaţiuni memorabile. Ele sunt instantanee, insondabile, şi incomprehensibile; secretul tehnicii şi al procedeelor lor se află în sânul Trinităţii Paradisului. Numai de un singur lucru suntem siguri: prezenţa Spiritului în universul local, în epoca creaţiei sau a organizării pur fizice, era incomplet diferenţiată de spiritul Spiritului Infinit al Paradisului; pe de altă parte, după ce Spiritul Maestru supraveghetor a reapărut din îmbrăţişarea secretă a Dumnezeilor, şi în urma străfulgerării energiei spirituale, manifestarea Spiritului Infinit în universul local se preschimbă deodată şi complet sub înfăţişarea personală a Spiritului Maestru care era în legătură transmutantă cu Spiritul Infinit. Spiritul-Mamă al universului local dobândeşte astfel o natură personală, nuanţată de aceea a Spiritului Maestru al suprauniversului sub jurisdicţia astronomică în care este plasat universul local.
34:1.4 (375.3) Această prezenţă personalizată a Spiritului Infinit, Spiritul-Mamă Creativ al universului local, este cunoscută în Satania sub numele de Slujitoarea Divină. Spre toate intenţiile practice şi către toate scopurile spirituale, această manifestare a Deităţii este o fiinţă divină, o persoană spirituală. Ea este recunoscută şi respectată ca atare de către Fiul Creator. Prin această localizare şi prin această personalizare a celei de Treia Surse-Centru în universul nostru local se face că Spiritul a putut apoi să se supună atât de complet Fiului Creator, încât s-a putut zice pe bună dreptate despre acest Fiu că: „toate puterile din ceruri şi de pe pământ i-au fost încredinţate lui.”
34:2.1 (375.4) După ce a suferit o metamorfoză însemnată a personalităţii sale în epoca creaţiei vieţii, Divina Slujitoare funcţionează după aceea ca persoană, şi cooperează într-o manieră foarte personală cu Fiul Creator pentru stabilirea planurilor şi pentru dirijarea vastelor treburi ale creaţiei lor locale. Pentru multe tipuri de fiinţe din univers, chiar şi această reprezentare a Spiritului Infinit poate să nu pară în întregime personală în cursul epocilor care preced efuziunea finală a lui Mihail; însă, după ce Fiul Creator a fost înălţat la autoritatea supremă a unui Fiu Maestru, se produce o asemenea intensificare a calităţilor Spiritului-Mamă Creativ, încât el este personal recunoscut de toţi indivizii care îl contactează.
34:2.2 (375.5) De la începutul asocierii lui cu Fiul Creator, Spiritul Universului posedă toate atributele Spiritului Infinit privitoare la controlul fizic, incluzând deplina capacitate de antigravitaţie. La dobândirea statutului personal Spiritul Universului exercită în universul local un control al gravitaţiei mentale tot atât de deplin şi complet cum ar face-o Spiritul Infinit dacă ar fi prezent personal.
34:2.3 (375.6) În fiecare univers local, Divina Slujitoare funcţionează în concordanţă cu natura şi cu caracteristicile inerente Spiritului Infinit, aşa cum este el întrupat într-unul dintre cele Şapte Spirite Maestru ai Paradisului. Deşi există o uniformitate fundamentală de caracter în toate Spiritele Universului, există şi o diversitate a funcţiilor, determinată de originea lor prin unul dintre cele Şapte Spirite Maestru. Această diferenţă de origine explică de ce Spiritele-Mamă ale universului local folosesc tehnici funcţionale diferite în diverse suprauniversuri. Dar, în toate atributele lor spirituale esenţiale, aceste Spirite sunt identice, deopotrivă de spirituale şi în întregime divine, oricare ar fi diferenţierea lor suprauniversală.
34:2.4 (376.1) Spiritul Creativ este coresponsabil cu Fiul Creator în zămislirea creaturilor lumilor şi nu se sustrage niciodată de la angajamentele sale faţă de Fiu, în toate eforturile de a susţine şi de a conserva aceste creaţii. Viaţa este ocrotită şi menţinută prin intermediul Spiritului Creativ. „Tu îţi trimiţi Spiritul, şi ele sunt create. Tu reînnoieşti faţa pământului.”
34:2.5 (376.2) În crearea unui univers de făpturi inteligente, Spiritul-Mamă Creativ funcţionează mai întâi în sfera perfecţiunii universale unde colaborează cu Fiul la zămislirea Strălucitoarei Stele de Dimineaţă. După aceea, descendenţa Spiritului se apropie tot mai mult de ordinul fiinţelor create de pe planete, tot aşa cum Fiii se coboară treptat de la Melchizedeki până la Fiii Materiali, care iau efectiv contact cu muritorii ţinuturilor. În evoluţia ulterioară a creaturilor muritoare, Fiii Purtători ai Vieţii furnizează corpul fizic, fabricat din materialele organizate existente aletărâmului, în timp ce Spiritul Universului contribuie cu „suflul vieţii.”
34:2.6 (376.3) În vreme ce al şaptelea segment al marelui univers se poate, în multe privinţe, să fie lent în dezvoltarea sa, cei care studiază profund problemele noastre prevăd evoluţia unei creaţii extraordinar de bine echilibrate în epocile care vor veni. Noi prezicem acest înalt grad de simetrie din Orvonton, deoarece Spiritul care prezidează acest supraunivers este conducătorul Spiritelor Maestru din înalt, datorită faptului că el este o inteligenţă spirituală care întrupează uniunea echilibrată şi perfecta coordonare a trăsăturilor şi a caracterelor tuturor celor trei Deităţi eterne. Noi suntem întârziaţi şi înapoiaţi în comparaţie cu alte sectoare, dar ne aşteaptă fără îndoială o dezvoltare transcendentă şi o înfăptuire fără precedent cândva în epocile eterne ale viitorului.
34:3.1 (376.4) Nici Fiul Etern, nici Spiritul Infinit nu sunt limitaţi sau condiţionaţi de timp ori de spaţiu, dar majoritatea descendenţilor lor sunt.
34:3.2 (376.5) Spiritul Infinit impregnează tot spaţiul şi sălăşluieşte în cercul eternităţii. În contactul lor personal cu copiii timpului, personalităţile Spiritului Infinit trebuie totuşi să ţină adesea seama de elementele temporale, însă mai puţin de spaţiu. Mulţi slujitori ai minţii sunt independenţi de spaţiu, dar suferă o întârziere în timp în coordonarea mai multor nivele ale realităţii universale. Un Mesager Solitar este practic independent de spaţiu, mai puţin în sensul că îi trebuie efectiv timp pentru a merge dint-un loc în altul. Există şi alte entităţi similare care vă sunt necunoscute.
34:3.3 (376.6) În aceste prerogative personale, un Spirit Creativ este totalmente şi în întregime independent de spaţiu, însă nu şi de timp. Nu se întâlneşte nici o prezenţă personală specializată a Spiritului Universului, nici în sediile constelaţiilor, nici în cele ale sistemelor. El este în mod egal şi difuz prezent pretutindeni în întregul lui univers local şi este, prin urmare, într-un mod tot atât de literal şi de personal prezent într-o lume ca şi în toate celelalte.
34:3.4 (376.7) Numai în ceea ce priveşte elementul timp se face că un Spirit Creativ este mereu limitat în slujirea lui universală. Un Fiu Creator acţionează instantaneu în tot universul său, dar Spiritul Creativ trebuie să ţină seama de timp în slujirea minţii universale, afară de cazul când el se lipseşte conştient şi cu un scop bine determinat de prerogativele personale ale Fiului Universului. În funcţia de pur spirit, Spiritul Creativ acţionează, de asemenea, fără a depinde de timp. El este la fel în colaborarea lui cu funcţia misterioasă de reflexivitate universală.
34:3.5 (377.1) Deşi circuitul de gravitaţie al spiritului Fiului Etern operează independent de spaţiu şi de timp, funcţiile Fiilor Creator nu sunt toate scutite de limitările de spaţiu. Exceptând treburile lumilor evolutive, Fiii Mihaili par capabili să opereze rămânând relativ independenţi de timp. Un Fiu Creator nu este handicapat de timp, dar este condiţionat de spaţiu; el nu poate fi personal în două locuri, în acelaşi timp. Mihail din Nebadon acţionează independent de timp în propriul său univers, şi practic tot aşa în supraunivers prin jocul reflexivităţii. El comunică direct şi independent de timp cu Fiul Etern.
34:3.6 (377.2) Divina Slujitoare este ajutorul înţelegător al Fiului Creator, căruia îi îngăduie să-şi învingă şi să-şi compenseze limitările inerente privitoare la spaţiu; într-adevăr, atunci când aceste două personalităţi funcţionează în uniune administrativă, ele sunt practic independente de timp şi de spaţiu în cuprinsul hotarelor creaţiei lor locale. Prin urmare, se poate observa practic peste tot într-un univers local că Fiul Creator şi Spiritul Creativ funcţionează independent atât de timp, cât şi de spaţiu, din moment ce fiecare poate să dispună de celălalt, care este eliberat fie de spaţiu, fie de timp.
34:3.7 (377.3) Numai fiinţele absolute sunt independente de timp şi de spaţiu în sensul absolut. Majoritatea persoanelor subordonate ale Fiului Etern şi ale Spiritului Infinit sunt dependente şi de spaţiu şi de timp.
34:3.8 (377.4) Când un Spirit-Mamă Creativ devine „conştient de spaţiu”, el se pregăteşte să recunoască ca fiind al său un „domeniu de spaţiu” circumscris, un tărâm unde ar fi liber de spaţiu prin opoziţie cu tot restul spaţiului de care ar putea fi condiţionat. Nu eşti liber să alegi şi să acţionezi decât pe tărâmul propriei tale conştiinţe.
34:4.1 (377.5) Există trei circuite ale spiritului distincte în universul local al Nebadonului:
34:4.2 (377.6) 1. Spiritul de manifestare al Fiului Creator, Consolatorul, Spiritul Adevărului.
34:4.3 (377.7) 2. Circuitul spiritului Divinei Slujitoare, Spiritul Sfântul Sfânt.
34:4.4 (377.8) 3. Circuitul de slujire al inteligenţei, incluzând activităţi mai mult sau mai puţin unificate, dar funcţionând în mod divers, ale celor şapte spirite-mentale adjutante.
34:4.5 (377.9) Fiii Creatori sunt înzestraţi cu un spirit de prezenţă universală analog, în multe feluri, aceluia al celor Şapte Spirite Maestru ale Paradisului. Este vorba de Spiritul Adevărului pe care un Fiu de manifestare îl revarsă peste o lume după ce a fost spiritual investit pentru această sferă. Acest Consolator dăruit este forţa spirituală care îi atrage mereu pe toţi căutătorii de adevăr către El, care este personificarea adevărului în universul local. Acest spirit este o înzestrare inerentă Fiului Creator, care se iveşte din natura lui divină tot aşa cum circuitele principale ale marelui univers provin din prezenţele de personalitate ale Deităţilor Paradisului.
34:4.6 (377.10) Fiul Creator poate să vină şi să plece; prezenţa lui personală se poate găsi în universul local sau oriunde altundeva. Aceasta nu îl împiedică pe Spiritul Adevărului să funcţioneze liniştit, căci, deşi această prezenţă divină provine din personalitatea Fiului Creator, ea este funcţional centrată în persoana Divinei Slujitoare.
34:4.7 (378.1) Spiritul-Mamă Universal nu părăseşte totuşi niciodată lumea-sediu a universului local. Spiritul Fiului Creator poate funcţiona independent de prezenţa personală a Fiului, şi aşa se şi întâmplă, dar nu este la fel şi cu spiritul personal al Divinei Slujitoare. Spiritul Sfânt al Divinei Slujitoare ar înceta să mai fie funcţional dacă prezenţa sa personală ar fi retrasă din Salvington. Prezenţa sa spirituală pare să fie fixată în lumea-sediu a universului, şi chiar acest fapt îngăduie spiritului Fiului Creator să funcţioneze independent de locul în care se află Fiul. Spiritul-Mamă al Universului acţionează ca centru şi ca focar universale ale Spiritului Adevărului, precum şi al propriei sale influenţe personale, Spiritul Sfânt.
34:4.8 (378.2) Fiul-Tată Creator şi Spiritul-Mamă Creativ contribuie amândoi, în diverse moduri, la înzestrarea mentală a copiilor universului lor local, însă Spiritul Creativ nu atribuie minte până ce el însuşi nu este înzestrat cu prerogative personale.
34:4.9 (378.3) Ordinele de personalităţi supraevolutive dintr-un univers local sunt înzestrate cu model minte suprauniversal de tip adaptat la acest univers local. Ordinele umane şi cele subumane de viaţă evolutivă sunt înzestrate cu un slujitor minte de tipul spiritelor adjutante.
34:4.10 (378.4) Cele şapte spirite-mentale adjutante sunt creaţia Divinei Slujitoare a unui univers local. Aceste spirite-minte au caractere asemănătoare, dar puteri diferite; toate participă identic la natura Spiritului Universului, deşi ele sunt prea puţin privite ca personalităţi, în afară de Mama lor Creatoare. Cele şapte adjutante au primit următoarele nume: spiritul înţelepciunii, spiritul adorării, spiritul sfătuirii, spiritul cunoaşterii, spiritul curajului, spiritul înţelegerii, spiritul intuiţiei- al percepţiei rapide.
34:4.11 (378.5) Acestea sunt cele „şapte spirite ale lui Dumnezeu,” „asemeni lămpilor arzânde din faţa tronului,” pe care profetul le-a perceput în simbolurile viziunii. Dar el n-a văzut tronurile celor douăzeci şi patru de santinele din jurul acestor şapte spirite-minte adjutante. Acest pasaj reprezintă confundarea a două prezentări, una care ţine de sediul universului şi cealaltă de capitala sistemului. Tronurile celor douăzeci şi patru de venerabili se află în Jerusem, sediul sistemului vostru local de lumi locuite.
34:4.12 (378.6) În schimb, despre Salvington a scris Ioan: „Şi din tron au pornit lumini si fulgere şi voci” - transmisiile universului către sistemele locale. El şi-a dat seama, de asemenea, de creaturile care asigurau controlul direcţional al universului local, busolele vii ale lumii-sediu. Acest control direcţional, în Nebadon, este asigurat de către cele patru creaturi controlatoare ale Salvingtonului. Ele operează asupra curenţilor universali şi sunt ajutate cu pricepere de spiritul-minte care acţionează primul, adjutantul intuiţiei, spiritul „înţelegerii rapide”. Dar descrierea acestor patru creaturi - numite animale în Apocalipsă - a fost jalnic denaturată; ele sunt de o frumuseţe inegalabilă şi au forme delicate.
34:4.13 (378.7) Cele patru puncte cardinale sunt universale şi inerente în viaţa Nebadonului. Toate creaturile vii posedă unităţi corporale care sunt sensibile şi simţitoare la aceşti curenţi orientatori. Aceste atribute ale creaturilor sunt reproduse coborând din univers până la planetele individuale, şi, în combinaţie cu forţele magnetice ale lumilor, ele activează mulţimile de corpuri microscopice din organismele animale, astfel încât aceste celule orientatoare indică mereu către nord şi către sud. În felul acesta este simţul de orientare fixat pentru totdeauna în fiinţele vii ale universului. Omenirea nu este totalmente privată de posedarea conştientă a acestui simţ. Aceste corpuri au fost observate prima dată pe Urantia aproape de epoca acestei povestiri.
34:5.1 (379.1) Până în momentul celei de-a şaptea efuziuni a Fiului Creator, Divina Slujitoare cooperează cu el la formularea vieţii şi la crearea de noi ordine de fiinţe. Apoi, după înălţarea lui până la deplina suveranitate a universului, ea continuă să colaboreze cu Fiul şi cu spiritul manifestat al Fiului în urmărirea lucrării de slujire a lumii şi a progresului planetar.
34:5.2 (379.2) Pe lumile locuite, Spiritul-Mamă întreprinde munca de progres evolutiv, începând cu materiile neînsufleţite ale ţinutului. El înzestrează mai întâi viaţa vegetală, apoi organismele animale, apoi primele ordine de existenţă umană. Fiecare transmitere succesivă a vieţii contribuie şi mai mult la dezvoltarea potenţialului evolutiv al vieţii planetare, de la stadiile iniţiale şi primitive până la apariţia creaturilor înzestrate cu voinţă. Această muncă a Spiritului este în mare măsură efectuată de cele şapte adjutante, de spiritele promisiunii, de spiritul-minte al planetelor în evoluţie care unifică şi coordonează, care conduce mereu şi laolaltă rasele oamenilor către idei şi idealuri spirituale mai înalte.
34:5.3 (379.3) Omul muritor simte pentru prima dată slujirea Spiritului în conjuncţie cu mintea atunci când mintea pur animală a creaturilor evolutive dezvoltă o capacitate de recepţie faţă de adjutantele adorării şi înţelepciunii. Această slujire a celei de-al şasea şi a celei de-a şaptea dintre adjutante denotă că evoluţia mentală a trecut pragul slujirii spirituale, iar o astfel de minte având funcţia de venerare şi de înţelepciune este imediat inclusă în circuitele spirituale ale Divinei Slujitoare.
34:5.4 (379.4) Când mintea este astfel înzestrată cu slujirea Spiritului Sfântului Sfânt, ea posedă capacitatea de a alege (conştient sau inconştient) prezenţa spirituală a Tatălui Universal - Ajustorul Gândirii. Dar numai după ce un Fiu manifestat a eliberat Spiritul Adevărului pentru o slujire planetară a tuturor muritorilor, se face că toate minţile normale sunt automat pregătite pentru recepţionarea Ajustorilor Gândirii. Spiritul Adevărului lucrează în uniune completă cu prezenţa spiritului Divinei Slujitoare. Această legătură spirituală duală planează asupra lumilor, căutând să propovăduiască adevărul şi să ilumineze spiritual minţile oamenilor, să inspire sufletele raselor în ascensiune şi să conducă mereu popoarele care sălăşluiesc pe planetele evolutive către ţelul paradisiac al destinului lor divin.
34:5.5 (379.5) Deşi Spiritul Adevărului este răspândit peste toată carnea, acest spirit al Fiului este aproape în întregime limitat în funcţiile sale şi în puterea sa de receptivitatea personală a oamenilor la ceea ce constituie suma şi substanţa misiunii Fiului de manifestare. Spiritul Sfânt este parţial independent de atitudinea umană şi parţial condiţionat de deciziile şi de cooperarea voinţei omului. Cu toate acestea, slujirea Spiritului Sfânt devine tot mai efectivă în sanctificarea şi în spiritualizarea vieţii lăuntrice a muritorilor care ascultă cu atât mai mult de îndrumările divine.
34:5.6 (379.6) Ca indivizi, voi nu posedaţi un fragment sau o entitate separată a spiritului Fiului-Tată Creator sau a Spiritului-Mamă Creativ; aceste slujiri nu intră în contact cu centrele gânditoare ale minţii individuale, şi nici nu le locuiesc, aşa cum o fac Monitorii de Mister. Ajustorii Gândirii sunt individualizări definite ale realităţii prepersonale a Tatălui Universal, sălăşluind efectiv în mintea muritoare ca parte integrantă a acelei minţi, şi ei lucrează mereu în perfectă armonie cu spiritele conjugate ale Fiului Creator şi ale Spiritului Creativ.
34:5.7 (380.1) Prezenţa Spiritului Sfânt al Fiicei Universului Spiritului Infinit, cea a Spiritului Adevărului al Fiului Universului Fiului Etern, şi cea a Spiritului Ajustor al Tatălui Paradisiac într-un şi cu un muritor evolutiv, denotă simetria înzestrării spirituale şi a slujirii spirituale, şi califică un astfel de muritor pentru a realiza în mod conştient faptul că el este fiu al lui Dumnezeu prin credinţă.
34:6.1 (380.2) Când o planetă locuită avansează în evoluţia ei şi când locuitorii ei se spiritualizează tot mai mult, aceste personalităţi mature pot primi influenţe spirituale adiţionale. Pe măsură ce muritorii progresează în controlul minţii şi în percepţia spiritului, aceste multiple slujiri spirituale funcţionează într-o manieră tot mai bine coordonată; ele se amestecă tot mai mult cu supraslujirea Trinităţii Paradisului.
34:6.2 (380.3) Deşi Divinitatea poate fi plurală în manifestările ei, în experienţa umană Deitatea este singulară, întotdeauna una. Nici slujirea spirituală nu este plurală în experienţa umană. Fără a ţine seama de pluralitatea lor de origine, toate influenţele spiritului funcţionează ca o singură unitate. Într-adevăr, ele sunt una, căci ele sunt slujirea spirituală a Dumnezeului Septuplu în şi pentru făpturile marelui univers; şi, pe măsură ce această slujire unificatoare a spiritului este dintre cele mai apreciate şi mai bine primite de către creaturi, ea devine în experienţa lor slujirea lui Dumnezeu Supremul.
34:6.3 (380.4) De pe culmile gloriei eterne se coboară Spiritul divin, printr-o lungă serie de paşi, ca să vă întâlnească pe voi aşa cum sunteţi şi acolo unde sunteţi şi atunci, în tovărăşia credinţei, să îmbrăţişeze cu dragoste sufletul de origine muritoare şi să pornească pe drumul sigur şi cert de reîntoarcere pe urmele paşilor lui de coborâre, nemaioprindu-se până când sufletul evolutiv nu este înălţat cu siguranţă chiar până la înălţimile beatitudinii de la care Spiritul divin s-a pornit iniţial la drum în această misiune de milostenie şi de slujire.
34:6.4 (380.5) Forţele spirituale caută şi îşi ating infailibil propriul lor nivel originar. După ce au ieşit din Etern, este sigur că ele se vor reîntoarce la acesta, aducând cu ele pe toţi acei copii ai timpului şi spaţiului care au îmbrăţişat călăuzirea şi învăţătura Ajustorului interior, aceia care au fost cu adevărat „născuţi din Spirit”, fiii lui Dumnezeu prin credinţă.
34:6.5 (380.6) Spiritul divin este sursa unei slujiri şi a unei încurajări continue pentru copiii oamenilor. Puterea şi înfăptuirea voastră „depind de milostenia lui, prin reînnoirea Spiritului.” Viaţa spirituală, ca şi energia fizică, este consumată. Efortul spiritual rezultă într-o relativă epuizare spirituală. Toată experienţa ascendentă este reală, precum şi spirituală; de aceea, este scris într-adevăr, „Spiritul e cel care însufleţeşte.” „Spiritul dă viaţă.”
34:6.6 (380.7) Teoria moartă, chiar şi a celor mai înalte doctrine religioase, este neputincioasă în transformarea caracterului uman sau în controlarea comportamentului muritor. Ceea ce îi trebuie lumii de azi este adevărul pe care învăţătorul vostru de demult l-a proclamat: „nu numai în cuvinte, ci şi în putere şi în Spiritul Sfânt.” Germenul adevărului teoretic este inert, cele mai elevate concepte morale sunt fără efect, dacă Spiritul divin nu suflă asupra formelor adevărului şi nu însufleţeşte formulele dreptăţii.
34:6.7 (381.1) Aceia care au primit şi au recunoscut locuirea în interior a lui Dumnezeu au fost născuţi din Spirit. „Voi sunteţi templul lui Dumnezeu, şi spiritul lui Dumnezeu locuieşte în voi.” Nu este de ajuns ca acest spirit să fie revărsat peste voi; Spiritul divin trebuie să controleze şi să domine fiecare fază a experienţei umane.
34:6.8 (381.2) Prezenţa Spiritului divin, apa vieţii, este ceea ce împiedică setea devoratoare a nemulţumirii muritorilor, precum şi acea foame de nedescris a minţii umane nespiritualizate. Fiinţele motivate de Spirit „nu-s însetate niciodată, căci această apă spirituală va fi la ele un izvor de satisfacţie care ţâşneşte în viaţa veşnic.” Asemenea suflete divin udate sunt aproape independente de mediul înconjurător material în ceea ce priveşte bucuriile trăirii şi satisfacţiile existenţei pământeşti. Ele sunt iluminate şi reîmprospătate spiritual, întărite şi înzestrate moral.
34:6.9 (381.3) În fiecare muritor există o natură duală: moştenirea tendinţelor animale şi impulsul elevat al înzestrării cu spirit. În cursul scurtei vieţi pe care o trăiţi pe Urantia, aceste două diverse şi opuse imbolduri rareori pot fi pe deplin împăcate; ele cu greu pot fi armonizate şi unificate; dar, pe tot parcursul vieţii voastre, Spiritul conjugat se străduieşte mereu să vă ajute să vă supuneţi tot mai mult trupul la îndrumările Spiritului. Chiar dacă trebuie să vă trăiţi viaţa voastră materială, chiar dacă nu puteţi să scăpaţi de trup şi de necesităţile lui, totuşi, în ceea ce priveşte scopurile şi idealurile voastre, voi aveţi tot mai multă putere să vă supuneţi natura voastră animală stăpâniri Spiritului. Înăuntrul vostru există cu adevărat o conspiraţie de forţe spirituale, o confederaţie de puteri divine, al căror scop exclusiv constă în a vă elibera definitiv din sclavia voastră materială şi de handicapurile finite.
34:6.10 (381.4) Scopul acestei slujiri este „ca voi să puteţi fi întăriţi cu putere de spiritul Lui din omul lăuntric.” Şi toate astea reprezintă doar paşii preliminari către atingerea finală a perfecţiunii de credinţă şi de servire, acea experienţă în care veţi fi „umpluţi de toată plenitudinea lui Dumnezeu”, „căci toţi cei care sunt conduşi de spiritul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu.”
34:6.11 (381.5) Spiritul nu constrânge niciodată, el nu face decât să călăuzească. Dacă sunteţi un elev atent, dacă vreţi să atingeţi nivele de spirit şi înălţimi divine, dacă doriţi în mod sincer să atingeţi ţelul etern, atunci Spiritul divin vă va conduce cu blândeţe şi cu dragoste pe cărarea filiaţiei şi a progresului spiritual. Fiecare pas pe care îl faceţi trebuie să fie unul de cooperare binevoitoare, inteligentă şi voioasă. Dominarea Spiritului nu-i niciodată pângărită de siluire, nici compromisă de constrângere.
34:6.12 (381.6) Şi când o asemenea viaţă de călăuzire spirituală este liber şi inteligent acceptată, în mintea umană se dezvoltă treptat o conştiinţă pozitivă de contact divin şi o asigurare a unei comuniunii de spirit; mai devreme ori mai târziu „Spiritul este martor împreună cu spiritul vostru (Ajustorul) cum că voi sunteţi un copil al lui Dumnezeu.” Propriul vostru Ajustor al Gândirii va indicat deja înrudirea voastră cu Dumnezeu, iar Scripturile confirmă că spiritul poartă mărturie „ împreună cu spiritul vostru”, nu pentru spiritul vostru.
34:6.13 (381.7) Conştiinţa dominării unei vieţi umane de către spirit este în prezent însoţită de o demonstrare crescândă a caracteristicilor Spiritului în reacţiile vitale ale muritorului astfel călăuzit de spirit, „căci roadele sunt iubirea, pacea, îndurarea, blândeţea, bunătatea, credinţa, umilinţa, cumpătarea.” Aceşti muritori divin iluminaţi şi călăuziţi de spirit, deşi păşesc încă pe umilele cărări ale trudei şi deşi îşi îndeplinesc cu fidelitate umană îndatoririle misiunii lor pământeşti, au început deja să distingă luminile vieţii eterne pe măsură ce ele licăresc pe malurile îndepărtate ale unei alte lumi; ei au început deja să cuprindă realitatea acelui adevăr inspirator şi încurajator că „regatul lui Dumnezeu nu este carne şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Spiritul Sfânt.” Şi în cursul fiecărei încercări şi în prezenţa fiecărei greutăţi, sufletele născute din spirit sunt susţinute de acea speranţă care transcende orice teamă, deoarece iubirea lui Dumnezeu este larg răspândită în toate inimile prin prezenţa Spiritului divin.
34:7.1 (382.1) Carnea, natura inerentă provenită din rasele de origine animală, se bucură de roadele Spiritului divin. Când natura muritoare a fost înălţată prin adăugarea naturii Fiilor Materiali ai lui Dumnezeu, întrucât rasele urantiene au fost ameliorate într-o oarecare măsură prin manifestarea lui Adam, atunci este mai bine pregătită calea pentru ca Spiritul Adevărului să coopereze cu Ajustorul lăuntric în vederea magnificei recolte a roadelor spirituale ale caracterului. Dacă voi nu respingeţi acest spirit, chiar dacă vă trebuie o eternitate pentru a vă îndeplini misiunea, „el vă va îndruma în tot adevărul.”
34:7.2 (382.2) Muritorii evolutivi care locuiesc lumile normale ale progresului spiritual nu suferă de conflictele acute dintre spirit şi trup, care caracterizează rasele Urantiei din epoca noastră. Dar până şi pe planetele ideale, omul preadamic trebuie să facă eforturi pozitive pentru a se ridica de la planul pur animalic al existenţei la nivele succesive de semnificaţii intelectuale tot mai mari şi de valori spirituale superioare.
34:7.3 (382.3) Muritorii unei lumi normale nu suferă constant de războiul dintre natura lor fizică şi natura lor spirituală. Ei se confruntă cu necesitatea de a se îndepărta de la nivelele animale ale existenţei urcând la planurile mai înalte ale trăirii spirituale, dar această ascensiune este mai asemănătoare, prin comparaţie, cu o pregătire educativă decât cu intensele conflicte ale muritorilor Urantiei din acest domeniu al divergenţei dintre natura spirituală şi natura materială.
34:7.4 (382.4) În această sarcină de realizare spirituală progresivă pe planeta lor, popoarele Urantiei suferă consecinţele unei duble privări de ajutor. Răscularea lui Caligastia a aruncat întreaga lume într-o confuzie generală şi le-a privat pe toate generaţiile ulterioare de ajutorul moral pe care l-ar fi oferit o societate bine ordonată. Dar şi mai dezastruoasă a fost vina adamică, în sensul că ea a privat rasele de tip superior de natura fizică care ar fi fost mai mult în acord cu aspiraţiile spirituale.
34:7.5 (382.5) Muritorii Urantiei sunt forţaţi să treacă prin această luptă pronunţată dintre spirit şi carne deoarece strămoşii lor îndepărtaţi n-au fost destul de complet adamizaţi de manifestarea edenică. Planul divin prevăzuse că rasele de muritori de pe Urantia ar fi trebuit să aibă o natură fizică mai spontan sensibilă la spirit.
34:7.6 (382.6) Cu tot acest dublu dezastru pentru natura oamenilor şi pentru anturajul lor, muritorii de astăzi ar resimţi mai puţin acest război aparent dintre carne şi spirit dacă ar intra în împărăţia spiritului. Acolo, fiii lui Dumnezeu prin credinţă se bucură de o relativă descătuşare din robia cărnii în serviciul iluminat şi eliberator al unei devoţiuni sincere pentru a face voia Tatălui din ceruri. Isus a arătat omenirii noul mod de a trăi o viaţă de muritor, mod prin care fiinţele umane pot să scape într-o foarte mare măsură de consecinţele cumplite ale rebeliunii caligastice şi să compenseze foarte eficient zădărnicirile care rezultă din greşeala adamică. „Spiritul vieţii lui Isus Cristos ne-a eliberat de legea vieţii animale şi de tentaţiile răului şi ale păcatului.” „Aceasta este victoria care învinge carnea, chiar credinţa voastră.”
34:7.7 (383.1) Acei bărbaţi şi femei cunoscători de Dumnezeu care au fost născuţi din Spirit nu încearcă un conflict mai intens cu naturile lor muritoare decât locuitorii celor mai normale dintre lumi, planete care n-au fost niciodată pângărite de păcat, nici atinse de rebeliune. Fiii de credinţă lucrează pe nivelele intelectuale şi trăiesc pe planurile spirituale aflate cu mult deasupra conflictelor produse de dorinţe fizice neînfrânate şi nenaturale. Imboldurile normale ale unei fiinţe animal şi apetiturile şi elanurile naturale ale naturii sale fizice nu sunt în conflict nici chiar cu cea mai înaltă realizare spirituală, decât doar în minţile persoanelor ignorante, greşit învăţate sau ale persoanelor din nenorocire exagerat de conştiincioase.
34:7.8 (383.2) După ce aţi pornit pe calea vieţii veşnice, după ce aţi acceptat misiunea şi v-aţi primit ordinele de a progresa, să nu vă temeţi de primejdiile lipsei de memorie a oamenilor şi ale inconstanţei muritorilor, nu vă lăsaţi tulburaţi de temeri, de eşecuri sau de confuzii derutante, nu şovăiţi şi nu puneţi sub semnul întrebării statutul şi poziţia voastră, căci în toate orele sumbre, la toate intersecţiile luptei pentru progres, Spiritul Adevărului va vorbi întotdeauna, zicându-vă, „Aceasta este calea.”
34:7.9 (383.3) [Prezentat de un Puternic Mesager numit în serviciu temporar pe Urantia.]
Cartea Urantia
Capitolul 35
35:0.1 (384.1) FIII lui Dumnezeu prezentaţi anterior au avut o origine paradisiacă. Ei sunt descendenţii Guvernaorilor divini ai domeniilor universale. Fiii Creatori aparţin primului ordin de filiaţie al Paradisului şi nu există decât unul singur în Nebadon, Mihail, tatăl şi suveranul universului. În ceea ce priveşte Avonalii sau Fiii Magistrali, al doilea ordin de filiaţie al Paradisului, Nebadonul are cota sa parte completă de 1.062., iar aceşti „Crişti minori” sunt la fel de eficienţi şi atotputernici în manifestările lor planetare ca şi Fiul Creator şi Maestru pe Urantia. Fiinţele de al treilea ordin, fiind provenite din Trinitate, nu sunt înregistrate într-un univers local, însă socotesc că există în Nebadon între cincisprezece şi douăzeci de mii de Fii Învăţători ai Trinităţii, în afară de 9.642 de asistenţi trinitizaţi de creaturi care sunt înregistraţi. Aceşti Daynali ai Paradisului nu sunt nici magistrali, nici administratori, ci sunt supraînvăţători.
35:0.2 (384.2) Tipurile de Fii pe care le vom studia îşi au originea în universul local. Ei sunt descendenţii unui Fiu Creator al Paradisului în diverse asocieri cu complementul său, Spiritul-Mamă al Universului. Următoarele ordine de filiaţie al universului local îşi găsesc loc în prezenta expunere:
35:0.3 (384.3) 1. Fiii Melchizedeki.
35:0.4 (384.4) 2. Fiii Vorondadeki.
35:0.5 (384.5) 3. Fiii Lanonandeki.
35:0.6 (384.6) 4. Fiii Purtători de Viaţă.
35:0.7 (384.7) Deitatea Trinitară a Paradisului funcţionează pentru crearea a trei ordine de filiaţie: Mihailii, Avonalii şi Daynalii. Deitatea Duală a universului local, Fiul şi Spiritul, funcţionează, de asemenea, pentru crearea a trei ordine elevate de Fii: Melchizedekii, Vorondadekii şi Lanondadekii, şi, după ce au împlinit această triplă expresie, ea colaborează cu nivelul următor al Dumnezeului Septuplu pentru a produce ordinul multilateral al Purtătorilor Vieţii. Aceste fiinţe sunt clasificate cu Fiii descinzând din Dumnezeu, însă reprezintă o formă unică şi originală al vieţii în univers. Întregul capitol următor va fi consacrat studiului lor.
35:1.1 (384.8) După aducerea în existenţă a fiinţelor de ajutor personal, cum ar fi Strălucitoarea Stea de Dimineaţă şi alte personalităţi administrative, în acord cu ţelul divin şi cu planurile creative ale unui univers dat, se produce o nouă formă de uniune creativă între Fiul Creator şi Spiritul Creativ, Fiica Spirtului Infinit din universul local. Personalitatea provenită din asociere creativă este Melchizedekul original - Tatăl Melchizedek - fiinţă unică, şi care colaborează ulterior cu Fiul Creator şi cu Spiritul Creativ pentru a aduce la existenţă întregul grup care poartă acest nume.
35:1.2 (385.1) În universul Nebadonului, Tatăl Melchizedek acţionează ca prim asociat executiv al Strălucitoarei Stele de Dimineaţă. Gabriel se ocupă mai degrabă de politica universului, iar Melchizedek de metodele practice de urmat. Gabriel prezidează comisiile şi corpurile consultative reunite special, extraordinar sau în caz de urgenţă. Gabriel şi Tatăl Melchizedek nu părăsesc niciodată Salvingtonul în acelaşi timp, deoarece în absenţa lui Gabriel, Tatăl Melchizedek funcţionează ca şef executiv al Nebadonului.
35:1.3 (385.2) Melchizedekii universului nostru au fost toţi creaţi pe parcursul unui mileniu al timpului standard de către Fiul Creator şi Spiritul Creativ în legătură cu Tatăl Melchizedek. Fiind un ordin de filiaţie în care unul dintre proprii lor membrii a funcţionat ca un creator coordonat, Melchizedekii sunt parţial de origine autonomă în constituţia lor şi, în consecinţă, candidaţi pentru a realiza un tip celest de guvern autonom. Ei îşi aleg periodic şeful lor administrativ pe un termen de şapte ani din timpul standard şi funcţionând, de altfel, ca un ordin care se autoconduce, cu toate că Melchizedekul originar exercită anumite prerogative inerente co-paternităţii sale. Din timp în timp, acest Tată Melchizedek desemnează anumiţi indivizi din ordinul său pentru a funcţiona ca Purtători ai Vieţii speciali pe lângă lumi midsonite, un tip de planete locuite care nu au fost revelate până acum pe Urantia.
35:1.4 (385.3) Melchizedekii nu operează mult în afara universului local, decât atunci când sunt chemaţi ca martori în chestiunile în curs, în faţa tribunalelor suprauniversurilor, şi când sunt desemnaţi, aşa cum se întâmplă uneori, ca ambasadori speciali reprezentând un univers pe lângă un altul, în interiorul aceluiaşi supraunivers. Melchizedekul originar, sau primul născut din fiecare univers, este întotdeauna liber de a merge în universurile vecine sau în Paradis în misiuni care au de a face cu interesele şi cu îndatoririle ordinului său.
35:2.1 (385.4) Melchizedekii sunt primul ordin de Fii divini care se apropie suficient de mult de viaţa creaturilor inferioare pentru a putea funcţiona direct în serviciul de înălţare a muritorilor şi pentru a servi rasele evolutive fără necesitatea recurgerii la încarnare. Aceşti fii se găsesc, prin natura lor, la mijlocul marii scări descendente a personalităţilor, originea lor plasându-i aproape exact la jumătatea distanţei dintre divinitatea cea mai înaltă şi creaturile volitive înzestrate cu viaţa cea mai umilă. Ei devin astfel intermediarii naturali dintre nivelele superioare şi divine de existenţă vie şi formele de viaţă inferioare, sau chiar materiale de pe lumile evolutive. Ordinele serafice, îngerii, sunt încântaţi să lucreze cu Melchizedekii; în realitate, toate formele de viaţă inteligentă găsesc în aceşti Fii prieteni înţelegători, instructori compătimitori şi consilieri chibzuiţi.
35:2.2 (385.5) Melchizedekii formează un ordin care se autoguvernează. La acest grup unic noi întâlnim prima încercare de autodeterminare din partea unor fiinţe ale universului local şi observăm tipul cel mai elevat de guvernare autonomă. Aceşti Fii îşi organizează propriul lor mecanism de administrare pentru propriul lor grup şi propriul lor cămin planetar, cât şi pentru cele şase sfere asociate şi lumile lor tributare. Şi trebuie consemnat că ei nu au abuzat niciodată de prerogativele lor. Nici măcar odată în tot suprauniversul Orvontonului, aceşti Fii Melchizedeci nu au trădat încrederea pusă în ei. Ei sunt speranţa tuturor grupurilor universurilor care aspiră la autoguvernare. Ei sunt modelul originar şi învăţătorii autoguvernării pentru toate sferele Nebadonului. Toate ordinele de fiinţe inteligente, de la cele superioare până la cele inferioare, sunt unanime în omagiile lor aduse guvernelor Melchizedekilor.
35:2.3 (386.1) Ordinul de filiaţie al Melchizedekilor ocupă poziţia fiului cel mare dintr-o mare familie şi îşi asumă responsabilităţile acestuia. Cea mai mare parte a muncii lor este regulată şi într-o oarecare măsură de rutină, însă o mare parte din ea este voluntară şi ei şi-o impun în întregime. Majoritatea adunărilor speciale care se reunesc din timp în timp pe Salvington sunt convocate la iniţiativa Melchizedekilor. Din proprie iniţiativă, aceşti Fii patrulează universul lor natal. Ei menţin o organizaţie autonomă consacrată informării universale şi fac Fiului Creator rapoarte periodice independente de toate informaţiilor care ajung sus în sediul universului prin agenţiile regulate ale administrării obişnuite a tărâmului. Ei sunt prin natura lor observatori imparţiali. Ei se bucură de deplina încredere a tuturor claselor de fiinţe inteligente.
35:2.4 (386.2) Melchizedekii operează ca tribunale de revizie mobile şi consultative. Aceşti Fii ai universului merg pe lumi în mici grupuri, pentru a servi acolo în calitate de comisii consultative, pentru a primi depoziţii, a primi sugestii şi pentru a acţiona în calitate de consilieri, ajutând astfel să se depăşească dificultăţile majore şi să se aplaneze diferendele serioase care se ivesc din timp în timp în treburile domeniilor evolutive.
35:2.5 (386.3) Aceşti Fii ai unui univers sunt principalii ajutori ai Strălucitoarei Stele de Dimineaţă în executarea ordinelor Fiului Creator. Atunci când un Melchizedek merge în numele lui Gabriel pe o lume îndepărtată el poate, în vederea acestei misiuni specifice, să fie delegat în numele celui care îl trimite; în acest caz, el va apărea pe planeta respectivă cu deplina autoritate a Strălucitoarei Stele de Dimineaţă. Acesta este adevărat mai ales pentru sferele pe care un Fiu superior nu a apărut încă sub înfăţişarea creaturilor tărâmului.
35:2.6 (386.4) Când un Fiu Creator intră în cariera de manifestare pe o lume evolutivă, el merge singur; însă atunci când unul dintre fraţii săi din Paradis, un Fiu Avonal, se manifestă, pentru a fi susţinut el este însoţit de Melchizedeki, în număr de doisprezece, care contribuie atât de eficient la succesul misiunii de manifestare. Ei susţin, de asemenea, pe Avonalii Paradisiaci în misiunile lor magistrale pe lumile locuite; pe parcursul acestor misiuni, Melchizedekii sunt vizibili ochilor muritorilor dacă Fiul Avonal se manifestă, de asemenea, în felul acesta.
35:2.7 (386.5) Nu există aspecte ale nevoilor spirituale planetare la care ei să nu răspundă. Ei sunt învăţătorii care aduc atât de adesea lumi întregi de viaţă evoluată la recunoaşterea deplină şi definitivă a Fiului Creator şi a Tatălui său din Paradis.
35:2.8 (386.6) Înţelepciunea Melchizedekilor este aproape perfectă, însă judecata lor nu este infailibilă. Uneori, când au fost detaşaţi şi izolaţi în misiuni planetare, ei s-au înşelat în privinţa unor probleme minore; altfel spus, ei au ales să facă anumite lucruri pe care superiorii lor nu le-au aprobat ulterior. O astfel de eroare de judecată descalifică temporar un Melchizedek, până când el merge pe Salvington şi, pe parcursul unei audienţe cu Fiul Creator, el primeşte instrucţiunile care îl vor elibera de dizarmonia care a cauzat un dezacord cu tovarăşii săi, iar după repausul de corecţie, el se reintegrează în serviciul său în ziua a treia. Aceste probleme de adaptare minore în funcţiunea Melchizedekilor s-au produs rar în Nebadon.
35:2.9 (387.1) Aceşti Fii nu formează un ordin în creştere; numărul lor este staţionar, cu toate că diferă în fiecare univers local. Numărul Melchizedekilor înregistraţi pe planeta-sediu a Nebadonului depăşeşte zece milioane.
35:3.1 (387.2) Melchizedekii ocupă o lume care le este proprie, în apropiere de Salvington, lumea-sediu a universului. Această sferă, numită Melchizedek, este lumea-călăuză a circuitului salvingtonian da şaptezeci de sfere primare, dintre care fiecare este înconjurată de şase sfere tributare consacrate unor activităţi specializate. Aceste sfere minunate - 70 primare şi 420 tributare - sunt adesea numite Universitatea Melchizedek. Muritorii ascendenţi din toate constelaţiile Nebadonului trec la instruire pe fiecare dintre aceste 490 lumi, pentru a dobândi statutul lor rezidenţial pe Salvington. Însă educaţia ascendenţilor nu este decât o fază a multiplelor activităţi care au loc pe mulţimea de sfere arhitecturale ale Salvingtonului.
35:3.2 (387.3) Cele 490 de sfere ale circuitului Salvingtonului sunt împărţite în zece grupuri, fiecare conţinând câte şapte sfere primare şi câte patruzeci şi două tributare. Fiecare dintre aceste grupuri este plasat sub supravegherea generală a unuia dintre ordinele majore de viaţă universală. Primul grup, conţinând lumea-călăuză şi cele şase sfere care urmează în procesiunea planetară încercuitoare este supravegheat de Melchizedeki. Aceste lumi ale Melchizedekilor sunt următoarele:
35:3.3 (387.4) 1. Lumea-călăuză - lumea lăcaş a Fiilor Melchizedeki.
35:3.4 (387.5) 2. Lumea şcolilor de viaţă fizică şi a laboratoarelor de energii vii.
35:3.5 (387.6) 3. Lumea vieţii morontiale.
35:3.6 (387.7) 4. Sfera vieţii spirituale iniţiale.
35:3.7 (387.8) 5. Lumea vieţii semispirituale.
35:3.8 (387.9) 6. Sfera vieţii spirituale progresive.
35:3.9 (387.10) 7. Domeniul realizării de sine coordonat şi suprem.
35:3.10 (387.11) Cele şase lumi tributare ale fiecăreia dintre aceste sfere Melchizedek sunt consacrate unor activităţi care ţin de munca sferelor primare asociate.
35:3.11 (387.12) Lumea-călăuză, sfera Melchizedek, este terenul de reuniune comun tuturor fiinţelor care se ocupă de educaţia şi de spiritualizarea muritorilor ascendenţi ai timpului şi spaţiului. Pentru un ascender, această lume este probabil locul cel mai interesant al întregului Nebadon. Toţi muritorii evolutivi care şi-au desăvârşit pregătirea lor pe constelaţii sunt destinaţi să aterizeze pe Melchizedek, unde sunt iniţiaţi în regimul disciplinei şi al progresului spiritual al sistemului educativ al Salvingtonului. Şi voi nu veţi uita niciodată reacţiile primei voastre zi de viaţă pe această lume unică, nici chiar după ce aţi atins destinaţia voastră în Paradis.
35:3.12 (387.13) Muritorii ascendenţi continuă să locuiască permanent pe lumea Melchizedek în timp ce îşi urmează pregătirea pe cele şase sfere încercuitoare ale educaţiei specializate, iar această metodă este aplicată pe parcursul întregii şederi pe cele şaptezeci de lumi culturale, sferele primare ale circuitului Salvingtonului.
35:3.13 (387.14) Numeroase activităţi diverse ocupă timpul numeroaselor fiinţe care locuiesc pe cele şase lumi tributare ale sferei Melchizedek, însă în ceea ce priveşte muritorii ascendenţi, aceşti sateliţi sunt consacraţi unor faze speciale de studii, după cum urmează:
35:3.14 (388.1) 1. Sfera numărul unu este consacrată recapitulării vieţii planetare iniţiale a muritorilor ascendenţi. Această muncă se efectuează în clase compuse din cei care sosesc dintr-o lume originară muritoare dată. Cei de pe Urantia urmăresc împreună această recapitulare experienţială.
35:3.15 (388.2) 2. Munca specială a sferei numărul doi constă într-o revizuire similară a experienţelor traversate pe lumile palat care înconjoară primul satelit al sediului sistemului local.
35:3.16 (388.3) 3. Recapitulările acestei sfere ţin deşederea în capitala sistemului local şi îmbrăţişează activităţile restului lumilor arhitecturale din roiul ce formează sediul sistemului.
35:3.17 (388.4) 4. Pe a patra sferă, fiinţele se ocupă de recapitularea experienţelor pe cale şaptezeci de lumi tributare constelaţiei şi sferelor lor asociate.
35:3.18 (388.5) 5. Pe a cincia sferă, se recapitulează şederea ascendentă de pe lumea- sediu a constelaţiei.
35:3.19 (388.6) 6. Pe sfera numărul şase, timpul este consacrat unei încercări de corelare între aceste cinci epoci, în vederea ajungerii la o coordonare de experienţă pregătitoare intrării în şcolile primare Melchizedek de instrucţie universală.
35:3.20 (388.7) Şcolile de administrare universală şi de înţelepciune spirituală sunt situate pe lumea-cămin a Melchizedekilor unde găsim, de asemenea, şcolile consacrate unei singure linii de cercetări, cum ar fi energia, materia, organizarea, comunicarea, arhivele, etica şi existenţa comparată a creaturilor.
35:3.21 (388.8) În Colegiul Melchizedekilor de Înzestrări Spirituale, toate ordinele Fiilor de Dumnezeu - chiar şi cele din Paradis - cooperează cu educatorii Melchizedeki şi seraficiîn instruirea mulţimilor de îngeri ai destinului, care merg să proclame libertatea spirituală şi filiaţia divină chiar şi lumilor îndepărtate ale universului. Această şcoală specifică a Universităţii Melchizedek este o instituţie exclusiv a universului. Studenţii vizitatori provenind din alte tărâmuri nu sunt primiţi.
35:3.22 (388.9) Cursul de învăţământ cel mai elevat al administrării universului este dat de Melchizedeki pe lumea lor sediu. Acest Colegiu de Etică Superioară este prezidat de Tatăl Melchizedek originar. În aceste şcoli, diferitele universuri procedează la schimburi de studenţi. Tânărul univers al Nebadonului se situează foarte jos pe scala universurilor în ceea ce priveşte reuşita spirituală şi dezvoltarea unei etici elevate. Cu toate acestea, problemele noastre administrative au transformat atât de mult întregul nostru univers într-o vastă clinică în folosul altor creaţii apropiate, încât colegiile Melchizedekilor sunt pline de studenţi vizitatori şi observatori provenind şi din alte domenii. Alături de grupul imens de înscrişi locali, există întotdeauna mai mult de o sută de mii de studenţi străini care frecventează şcolile Melchizedekilor, deoarece ordinul Melchizedekilor Nebadonului este renumit în întregul Splandon.
35:4.1 (388.10) O ramură înalt specializată a activităţilor Melchizedekilor se ocupă de supravegherea carierei morontiale progresive a muritorilor ascendenţi. O mare parte a acestei instruiri este dată de răbdătoarele şi înţeleptele slujitoare serafice ajutate de muritorii care s-au ridicat la nivele relativ superioare de împlinire universală, însă toată această muncă educativă este plasată sub supravegherea generală a Melchizedekilor în asociere cu Fiii Învăţători ai Trinităţii.
35:4.2 (389.1) Ordinele Melchizedekilor se consacră în principal vastului sistem educativ şi regimului de instruire experienţială al universului local, însă ei funcţionează, de asemenea, în misiuni excepţionale şi în împrejurări neobişnuite. Într-un univers în evoluţie, care va sfârşi prin a îngloba aproximativ zece milioane de lumi locuite, se întâmplă în mod necesar numeroase lucruri care ies din obişnuit, iar Melchizedekii acţionează tocmai în aceste cazuri de urgenţă. Pe Edentia, cartierul general al constelaţiei voastre, ei sunt numiţi Fii de intervenţie. Ei sunt întotdeauna gata să servească în toate situaţiile critice fizice, intelectuale sau spirituale, indiferent că este vorba de o planetă, de un sistem, de o constelaţie sau de un univers. În toate împrejurările timpului şi spaţiului în care nevoia unui ajutor special se face simţită, întâlnim unul sau mai mulţi Fii Melchizedeki.
35:4.3 (389.2) Când vreun aspect al planului Fiului Creator ameninţă să eşueze, un Melchizedek pleacă imediat după ajutor. Cu toate acestea, ei sunt rar chemaţi să funcţioneze în prezenţa unei rebeliuni păcătoase, ca aceea care s-a produs pe Satania.
35:4.4 (389.3) Melchizedekii sunt primii care intervin în toate cazurile de urgenţă, de orice natură, pe lumile în care locuiesc creaturi volitive. Ei acţionează uneori ca păstrători temporari pe planete nesupuse, în care îndeplinesc slujba de administratori provizorii ai unui guvern planetar care nu şi-a făcut datoria. Într-o criză planetară, Fiii Melchizedeki servesc în multe calităţi unice. Un astfel de Fiu poate uşor să se facă vizibil fiinţelor muritoare, şi uneori chiar s-a întâmplat ca un membru al ordinului lor să se încarneze sub înfăţişarea trupului muritor. De şapte ori în istoria Nebadonului, unul dintre ei a servit sub înfăţişarea trupului muritor pe o lume evolutivă, şi cu numeroase prilejuri Fiii Melchizedeki au apărut şi sub înfăţişarea altor ordine de creaturi ale universului. Ei sunt, într-adevăr, slujitori de urgenţă voluntari şi înzestraţi cu aptitudini variate pe lângă ordinele de inteligenţe ale universului şi ale tuturor lumilor şi sistemelor de lumi.
35:4.5 (389.4) Melchizedekul care a trăit pe Urantia în timpul lui Abraham era cunoscut local ca Prinţ din Salem, deoarece prezidau peste o mică colonie de căutători ai adevărului care locuia într-un loc denumit Salem. El s-a oferit voluntar pentru a se încarna sub înfăţişarea trupului muritor, iar faptul a fost realizat cu aprobarea administratorilor provizorii Melchizedeki ai planetei. Aceştia se temeau să nu vadă cumva stingându-se lumina vieţii pe parcursul acestei perioade de tenebre spirituale crescătoare. Ei au întreţinut efectiv adevărul timpului lor şi l-au transmis în siguranţă lui Abraham şi tovarăşilor săi.
35:5.1 (389.5) După creaţia ajutoarelor personale şi a primului grup de Melchizedeki multilaterali, Fiul Creator şi Spiritul Creativ ai universului local au conceput şi au adus la existenţă al doilea mare ordin variat de filiaţie universală, Vorondadekii. Ei sunt mai bine cunoscuţi ca Părinţi ai Constelaţiilor, deoarece un fiu al acestui ordin este găsit în mod uniform la conducerea fiecărui guvern al constelaţiei în fiecare univers local.
35:5.2 (389.6) Numărul Vorondadekilor variază în fiecare univers local. În Nebadon, ei sunt înscrişi exact în număr de un milion. Aceşti Fii, la fel ca şi coordonaţii lor, Melchizedekii, nu posedă puterea de a se reproduce. Nu există metodă cunoscută prin care ei să îşi poată înmulţi numărul.
35:5.3 (389.7) În multe privinţe, aceşti Fii formează un corp autonom; ca indivizi, ca grupuri, şi chiar ca ordin, ei se autodetermină într-o mare măsură, aşa cum o fac Melchizedekii, însă Vorondadekii nu funcţionează într-un domeniu atât de vast de activităţi. Ei nu ating strălucita varietate de însuşiri a fraţilor lor Melchizedeki, însă ei sunt chiar mai demni de încredere şi mai eficienţi în calitate de conducători şi de administratori prevăzători. Ei nu sunt în întregime egali administrativi ai subordonaţilor lor, Lanonandekii, suverani ai sistemelor, însă depăşesc toate ordinele de filiaţie universală în statornicia intenţiei şi în divinitatea judecăţii.
35:5.4 (390.1) Cu toate că deciziile şi ordonanţele acestui ordin de Fii sunt întotdeauna în acord cu spiritul de filiaţie divină şi în armonie cu politica Fiului Creator, ei au fost citaţi în faţa Fiului Creator pentru anumite erori, iar decizia lor referitoare la detaliile tehnice a fost uneori revocată în apel de tribunalele superioare ale universului. Însă rareori se întâmplă ca aceşti Fii să cadă îngreşeală, şi ei nu s-au lăsat niciodată antrenaţi într-o rebeliune. În întreaga istorie a Nebadonului, nu am găsit niciodată un Vorondadek care să ofenseze guvernul universului.
35:5.5 (390.2) Serviciul Vorondadekilor în universurile locale este amplu şi variat. Ei servesc în calitate de ambasadori pe lângă celelalte universuri şi de consuli reprezentând constelaţiile în interiorul universului lor natal. Printre toate ordinele de filiaţie ale unui univers local, lor le este încredinţată cel mai adesea deplina delegare a puterilor suverane de exercitat în situaţiile critice ale universului.
35:5.6 (390.3) Un observator Vorondadek este de obicei prezent pe lumi izolate, afundate în întunericul spiritual, aceste sfere supuse izolării planetare din cauza rebeliunii şi a greşelilor lor, până la restabilirea statutului lor normal. Pe parcursul anumitor crize, acest observator Preaînalt ar putea exercita o autoritate absolută şi arbitrară asupra tuturor fiinţelor celeste ataşate acestei planete. Analele Salvingtonului menţionează că Vorondadekii au uzat uneori de această autoritate ca regenţi ai Preaînalţilor anumitor planete. Şi tot aşa s-a petrecut chiar şi pe lumi locuite care au fost neatinse de rebeliune.
35:5.7 (390.4) Se întâmplă adesea ca un corp de doisprezece sau de mai mulţi Fii Vorondadeki să se constituie într-un înalt tribunal de revizie şi de apel cu privire la cazurile speciale implicând statutul unei planete sau al unui sistem. Cu toate acestea, munca lor relevă mai mult funcţiunea legislativă nativă a guvernelor constelaţiilor. Ca urmare a tuturor acestor servicii, Fiii Vorondadeki au devenit istoricii universurilor locale. Ei sunt personal la curent cu toate luptele politice şi răsturnările sociale ale lumilor locuite.
35:6.1 (390.5) Cel puţin trei Vorondadeki sunt ataşaţi guvernului fiecăreia din cele o sută de constelaţii ale unui univers local. Ei sunt aleşi de Fiul Creator şi desemnaţi de Gabriel cu titlul de Preaînalţi ai constelaţiilor pentru a servi acolo pe parcursul unui decamileniu - 10.000 de ani standard, sau 50.000 de ani ai timpului Urantiei. Preaînaltul care domneşte, Tatăl Constelaţiei, are doi aliaţi, un senior şi un junior. La fiecare schimbare de administraţie, asociatul senior devine şef al guvernului, cel junior preluând datoriile seniorului, iar Vorondadekii fără nici o însărcinare rămaşi pe lumile Salvingtonului desemnează pe unul dintre ei în calitate de candidat susceptibil de a prelua responsabilităţile asociatului junior. Astfel, conform politicii de moment, fiecare dintre şefii Preaînalţi petrece, în sediul unei constelaţii, o perioadă de serviciu de trei decamilenii, sau 150.000 de ani pe Urantia.
35:6.2 (390.6) Cei o sută de Taţi ai Constelaţiilor, capii actuali prezidând peste guvernele constelaţiilor, constituie cabinetul consultativ suprem al Fiului Creator. Consiliul lor ne reuneşte adesea pe lumea sediu a universului. Câmpul de acţiune şi sfera de influenţă a deliberărilor sale este nelimitată, însă el se ocupă, în principal, de bunăstarea constelaţiei şi de unificarea şi administrarea întregului univers local.
35:6.3 (391.1) Când obligaţiile Tatălui unei Constelaţii îl fac să plece în sediul universului său local, ceea ce se întâmplă adesea, asociatul său senior devine directorul în exerciţiu al treburilor constelaţiei. Funcţia normală a asociatului senior este sw supraveghere a treburilor spirituale, în timp ce asociatul junior se ocupă personal de bunăstarea fizică a constelaţiilor. Cu toate acestea, nici o politică majoră nu este pusă în aplicare într-o constelaţie fără ca cei trei Preaînalţi să fie de acord asupra tuturor detaliilor de execuţie a ei.
35:6.4 (391.2) Întregul mecanism de informare spirituală şi de canale de comunicare este la dispoziţia Preaînalţilor constelaţiilor. Ei sunt în perfect contact cu superiorii lor de pe Salvington şi cu subordonaţii lor direcţi, suveranii sistemelor locale . Ei se reunesc frecvent în consiliu cu suveranii sistemelor pentru a delibera asupra stării constelaţiei.
35:6.5 (391.3) Preaînalţii se înconjoară cu un corp de consilieri ai căror număr şi componenţă variază de la o vreme la alta, conform prezenţei grupurilor diverse în sediul constelaţiei şi, de asemenea, conform variaţiei nevoilor locale. Pe parcursul unor perioade de tensiune ei pot cere un complement al ordinului Fiilor Vorondadeki pentru ai ajuta în munca administrativă, şi îl vor primi repede. Norlatiadek, propria voastră constelaţie, este în prezent administrată de doisprezece Fii Vorondadeki.
35:7.1 (391.4) Al doilea grup de şapte lumi din circuitul celor şaptezeci de sfere primare înconjurând Salvingtonul conţine planetele Vorondadek. Fiecare dintre aceste sfere, cu cei zece sateliţi care o înconjoară, este consacrată unei faze speciale a activităţilor Vorondadekilor. Muritorii ascendenţi ating pe aceste patruzeci şi nouă de domenii apogeul educaţiei lor în ceea ce priveşte legislaţia universului.
35:7.2 (391.5) Ascenderii muritori au observat funcţionarea adunărilor legislative pe lumile sediu ale constelaţiei, însă aici, pe lumile Vorondadek, ei participă la stabilirea legislaţiei generale actuale a universului local, sub tutela Vorondadekilor seniori. Aceste ordonanţe sunt menite să coordoneze diversele decizii ale adunărilor legislative autonome ale celor o sută de constelaţii. Instrucţia procurată de şcolile Vorondadek nu este depăşită nici măcar pe Uversa. Această instruire este progresivă; extinzându-se de pe prima sferă, cu muncă suplimentară pe cei şase sateliţi ai ei, în sus prin cele şase sfere rămase şi prin grupurile lor satelit asociate.
35:7.3 (391.6) Pelerinii ascendenţi vor lua contact cu numeroase activităţi noi pe aceste lumi de studiu şi de muncă practică. Nu ne este interzis să revelăm aceste ocupaţii noi şi nebănuite, însă noi abandonăm orice speranţă de a-i putea descrie aceste întreprinderi minţii materiale a fiinţelor muritoare. Ne lipseşte terminologia de a transmite semnificaţia acestor activităţi celeste şi nu există activităţi umane analoge care să ne poată permite să ilustrăm aceste noi ocupaţii ale muritorilor ascendenţi pe măsură ce aceştia îşi urmează studiile pe aceste patruzeci şi nouă de lumi. Şi mai sunt multe alte activităţi care, deşi nefăcând parte din regimul ascendent, sunt centrate pe lumile Vorondadek ale circuitului Salvingtonului.
35:8.1 (392.1) După creaţia Vorondadekilor, Fiul Creator şi Spiritul Mamă ai Universului se unesc în vederea aducerii la existenţă a celui de al treilea ordin de filiaţie universală, Lanonandekii. Cu toate că Lanonandekii se ocupă de diverse probleme legate de administrarea sistemelor, ei sunt cel mai bine cunoscuţi ca Suverani ai Sistemelor, guvernând sistemele locale, şi ca Prinţi Planetari, şefi administrativi ai lumilor locuite.
35:8.2 (392.2) Aceste fiinţe fac parte dintr-un ordin de filiaţie mai tardiv şi inferior în ceea ce priveşte nivelul de divinitate. Le-a fost deci necesar să urmeze anumite cursuri de instruire pe lumile Melchizedek pentru a-şi pregăti serviciul lor ulterior. Ele au fost primii studenţi ai Universităţii Melchizedek, şi au fost clasate şi confirmate de maeştrii lor şi de examinatorii Melchizedeki, conform cu aptitudinile lor, cu personalităţile lor şi cu înfăptuirile lor.
35:8.3 (392.3) Universul Nebadonului şi-a început existenţa exact cu douăsprezece milioane de Lanonandeki şi atunci când au trecut prin sfera Melchizedek ei au fost împărţiţi pe parcursul probelor finale în trei clase:
35:8.4 (392.4) 1. Lanonandekii Primari. Rangul cel mai elevat conţine 709.841. Aceştia sunt Fiii desemnaţi ca Suverani ai Sistemelor şi ca asistenţi pe lângă consiliile supreme ale constelaţiilor, precum şi ca consilieri în munca administrativă superioară a universului.
35:8.5 (392.5) 2. Lanonandekii Secundari. Când Fiii din acest ordin au ieşit din sfera Melchizedek, erau în număr de 10.234.601. Ei au primit misiuni de Prinţi Planetari, unde sunt ataşaţi rezervelor ordinului.
35:8.6 (392.6) 3. Lanonandekii Terţiari. Acest grup conţinea 1,055,558 Fiii, care au fost asistenţi subordonaţi, mesageri conservatori, comisionarmandatari şi observatori. Ei au asigurat serviciile diverse ale unui sistem şi ale lumilor care îl compun.
35:8.7 (392.7) Nu le este posibil acestor Fii să progreseze de la un grup la altul aşa cum se întâmplă cu fiinţele evolutive. După ce au fost instruiţi de Melchizedeki, după ce au fost o dată puşi la încercare şi clasificaţi, ei servesc întotdeauna conform rangului acordat. Ei nu se reproduc, iar numărul lor în univers este staţionar.
35:8.8 (392.8) În cifre rotunde, Fiii ordinului Lanonandek se clasează pe Salvington după cum urmează:
35:8.9 (392.9) Coordonatori de Univers şi Consilieri de Constelaţie100.000
35:8.10 (392.10) Suverani de Sistem şi Asistenţi600.000
35:8.11 (392.11) Prinţi Planetari şi Rezerve10.000.000
35:8.12 (392.12) Corpuri de Mesageri400.000
35:8.13 (392.13) Conservatori şi Arhivari100.000
35:8.14 (392.14) Corp de Rezervă800.000
35:8.15 (392.15) Lanonandekii aparţin acestui ordin de filiaţie puţin inferior celui al Melchizedekilor şi Voronandekilor. Ei aduc deci servicii încă şi mai mari în unităţile subordonate ale universului, deoarece pot să se apropie şi mai mult de umilele creaturi ale raselor inteligente. Ei suportă, de asemenea, cele mai mari riscuri de a se rătăci, de a nu respecta tehnica acceptabilă a unui guvern al universului. Însă aceşti Lanonandeki, în special cei al ordinului primar, sunt cei mai capabili şi mai înzestraţi dintre toţi administratorii unui univers local. În ceea ce priveşte aptitudinea lor de a executa, ei nu sunt depăşiţi decât de Gabriel şi de aliaţii săi nerevelaţi.
35:9.1 (393.1) Lanonandeki sunt permanenţi în calitate de conducători ai planetelor şi acţionează, la rândul lor, ca suverani ai sistemelor. Un Fiu al ordinului lor domneşte astăzi pe Jerusem, cartierul general al sistemului vostru local de lumi locuite.
35:9.2 (393.2) Suveranii Sistemelor guvernează în comisii de câte doi sau trei, în sediul fiecărui sistem locuit. La fiecare zece mii de ani, Tatăl Constelaţiei numeşte unul dintre aceşti Lanonandeki ca şef, însă se întâmplă uneori ca şeful acestui trio să nu fie schimbat, guvernatorii constelaţiilor având deplină libertate în privinţa acesteichestiuni. Personalul guvernelor sistemului nu se schimbădintr-o dată, decât în cazul în care se întâmplă vreun fel de tragedie.
35:9.3 (393.3) Când Suveranii de Sistem sau asistenţii sunt rechemaţi , consiliul suprem situat în sediul constelaţiei îi înlocuieşte luând din rezervele ordinului. Pe Edentia, rezervele sunt mai mari decât media indicată.
35:9.4 (393.4) Consiliile supreme ale lanonandekilor sunt staţionate în sediile diverselor constelaţii. Aceste corpuri sunt prezidate de Preaînaltul asociat senior al Tatălui Constelaţiei, în timp ce asociatul junior supraveghează rezervele ordinului secundar.
35:9.5 (393.5) Suveranii Sistemului îşi merită cu adevărat numele; ei sunt aproape suverani în treburile locale ale lumilor locuite. Ei sunt aproape paterni după felul în care îi conduc pe Prinţii Planetari, Fiii Materiali şi spiritele ocrotitoare. Controlul personal al suveranilor este aproape complet. Aceşti şefi nu sunt supravegheaţi de observatori ai trinităţii venind din universul central. Ei sunt subdiviziunea executivă a universului local. Ca custozi însărcinaţi să pună în execuţie ordonanţele legislative, precum şi ca executivi însărcinaţi cu aplicarea verdictelor judecătoreşti, ei se găsesc în singurul loc din întreaga administraţie a universului în care lipsa de loialitate personală faţă de voinţa Fiului Mihail poate cel mai uşor să se implanteze şi caută să se afirme.
35:9.6 (393.6) Universul nostru local a avut neşansa ca mai mult de şapte sute de Fii ai acestui ordin al lanonandekilor să se fi răsculat contra guvernului universului, aruncând astfel în confuzie mai multe sisteme şi numeroase planete. Printre aceşti delicvenţi nu au existat decât trei Suverani de Sisteme; practic toţi aceşti fii aparţineau celui de al doilea sau celui de al treilea ordin, Prinţii Planetari sau Lanonandekii Terţiari.
35:9.7 (393.7) Marele număr de Fii care nu au rămas integraţi nu implică nici o greşeală la creatorii lor. Ei ar fi putut să fie făcuţi divin perfecţi, însă au fost creaţi astfel încât să înţeleagă mai bine creaturile evolutive care locuiesc pe lumile timpului şi ale spaţiului, şi pentru a putea să se apropie de ele.
35:9.8 (393.8) Dintre toate universurile locale ale Orvontonului, cu excepţia Henselonului, al nostru este cel care a pierdut cel mai mare număr de Fii din acest ordin. Opinia generală despre Uversa este că noi am avut atât de multe dificultăţi administrative în Nebadon din cauza Fiilor noştri din ordinul lanonandekilor, care au fost creaţi cu un foarte mare grad de libertate personală în a realiza alegeri şi proiecte. Nu prezint aceste observaţii ca pe o critică. Creatorul universului nostru local are deplină autoritate şi depline puteri pentru a acţiona în acest fel. Cu toate că aceşti Fii înzestraţi cu un astfel de liber arbitru provoacă necazuri excesive în primele etape ale universului, Preaînalţii noştri conducători susţin că în momentul în care lucrurile vor fi complet cernute şi definitiv aşternute, câştigurile de loialitate superioară şi serviciul voluntar mai complet din partea acestor Fii, de acum bine puşi la încercare, vor compensa de departe confuzia şi tribulaţiile epocilor primitive.
35:9.9 (394.1) În caz de rebeliune în cartierul general al unui sistem, într-un interval de timp relativ scurt este instalat un nou suveran, însă nu este la fel pe planetele individuale. Ele sunt unităţile care compun creaţia materială, iar liberul arbitru al creaturilor este un factor în judecata finală a tuturor acestor probleme. Prinţii Planetari succesivi sunt desemnaţi pentru lumile izolate, planetele ale căror prinţi de autoritate se poate să se fi rătăcit, însă ei nu preiau guvernarea activă a acestor lumi înainte ca efectele insurecţiei să fi fost parţial dominate şi înlocuite cu măsuri reparatoare adoptate de Melchizedeki şi de alte personalităţi slujitoare. Rebeliunea unui Prinţ Planetar izolează instantaneu planeta sa; circuitele spirituale locale sunt imediat întrerupte. Doar un Fiu de manifestare poate restabili liniile de comunicare interplanetară pe o astfel de lume spirituală izolată.
35:9.10 (394.2) Există un plan pentru salvarea Fiilor Lanonandeki nesupuşi şi nesocotiţi. Mulţi dintre ei au profitat de această provizie de milostenie, însă nu li se va mai permite niciodată să opereze în acele poziţii din care au eşuat. După reabilitare, lor li se încredinţează cu îndatoriri unor ţeluri de conservatori în departamente de administrare fizică.
35:10.1 (394.3) În circuitul celor şaptezeci de planete ale Salvingtonului, al treilea grup de şapte lumi cu cei patruzeci şi doi de sateliţi respectivi, constituie grupul Lanonandek de sfere administrative. Pe aceste domenii, Lanonandekii experimentaţi, aparţinând corpului celor care au fost Suverani de Sisteme împlinesc funcţiunile de instructori administrativi ai pelerinilor ascendenţi şi ai oştirilor serafice. Pe capitalele sistemice, muritorii evolutivi observă munca administratorilor ai sistemului, însă aici participă la coordonarea efectivă a deciziilor administrative a celor zece mii de sisteme locale.
35:10.2 (394.4) Aceste şcoli administrative ale universului local sunt supravegheate de un corp de Fiii Lanonandeki înzestrat cu o experienţă îndelungată ca Suverani de Sistem şi în calitate de consilieri ai constelaţiilor. Aceste colegii executive nu sunt depăşite decât de şcolile administrative ale Ensei.
35:10.3 (394.5) În acelaşi timp în care servesc ca sfere de pregătire pentru ascenderii muritori, lumile Lanonandeke sunt centrele de vaste întreprinderi care legate de operaţiunile administrative normale şi obişnuite ale universului. Pe tot drumul către Paradis, pelerinii ascendenţi îşi urmează studiile în şcolile practice de cunoaştere aplicată - se pregătesc făcând efectiv lucrurile care li se predau. Sistemul educativ universal, prezentat de Melchizedeki, este practic progresiv, semnificativ şi experienţial. El înglobează instruirea în lucrurile materiale, intelectuale, morontiale, şi spirituale.
35:10.4 (394.6) Referitor la sferele administrative ale lanonandekilor, cea mai mare parte a Fiilor salvaţi ai acestui ordin servesc ca deţinători şi directori ai treburilor planetare. Şi aceşti Prinţii Planetari neglijenţi şi aliaţii lor rebeli care aleg să accepte reabilitarea oferită, vor continua să servească în aceste posturi de muncă curentă cel puţin până când universul Nebadonului va fi stabilizat în lumină şi viaţă.
35:10.5 (395.1) Mulţi dintre aceşti Fii Lanonandeki din sistemele mai vechi au stabilit, cu toate acestea, magnifice pagini de serviciu, de administrare şi de înfăptuire spirituală. Ei formează un grup nobil, fidel şi loial, în ciuda tendinţei lor de a cădea în greşeală prin sofisme de libertate personală şi ficţiuni de autodeterminare.
35:10.6 (395.2) [Prezentat de Căpetenia Arhanghelilor acţionând prin autoritatea lui Gabriel din Salvington.]
Cartea Urantia
Capitolul 36
36:0.1 (396.1) VIAŢA nu ia naştere în mod spontan. Ea este construită conform planurilor formulate de Arhitecţii Fiinţei (nerevelaţi) şi apare pe planetele locuite fie prin importare directă, fie ca rezultat al operaţiunilor Purtătorilor Vieţii din universurile locale. Aceşti Purtători ai Vieţii se numără printre membrii cei mai interesanţi şi cei mai înzestraţi ai familiei diversificate a Fiilor universali. Ei sunt însărcinaţi să elaboreze viaţa creaturilor şi să o transporte în sferele planetare. După ce au implantat această viaţă pe lumile noi, ei rămân acolo timp de lungi perioade pentru a favoriza dezvoltarea ei.
36:1.1 (396.2) Cu toate că Purtătorii Vieţii aparţin familiei filiaţiei divine, ei sunt un tip particular şi distinct de Fii universali, deoarece ei constituie într-un univers local singurul grup de viaţă inteligentă la creaţia căruia participă conducătorii suprauniversurilor. Purtătorii Vieţii sunt descendenţii a trei personalităţi preexistente: Fiul Creator, Spiritul-Mamă al Universului şi, prin desemnare, unul dintre cei trei Îmbătrâniţi de Zile prezidând peste destinele suprauniversului respectiv. Cei Îmbătrâniţi de Zile, singurii care pot decreta anihilarea vieţii inteligente, participă la crearea Purtătorilor Vieţii care sunt însărcinaţi să stabilească viaţa fizică pe lumile în evoluţie.
36:1.2 (396.3) În lumile Nebadonului, arhivele noastre menţionează creaţia a o sută de milioane de Purtători ai Vieţii. Acest corp eficient de răspânditori ai vieţii nu este un grup cu adevărat autonom. El este dirijat de trioul determinant al vieţii constituit din Gabriel, din Tatăl Melchizedek şi din Nambia, Purtătorul de Viaţă originar şi primul născut al Nebadonului. Însă, în toate fazele administrării sale divizionare, el este autonom.
36:1.3 (396.4) Purtătorii Vieţii sunt împărţiţi în trei mari categorii: prima categorie este cea a Purtătorilor Vieţii seniori, a doua este cea a asistenţilor lor, şi a treia cea a păstrătorilor. Categoria primară este subîmpărţită în doisprezece grupuri de specialişti în diverse forme de manifestare a vieţii. Segregarea în aceste trei diviziuni a fost efectuată de Melchizedeki, care au condus experienţe în acest sens pe sfera-sediu a Purtătorilor Vieţii. De atunci, Melchizedekii au fost întotdeauna strâns asociaţi cu Purtătorii Vieţii şi îi însoţesc întotdeauna atunci când pleacă pentru a implanta viaţa pe o nouă planetă.
36:1.4 (396.5) Când o planetă evolutivă este definitiv stabilizată în lumină şi viaţă, Purtătorii Vieţii se organizează în corpuri deliberative superioare, având capacitate consultativă, pentru a contribui la administrarea şi la dezvoltarea ulterioară a lumii şi a fiinţelor ei slăvite. În epocile posterioare şi bine stabilite ale unui univers în evoluţie, numeroase alte sarcini sunt încredinţate Purtătorilor Vieţii.
36:2.1 (397.1) Melchizedekii exercită supravegherea generală a celui de al patrulea grup de şapte sfere primare în circuitul Salvingtonului. Aceste lumi de Purtători ai Vieţii sunt desemnate după cum urmează:
36:2.2 (397.2) 1. Sediul Purtătorilor Vieţii.
36:2.3 (397.3) 2. Sfera de proiecte viţii.
36:2.4 (397.4) 3. Sfera de conservare a vieţii.
36:2.5 (397.5) 4. Sfera de evoluţie a vieţii.
36:2.6 (397.6) 5. Sfera vieţii asociate cu mintea.
36:2.7 (397.7) 6. Sfera minţii şi a spiritului în fiinţele vii.
36:2.8 (397.8) 7. Sfera vieţii nerevelate.
36:2.9 (397.9) Fiecare dintre aceste sfere este înconjurată de şase sateliţi, pe care sunt centrate fazele speciale ale tuturor activităţilor Purtătorilor Vieţii în univers.
36:2.10 (397.10) Lumea Numărul Unu, sfera sediu, cât şi cei şase sateliţi ai săi tributari, este consacrată studiului vieţii universale, viaţa în toate fazele sale de manifestare cunoscute. Aici este locul în care este situat colegiul de plănuire a vieţii în care funcţionează maeştrii şi consilierii Uversei, ai Havonei şi chiar ai Paradisului. Am permisiunea să destăinui că cele şapte amplasări centrale ale spiritelor minte adjutante sunt situate pe această lume a Purtătorilor Vieţii.
36:2.11 (397.11) Numărul zece - baza sistemului zecimal - este inerent universului fizic, însă nu şi universului spiritual. Domeniul vieţii este caracterizat de trei, de şapte şi de doisprezece, sau de multiplii şi de combinaţiile acestor trei numere fundamentale. Există trei planuri de viaţă primordiale şi esenţial diferite, urmând ordinului celor trei Surse-Centru ale Paradisului, iar în universul Nebadonului aceste trei forme fundamentale de viaţă sunt separate în trei tipuri diferite de planete. La origine, existau douăsprezece concepte distincte şi divine de viaţă transmisibilă. Acest număr, doisprezece, cu subdiviziunile şi cu multiplii săi, se regăseşte în toate modelele fundamentale de viaţă ale celor şapte suprauniversuri. Există, de asemenea, şapte tipuri arhitecturale de modele vitale, şapte combinaţii fundamentale de configuraţii de reproducere ale materiei vii. Modelele vieţii Orvontonului sunt organizate sub forma a doisprezece purtători de ereditate. Diferitele ordine de creaturi volitive sunt organizate conform numerelor 12, 24, 48, 96, 192, 384 şi 768. Pe Urantia, celulele sexuale ale reproducerii umane conţin 48 de unităţi de control arhetipal, determinanţii caracteristicilor.
36:2.12 (397.12) Lumea Numărul Doi este sfera proiectelor vieţii; acolo se elaborează toate modurile noi de organizare a vieţii. Modelele vieţii originare sunt oferite de Fiul Creator, însă realizarea efectivă a planurilor este încredinţată Purtătorilor Vieţii şi asociaţilor lor. Atunci când planurile generale ale vieţii pentru o nouă lume au fost formulate, ele sunt transmise sferei-sediu, unde sunt minuţios cercetate de consiliul suprem al Purtătorilor Vieţii seniori, în colaborare cu un corp consultativ de Melchizedeki. Dacă planurile se îndepărtează de formulele admise anterior, trebuie ca Fiul Creator să decidă şi să le aprobe. Şeful Melchizedekilor îl reprezintă adesea pe Fiul Creator în aceste deliberări.
36:2.13 (397.13) Viaţa planetară comportă, deci, numeroase variante pe fiecare lume evolutivă. rămânând, totodată, similară sub anumite aspecte. Chiar şi într-o serie de viaţă uniformă a unei singure familii de lumi, viaţa nu este exact aceeaşi pe două planete date; există întotdeauna un tip planetar, deoarece Purtătorii Vieţii depun un efort constant pentru a ameliora formulele vitale încredinţate lor spre păstrare.
36:2.14 (398.1) Modelele de origine şi numeroasele variante funcţionale de bază ale manifestărilor vieţii sunt constituite din mai mult de un milion de formule chimice fundamentale sau cosmice. Satelitul numărul unu al sferei proiectelor vieţii este domeniul fizicienilor şi al electrochimiştilor universali, care servesc drept asistenţi tehnici Purtătorilor Vieţii în munca de captare, organizarea şi manipularea unităţilor esenţiale de energie care sunt folosite pentru a construi vehiculele materiale de transmitere a vieţii, cele care sunt desemnate sub numele de plasmă germinativă.
36:2.15 (398.2) Laboratoarele planetare ale proiectelor vieţii sunt situate pe al doilea satelit al acestei lumi numărul doi. Purtătorii Vieţii, precum şi toţi aliaţii lor, colaborează cu Melchizedekii în aceste laboratoare, făcând eforturi de a modifica şi de a ameliora cu vreun chip viaţa destinată implantării pe planetele decimale ale Nebadonului. Viaţa care evoluează astăzi pe Urantia a fost pregătită, şi parţial dezvoltată, chiar pe lumea aceasta, căci Urantia este o planetă decimală, o lume experimentală a vieţii. Nouă lumi din zece nu sunt experimentale; pe a zecea este permis să se realizeze o îndepărtare mai mare de modelele vieţii.
36:2.16 (398.3) Lumea Numărul Trei este consacrată conservării vieţii. Asistenţii şi custozii corpului Purtătorilor Vieţii studiază şi dezvoltă diverse moduri de protejare şi de păstrare a vieţii. Pentru fiecare lume nouă, planurile vieţii prevăd întotdeauna că se va instala din timp comisia de conservare a vieţii compusă din custozi specializaţi în manipularea expertă a modelelor de viaţă fundamentale. Pe Urantia au existat douăzeci şi patru de comisionarcustozi comisionari conservatori din acest ordin, câte doi pentru fiecare model fundamental sau ancestral al organizării arhitecturale a materialelor vieţii. Pe planete ca a voastră, forma vieţii cea mai elevată este reprodusă de un fascicul purtător al vieţii conţinând douăzeci şi patru de unităţi modele. (Şi cum viaţa intelectuală se dezvoltă plecând de la viaţa fizică şi bazându-se pe ea, acesta este modul în care se nasc cele douăzeci şi patru de ordine fundamentale ale organizării fizice.)
36:2.17 (398.4) Sfera Numărul Patru şi sateliţii săi tributari sunt consacrate studiului evoluţiei vieţii creaturilor în general, precum şi antecedentelor evolutive ale fiecărui nivel de viaţă în particular. Trebuie ca plasma vitală originară a unei lumi evolutive să conţină în plenitudinea sa potenţialul necesar tuturor variaţiilor de dezvoltări viitoare, precum şi al tuturor schimbărilor şi modificărilor evolutive ulterioare. Dispoziţiile de luat pentru proiecte cu o bătaie atât de lungă de metamorfoze vitale, pot necesita apariţia numeroaselor forme, aparent inutile, de viaţă animală şi vegetală. Aceste subproduse prevăzute sau neprevăzute ale evoluţiei planetare nu apar în câmpul acţiunii decât pentru a dispărea, însă în şi prin tot acest lung proces se poate vedea firul formulelor înţelepte şi inteligente stabilite de autorii originari al planului vieţii planetare şi al dezvoltării speciilor. Multiplele subproduse ale evoluţiei biologice sunt toate esenţiale pentru ca formele superioare de viaţă inteligentă să poată funcţiona pe deplin şi definitiv, cu toate că o mare dizarmonie exterioară poate să-şi facă apariţia din timp în timp în lunga luptă ascendentă a creaturilor superioare pentru dobândirea controlului formelor inferioare ale vieţii, din care multe sunt uneori atât de opuse păcii şi confortului creaturilor evoluânde înzestrate cu voinţă.
36:2.18 (398.5) Lumea Numărul Cinci se ocupă în întregime de viaţa asociată minţii. Fiecare dintre sateliţii ei este consacrat studiului unei singure faze a minţii creaturii corelate cu viaţa de creatură. Mintea, aşa cum o înţeleg oamenii, este o înzestrare a celor şapte spirite-minte adjutant, suprapus de agenţii Spiritului Infinit, la nivele incomunicabile sau mecanice ale minţii. Modelele de viaţă reacţionează în chip divers la aceste adjutante şi la diferitele slujitoare spirituale operând în universurile timpului şi spaţiului. Capacitatea creaturilor materiale de a reacţiona spiritual depinde în întregime de facultăţile lor mentale asociate care, la rândul lor, au orientat cursul evoluţiei biologice a însăşi acestor creaturi muritoare.
36:2.19 (399.1) Lumea Numărul Şase este consacrată corelaţiei dintre minte şi spirit, aşa cum sunt ele asociate în formele şi în organismele vitale. Această lume şi cei şase sateliţi tributari ai ei înglobează şcolile de coordonare ale creaturilor sau ale maeştrilor venind din universul central sau din supraunivers, colaborează cu instructorii Nebadonului pentru a prezenta nivele cele mai înalte la care pot ajunge creaturile în timp şi spaţiu.
36:2.20 (399.2) A Şaptea Sferă a Purtătorilor Vieţii este consacrată domeniilor nerevelate ale vieţii evolutive a creaturilor în legătură cu filozofia cosmică care traduce actualizarea extensivă a Fiinţei Supreme.
36:3.1 (399.3) Viaţa nu apare spontan în universuri; pe planetele sterile trebuie ca a ea să fie instaurată de Purtătorii Vieţii. Ei sunt transportorii, răspânditorii şi păzitorii vieţii, aşa cum apare ea pe lumile evolutive ale spaţiului. Întreaga viaţă a speciilor şi a formelor cunoscute pe Urantia se iveşte cu aceşti Fii, cu toate că nu există toate formele de viaţă planetară pe Urantia.
36:3.2 (399.4) Corpul Purtătorilor Vieţii trimişi pentru a implanta viaţa pe o lume nouă se compune de obicei dintr-o sută de purtători seniori, o sută de asistenţi şi o mie de conservatori. Purtătorii Vieţii transportă adesea adevărata plasmă vitală pe o lume nouă, însă nu întotdeauna. Ei organizează uneori modelele vieţii după sosirea lor pe planetele pentru care au fost desemnaţi şi conform unor formule anterior aprobate pentru o nouă aventură de stabilire a vieţii. Aceasta a fost originea vieţii planetare pe Urantia.
36:3.3 (399.5) Când modelele fizice conforme formulelor aprobate au fost furnizate, atunci Purtătorii Vieţii catalizează aceste materiale neînsufleţite, transmiţându-le prin persoana lor scânteia vitală a spiritului şi, de îndată, modelele inerte devin materie vie.
36:3.4 (399.6) Scânteia vitală - misterul vieţii - este conferită prin intervenţia Purtătorilor Vieţii, însă nu vine de la ei. Este adevărat că ei supraveghează operaţiunea şi că elaborează însăşi plasma vitală, însă Spiritul-Mamă al Universului este cel care oferă factorul esenţial al plasmei vii. Fiica Creativă a Spiritului Infinit este cea de la care provine scânteia de energie care învie corpul şi lasă mintea săprezică.
36:3.5 (399.7) Conferind viaţa, Purtătorii Vieţii nu transmit nimic din natura lor personală, nici măcar pe sferele unde sunt proiectate noile ordine de viaţă. În aceste momente, ei se mulţumesc să facă să iasă la iveală şi să transmită scânteia vieţii, să facă să demareze mişcările de revoluţie necesare ale materiei conform specificaţiilor fizice, chimice şi electrice ale planurilor şi ale modelelor prescrise. Purtătorii Vieţii sunt prezenţe vii catalitice care agită, organizează, şi vitalizează elementele, altminteri inerte, ale ordinului material al existenţei.
36:3.6 (400.1) Pentru a stabili viaţa pe o lume nouă, Purtătorilor Vieţii aparţinând unui corp planetar li se acordă o anumită întârziere, de aproximativ jumătate de milion de ani ai timpului planetar respectiv. La sfârşitul acestei perioade marcată de anumite realizări în dezvoltarea vieţii planetare, ei îşi încetează eforturile de implantare şi le este interzis să adauge vreun element nou sau suplimentar vieţii respectivei planete.
36:3.7 (400.2) Pe durata epocilor cuprinse între stabilirea vieţii şi emergenţa creaturilor umane având un statut moral, Purtătorii Vieţii sunt autorizaţi să manipuleze mediul vital şi să orienteze favorabil cursul evoluţiei biologice. Ei acţionează astfel pe parcursul unor lungi perioade.
36:3.8 (400.3) Îndată ce Purtătorii Vieţii operând pe o lume nouă au reuşit să producă o fiinţă înzestrată cu voinţă, având puterea de decizie morală şi de alegere spirituală - munca lor se termină; ei auajuns la capăt, nu mai pot manipula viaţa evoluândă. Evoluţia creaturilor vii trebuie, de acum încolo, să urmeze potrivit cu înzestrările inerente naturii lor şi cu tendinţele deja imprimate şi fixate în formulele şi în modelele planetare. Purtătorii Vieţii nu au permisiunea să experimenteze cu voinţa sau să se amestece în cadrul voinţei; le este interzis să domine sau să influenţeze arbitrar creaturi morale.
36:3.9 (400.4) Pe parcursul sosirii unui Prinţ Planetar, ei se pregătesc să plece, însă doi purtători seniori şi doisprezece conservatori pot să facă legăminte temporare de renunţare şi să se ofere drept voluntari pentru a rămâne pe planetă un timp nedeterminat în calitate de consilieri în materie de dezvoltare ulterioară şi de conservare a plasmei vitale. Doi dintre aceşti Fii şi doisprezece dintre asociaţii lor servesc în prezent pe Urantia.
36:4.1 (400.5) În fiecare dintre sistemele de lumi locuite ale întregului Nebadon există o sferă unică în care Melchizedekii au funcţionat în calitate de Purtători ai Vieţii. Aceste reşedinţe se numesc lumile midsonite ale sistemelor, şi pe fiecare dintre ele un Fiu Melchizedek material modificat s-a împreunat cu o Fiică selecţionată a ordinului material de filiaţie. Mamele Eve ale acestor lumi midsonite provin din sediul jurisdicţiei sistemului, fiind alese de acest purtător al vieţii Melchizedek; ele sunt alese dintre numeroasele voluntare care au răspuns apelului adresat de Suveranul Sistemelor Fiicelor Materiale din sfera sa.
36:4.2 (400.6) Descendenţii unui purtător de viaţă Melchizedek şi ai unei Fiice Materiale sunt cunoscuţi sub numele de midsonitari. Tatăl Melchizedek al acestei rase de creaturi celeste sfârşeşte prin a părăsi planeta în care şi-a exercitat funcţiunea sa vitală excepţională, iar Mama Evă a acestui ordin special de fiinţe ale universului pleacă, şi ea,odată cu apariţia celei de-a şaptea generaţie a descendenţei sale planetare. Conducerea acestei lumi îi revine atunci fiului ei.
36:4.3 (400.7) Creaturile midsonite trăiesc şi funcţionează pe lumile lor magnifice ca fiinţe reproducătoare, până când ating vârsta de o mie de ani standard, după care sunt transferate în altă parte prin transport serafic. După aceasta, midsonitarii nu mai pot să se reproducă, deoarece tehnica de dematerializare prin care trec pentru a fi transportabili de către serafimi îi privează definitiv de facultăţile lor reproducătoare.
36:4.4 (400.8) Prezentul statut al acestor fiinţe nu poate deloc să fie calificat drept muritor sau nemuritor şi nu putem nici să le clasăm, net, ca umane ori divine. Aceste creaturi nu sunt locuite de un Ajustor, deci nu sunt deloc nemuritoare; însă ele nu par nici a fi muritoare. Nici una dintre ele nu a trecut prin moarte. Toţi midsonitarii născuţi în Nebadon sunt încă vii şi astăzi. Ei funcţionează fie pe lumile lor de origine, fie pe sfere intermediare, fie pe sfera midsonită a Salvingtonului în grupul lumilor finalitarilor.
36:4.5 (401.1) Lumiledin Salvington ale Finalitarilor. Purtătorii vieţii Melchizedeki, precum şi Mamele Eve asociate pleacă de pe sferele midsonitare sistemice pe lumile finalitare ale circuitului Salvingtonului unde descendenţii lor sunt, de asemenea, destinaţi să se reunească.
36:4.6 (401.2) Se cade să explicăm cu această ocazie că al cincilea grup de şapte sfere primare din circuitul Salvingtonului este acela al lumilor finalitare ale Nebadonului. Copiii purtătorilor vieţii Melchizedeki şi ai Fiicelor Materiale sunt domiciliaţi pe a şaptea lume a finalitarilor, sfera midsonită a Salvingtonului.
36:4.7 (401.3) Sateliţii celor şapte lumi primare ale finalitarilor sunt locul de întâlnire al personalităţilor universului central şi ale suprauniversurilor care se găsesc în misiune în Nebadon. În vreme ce muritorii ascendenţi se pot veni şi plecade pe toate lumile culturale şi sferele educative ale celor 490 de lumi înglobând Universitatea Melchizedek, există anumite şcoli speciale şi numeroaselor zone rezervate în care nu sunt lăsaţi să intre. Această interdicţie este valabilă pentru cele patruzeci şi nouă de sfere plasate sub jurisdicţia finalitarilor.
36:4.8 (401.4) În prezent rostul creaturilor midsonite nu este cunoscut, însă, se pare că aceste personalităţi se reunesc pe a şaptea lume finalitară în vederea unei eventualităţi viitoare în evoluţia universului. Cererile noastre de informaţii în ceea ce priveşte rasele midsonite sunt întotdeauna supuse finalitarilor, iar aceştia refuză orice discuţie asupra destinului pupililor lor. Independent de incertitudinea noastră în ceea ce priveşte viitorul midsonitarilor, noi ştim că fiecare univers local găzduieşte o acumulare crescândă a acestor creaturi misterioase. Purtătorii vieţii Melchizedeki au credinţa că copiii lor midsoniţi vor fi într-o bună zi înzestraţi Dumnezeului Ultim cu spiritul transcendental şi etern de absonitate.
36:5.1 (401.5) Prezenţa celor şapte spirite mentale adjutante pe lumile primitive este cea ce condiţionează cursul evoluţiei organice. Aceasta explică de ce evoluţia este intenţionată şi nu accidentală. Adjutantele reprezintă funcţiunea de slujire a minţii Spiritului Infinit, care se extinde până la ordinele inferioare ale vieţii inteligente prin intermediul Spiritului-Mamă al unui univers local. Adjutantele sunt copiii Spiritului-Mamă al Universului şi constituie grija ei personală pe lângă mintea materială atărâmurilor. Oricare ar fi locul sau timpul în care se manifestă o astfel de minte, aceste spirite sunt, în mod divers, în funcţiune.
36:5.2 (401.6) Cele şapte spirite mentale adjutante au primit nume care echivalează cu desemnările următoare: intuiţie, înţelegere, curaj, cunoaştere, sfătuire, adoraţie şi înţelepciune. Aceste spirite mentale fac simţită influenţa lor pe toate lumile locuite sub forma unui impuls diferenţial, fiecare căutând capacitatea de recepţie care să îi permită să se manifeste în întregime independent de gradul de receptivitate şi de ocaziile de funcţionare întâlnite la tovarăşii săi.
36:5.3 (401.7) Punctele de sprijin centrale ale spiritelor adjutante pe lumea sediu a Purtătorilor Vieţii indică supraveghetorilor Purtătorilor Vieţii extinderea şi calitatea funcţiunii mentale a adjutantelor, pe orice lume şi în oricare organism viu dat, având statut intelectual. Aceste lăcaşuri ale minţii vii sunt perfecte indicatoare ale funcţiunilor mentale vii pentru primele cinci adjutante. Însă, în ceea ce priveşte al şaselea şi al şaptelea spirit adjutant - adoraţia şi înţelepciunea - aceste puncte de sprijin centrale nu traduc decât o funcţiune calitativă. Activitatea cantitativă a adjutantului adoraţiei şi a adjutantului înţelepciunii se înregistrează în prezenţa imediată a Divinei Slujitoare pe Salvington, deoarece este vorba de o experienţă personală a Spiritului-Mamă al Universului.
36:5.4 (402.1) Cele şapte spirite mentale adjutante însoţesc întotdeauna pe Purtătorii Vieţii pe o nouă planetă, însă nu trebuie să le considerăm ca entităţi; ele seamănă mai mult cu nişte circuite. Spiritele celor şapte adjutante ale universului nu funcţionează ca personalităţi distincte ale prezenţei universale ale Divinei Slujitoare; ele sunt în realitate unul dintre nivelele ei de conştiinţă, şi rămân întotdeauna subordonate acţiunii şi prezenţei mamei lor creative.
36:5.5 (402.2) Ne lipseşte terminologia pentru a desemna într-un mod adecvat aceste spirite mentale adjutante. Ele sunt slujitoarele nivelelor inferioare ale minţii experienţiale, şi noi le putem descrie după cum urmează, în ordinea realizărilor evolutive:
36:5.6 (402.3) 1. Spiritul intuiţiei- percepţia rapidă, instinctele reflexe fizice primitive inerente tuturor creaţiilor mentale, facultatea lor de orientare şi diversele forme ale instinctului lor de conservare; este singurul adjutant care funcţionează atât de larg în ordinele inferioare ale vieţii animale, şi singurul care stabileşte un contact funcţional extins cu nivelele care nu pot fi învăţate ale minţii automate.
36:5.7 (402.4) 2. Spiritul de înţelegere- impulsul de coordonare, asocierii de idei spontană şi aparent automată. Este darul coordonării cunoştinţelor dobândite, fenomenul raţiunii vii, al judecăţii rapide şi al deciziei prompte.
36:5.8 (402.5) 3. Spiritul curajului- înzestrarea cu fidelitate - la fiinţele personale este baza formării caracterului, rădăcina intelectuală a vigorii morale şi a vitejiei spirituale. Când acest spirit este iluminat de fapte şi inspirat de adevăr, el devine secretul impulsului ascensiunii evolutive pe canalele guvernării autonome inteligente şi conştiente.
36:5.9 (402.6) 4. Spiritul cunoaşterii- curiozitatea - mama aventurii şi a descoperiri, spiritul ştiinţific, călăuza şi fidelul asociat al spiritelor curajului şi sfatului; impulsul de a orienta darurile curajului pe căi de creştere utile şi progresive.
36:5.10 (402.7) 5. Sp1iritul consiliului- impulsul social, darul cooperării cu specia, aptitudinea creaturilor volitive de a se armoniza cu semenii lor; originea instinctului gregar la creaturile cele mai umile.
36:5.11 (402.8) 6. Spiritul adoraţiei- impulsul religios, primul impuls diferenţial separând creaturile mentale în două domenii fundamentale de existenţă muritoare. Spiritul adoraţiei distinge pentru totdeauna fiinţa animală căreia îi este asociat, de creaturile fără suflet înzestrate cu minte. Adoraţia este insigna candidaturii la ascensiunea spirituală.
36:5.12 (402.9) 7. Spiritul înţelepciunii- tendinţa naturală la toate creaturile muritoare de a progresa în cadrul unei evoluţii ordonate. Acesta este cel mai înalt dintre adjutanţi; este acela care coordonează spiritul şi articulează munca tuturor celorlalte. Acest spirit este secretul impulsului înnăscut al creaturilor mentale de a începe şi a susţine programul efectiv şi practic al scării ascendente a existenţei. Acest dar al lucrurilor vii care explică aptitudinea incomprehensibilă a creaturilor vii de a supravieţui şi de a utiliza în supravieţuirea lor coordonarea întregii lor experienţe trecute şi a tuturor ocaziilor lor prezente de a dobândi totalitatea a ceea ce toate celelalte şase slujitoare mentale pot mobiliza în mintea organismului interesat. Înţelepciunea este apogeul realizării intelectuale. Înţelepciunea este ţelul unei existenţe pur mentale şi morale.
36:5.13 (403.1) Spiritele-minte adjutante cresc în experienţă, însă nu devin niciodată personale. Ele evoluează în funcţia lor, iar funcţia primelor cinci adjutante în regnul animal este într-o anumită măsură esenţială pentru a permite ansamblului celor şapte să funcţioneze ca intelect uman. Această relaţie cu animalele le face pe adjutante mai eficiente din punct de vedere practic, în calitate de minte umană. Animalele sunt deci, într-o anumită măsură, indispensabile evoluţiei intelectuale a omului, precum şi evoluţiei sale fizice.
36:5.14 (403.2) Aceste adjutante mentale ale Spiritului-Mamă al unui univers local sunt legate de viaţa creaturilor, având statut de inteligenţă într-un mod asemănătoar legăturii centrelor de putere şi a controlorilor fizici cu forţele nevii ale universului. Ele fac servicii inestimabile în circuitele mentale ale lumilor locuite. Ele colaborează efectiv cu Controlorii Fizici Principali care servesc, de asemenea, în calitate de controlori şi directori ai nivelelor mentale pre-adjutante, nivelele care nu pot fi transmise, sau nivelele mecanice ale minţii.
36:5.15 (403.3) Înainte de apariţia capacităţii de a învăţa prin experienţă, mintea vie iese din domeniul Controlorilor Fizici Principali. Înainte de a dobândi aptitudinea de a recunoaşte divinitatea şi de a adora Deitatea, mintea creaturilor este domeniul exclusiv al spiritelor adjutante. Când apare sensibilitatea spirituală a intelectului creaturilor, mintea creată devine imediat supraminte şi se găseşte imediat încircuitată de ciclurile spirituale ale Spiritului-Mamă al universului local.
36:5.16 (403.4) În absolut nici un fel spiritele mentale adjutante nu sunt legate direct la funcţiunea variată şi înalt spirituală a spiritului prezenţei personale a Divinei Slujitoare, a Spiritului Sfânt al lumilor locuite; însă ele sunt funcţional anterioare şi pregătitoare apariţiei însuşi a acestui spirit la omul evolutiv. Adjutantele procură Spiritului-Mamă al Universului un contact variat cu creaturile materiale vii ale unui univers local şi un control asupra lor, însă nu au nici o repercusiune în Fiinţa Supremă atunci când acţionează pe nivelele prepersonale.
36:5.17 (403.5) Mintea nonspirituală este fie o manifestare de energie a spiritului, fie un fenomen de energie fizică. Nici chiar mintea umană, mintea personală, nu posedă calităţi de supravieţuire în afara identificăriiei cu spiritul. Mintea este un dar al divinităţii, însă nu este nemuritoare atunci când funcţionează fără clarviziune spirituală şi este lipsită de aptitudinea de a adora şi de a aspira la supravieţuire.
36:6.1 (403.6) Viaţa este atât automată, cât şi vitalistă - materială şi spirituală. Fizicienii şi chimiştii de pe Urantia progresează mereu în înţelegerea formelor protoplasmice ale vieţii animale şi vegetale, însă ei nu vor fi niciodată capabili să producă organisme vii. Viaţa este ceva care diferă de toate manifestările energiei; nici chiar viaţa materială a creaturilor fizice nu este inerentă materiei.
36:6.2 (403.7) Lucrurile materiale pot să se bucure de o existenţă independentă, însă viaţa nu provine decât din viaţă. Mintea nu poate deriva decât dintr-o minte preexistentă. Spiritul nu îşi are originea decât în strămoşi spirituali. Creatura poate produce formele de viaţă, însă doar o personalitate creatoare sau o forţă creativă pot furniza scânteia de viaţă animatoare.
36:6.3 (404.1) Purtătorii Vieţii pot să organizeze formele materiale sau modelele fizice ale fiinţelor vii, însă Spiritul este cel care dă scânteia iniţială a vieţii şi conferă darul minţii. Chiar şi formele vii ale vieţii experimentale pe care Purtătorii Vieţii le organizează pe lumile lor, ale Salvingtonului, sunt întotdeauna lipsite de puteri reproducătoare. Când formulele vieţii şi modelele vitale sunt corect asamblate şi convenabil organizate, prezenţa unui Purtător al Vieţii este suficientă pentru a inaugura viaţa, însă acestor organisme vii le lipsesc două atribute esenţiale: darul minţii şi puterile reproducătoare. Mintea animală şi mintea umană sunt daruri ale Spiritului-Mamă al universului local, acţionând prin intermediul a şapte spirite mentale adjutante, în timp ce aptitudinea creaturilor de a se reproduce este aportul specific şi personal al Spiritului Universului la plasma vitală ancestrală inaugurată de Purtătorii Vieţii.
36:6.4 (404.2) Când Purtătorii Vieţii au elaborat modelele vieţii, după ce au asigurat sistemele de energie, trebuie să se producă încă un fenomen suplimentar. Trebuie ca „suflul vieţii” să fie comunicat acestor forme neanimate. Fiii lui Dumnezeu pot construi formele vieţii, însă Spiritul lui Dumnezeu este cel care oferă cu adevărat scânteia vitală., iar când viaţa astfel transmisă este epuizată, corpul material care rămâne devine materie moartă. Când doza de viaţă oferită este epuizată, corpul se întoarce în sânul universului material de la care a fost împrumutat de către Purtătorii Vieţii pentru a servi drept vehicul provizoriu înzestrării cu viaţă pe care ei au transmis-o acestei asocieri vizibile de energie materială.
36:6.5 (404.3) Viaţa atribuită plantelor şi animalelor de către Purtătorii Vieţii nu se întoarce la Purtătorii Vieţii după moartea plantei sau a animalului. Viaţa care abandonează creatura vie nu posedă nici identitate, nici personalitate; ea nu supravieţuieşte individual morţii. Pe parcursul existenţei sale şi pe parcursul timpului său de şedere în corpul material, ea a suportat o schimbare, o evoluţie energetică, şi supravieţuieşte doar ca fracţiune a forţelor cosmice ale universului; ea nu supravieţuieşte în calitate de viaţă individuală. Supravieţuirea creaturilor muritoare este, în întregime, bazată pe evoluţia unui suflet nemuritor în interiorul minţii muritoare.
36:6.6 (404.4) Noi vorbim despre viaţă ca despre o „energie” şi de o „forţă”, însă în realitate ea nu este nici una, nici alta. Energia forţă este divers sensibilă la gravitaţie; viaţa nu este. Arhetipul nu este nici el sensibil la gravitaţie, fiind o configuraţie de energii care şi-au încheiat deja toate obligaţiile reacţionale faţă de gravitaţie. Viaţa însăşi constituie animaţia unui sistem de energii material, minte sau spiritual, conformă unui arhetip sau selecţionată altfel.
36:6.7 (404.5) Anumite lucruri, referitoare la dezvoltarea vieţii pe planetele evolutive nu sunt în întregime clare pentru noi. Înţelegem pe deplin organizarea fizică a formulelor electrochimice ale Purtătorilor Vieţii, însă nu sesizăm complet natura şi sursa scânteii animatoare a vieţii. Noi ştim că viaţa curge din Tată, trece prin Fiu şi se răspândeşte prin Spirit. Este probabil ca Spiritele Maestru să fie canalul septuplu al fluviului vieţii răspândit asupra întregii creaţii. Însă noi nu înţelegem tehnica prin care Spiritul Maestru supraveghetor participă la episodul iniţial al darului vieţii către o nouă planetă. Noi suntem convinşi că Cei Îmbătrâniţi de Zile joacă un rol în implantarea vieţii pe o lume nouă, dar ignorăm complet natura acesteia. Noi ştim că Spiritul-Mamă al Universului vitalizează efectiv modelele neînsufleţite şi comunică plasmei astfel activate prerogativele de reproducere organice. Noi remarcăm că acest trio reprezintă nivelele Dumnezeului Septuplu şi că membrii săi sunt uneori numiţi Creatorii Supremi ai timpului şi spaţiului, însă altfel noi nu ştim nimic mai mult decât muritorii de pe Urantia - doar că conceptul este inerent Tatălui, expresia, Fiului, iar realizarea vie, Spiritului.
36:6.8 (405.1) [Redactat de un Fiu Vorondadek staţionat pe Urantia ca observator şi acţionând în această calitate la cererea Şefului Melchizedek al Corpului Revelator Supraveghetor.]
Cartea Urantia
Capitolul 37
37:0.1 (406.1) ÎN FRUNTEA tuturor personalităţilor Nebadonului stă Fiul Creator şi Maestru, Mihail, tatăl şi suveranul universului. Coordonat în divinitate şi complementar în atribute creative, se menţine Spiritul-Mamă al universului local, Divina Slujitoare a Salvingtonului., iar aceşti creatori sunt, într-un sens foarte literar, Tatăl, Fiul şi Spiritul-Mamă ai tuturor creaturilor de origine ale Nebadonului.
37:0.2 (406.2) Pe parcursul capitolelor precedente, am descris ordinele de filiaţie create. Expunerile ulterioare vor descrie spiritele slujitoare şi ordinele ascendente ale filiaţiei. În capitolul prezent vom analiza, în principal, un grup intermediar, Ajutoarele Universului, însă vom studia pe scurt şi anumite spirite superioare staţionate în Nebadon, precum şi anumite ordine de cetăţeni permanenţi ai acestui univers local.
37:1.1 (406.3) Numeroase ordine excepţionale, în general grupate în această categorie, nu sunt revelate, însă Ajutoarele Universului, aşa cum sunt prezentate în aceste capitole, conţin următoarele şapte ordine:
37:1.2 (406.4) 1. Strălucitoarele Stele de Dimineaţă.
37:1.3 (406.5) 2. Strălucitoarele Stele de Seară
37:1.4 (406.6) 3. Arhanghelii
37:1.5 (406.7) 4. Preaînalţii Asistenţi
37:1.6 (406.8) 5. Înalţii Comisionari
37:1.7 (406.9) 6. Supraveghetorii Celeşti
37:1.8 (406.10) 7. Învăţătorii lumilor palat
37:1.9 (406.11) Primul ordin de Ajutoare ale Universului, Strălucitoarele Stele de Dimineaţă, nu are decât un singur reprezentant în fiecare univers local, şi este prima născută dintre toate creaturile native ale unui univers local. Strălucitoarea Stea de Dimineaţă a universului nostru este cunoscută sub numele de Gabriel al Salvingtonului. El este şeful executiv al întregului Nebadon; el operează ca reprezentant personal al Fiului Suveran şi ca purtător de cuvânt al consoartei sale creative.
37:1.10 (406.12) În primele epoci ale Nebadonului, Gabriel lucra complet singur cu Mihail şi cu Spiritul Creativ. Pe măsură ce universul creştea şi problemele administrative se multiplicau, el a beneficiat de un stat major personal, de asistenţi nerevelaţi şi, în cele din urmă, acest grup a crescut prin crearea corpului de Stele de Seară al Nebadonului.
37:2.1 (407.1) Aceste strălucitoare creaturi au fost concepute de Melchizedeki şi apoi aduse la existenţă de Fiul Creator şi de Spiritul Creativ. Ele servesc în numeroase calităţi, însă, în principal, ca agenţi de legătură ai lui Gabriel, şeful executiv al universului local. Una sau mai multe dintre ele au drept funcţiune faptul de a-l reprezenta pe sfera capitală a fiecărei constelaţii şi a fiecărui sistem al Nebadonului.
37:2.2 (407.2) În calitate de şef executiv al Nebadonului, Gabriel asistă la cea mai mare parte a conclavelor Salvingtonului, fie ca preşedinte din oficiu, fie ca observator, şi se întâmplă adesea ca o mie dintre aceste conclave să-şi ţină sesiunile lor simultan. Strălucitoarele Stele de Seară îl reprezintă pe Gabriel cu aceste ocazii; el nu se poate găsi simultan în două locuri deodată, iar aceşti supraîngeri compensează această limitare. Ei realizează un serviciu analog pentru corpul Fiilor Învăţători ai Trinităţii.
37:2.3 (407.3) Cu toate că Gabriel este personal ocupat cu lucrările sale administrative, el menţine prin Strălucitoarele Stele de Seară contactul cu toate celelalte faze ale vieţii şi ale treburilor universului. Ele îl însoţesc întotdeauna în turneele sale planetare şi merg adesea în misiune specială pe planete individuale, ca reprezentanţii lui personali. Pe parcursul unor astfel de misiuni, ele au fost uneori numite „îngerul Domnului”. Ele merg adesea pe Uversa pentru a reprezenta Steaua Strălucitoare de Dimineaţă în faţa tribunalelor şi ale adunărilor Celor Îmbătrâniţi de Zile, însă călătoresc rar în afara graniţelor Orvontonului.
37:2.4 (407.4) Strălucitoarele Stele de Seară formează un ordin de două ori unic, din care anumiţi membri fac parte prin demnitate creată, şi alţii prin împlinirea serviciului. În Nebadon, acest corp numără 13.641 de supraîngeri, din care 4.832 sunt de demnitate creată şi 8.809 sunt spirite ascendente care au atins acest ţel de serviciu exaltat. Printre aceste Stele de Seară ascendente, multe dintre ele şi-au început cariera lor universală ca serafimi, iar altele sau ridicat plecând de la nivele nerevelate ale vieţii creaturilor. Atâta timp cât un univers nu este stabilizat în lumină şi viaţă, acest corp superior rămâne accesibil, ca ţel de înfăptuire, candidaţilor la ascensiune.
37:2.5 (407.5) Cele două categorii de Strălucitoare Stele de Seară sunt uşor vizibile personalităţilor morontiale şi anumitor tipuri de fiinţe materiale supramuritoare. Membrii creaţi ai acestui ordin interesant şi versatil, posedă o forţă de spirit care se poate manifesta independent de prezenţa lor personală.
37:2.6 (407.6) Şeful acestor supraîngeri este Gavalia, primul născut al ordinului Nebadonului. Din momentul în care Cristos Mihail a revenit din triumfala sa efuziune pe Urantia, Gavalia a fost însărcinat cu slujirea muritorilor ascendenţi şi, pe parcursul ultimilor o mie nouă sute de ani, asociatul său, Galantia, a menţinut cartierul său general pe Jerusem unde şi-a petrecut aproape jumătate din timpul său. Galantia este primul dintre superîngerii ascendenţi care a atins această înaltă situaţie.
37:2.7 (407.7) Strălucitoarele Stele de Seară nu se grupează, nici nu se organizează în companii altfel decât în asocierea lor obişnuită în perechi pentru numeroase însărcinări. Ele nu sunt însărcinate cu multe misiuni privitoare la cariera ascendentă a muritorilor. Cu toate acestea, atunci când sunt astfel trimişi, aceşti supraîngeri nu acţionează niciodată singuri. Ei lucrează, întotdeauna, în perechi - o fiinţă de demnitate creată şi o Stea de Seară ascendentă.
37:2.8 (407.8) Una dintre aceste înalte însărcinări a Stelelor de Seară constă în însoţirea Fiilor Avonali de manifestare în misiunile lor planetare, aşa cum Gabriel l-a însoţit pe Mihail pe parcursul efuziunii sale pe Urantia. Cei doi supraîngeri însoţitori sunt superiorii ierarhici ai misiunii şi servesc acolo în calitate de comandanţi aliaţi ai arhanghelilor şi ai tuturor celorlalte personalităţi desemnate pentru aceste proiecte. Seniorul acestor comandanţi supraîngereşti este cel care, la momentul şi vârsta oportune, spune Fiului Avonal de consacrare: „Ocupă-te de treburile fratelui tău”.
37:2.9 (408.1) Perechi similare ale acestor supraîngeri sunt afectate corpului planetar al Fiilor Învăţători ai Trinităţii, care funcţionează pentru a stabili era consecutivă consacrării sau vârsta aurorei spirituale pe o lume locuită. În aceste misiuni, Stelele de Seară servesc ca legătură între muritorii domeniului şi corpul invizibil al Fiilor Învăţători.
37:2.10 (408.2) Lumile Stelelor de Seară. Al şaselea grup al lumilor Salvingtonului şi al celor patruzeci şi doi de sateliţi tributari ai lui sunt afectaţi administrării Strălucitoarelor Stele de Seară. Cele şapte lumi primare sunt prezidate de ordinele create ale acestor supraîngeri, în timp ce sateliţii tributari sunt administraţi de Stelele de Seară ascendente.
37:2.11 (408.3) Sateliţii primelor trei lumi sunt ocupaţi de şcolile Fiilor Învăţători şi ale Stelelor de Seară consacrate personalităţilor spirituale ale universului local. Cele trei grupe următoare sunt ocupate de şcolile asociate similare consacrate instruirii muritorilor ascendenţi. Sateliţii celei de a şaptea lumi sunt rezervaţi deliberărilor triunice ale Fiilor Învăţători, ale Stelelor de Seară şi ale finalitarilor. De câtva timp, aceşti supraîngeri au fost strâns identificaţi cu munca Corpului Finalităţii în universul local; ei sunt tovarăşi de lungă durată cu Fiii Învăţători. Există o legătură de o putere şi de o importanţă uimitoare între Stelele de Seară şi Mesagerii Gravitaţiei ataşaţi grupurilor de muncă ale finalitarilor. În ceea ce priveşte cea de-a şaptea lume primară însăşi, ea este rezervată chestiunilor nedezvăluite referitoare la relaţiile viitoare care se vor stabili între Fiii Învăţători, finalitari şi Stelele de Seară, când manifestarea suprauniversală a personalităţii Dumnezeului Supremul va fi ieşit pe deplin la iveală.
37:3.1 (408.4) Arhanghelii sunt progenitura Fiului Creator şi a Spiritului-Mamă al Universului. Ei sunt tipul cel mai elevat de fiinţe spirituale superioare produse în mare număr într-un univers local, iar pe parcursul ultimului recensământ în Nebadon existau aproape opt sute de mii.
37:3.2 (408.5) Arhanghelii sunt unul dintre rarele grupuri de personalităţi ale universului local care în mod normal nu stau sub jurisdicţia lui Gabriel. Ei nu se ocupă în nici un fel de administrarea curentă a universului; ei se consacră muncii de supravieţuire a creaturilor şi progresului carierei ascendente a muritorilor timpului şi spaţiului. Cu toate că, în general, arhanghelii nu sunt supuşi ordinelor Strălucitoarei Stele de Dimineaţă, li se întâmplă să acţioneze prin autoritatea ei. Ei colaborează astfel cu alte Ajutoare ale Universului cum ar fi Stelele de Seară; exemple sunt oferite de anumite operaţiuni descrise în relatarea transplantării vieţii pe lumea voastră.
37:3.3 (408.6) Corpurile de arhangheli ale Nebadonului sunt dirijate de primul născut din acest ordin şi, într-o epocă mai recentă, s-a stabilit pe Urantia un cartier general divizionar de arhangheli. Acest fapt neobişnuit este ceea ce atrage atenţia vizitatorilor studenţi venind de dincolo de Nebadon. Printre primele lor observaţii asupra operaţiunilor interioare ale universului este şi descoperirea că numeroase activităţi ascendente ale Strălucitoarelor Stele de Seară se dirijează din capitala unui sistem local, Satania.
37:3.4 (409.1) Continuându-şi examinarea, ei descoperă că anumite activităţi arhanghelice sunt dirijate de pe o mică planetă locuită, aparent insignifiantă, numită Urantia. Urmează apoi revelaţia că Mihail s-a coborât pe Urantia, şi imediat aceşti vizitatori se interesează mai viu de voi şi de sfera voastră umilă. Sesizaţi voi semnificaţia faptului că umila voastră planetăaflată în confuzie, a devenit un cartier general divizionar pentru administrarea universului şi pentru conducerea anumitor activităţi arhanghelice raportându-se la planul de ascensiune al Paradisului? Aceasta prezice indubitabil concentrarea viitoare şi a altor activităţi ascensionale pe lumea de manifestare a lui Mihail, iar acest fapt dă o importanţă imensă şi solemnă promisiunii personale a Maestrului: „Am să mai vin”.
37:3.5 (409.2) Arhanghelii sunt, în general, desemnaţi pentru servirea şi susţinerea ordinului Avonal de filiaţie, însă numai după ce au trecut printr-o pregătire preliminară îndelungată în toate fazele muncii diverselor spirite slujitoare. Un corp de o sută de arhangheli însoţeşte pe fiecare Fiu Paradisiac care se coboară pe o lume locuită; acest corp este temporar afectat pe durata acestei manifestări. Dacă Fiul Magistral ar fi adus să guverneze provizoriu planeta, arhanghelii ar acţiona ca şefi îndrumători ai întregii vieţi celeste de pe această sferă.
37:3.6 (409.3) Doi arhangheli seniori sunt întotdeauna desemnaţi ca ajutoare personale ale unui Avonal al Paradisului pentru toate misiunile planetare, indiferent că ele implică acţiuni judiciare, misiuni magistrale sau întrupări de consacrare. Când Fii Paradisului au încheiat judecareaunui tărâm şi morţii sunt chemaţi la înscriere (ceea ce se numeşte reînviere) este literalmente adevărat că păzitorii serafici ai personalităţilor adormite răspund la „vocea arhanghelului”. Lista de apel la sfârşitul unei dispensaţii este promulgată de un arhanghel asistent. Este arhanghelul reînvierii, uneori numit „arhanghelul lui Mihail”.
37:3.7 (409.4) Lumile Arhanghelilor. Al şaptelea grup de lumi înconjurând Salvingtonul, precum şi sateliţii lor aliaţi, este afectat arhanghelilor. Sfera numărul unu, din totalitatea celor şase sateliţi tributari ai ei, este ocupată de păstrătorii de înregistrare a personalităţii. Acest imens grup de arhivari se ocupă cu menţinerea la zi a înregistrării biografiei fiecărui muritor al timpului începând cu clipa naşterii sale, trecând prin cariera lui universală, până când respectivul părăseşte Salvingtonul pentru a trece la regimul suprauniversal, sau este „şters din registrele existenţei” de ordinul Celor Îmbătrâniţi de Zile.
37:3.8 (409.5) Pe aceste lumi sunt puse în ordine dosarele personalităţii şi garanţiile de identificare sunt clasate şi păstrate pe parcursul perioadei intermediare dintre decesul uman şi ora repersonalizării, reînvierea din morţi.
37:4.1 (409.6) Preaînalţii Asistenţi sunt un grup de voluntari a căror origine este în afara universului local, pe care conducătorii universului central şi a suprauniversurilor îi trimit în misiune temporarăca reprezentaţi sau observatori. Numărul lor variază constant, însă se ridică întotdeauna la o cifră mare, de ordinul milioanelor.
37:4.2 (409.7) Din timp în timp, noi beneficiem astfel de serviciul şi de ajutorul fiinţelor originare ale Paradisului, cum ar fi Desăvârşitorii Înţelepciunii, Consilierii Divini, Cenzorii Universali, Spiritele Inspirate ale Trinităţii, Fiii Trinitizaţi, Mesagerii Solitari, supernafimii, seconafimii, terţiafimii şi alte slujitori binevoitori. Ei locuiesc pe lângă noi pentru a ajuta personalităţile noastre native în efortul lor de a aduce întregul Nebadon în armonie mai completă cu ideile Orvontonului şi cu idealurile Paradisului.
37:4.3 (410.1) Oricare dintre aceste fiinţe poate servi voluntar în Nebadon şi poate fi, deci, tehnic în afara jurisdicţiei noastre, însă când aceste personalităţi ale suprauniversului şi ale universului central operează aici în misiune, ele nu sunt în întregime libere de regulile universului local în care locuiesc, deşi continuă să acţioneze ca reprezentante ale universurilor superioare şi să lucreze conform instrucţiunilor care constituie misiunea lor pe tărâmul nostru. Preaînalţii Asistenţi îşi au cartierul general pe Salvington, în sectorul Uniunilor de Zile, şi operează în Nebadon sub supravegherea supremă a acestui ambasador al Trinităţii Paradisului. Când ei servesc în grupuri, pe lângă angajamentele lor, aceste personalităţi ale tărâmurilor superioare se conduc de obicei singure, însă atunci când serviciul lor este efectuat la cerere, ele se plasează adesea, de bună voie, sub jurisdicţia totală a directorilor care supraveghează tărâmurile pe care sunt aduşi să acţioneze.
37:4.4 (410.2) Preaînalţii Asistenţi servesc la scara universului local şi a constelaţiilor, fără a fi direct ataşaţi guvernelor sistemelor şi ale planetelor. Ei pot, cu toate acestea, opera oriunde în universul local şi pot fi afectaţi oricărei faze de activitate a Nebadonului - administrativă, executivă, educativă şi altele.
37:4.5 (410.3) Cea mai mare parte a acestui corp este înrolată în serviciul personalităţilor Paradisiace ale Nebadonului - Uniunile de Zile, Fiul Creator, Fidelii de Zile, Fiii Magistrali şi Fiii Învăţători ai Trinităţii. În conducerea treburilor unui univers local, este uneori înţelept ca temporar, anumite detalii, să se ferească de a fi cunoscute de practic toate personalităţile native din acest univers local. Anumite planuri avansate şi anumite ordonanţe complexe sunt, de asemenea, mai bine pricepute şi mai pe deplin înţelese de corpul mai matur şi cu o mai amplă viziune al Preaînalţilor Asistenţi, şi în astfel de situaţii, şi în multe altele, ajung ei să fie atât de utili guvernatorilor şi administratorilor universului local.
37:5.1 (410.4) Înalţii Comisionari sunt muritori ascendenţi care s-au contopit cu Spiritul; ei nu s-au contopit cu un Ajustor. Voi înţelegeţi bine cariera de ascensiune a universului, a unui candidat muritor de contopire cu Ajustorul, deoarece aceasta fiind înaltul destin în perspectivă pentru toţi muritorii de pe Urantia, de la manifestarea lui Cristos Mihail. Însă aceta nu este destinul exclusiv al tuturor muritorilor de-a lungul epocilor precedând o manifestare pe planete asemănătoare cu a voastră, şi există un alt tip de lumi, ale căror locuitori nu beneficiază niciodată de prezenţa permanentă a unui Ajustor al Gândirii. Aceşti muritori nu sunt niciodată uniţi definitiv cu un Veghetor de Mister coborât din Paradis; cu toate acestea Ajustorii locuiesc temporar în ei, le servesc drept îndrumători şi modele, pe toată durata vieţii lor trupeşti. Pe parcursul acestei şederi provizorii Ajustorii stimulează evoluţia unui suflet nepieritor exact aşa cum o fac ei în acele fiinţe cu care speră să se contopească, însă atunci când cursa muritoare este încheiată, ei se despart pentru totdeauna de aceste creaturi cu care au fost temporar asociate.
37:5.2 (410.5) Sufletele supravieţuitoare ale acestui ordin ating nemurirea prin contopire eternă cu un fragment individualizat al spiritului, Spiritului-Mamă al universului local. Ele nu formează un grup numeros, cel puţin în Nebadon. Pe lumile casă, voi veţi recunoaşte aceşti muritori care s-au contopit cu Spiritul şi vă veţi înfrăţi cu ei pe calea de ascensiune către Paradis, în timp ce vă vor însoţi până pe Salvington unde se vor opri. Unii dintre ei pot să se ridice ulterior la nivele universale superioare, însă majoritatea vor rămâne pentru totdeauna în serviciul universului local. În calitate de clasă, ei nu sunt destinaţi să atingă Paradisul.
37:5.3 (411.1) Nefiind contopiţi cu Ajustorul ei nu devin niciodată finalitari, însă ei sfârşesc prin a fi înrolaţi în Corpul de Perfecţiune al universului local. Ei s-au supus în spirit poruncii Tatălui: „Fiţi perfecţi”.
37:5.4 (411.2) După ce au atins Corpul de Perfecţiune al Nebadonului, ascenderii care s-au contopit cu Spiritul pot să accepte rolul de Ajutoare ale Universului. Este una dintre căile care li se deschid pentru a continua creşterea lor experienţială. Ei devin atunci candidaţi la comisii însărcinate cu înaltul serviciu de a interpreta punctele de vedere ale creaturilor evolutive în lumile materiale, pe lângă autorităţile celeste ale universului local.
37:5.5 (411.3) Înalţii Comisionari îşi încep serviciul pe planete, ca comisionari rasiali. În această calitate, ei interpretează punctele de vedere ale diverselor rase muritoare şi descriu nevoile lor. Ei sunt suprem devotaţi bunăstării raselor umane pentru care sunt purtători de cuvânt . Ei caută întotdeauna să obţină pentru eleîngăduinţă, dreptatea şi un tratament nepărtinitor în toate relaţiile cu celelalte popoare. Comisionarii rasiali intervin într-o nesfârşită serie de crize planetare şi servesc drept expresie articulată unor grupuri întregi de muritori în luptă.
37:5.6 (411.4) După o lungă experienţă în soluţionarea problemelor pe lumile locuite, comisionarii rasiali sunt ridicaţi la funcţii de un nivel superior, şi sfârşesc prin a atinge statutul Înalţilor Comisionari ai universului local, şi în acest univers local. Ultimul recensământ indica în Nebadon prezenţa a peste un miliard şi jumătate de Înalţi Comisionari. Aceste fiinţe nu sunt finalitari, ci ascendenţi care au o lungă experienţă şi care fac mari servicii universului lor natal.
37:5.7 (411.5) Noi îi regăsim invariabil pe aceşti comisionari în toate tribunalele de justiţie, de la cele mai umile până la cele mai elevate. Ei nu participă la procedurile de justiţie, însă acţionează ca prieteni ai curţii şi dau sfaturi magistraţilor care prezidează în ceea ce priveşte antecedentele, mediul şi natura specifică a persoanelor implicate în judecată.
37:5.8 (411.6) Înalţii Comisionari sunt ataşaţi diverselor oştiri de mesageri ai spaţiului şi, întotdeauna, spiritelor ocrotitoare ale timpului. Îi întâlnim la reuniuni ale diverselor adunări universale, şi aceşti aceiaşi comisionari înzestraţi cu înţelepciunea omului muritor sunt întotdeauna ataşaţi misiunilor Fiilor lui Dumnezeu pe lângă lumile spaţiului.
37:5.9 (411.7) De fiecare dată când echitatea şi dreptatea cer să se înţeleagă felul în care vreun proiect de politică sau de procedură ar afecta rasele evolutive ale timpului, aceşti comisionari sunt la dispoziţie pentru a prezenta recomandările lor. Ei sunt întotdeauna prezenţi pentru a vorbi în locul celor care nu pot fi acolo pentru vorbi în propriul lor nume.
37:5.10 (411.8) Lumile muritorilor contopiţi cu Spiritul. Al optulea grup de şapte lumi primare şi de sateliţitributari din circuitul Salvingtonului este proprietatea exclusivă a muritorilor Nebadonului care s-au contopit cu Spiritul. Ascenderii care s-au contopit cu Ajustorul lor nu sunt interesaţi de aceste lumi decât pentru a face numeroase şederi agreabile şi profitabile ca oaspeţi invitaţi de rezidenţii contopiţi cu Spiritul. Aceste lumi constituie reşedinţa permanentă a supravieţuitorilor contopite cu Spiritul, mai puţin pentru cei câţiva dintre ei care ating Uversa şi Paradisul. Această limită prevăzută pentru ascensiunea muritorilor există pentru binele universurilor locale prin reţinerea unei populaţii permanente evoluate a cărei experienţă crescândă va continua să întărească stabilitatea şi diversificarea viitoare a administrării universului local.
37:5.11 (411.9) Aceste fiinţe pot să nu atingă Paradisul, însă ele ating în stăpânirea problemelor Nebadonului o înţelepciune experienţială care depăşeşte totalmente tot ceea ce pot dobândi ascenderii în trecere. Şi aceste suflete supravieţuitoare, combinaţii unice ale umanului şi divinului, urmează cariera lor cu o pricepere tot mai mare de a uni punctele de vedere ale acestor nivele atât de îndepărtate unul de altul şi să prezinte acest dublu punct de vedere cu o înţelepciune mereu mai înaltă.
37:6.1 (412.1) Sistemul educativ al Nebadonului este administrat împreună de Fiii Învăţători ai Trinităţii şi de corpul învăţător al Melchizedekilor, însă o mare parte a muncii menite să îl întreţină şi să îl construiască este executată de Supraveghetorii Celeşti. Aceste fiinţe fac parte dintr-un corp recrutat, înglobând toate tipurile de indivizi în contact cu planul de educare şi de instrucţie a muritorilor ascendenţi. În Nebadon, ei sunt peste trei milioane şi toţi sunt voluntari calificaţi prin experienţa lor pentru a servi în calitate de consultanţi educativi ai întregului domeniu. Din cartierul lor general, pe lumile Melchizedekilor ai Salvingtonului, supraveghetorii parcurg universul local ca inspectori ai tehnicii şcolare a Nebadonului prevăzută pentru pregătirea mentală şi pentru educaţia spirituală a creaturilor ascendente.
37:6.2 (412.2) Această pregătire a minţii şi această educaţie a spiritului continuă de la lumile de origine umană, trec prin lumile palat ale sistemului şi prin celelalte sfere de progres asociate Jerusemului, până la cele şaptezeci de tărâmuri de socializare ataşate Edentiei şi la cele patru sute nouăzeci de sfere de progres spiritual care înconjoară Salvingtonul. În însăşi sediul universului, există numeroase şcoli ale Melchizedekilor, colegiile Fiilor Universului, universităţile serafice şi şcolile Fiilor Învăţători şi ale Uniunilor de Zile. Se iau toate măsurile posibile pentru a se pune diversele personalităţi ale universului în starea de a aduce cele mai bune servicii şi de a îmbunătăţi funcţiunile lor. Universul întreg este o vastă şcoală.
37:6.3 (412.3) Metodele folosite în numeroase şcoli superioare transcend concepţiile umane asupra artei de predare a adevărului, însă nota dominantă a întregului sistem educativ este de a dobândi caracter printr-o experienţă iluminată. Învăţătorii oferă iluminarea; postul ocupat în univers şi statutul de ascender dă prilejuri de experienţă; înţeleapta utilizare a celor doi factori face să progreseze caracterul.
37:6.4 (412.4) În esenţă, sistemul educativ al Nebadonului are grijă ca voi să primiţi o sarcină, iar apoi vă oferă prilejurile de a vă instrui asupra metodei ideale şi divine de a realiza mai bine acest ţel. Vi se dă o sarcină bine definită şi, în acelaşi timp vi se acordă învăţători care sunt în măsură să vă înveţe cea mai bună metodă de îndeplinire a misiunii voastre. Planul divin de educaţie asociază intim munca şi instrucţia. Noi vă învăţăm cea mai bună modalitate de a executa lucrurile pe care vi le poruncim noi să le faceţi.
37:6.5 (412.5) Rostul pe care îl are toată această pregătire şi experienţă este de a vă pregăti pentru a fi admişi în sferele de instruire mai înalte şi mai spirituale ale suprauniversului. Progresul din cadrul unui tărâm oarecare este individual, însă tranziţia de la o fază la alta se efectuează în general în clase.
37:6.6 (412.6) Progresul eternităţii nu constă doar într-o dezvoltare spirituală. Acumularea intelectuală face, de asemenea, parte din educaţia universală. Experienţa mentală se lărgeşte în paralel cu extinderea orizontului spiritual. Minţii şi spiritului li se oferă aceleaşi oportunităţi de a se instrui şi de a progresa, însă pe tot parcursul acestei magnifice instruiri mentale şi spirituale voi sunteţi eliberaţi pentru totdeauna de handicapurile trupului muritor. Nu mai aveţi nevoie să arbitraţi constant între pretenţiile naturii voastre spirituale şi materiale divergente. În sfârşit, sunteţi calificaţi pentru a beneficia de impulsurile unificate ale unei minţi glorificate, dezbărate deja de multă vreme de atracţiile sale animale primitive pentru lucrurile materiale.
37:6.7 (413.1) Înainte de a părăsi universul Nebadonului, cea mai mare parte a muritorilor Urantiei vor avea ocazia de a servi mai mult, pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă, în calitate de membri ai corpului Nebadonian de Supraveghetori Celeşti.
37:7.1 (413.2) Învăţătorii Lumilor Palat sunt heruvimi recrutaţi şi glorificaţi. Ca şi majoritatea celorlalţi instructori din Nebadon, ei sunt numiţi de Melchizedeki. Ei funcţionează în aproape toate proiectele educative ale vieţii morontiale, iar numărul lor depăşeşte cu mult înţelegerea minţii muritorilor.
37:7.2 (413.3) Ca nivel de înfăptuire a heruvimilor şi sanovimilor, Învăţătorii Lumilor casă vor face obiectul unui studiu mai aprofundat în capitolul următor. Ca învăţători care joacă un rol important în viaţa morontială, noi îi vom discuta mai pe larg în capitolul intitulat „viaţa morontială”.
37:8.1 (413.4) În afară de centrele de putere şi de controlorii fizici, unele dintre fiinţele spirituale de origine superioară ale familiei Spiritului Infinit sunt ataşate permanent universului local. Printre ordinele de spirite superioare ale Spiritului Infinit, următoarele sunt desemnate în felul următor:
37:8.2 (413.5) Mesagerii Solitari, când sunt ataşaţi funcţional administraţiei universului local, ne fac servicii inestimabile ajutându-ne în eforturile noastre de a depăşi impedimentele timpului şi ale spaţiului. Noi, care aparţinem universului local, nu avem absolut nici o autoritate asupra lor atunci când ei nu sunt desemnaţi astfel, însă, chiar şi în acest caz, aceste fiinţe unice sunt întotdeauna gata să ne ajute pentru a ne rezolva problemele şi a ne îndeplini misiunile.
37:8.3 (413.6) Andovontia este numele Supraveghetorului terţiar al Circuitelor Universale staţionat în universul nostru local. El nu se ocupă decât de circuitele spirituale şi morontiale, şi nu de acelea care sunt plasate sub jurisdicţia directorilor de putere. El este cel care a izolat Urantia în momentul în care Caligastia a trădat planeta, pe parcursul perioadelor pline de încercări ale rebeliunii lui Lucifer. Trimiţând salutările sale muritorilor Urantiei, el a exprimat plăcerea la anticiparea reintegrării voastre, într-o bună zi, în circuitele universale pe care le supraveghează.
37:8.4 (413.7) Directorul de Recensământ al Nebadonului, Salsatia, menţine cartierul său general pe Salvington în sectorul lui Gabriel. El este automat înştiinţat de naşterea şi de moartea voinţei. El înregistrează la zi numărul exact al creaturilor volitive care trăiesc în universul local. El trăieşte în strânsă asociere cu înregistratorii de personalităţi domiciliaţi pe lumile arhivelor arhanghelilor.
37:8.5 (413.8) Un Inspector Asociat rezidă pe Salvington. El este reprezentantul personal al Agentului Executiv Suprem al Orvontonului. Aliaţii săi, Santinelele Desemnate din sistemele locale, îl reprezintă deopotrivă pe Agentului Executiv Suprem al Orvontonului.
37:8.6 (414.1) Consiliatorii Universali sunt tribunalele voiajore ale universului timpului şi spaţiului. Ei funcţionează pe lumile evolutive şi în diversele sectoare ale universului local şi chiar şi dincolo de el. Aceşti arbitri sunt înscrişi pe Uversa. Numărul exact al celor care activează în Nebadon nu este dat, însă estimez că universul nostru local conţine aproximativ o sută de milioane de comisii de conciliere.
37:8.7 (414.2) În ceea ce priveşte Consultanţii Tehnici, gânditorii juridici ai tărâmului, noi avem cota noastră parte de aproximativ o jumătate de miliard. Aceste fiinţe sunt bibliotecile juridice vii şi circulante, experienţiale, ale întregului spaţiu.
37:8.8 (414.3) Cât despre Arhivarii Celeşti, serafimii ascendenţi ai tărâmului, noi avem cota noastră parte de şaptezeci şi cinci în Nebadon. Sunt arhivarii seniori sau supraveghetori. Studenţii în progres ai acestui ordin în pregătire sunt în număr de aproape patru miliarde.
37:8.9 (414.4) Serviciul celor şaptezeci de miliarde de Însoţitori ai Morontiei este descris în expunerile referitoare la planetele de tranziţie ale pelerinilor timpului.
37:8.10 (414.5) Fiecare univers are propriul său corp de îngeri nativi. Există totuşi situaţii , când este foarte util să avem ajutorul spiritelor superioare care îşi au originea în afara creaţiei locale. Supernafimii fac anumite servicii rare şiunice; cel care este în prezent şeful serafimilor Urantiei este un supernafim primar al Paradisului. Se pot întâlni seconafimi reflexivi în toate locurile unde operează personalul suprauniversului, iar un mare număr de terţiafimi sunt temporar de serviciu, în calitate de Preaînalţi Asistenţi.
37:9.1 (414.6) Spre deosebire de supraunivers şi de universul central, universul local are ordinele sale de cetăţenie permanentă care includ următoarele tipuri create:
37:9.2 (414.7) 1. Susaţia.
37:9.3 (414.8) 2. Univitaţia.
37:9.4 (414.9) 3. Fiii Materiali.
37:9.5 (414.10) 4. Creaturile Mediene.
37:9.6 (414.11) Aceşti autohtoni ai creaţiei locale, precum şi ascenderii contopiţi cu Spiritul şi spirongii (care sunt clasificaţi altfel), constituie o populaţie relativ permanentă. În linii mari, aceste ordine de fiinţe nu sunt nici ascendente, nici descendente. Ele sunt toate creaturi experienţiale, dar experienţa lor crescândă continuă să fie pusă în slujba universului pe nivelul lor de origine. Cu toate că aceasta nu este pe de-a întregul adevărat pentru Fiii Adamici şi pentru creaturile mediene, este relativ adevărat pentru celelalte ordine.
37:9.7 (414.12) Susaţii. Aceste fiinţe minunate rezidă pe Salvington, sediul universului nostru local, şi lucrează acolo ca cetăţeni permanenţi. Ei sunt străluciţi descendenţi ai Fiului Creator şi ai Spiritului Creativ, şi sunt îndeaproape însoţiţi de cetăţenii ascendenţi ai universului local, muritorii contopiţi cu Spiritul, care aparţin Corpului de Perfecţiune al Nebadonului.
37:9.8 (414.13) Univitaţii. Fiecare dintre roiurile de sfere arhitecturale care formează cartierul general al celor o sută de constelaţii beneficiază de slujirea continuă a unui ordin de fiinţe rezidenţiale cunoscute sub numele de univitaţi. Aceşti copii ai Fiului Creator şi ai Spiritului Creativ constituie populaţia permanentă a lumilor-sediu ale constelaţiilor. Acestea sunt fiinţe nereproducătoare, existând pe un plan al vieţii situat aproape la jumătatea drumului dintre statutul semimaterial al Fiilor Materiali domiciliaţi în sediile sistemelor, şi planul mai vădit spiritual al muritorilor contopiţi cu Spiritul şi cu susaţii Salvingtonului; univitaţii nu sunt însă fiinţe morontiale. Ei înfăptuiesc pentru muritorii ascendenţi care traversează sferele constelaţiilor echivalentul a ceea ce autohtonii de pe Havona oferă spiritelor pelerini care trec prin creaţia centrală.
37:9.9 (415.1) Fiii Materiali ai lui Dumnezeu. Atunci când legătura creativă dintre Fiul Creator şi reprezentantul din univers al Spiritului Infinit, Spiritul-Mamă al Universului, şi-a încheiat ciclul, când nu mai survin descendenţi din naturile lor conjugate, Fiul Creator personalizează atunci sub formă duală conceptul lui final de fiinţă şi confirmă astfel definitiv propria sa origine duală. În el însuşi şi din el însuşi, el îi creează atunci pe admirabilii şi superbii Fii şi Fiice ai ordinului material de filiaţie universală. Aceasta este originea lui Adam şi a Evei originari ai fiecărui sistem local al Nebadonului. Ei formează un ordin de filiaţie reproducător, fiind creaţi masculi şi femele. Urmaşii lor activează ca cetăţeni relativ permanenţi ai capitalelor sistemelor, cu toate că unii dintre ei sunt desemnaţi ca Adami Planetari.
37:9.10 (415.2) Când un Fiu şi o Fiică Materiali sunt trimişi într-o misiune planetară, ei au sarcina de a întemeia rasa adamică a lumii în chestiune, o rasă prevăzută să se amestece în cele din urmă cu locuitorii muritori ai acelei sfere. Adamii Planetari sunt atât Fii ascendenţi, cât şi descendenţi, dar noi îi clasăm în general ca ascendenţi.
37:9.11 (415.3) Creaturile Mediene. În epocile primitive, anumite fiinţe supraumane, însă materializate, sunt ataşate celor mai multe dintre lumile locuite; ele se retrag în general atunci când sosesc Adamii Planetari. Operaţiunile acestor fiinţe şi eforturile Fiilor Materiali pentru ameliorarea raselor evolutive se traduc frecvent prin apariţia unui număr limitat de creaturi dificil de clasat. Aceste fiinţe unice se găsesc adesea la jumătatea drumului dintre Fiii Materiali şi creaturile evolutive, de unde şi numele lor de creaturi mediene. Într-un sens comparativ, aceşti mediani sunt cetăţenii permanenţi ai lumilor evolutive. Din primele zile ale sosirii unui Prinţ Planetar până în epoca viitorului îndepărtat în care planeta va fi statornicită în lumină şi viaţă, ei sunt singurul grup de fiinţe inteligente care rămâne în permanenţă pe sferă. Pe Urantia, slujitorii medieni sunt, în realitate, conservatorii efectivi ai planetei. În practică, ei sunt cetăţenii Urantiei. Este adevărat că muritorii sunt locuitorii fizici şi materiali ai unei lumi evolutive, însă voi aveţi o viaţă atât de scurtă; voi zăboviţi atât de puţin pe planeta voastră natală; vă năşteţi, trăiţi şi muriţi şi treceţi apoi pe alte lumi de progres evolutiv. Chiar fiinţele supraumane care servesc pe planete ca slujitoare celeste nu au decât afectări temporare. Foarte puţine dintre ele sunt ataşate mult timp unei sfere date. În acelaşi timp, creaturile mediene asigură continuitatea administrării planetare în faţa agenţilor celeşti mereu schimbători şi a locuitorilor muritorivariind constant. Pe parcursul tuturor acestor schimbări şi înlocuiri neîncetate, creaturile mediene rămân pe planetă, unde îşi urmează munca lor fără întrerupere.
37:9.12 (415.4) Tot astfel, toate diviziunile organizării administrative a universurilor locale şi a suprauniversurilor au populaţia lor mai mult sau mai puţin permanentă, locuitorii lor având statut de cetăţenie. La fel cum Urantia are medienii săi, Jerusem, capitala sistemului vostru, are pe Fiii şi pe Fiicele Materiale; Edentia, sediul constelaţiei are Univitaţii, în timp ce cetăţenii Salvingtonului sunt de două ordine, Susaţii creaţi şi muritori evoluaţi care s-au contopit cu Spiritul. Lumile administrative ale sectoarelor minore şi majore ale suprauniversului nu au cetăţeni permanenţi; însă lumile sediu ale Uversei sunt continuu întreţinute de un uimitor grup de fiinţe cunoscute sub numele de abandonteri, creaţi de agenţii nerevelaţi ai Celor Îmbătrâniţi de Zile şi ai celor Şapte Spirite Reflexive care se află pe capitala Orvontonului. Aceşti cetăţeni stabili ai Uversei administrează actual treburile curente ale lumii lor sub supravegherea imediată a corpului muritorilor de pe Uversa care s-au contopit cu Fiul. Universul central al Havonei însuşi are nativii săi, iar Insula centrală de Lumină şi de Viaţă este lăcaşul diverselor grupuri de cetăţeni ai Paradisului.
37:10.1 (416.1) Pe lângă ordinele serafice şi ordinele muritorilor, pe care le vom lua în considerare în capitolele ulterioare, numeroase alte fiinţe lucrează la întreţinerea şi la perfecţionarea unei organizări atât de gigantice ca universul Nebadonului, unde există deja mai mult de trei milioane de lumi locuite, cu cifra de zece milioane, în perspectivă. Diversele tipuri de viaţă ale Nebadonului sunt mult prea numeroase pentru a fi catalogate în acest capitol, însă noi putem menţiona aici două ordine neobişnuite care funcţionează din plin pe cele 647.591 sfere arhitecturale ale universului local.
37:10.2 (416.2) Spirongii sunt descendenţii spirituali ai Strălucitoarei Stele de Dimineaţă şi ai Tatălui Melchizedek. Ei rămân personalizaţi la nesfârşit, însă nu sunt nici fiinţe ascendente, nici fiinţe evolutive. Ei nu se ocupă nici funcţional de regimul de ascensiune evolutivă. Sunt ajutoarele spirituale ale universului local executând sarcinile spirituale de rutină ale Nebadonului.
37:10.3 (416.3) Spornagii. Lumile sedii arhitecturale ale universului local sunt lumi reale - creaţii fizice. Întreţinerea lor fizică implică multă muncă, în care noi suntem ajutaţi de un grup de creaturi fizice numite spornagi, care se consacră îngrijirii şi cultivării aspectelor materiale ale lumilor sediu, de la Jerusem până în Salvington. Spornagii nu sunt nici spirite, nici persoane; ei sunt un ordin animal de existenţă, însă dacă aţi putea să-i vedeţi, aţi fi de acord că ei par a fi animale perfecte.
37:10.4 (416.4) Diversele colonii de curtoazie sunt domiciliate pe Salvington şi în altă parte. În constelaţii, noi beneficiem în mod special de serviciul artizanilor celeşti, de activitatea directorilor de retrospecţie care operează, în principal, pe capitalele sistemelor locale.
37:10.5 (416.5) Un corp de muritori ascendenţi, cuprinzând creaturi mediene înălţate, este întotdeauna ataşat serviciului universului. După ce au atins Salvingtonul, aceşti ascendenţi sunt utilizaţi într-o varietate aproape nesfârşită de activităţiîn conducerea treburilor universului. Plecând de la fiecare nivel de împlinire, aceşti muritori în progres se întorc în urmă şi întind o mână semenilor care îi urmează în urcuşul lor. Muritorii acestui ordin, care se află temporar pe Salvington, sunt ataşaţi, la cerere, aproape tuturor corpurilor de personalităţi celeste ca ajutoare, studenţi, observatori şi instructori.
37:10.6 (416.6) Există şi alte tipuri de viaţă inteligentă care se preocupă de administrarea unui univers local, însă planul acestei expuneri nu mai comportă nci o altă revelaţie a acestor ordine de creaţie. Noi am descris deja suficient de mult viaţa şi administrarea acestui univers pentru a permite minţii umane să sesizeze realitatea şi măreţia supravieţuirii. Pe parcursul avansării în cariera voastre, alte experienţe vă vor revela tot mai mult aceste fiinţe interesante şi fermecătoare. Expunerea prezentă nu poate fi mai mult decât o scurtă conturare a naturii şi a muncii numeroaselor personalităţi care populează universurile spaţiului. Ele administrează aceste creaţii ca imense şcoli de instruire în care pelerinii timpului avansează din viaţă în viaţă şi din lume în lume, până când sunt trimişi cu dragoste în afara frontierelor universului lor natal, către regimul educativ superior al suprauniversului, şi de acolo în lumile de instruire spirituală ale Havonei; ei vor atinge în cele din urmă Paradisul şi înaltul destin finalitarilor - trimiterea pe vecie în misiuni încă nerevelate în universurile timpului şi spaţiului.
37:10.7 (417.1) [Dictat de o Strălucitoare Stea de Seară a Nebadonului, Numărul 1.146 a Corpului Creat.]
Cartea Urantia
Capitolul 38
38:0.1 (418.1) PERSONALITĂŢILE Spiritului Infinit se împart în trei ordine distincte. Impetuosul apostol ştia asta atunci când a scris, făcând referire la Isus „care s-a dus în cer la dreapta Tatălui, şi îngeri şi autorităţi şi puteri ajungându-i supuse”. Îngerii sunt spiritele slujitoare ale timpului; autorităţile sunt oştirile mesagerilor spaţiului; puterile sunt personalităţile superioare ale Spiritului Infinit.
38:0.2 (418.2) Asemenea supernafimilor în universul central, şi seconafimilor în supraunivers, serafimii, împreună cu heruvimii şi cu sanovimii asociaţi, constituie corpul îngeresc al unui univers local.
38:0.3 (418.3) Serafimii sunt toţi un prototip destul de uniform. De la un univers la altul şi în cele şapte suprauniversuri, ei prezintă un minimum de variaţie. Dintre toate fiinţele personale de tip spiritual, ei sunt cei care se apropie cel mai mult de tipul standard. Diversele lor ordine constituie corpul slujitorilor experimentaţi şi obişnuiţi ai creaţiilor locale.
38:1.1 (418.4) Serafimii sunt creaţi de Spiritul-Mamă al Universului. Ei au fost făuriţi în formaţii unitare - de câte 41.472 - încă din epocile primitive ale Nebadonului în care au fost create „modelele de îngeri” şi anumite arhetipuri îngereşti. Fiul Creator şi reprezentantul Spiritului Infinit în univers colaborează în crearea unui mare număr de Fii şi a altor personalităţi ale universului. Urmând desăvârşirii acestui efort unificat, Fiii se angajează în creaţia Fiilor Materiali, primele creaturi sexuate, în timp ce Spiritul-Mamă al Universului se angajează, în acelaşi timp, în primul său efort solitar de reproducere a spiritelor. Acesta este modul în care începe creaţia oştirilor serafice ale unui univers local.
38:1.2 (418.5) Aceste ordine îngereşti sunt create în epoca în care se trasează planurile pentru evoluţia creaturilor volitive muritoare. Creaţia serafimilor datează din momentul în care Spiritul-Mamă al Universului a atins o personalitate relativă, nu în calitate de coordonat ulterior al Fiului Maestru, ci în calitate de asistent creativ iniţial al Fiului Creator. Înainte de acest eveniment, serafimii aflaţi în serviciu în Nebadon erau împrumutaţi temporar de un univers vecin.
38:1.3 (418.6) Crearea periodică a serafimilor se mai continuă încă şi azi. Universul Nebadonului este încă în construcţie. Spiritul-Mamă nu îşi încetează niciodată activitatea creativă într-un univers pe cale de creştere şi de perfecţionare.
38:2.1 (419.1) Îngerii nu au corpuri materiale, însă sunt fiinţe bine precizate şi discrete. Ei sunt de natură şi origine spirituale. Cu toate că sunt invizibili muritorilor, ei vă percep aşa cum existaţi în trup, fără ajutorul transformatorilor sau translatorilor. Ei înţeleg intelectual modul de viaţă al muritorilor, şi împărtăşesc toate sentimentele şi emoţiile nesenzuale ale oamenilor. Ei apreciază eforturile voastre în muzică, în artă şi în adevăratul umor, şi se bucură mult de aceste lucruri. Ei îşi dau pe deplin seama de luptele voastre morale şi de dificultăţile voastre spirituale. Ei iubesc mult fiinţele umane, iar din eforturile voastre de a-i înţelege şi de a-i iubi nu poate să rezulte decât bine.
38:2.2 (419.2) Cu toate că serafimii sunt fiinţe afectuoase şi pline de compasiune, ei nu sunt creaturi care să aibă emoţii sexuale. Ei seamănă mult cu ceea ce veţi fi voi pe lumilepalat, în care „fiinţele nu se căsătoresc, ci sunt ca îngerii din ceruri”. Căci toţi cei care „vor fi socotiţi demni să ajungă pe lumile palat nu se căsătoresc şi nu sunt daţi în căsătorie, şi ei nu mai mor, căci le sunt egali îngerilor”. Cu toate acestea, vorbind creaturilor sexuate, noi avem obiceiul să le numim fii ai lui Dumnezeu pe fiinţele care coboară mai direct din Tată şi din Fiu, şi să folosim termenul de fiice ale lui Dumnezeu când ne referim la copiii Spiritului. De aceea, îngerii sunt desemnaţi de obicei cu prenume feminine pe planetele în care viaţa este sexuată.
38:2.3 (419.3) Serafimii sunt creaţi astfel încât să poată funcţiona atât pe nivelul spiritual, cât şi pe nivelul material. Sunt rare câmpurile de activităţi spirituale sau morontiale care să nu fie deschise serviciilor lor. Îngerii nu sunt foarte îndepărtaţi de oameni în ceea ce priveşte statutul lor personal, însă în anumite înfăptuiri funcţionale ei îi depăşesc de departe. Ei posedă numeroase puteri care depăşesc cu mult înţelegerea umană. De exemplu, vi s-a spus că „până şi firele de păr din capul vostru sunt numărate”, şi este adevărat că sunt, însă un serafim nu îşi petrece timpul să le numere şi menţină la zi numărul lor corect. Îngerii posedă puteri înnăscute şi automate (adică automate atâta cât puteţi voi percepe) pentru a cunoaşte astfel de lucruri. Voi aţi considera, într-adevăr, un serafim ca o minune matematică. De aceea, numeroase îndatoriri, care ar fi copleşitoare pentru muritori, sunt îndeplinite cu o extremă uşurinţă de serafimi.
38:2.4 (419.4) Îngerii vă sunt superiori în statut spiritual, însă nu sunt nici judecătorii voştri, nici acuzatorii voştri. Oricare ar fi greşelile voastre, „îngerii, cu toate că ei sunt mai mari în putere şi forţă, nu îndreaptă nici o acuzaţie împotriva voastră”. Îngerii nu judecă omenirea, iar muritorii individuali nu trebuie, la rândul lor, să formuleze prejudecăţi la adresa semenilor lor.
38:2.5 (419.5) Aveţi dreptate să iubiţi îngerii, însă nu trebuie să îi adoraţi; ei nu sunt obiecte de cult. Atunci când profetul vostru „a căzut în adoraţie la picioarele îngerului”, marele serafim Loyalatia i-a spus: „Vezi să nu mai faci aceasta; eu sunt un slujitor la fel ca şi tine şi cei din rasa ta, care cu toţii au primit porunca de a-l adora pe Dumnezeu”.
38:2.6 (419.6) Înzestrările naturale şi personalitatea serafimilor nu depăşesc decât foarte puţin pe cele ale raselor muritoare pe scara existenţei creaturilor. Într-adevăr, după ce vă veţi fi eliberat de trup, veţi semăna mult cu ei. Pe lumile palat, veţi începe să apreciaţi serafimii şi vă veţi bucura de compania lor pe sferele constelaţiilor, în timp ce pe Salvington ei vor împărtăşi cu voi locurile lor de odihnă şi de adorare. În întreaga ascensiune morontială şi ascensiune spirituală subsecventă, fraternitatea voastră cu serafimii va fi ideală, iar camaraderia voastră magnifică.
38:3.1 (420.1) În toate domeniile universului local funcţionează numeroase ordine de fiinţe spirituale nerevelate muritorilor, deoarece ele nu au nici o legătură cu planul evolutiv de ascensiune al Paradisului. În prezentul capitol, cuvântul „înger” este folosit pentru a desemna restrictiv pe descendenţii serafici şi asociaţi ai Spiritului-Mamă al Universului, care se preocupă atât de tare de aplicarea planului de supravieţuire a muritorilor. Şase alte ordine de fiinţe înrudite, îngerii nerevelaţi, servesc în universul local fără a fi în nici un fel legaţi de acele activităţi universale care ţin de ascensiunea în Paradis a muritorilor evolutivi. Aceste şase grupuri îngereşti asociate nu sunt niciodată numiţi serafimi, nici menţionaţi în calitate de spirite slujitoare. Aceste personalităţi sunt în întregime ocupate cu treburile administrative şi de altă natură ale Nebadonului, care nu au nici un fel de legătură cu cariera progresivă a oamenilor de înălţare spirituală şi de atingere a perfecţiunii.
38:4.1 (420.2) În circuitul Salvingtonului, cele şapte sfere primare ale celui de al nouălea grup sunt lumile serafimilor. Fiecare dintre aceste lumi are şase sateliţi tributari, pe care se găsesc şcolile speciale consacrate tuturor fazelor instruirii serafice. Cu toate că serafimii au acces la toate cele patruzeci şi nouă de lumi care alcătuiesc acest roi de sfere ale acestui ansamblu, ei ocupă, în particular, numai primul roi din cele şapte. Celelalte şase roiuri sunt ocupate de cele şase ordine de aliaţi îngereşti nerevelaţi pe Urantia. Fiecare dintre aceste grupuri menţine un cartier general pe una dintre cele şase lumi primare şi exercită activităţi specializate pe sateliţii săi tributari. Fiecare ordin îngeresc are acces liber la toate lumile acestor şapte grupuri diversificate.
38:4.2 (420.3) Aceste lumi-sediu se numără printre domeniile magnifice ale Nebadonului; domeniile serafice sunt caracterizate atât prin frumuseţe, cât şi prin întindere. Fiecare serafim are un adevărat cămin, şi „cămin” semnifică domiciliul a doi serafimi; ei trăiesc în perechi.
38:4.3 (420.4) Fără a fi mascul şi femelă, aşa cum sunt Fiii Materiali şi membrii raselor muritoare, serafimii sunt pozitivi şi negativi. În majoritateaînsărcinărilor sunt necesari doi îngeri pentru a îndeplini misiunea. Când nu sunt încircuitaţi, ei pot lucra singuri, iar atunci când sunt staţionari ei pot, de asemenea, să se lipsească de complementul lor. Ei păstrează, de regulă, complementul lor originar, însă nu neapărat. Aceste asocieri sunt necesitate în principal prin funcţiune. Ele nu sunt caracterizate de o emoţie sexuală, cu toate că ele sunt extrem de personale şi cu adevărat afectuoase.
38:4.4 (420.5) În afara lăcaşurilor lor desemnate, serafimii au, de asemenea, sedii de grupuri, de companii, de batalioane şi de unităţi. Ei se adună la fiecare o mie de ani pentru reuniuni şi sunt toţi prezenţiîn funcţie de momentul creaţiei lor. Dacă un serafim are responsabilităţi care îi interzic să îşi părăsească misiunea, el alternează cu complementul său pentru a asista la reuniune şi a se lăsa înlocuit de un serafim născut la o altă dată. Fiecare dintre partenerii serafici asistă, deci, la cel puţin o reuniune din două.
38:5.1 (420.6) Serafimii petrec primul mileniu al existenţei lor ca observatori neîmputerniciţi pe Salvington şi pe lumile lui de şcoli asociate. Ei petrec al doilea mileniu pe lumile serafice ale circuitului Salvingtonului. Şcoala lor centrală de instruire este acum dirijată de cei o sută de mii de serafimi primi ai Nebadonului, având în fruntea lor pe îngerul originar sau primul născut al acestui univers local. Primul grup creat de serafimi al Nebadonului a fost educat de un corp de o mie de serafimi veniţi din Avalon; îngerii noştri au fost, ulterior, educaţi de proprii lor seniori. Melchizedekii joacă şi ei un mare rol în educaţia şi în instruirea tuturor îngerilor universului local - serafimi, heruvimi şi sanovimi.
38:5.2 (421.1) La sfârşitul perioadei lor de instruire pe lumile serafice ale Salvingtonului, serafimii sunt mobilizaţi în grupuri şi unităţi clasice de organizare a îngerilor şi sunt afectaţii uneia dintre constelaţii. Ei nu sunt încă desemnaţi ca spirite ocrotitoare, cu toate că sunt deja la curent cu fazele de preîmputernicire ale instruirii îngereşti.
38:5.3 (421.2) Serafimii încep ca spirite slujitoare care servesc ca observatori pe lumile evolutive mai puţin evoluate. După această experienţă, ei revin pe lumile asociate ale sediului constelaţiei lor de afectare pentru a-şi începe studiile superioare, şi mai ales pentru a se pregăti să servească într-un sistem local specific. Ca urmare a acestei educaţii generale, ei sunt promovaţi în serviciul unuia dintre sistemele locale. Serafimii noştri îşi încheie instruirea pe lumile arhitecturale asociate capitalei unui sistem al Nebadonului şi sunt desemnaţi ca spirite ocrotitoare ale timpului.
38:5.4 (421.3) Odată împuterniciţi, serafimii pot fi trimişi în misiune, oriunde în Nebadon, şi chiar în Orvonton. Munca lor în univers nu are nici obstacole, nici limitări. Ei sunt strâns asociaţi creaţiilor materiale ale lumilor şi sunt întotdeauna în serviciul ordinelor inferioare de personalităţi spirituale, stabilind contactul dintre aceste fiinţe ale lumii spiritului şi muritorii tărâmurilor materiale.
38:6.1 (421.4) După al doilea mileniu de şedere în cartierul general serafic, serafimii sunt organizaţi sub comanda unui şef în grupuri de doisprezece (12 perechi, 24 de serafimi), şi doisprezece dintre aceste grupuri constituie o companie (144 perechi, 288 serafimi), care este comandată de un conducător. Doisprezece companii, sub ordinele unui comandant, constituie un batalion (1.728 de perechi sau 3.456 de serafimi), iar doisprezece batalioane, sub ordinele unui director, formează o unitate serafică (20.736 de cupluri sau 41.472 de indivizi). În sfârşit, douăsprezece unităţi supuse comandamentului unui supraveghetor constituie o legiune numărând 248.832 cupluri sau 497.664 indivizi. În grădina Getsemani, Isus a făcut aluzie la acestea, în noaptea în care a spus: „Chiar şi acum îi pot cere Tatălui meu şi el îmi va da de îndată mai mult de doisprezece legiuni de îngeri”.
38:6.2 (421.5) O oştire numără doisprezece legiuni de îngeri şi conţine 2.985.984 cupluri sau 5.971.968 indivizi, şi doisprezece dintre aceste corpuri de oaste (35.831.808 cupluri sau 71.663.616 indivizi) constituie cea mai mare organizaţie operaţională de serafimi, o oştire îngerească. O oaste serafică este comandată de un arhanghel sau de o altă personalitate de statut coordonat, în timp ce oştirile îngereşti sunt conduse de Strălucitoarele Stele de Seară sau de alţi locotenenţi imediaţi ai lui Gabriel, iar Gabriel este „comandantul suprem al oştirilor cerului,” şeful executiv al suveranului Nebadonului, „Domnul Dumnezeu al oştirilor”.
38:6.3 (421.6) De la manifestarea lui Mihail pe Urantia, cu toate că ei servesc sub supravegherea directă a Spiritului Infinit, aşa cum este el personalizat pe Salvington, serafimii tuturor celorlalte ordine ale universului local au devenit supuşi suveranităţii Fiului Maestru. Chiar şi atunci când Mihail s-a născut în trup pe Urantia, un mesaj teledifuzat a fost trimis din supraunivers în întregul Nebadon pentru a proclama: „fie ca toţi îngerii să îl adore”. Îngerii tuturor categoriilor sunt supuşi suveranităţii sale; ei fac parte din grupul care a fost denumit „preaputernicii lui îngerii”.
38:7.1 (422.1) În toate înzestrările lor esenţiale, heruvimii şi sanovimii sunt asemănători cu serafimii. Ei au aceeaşi origine, însă nu întotdeauna acelaşi destin. Ei sunt nespus de inteligenţi, minunat de eficienţi, de o afecţiune mişcătoare, şi aproape umani. Ei reprezintă ordinul îngeresc cel mai umil, deci cu atât mai aproape ca paternitate de tipurile umane cele mai avansate ale lumilor evolutive.
38:7.2 (422.2) Heruvimii şi sanovimii sunt prin natura lorasociaţi, fiind uniţi funcţional. Uniţi sunt personalităţi de energie pozitivă, ceilalţi de energie negativă. Deflectorul din dreapta sau îngerul încărcat pozitiv este heruvimul - personalitatea senior sau controlatoare. Deflectorul de stânga, sau îngerul încărcat negativ, este sanovimul - complementul fiinţei. Funcţiunile solitare ale fiecărui tip de înger sunt puternic limitate, şi de aceea ei servesc, de obicei, în perechi. Atunci când servesc independent de directorii lor serafici, ei depind mai mult ca niciodată de contactul lor reciproc şi funcţionează întotdeauna împreună.
38:7.3 (422.3) Heruvimii şi sanovimii sunt ajutoarele fidele şi eficiente ale slujitorilor serafici, şi cele şapte ordine ale serafimilor au întotdeauna la dispoziţia lor pe aceşti asistenţi subordonaţi. Heruvimii şi sanovimii servesc vreme de mai multe epoci în această calitate, însă nu îi însoţesc pe serafimi în misiunile lor din afara frontierelor universului local.
38:7.4 (422.4) Heruvimii şi sanovimii sunt lucrătorii spirituali de rutină pe lumile individuale ale sistemelor. În caz de urgenţă şi pentru misiuni nepersonale, ei pot servi în locul unui cuplu serafic, însă ei nu funcţionează niciodată, nici măcar temporar, ca îngeri însoţitori ai fiinţelor umane; această funcţiune este un privilegiu exclusiv al serafimilor.
38:7.5 (422.5) Când sunt trimişi pe o planetă, heruvimii intră în cursurile locale de instruire, inclusiv cele în care se studiază obiceiurile şi limbile planetare. Spiritele slujitoare ale timpului sunt toate bilingve, ele vorbesc limba universului lor local de origine, precum şi pe aceea a suprauniversului lor natal. Studiind în şcolile tărâmurilor, ei învaţă alte limbi. Ca şi serafimii şi ca toate celelalte ordine de fiinţe spirituale, heruvimii şi sanovimii se străduiesc în continuu să seperfecţioneze. Doar fiinţe cum ar fi subordonaţii însărcinaţi să controleze puterea şi să orienteze energia sunt incapabile de progres. Toate creaturile înzestrate cu o voinţă de personalitate actuală sau potenţială caută noi dobândiri.
38:7.6 (422.6) Heruvimii şi sanovimii sunt prin natură foarte apropiaţi de nivelul morontial de existenţă, şi ei fac dovada unui maxim de eficacitate în munca de frontieră1 a domeniului fizic, a celui morontial şi a celui spiritual. Aceşti copii ai Spiritului-Mamă al universului local sunt caracterizaţi de prezenţa „fiecărei a patra creaturi” într-un mod foarte asemănătoare Servitorilor Havonei şi comisiilor de consiliere. Fiecare al patrulea heruvim şi fiecare al patrulea sanovim sunt aproape materiali; ei se apropie foarte net de nivelul morontial de existenţă.
38:7.7 (422.7) Aceste creaturi de ordinul al patrulea îngeresc sunt de un mare ajutor pentru serafimi în fazele mai concrete ale activităţilor lor planetare şi universale. Aceşti heruvimi morontiali îndeplinesc, de asemenea, numeroase sarcini marginale indispensabile pe lumile morontiale de instruire, şi sunt angajaţi în mare număr în serviciul Însoţitorilor Morontiei. Pentru sferele morontiale ei reprezintă aproape tot atâta cât şi creaturilor mediene faţă de planetele evolutive. Pe lumile locuite, aceşti heruvimi morontiali lucrează frecvent în legătură cu creaturile mediene. Heruvimii şi creaturile mediene formează ordine de creaturi net separate; ei sunt de origine neasemănătoare, însă fac dovada unei mari similitudini de natură şi de funcţiuni.
38:8.1 (423.1) Numeroase căi de serviciu progresiv sunt deschise heruvimilor şi sanovimilor pentru a ridica statutul lor, care poate fi elevat şi mai mult prin îmbrăţişarea Divinei Slujitoare. Există trei mari clase de heruvimi şi sanovimi în ceea ce priveşte potenţialul lor evolutiv:
38:8.2 (423.2) 1. Candidaţii la Ascensiune. Aceste fiinţe sunt, prin natură, candidaţi la statutul serafic. Heruvimii şi sanovimii acestui ordin sunt străluciţi, cu toate că darurile lor naturale nu le egalează pe acelea ale serafimilor. Este, cu toate acestea, posibil să atingă, prin aplicaţie şi prin experienţă, statutul deplin al serafimilor.
38:8.3 (423.3) 2. Heruvimii Fazei Mediene. Nu toţi heruvimii şi sanovimii posedă un potenţial de ascensiune egal. Heruvimii medieni sunt fiinţe ale creaţiilor îngereşti limitate în mod inerent. Cea mai mare parte dintre ei vor rămâne heruvimi şi sanovimi, cu toate că indivizii cei mai înzestraţi pot dobândi un serviciu serafic restrâns.
38:8.4 (423.4) 3. Heruvimii Morontiali. Aceste creaturi „de ordinul patru” ale ordinelor îngereşti păstrează întotdeauna caracteristicile lor cvasimateriale. Ele vor continua în calitate de heruvimi şi sanovimi împreună cu o majoritate a fraţilor lor, ai fazei mediene, aşteptând factualizarea completă a Fiinţei Supreme.
38:8.5 (423.5) În timp ce al doilea şi al treilea grup sunt puţin limitate în potenţialul de creştere, candidaţii la ascensiune pot atinge înălţimile serviciului serafic universal. Numeroşi heruvimi mai experimentaţi ai primului grup sunt ataşaţi păzitorilor serafici ai destinului şi plasaţi astfel în linie directă, pentru a se ridica la statutul Învăţătorilor Lumilor Palat atunci când seniorii lor serafici îi vor abandona. Păzitorii destinului nu mai au heruvimi şi sanovimi pentru a-i ajuta atunci când elevii lor muritori au atins viaţa morontială. Şi când alte tipuri de serafimi evolutivi primesc autorizaţia de a pleca pe Salvington şi în Paradis, ei trebuie să îi abandoneze pe vechii lor subordonaţi atunci când ies în afara graniţelor Nebadonului. Aceşti heruvimi şi sanovimi astfel abandonaţi sunt în general deţinuţi de Spiritul-Mamă al Universului, ceea ce îi pune la nivelul unui Educator de Lumi casă pe scara statutului serafic.
38:8.6 (423.6) Heruvimii şi sanovimii reţinuţi o dată de Spiritul-Mamă servesc mult timp ca Învăţători ai Lumilor casă pe sferele morontiale, de la cea mai evoluată până la cea mai înaltă. Atunci când corpul lor reunit pe Salvington cuprinde prea muţi recruţi, Strălucitoarea Stea de Dimineaţă convoacă pe aceşti fideli servitori ai creaturilor timpului să apară în prezenţa sa. Ei depun jurământul de transformare a personalităţii, după care Spiritul-Mamă al Universului strânge din nou, în grupuri de câte şapte mii, pe aceşti heruvimi şi sanovimi seniori şi avansaţi. Ei ies atunci din acest al doilea grup ca serafimi calificaţi. De acum, plina şi deplina carieră a unui serafim, cu toate posibilităţile sale Paradisiace, este deschisă acestor heruvimi şi sanovimi născuţi a doua oară. Aceşti îngeri pot fi acordaţi unui muritor, ca păzitori ai destinului; dacă elevul lor muritor atinge supravieţuirea, ei devin eligibili pentru a fi promovaţi în Salvington şi în cele şapte cercuri de împlinire serafică, şi chiar şi pentru a intra în Paradis şi în Corpul Finalităţii.
38:9.1 (424.1) Creaturile mediene au o triplă clasificare: ele sunt clasate, pe drept cuvânt, ca Fiii ascendenţi ai lui Dumnezeu; ele sunt efectiv grupate cu ordinele de cetăţenie permanentă, fiind însă funcţional numărate cu spiritele ocrotitoare ale timpului, din cauza asocierii lor intime şi efective cu oştirile îngereşti în serviciul muritorilor de pe lumile individuale ale spaţiului.
38:9.2 (424.2) Aceste creaturi unice apar pe majoritatea lumilor locuite şi au fost găsite întotdeauna pe planetele decimale, ca Urantia, pe care se fac experienţele vieţii. Medienii sunt de două tipuri - primari şi secundari - şi apar prin folosirea următoarelor tehnici:
38:9.3 (424.3) 1. Medianii Primari. Ei formează grupul cel mai spiritual şi un ordin aproape standardizat. Aceste fiinţe derivă uniform din muritorii ascendenţi modificaţi aparţinând statului major al Prinţilor Planetari. Numărul creaturilor mediene primare este întotdeauna de cincizeci de mii, şi nici o planetă care beneficiază de serviciul lor nu are mai mulţi.
38:9.4 (424.4) 2. Medianii Secundari. Ei formează grupul cel mai material al acestor creaturi, iar numărul lor variază considerabil pe diferitele lumi, cu toate că media este apropiată de cincizeci de mii. Ei derivă, pe căi diverse, din înnobilatorii lor biologici planetari, Adamii şi Evele, sau din descendenţa lor imediată. Există nu mai puţin de optzeci de tehnici pentru producerea medienilor secundari pe lumile evolutive ale spaţiului. Modul lor de origine pe Urantia a fost neobişnuit şi extraordinar.
38:9.5 (424.5) Nici unul dintre aceste două grupuri nu provine dintr-un accident al evoluţiei. Ambele sunt elemente esenţiale în planurile predeterminate ale arhitecţilor universului. Apariţia lor la momentul oportun pe lumile în evoluţie concordă cu proiectele originare ale planurilor de dezvoltare ale Purtătorilor Vieţii supraveghetori.
38:9.6 (424.6) Medienii primari primesc energia lor intelectuală şi spirituală prin tehnica îngerească, iar statutul lor intelectual este uniform. Cele şapte spirite mentale adjutante nu intră în contact cu ei. Doar al şaselea şi al şaptelea, spiritul adoraţiei şi spiritul înţelepciunii, pot veni în ajutorul grupului secundar.
38:9.7 (424.7) Medienii secundari primesc energia lor fizică prin tehnica adamică şi sunt spiritual încircuitaţi prin tehnica serafică. Ei sunt înzestraţi intelectual cu tipul minţii de tranziţie morontială. Ei se împart din punct de vedere fizic în patru tipuri, spiritual în şapte ordine, şi intelectual în douăsprezece nivele, în funcţie de sensibilitatea lor la slujitorul comun al ultimelor două spirite adjutante şi la mintea morontială. Aceste variante determină diferenţele lor de activitate şi de afectare planetară.
38:9.8 (424.8) Medienii principali seamănă mai mult cu îngerii decât cu muritorii; cei secundarii sunt mult mai asemănători fiinţelor umane. Fiecare din ei face un serviciu nepreţuit celuilalt în executarea multiplelor lor însărcinări planetare. Slujitorii primari pot stabili o legătură cooperativă atât cu controlorii energiei morontiale şi spirituale, cât şi cu agenţii care pun în circuit mintea. Grupul secundar nu poate stabili relaţii de muncă numai cu controlorii fizici şi cu manipulatorii circuitelor materiale. Însă din moment ce fiecare grup de medieni poate stabili un sincronism perfect de contact unul cu celălalt, ele pot practic utiliza, amândouă, totalitatea gamei de energii, mergând de la puterea fizică brută a lumilor materiale, trecând prin fazele de tranziţie ale energiei universale şi până la forţele superioare ale realităţii spiritului tărâmurilor celeste.
38:9.9 (425.1) Vidul dintre lumea materială şi lumea spirituală este acoperit perfect de seria de asocieri: om muritor, median secundar, median primar, heruvim morontial, heruvim de fază intermediară şi serafim. În experienţa personală a unui muritor individual este neîndoielnic că aceste patru nivele sunt mai mult sau mai puţin unificate de Ajustorul divin al Gândirii, care le dă o semnificaţie personală prin acţiunile sale neobservate şi misterioase.
38:9.10 (425.2) Pe lumile normale, medienii primari menţin serviciul lor în calitate de corpuri de învăţătură şi gazde celeste din partea Prinţului Planetar, în timp ce slujitorii secundari continuă cooperarea lor cu regimul adamic pentru a face să avanseze cauza civilizaţiei planetare progresive. Atunci când Prinţul Planetar face o greşeală, iar Fiii Materiali eşuează, cum a fost cazul pe Urantia, creaturile mediene devin pupilii Suveranului de Sistem şi servesc sub conducerea custodelui în funcţie al planetei. Însă nu mai există decât alte trei alte în sistemul Sataniei în care aceste fiinţe operează într-un singur grup sub un comandament unificat, aşa cum o fac slujitorii mediani uniţi ai Urantiei.
38:9.11 (425.3) Pentru medieni, atât pentru cei primari, cât şi pentru cei secundari, munca planetară este variată şi diversificată pe numeroasele lumi individuale ale unui univers, însă pe planetele normale şi medii activităţile lor sunt foarte diferite de îndatoririle care ocupă timpul lor pe sfere izolate cum este Urantia.
38:9.12 (425.4) Medianii primari sunt istoricii planetei care, de la sosirea Prinţului Planetar până la era în care lumina şi viaţa sunt statornicite, formulează procesiunile şi elaborează descrierile istoriei planetare pentru reprezentaţiile planetelor pe lumile-sediu sistemice.
38:9.13 (425.5) Medienii rămân timp de lungi perioade pe o lume locuită, însă, dacă sunt fideli misiunii lor, serviciile lor de-a lungul epocilor în menţinerea suveranitatea Fiului Creator vor sfârşi foarte sigur prin a fi recunoscute; ei vor primi răsplata care le este datorată pentru slujirea lor plină de răbdare pe lângă muritorii materiali, pe lumea lor a timpului şi a spaţiului. Mai devreme sau mai târziu, toate creaturile mediene acreditate vor fi înrolate în rândurile Fiilor ascendenţi ai lui Dumnezeu, şi angajate cum se cuvine în lunga aventură de ascensiune a Paradisului, în compania aceloraşi muritori de origine animală, fraţii lor pământeni pe care i-au păzit cu atâta patimă şi i-au servit cu atâta eficacitate pe parcursul lungii lor şederi planetare.
38:9.14 (425.6) [Prezentat de un Melchizedek acţionând la cererea Şefului Oştirilor Serafice ale Nebadonului.]
Cartea Urantia
Capitolul 39
39:0.1 (426.1) DIN CÂTE ştim, Spiritul Infinit, aşa cum este personalizat în sediile universurilor locale, îşi propune să procreeze serafimi uniform perfecţi, însă dintr-un motiv necunoscut aceşti descendenţi serafici sunt foarte diferiţi. Această diversitate se poate să rezulte din interpunerea necunoscută a Deităţii experienţiale evoluânde; chiar dacă este aşa, noi nu putem demonstra acest lucru. Constatăm, cu toate acestea că, după ce au fost supuşi la probe educative şi la o disciplină de instruire, serafimii se clasează infailibil şi net în şapte grupe, după cum urmează:
39:0.2 (426.2) 1. Serafimii Supremi
39:0.3 (426.3) 2. Serafimii Superiori
39:0.4 (426.4) 3. Serafimii Supraveghetori
39:0.5 (426.5) 4. Serafimii administratori
39:0.6 (426.6) 5. Ajutoarele planetare
39:0.7 (426.7) 6. Slujitorii de tranziţie
39:0.8 (426.8) 7. Serafimii viitorului
39:0.9 (426.9) Nu prea ar fi exact să spunem că un serafim oarecare este inferior unui înger din orice alt grup. Cu toate acestea, serviciul fiecărui înger este mai întâi limitat la grupul clasificării originare şi naturale. Manotia, asociatul meu serafic în pregătirea prezentei expuneri, este un serafim suprem care a activat cândva doar ca serafim suprem. Prin sârguinţa sa şi prin devotamentul servirii sale, el a fost în funcţie în aproape toate domeniile de activitate deschise unui serafim, şi acum el ocupă postul de şef asociat al serafimilor de pe Urantia.
39:0.10 (426.10) Fiinţele umane găsesc uneori dificil să înţeleagă că o aptitudine creată pentru o slujire de nivel superior nu implică neapărat capacitatea de a opera la nivele de servire relativ inferioare. Omul începe în viaţă ca un prunc neputincios; fiecare înfăptuire omenească trebuie deci să includă toate condiţiile experienţiale prealabile; serafimii nu trec prin această viaţă preadultă - ei nu au copilărie. Ei sunt, cu toate acestea, creaturi experienţiale. Prin experienţă şi printr-un plus de educaţie, ei pot spori patrimoniul lor de aptitudini divine şi înnăscute, dobândind experimental competenţa funcţională într-unul sau mai multe servicii serafice.
39:0.11 (426.11) După ce au fost împuterniciţi, serafimii sunt ataşaţi rezervelor grupului lor natural. Cei care au statutul planetar de administrator servesc adesea, pe parcursul unor lungi perioade, după cum au fost clasificaţi iniţial, însă cu cât este mai înalt nivelul lor funcţional intrinsec , cu atât mai stăruitor încearcă slujitorii îngereşti să fie ataşaţi ordinelor inferioare ale serviciului universal. Ei doresc, în special, să fie încorporaţi în rezervele ajutoarelor planetare şi, dacă reuşesc, se înrolează în şcolile celeste ataşate cartierului general al Prinţului Planetar al vreunei lumi evolutive. Ei încep aici să studieze limbile, istoria şi obiceiurile locale ale raselor omenirii. Serafimii trebuie să dobândească cunoaşterea şi să câştige experienţa într-un mod foarte asemănător celui al oamenilor. Ei sunt apropiaţi de voi prin anumite atribute ale personalităţii, şi se străduiesc toţi să înceapă de bază, de la nivelul de slujire cel mai de jos posibil. Acest fapt le permite să spere că vor atinge nivelul cel mai înalt posibil al destinului experienţial.
39:1.1 (427.1) Aceşti serafimi formează cel mai înalt dintre cele şapte ordine de îngeri revelaţi într-un univers local. Ei operează în şapte grupuri, din care fiecare este strâns asociat cu slujitorii îngereşti ai Corpului Serafic de Înfăptuire.
39:1.2 (427.2) 1. Slujitorii Fiului Spirit. Serafimii supremi din primul grup sunt angajaţi în serviciul înalţilor Fii şi al fiinţelor provenite din Spirit care locuiesc şi lucrează în universul local. Slujitorii îngereşti ai acestui grup servesc, de asemenea, pe Fiul Universului şi pe Spiritul Universului, şi sunt strâns afiliaţi serviciului de informaţii al Strălucitoarei Stele de Dimineaţă, şeful executiv pentru univers al voinţelor unite ale Fiului Creator şi Spiritului Creativ.
39:1.3 (427.3) Datorită ataşării lor pe lângă înalţii Fii şi înaltele Spirite, aceşti serafimi se găsesc natural asociaţi unor vaste servicii de Avonali Paradisiaci, divinii descendenţi ai Fiului Etern şi ai Spiritului Infinit. Avonalii Paradisului sunt întotdeauna însoţiţi, în toate misiunile lor de control şi de manifestare, de serafimi din acest ordin înalt şi experimentat. Aceştia din urmă se consacră atunci organizării şi administrării muncii speciale care ţine de sfârşitul unei dispensaţii planetare şi de inaugurarea unei noi epoci; ei nu se ocupă însă de munca de eventuală judecare incidentală unei asemenea schimbări în dispensaţie.
39:1.4 (427.4) Asistenţii de Manifestare. Când îndeplinesc o misiune de manifestare Avonalii Paradisului, însă nu şi Fiii Creator, sunt întotdeauna însoţiţi de un corp de 144 de asistenţi de manifestare. Aceşti 144 de îngeri sunt conducătorii tuturor celorlalţi slujitori proveniţi din Fiu şi din Spirit care se găsesc însărcinaţi cu o misiune de manifestare. Pot exista legiuni de îngeri supuse comenzii unui Fiu al lui Dumnezeu încarnat printr-o manifestare planetară, însă toţi aceşti serafimi vor fi organizaţi şi dirijaţi de cei 144 de asistenţi de manifestare. Mai înaltele ordine de îngeri, supernafimi şi seconafimi pot, de asemenea, să facă parte din oştirea asistenţilor şi, cu toate că misiunile lor sunt distincte de cele ale serafimilor, toate activităţile lor vor fi coordonate de asistenţii de manifestare.
39:1.5 (427.5) Aceşti asistenţi de efuziune sunt serafimi împliniţi; ei au trecut toţi de cercurile Serafingtonului şi au atins Corpul Serafic de Înfăptuire. Dealtfel, ei au fost special antrenaţi să facă faţă dificultăţilor şi să depăşească crizele asociate manifestărilor Fiilor lui Dumnezeu pentru avansarea copiilor timpului. Aceşti serafimi au atins toţi Paradisul şi îmbrăţişarea personală a celei de a Două Surse-Centru, Fiul Etern.
39:1.6 (427.6) Serafimii doresc de asemenea, cu ardoare, să facă parte din misiunile Fiilor încarnaţi, şi să fie ataşaţi ca păzitori ai destinului muritorilor tărâmului; acest din urmă rol este cel mai sigur paşaport pentru Paradis, în timp ce asistenţii de manifestare au îndeplinit serviciul cel mai înalt al universului local printre serafimii împliniţi care au atins Paradisul.
39:1.7 (428.1) 2. Consultanţii Tribunalelor. Aceştia sunt serafimii consultanţi şi ajutoarele ataşate tuturor ordinelor de judecată, de la consiliatori până la tribunalele cele mai înalte ale tărâmului. Aceste tribunale nu au drept scop emiterea unor sentinţe punitive, ci mai degrabă judecarea divergenţelor autentice de opinie şi decretarea supravieţuirii eterne a muritorilor ascendenţi. Datoria consultanţilor constă în a veghea ca toate aceste acuzaţii împotriva creaturilor muritoare să fie expuse cu justeţe şi judecate cu milostenie. În această muncă, ei sunt strâns asociaţi cu Înalţii Comisionari, ascendenţi contopiţi cu Spiritul şi servind în universul local.
39:1.8 (428.2) Consultanţii serafici pe lângă tribunale servesc foarte adesea ca apărători ai muritorilor. Noi nu vrem să spunem că a existat vreodată vreo tendinţă de a fi nedrept faţă de umilele creaturi ale tărâmurilor, însă atunci când dreptatea impune judecarea fiecărei greşeli din ascensiunea către perfecţiunea divină, îngăduinţa cere ca fiecare pas greşit să fie judecat în acord cu natura creaturii şi cu ţelul divin. Aceşti îngeri sunt exponenţii, prin cuvânt şi exemplu, ai elementului de milostenie inerent dreptăţii divine - o echitate bazată pe cunoaşterea faptelor subiacente ale motivaţiilor personale şi ale tendinţelor rasiale.
39:1.9 (428.3) Îngerii acestui ordin servesc de la consiliile Prinţilor Planetari până la tribunalele cele mai înalte ale universului local, în timp ce asociaţii lor din Corpul Serafic de Desăvârşire acţionează pe tărâmurile mi înalte ale Orvontonului, chiar şi pe lângă tribunalele Celor Îmbătrâniţi de Zile de pe Uversa.
39:1.10 (428.4) 3. Orientatorii Universali. Ei sunt prietenii fideli şi sfătuitorii post-calificaţi ai tuturor creaturilor ascendente care fac o ultimă pauză pe Salvington, în universul originii lor, până în ajunul aventurii spirituale care li se prezintă în imensitatea suprauniversului Orvontonului. În aceste momente, mulţi ascendenţi încearcă un sentiment pe care muritorii pot să-l înţeleagă doar prin comparaţie cu emoţia umană a nostalgiei. În urma lor stau tărâmurile de înfăptuire cu care s-au obişnuit prin servire îndelungată şi prin împlinire morontială; în faţa lor se ridică misterioasa sfidare a unui univers mai mare şi mai vast.
39:1.11 (428.5) Orientatorii universali au sarcina de a înlesni pelerinilor ascendenţi trecerea de la nivelele de serviciu universal deja dobândite la cele nedobândite încă. Ei îi ajută pe pelerini să facă acele ajustări caleidoscopice în înţelegerea semnificaţiilor şi a valorilor intrinseci realizării că o fiinţă spirituale de primul stadiu stă nu la capătul şi la apogeul ascensiunii morontiale a universului local, ci mai degrabă chiar la baza lungii scări de ascensiune spirituală care conduce la Tatăl Universal al Paradisului.
39:1.12 (428.6) Mulţi dintre absolvenţii de pe Serafington, membri ai Corpului Serafic de Desăvârşire care sunt asociaţi cu aceşti serafimi, se angajează într-o predarea intensivă în anumite şcoli ale Salvingtonului consacrate pregătirii creaturilor Nebadonului pentru relaţiile următoarei epoci a universului.
39:1.13 (428.7) 4. Consilierii de Învăţare. Aceşti îngeri aduc un ajutor inestimabil corpului de învăţare spirituală al universului local. Consilierii învăţători sunt secretari ai maeştrilor tuturor ordinelor, de la Melchizedeki şi de la Fiii Învăţători ai Trinităţii, până la muritorii morontiali însărcinaţi să-i ajute pe cei din specia lor, care îi urmează imediat pe scara vieţii ascendente. Veţi vedea pentru prima dată aceşti serafimi învăţători pe una dintre cele şapte lumi palat care înconjoară Jerusemul.
39:1.14 (428.8) Aceşti serafimi devin aliaţi ai şefilor de divizii ai numeroaselor instituţii ale universurilor locale, în care se educă şi se instruieşte. Ei sunt ataşaţi, în mare număr, facultăţilor celor şapte lumi de instruire a sistemelor locale, precum şi celor de pe cele şaptezeci de sfere educative ale constelaţiilor. Aceste servicii se extind până la lumile individuale. Chiar educatorii sinceri şi devotaţi ai timpului sunt ajutaţi, şi adesea însoţiţi, de aceşti consilieri ai serafimilor supremi.
39:1.15 (429.1) A patra manifestare a Fiului Creator sub formă de creatură a avut loc sub înfăţişarea unui consilier învăţător al serafimilor supremi ai Nebadonului.
39:1.16 (429.2) 5. Directorii de Desemnare. Un corp de 144 de serafimi supremi este ales, din timp în timp, de îngerii care servesc pe sferele evolutive şi arhitecturale locuite de creaturi. Acest corp formează consiliul îngeresc cel mai înalt pe orice sferă, şi el coordonează fazele autonome de servicii şi de afectări serafice. Aceşti îngeri prezidează toate adunările serafice care ţin de linia datoriei sau de apelul la adoraţie.
39:1.17 (429.3) 6. Arhivarii. Ei sunt cei care păstrează oficial arhivele pentru serafimii supremi. Mulţi dintre aceşti îngeri elevaţi sunt născuţi cu darurile lor pe deplin dezvoltate; alţii s-au calificat pentru posturile lor de încredere şi de responsabilitate străduindu-se cu sârg să studieze şi îndeplinind cu fidelitate îndatoriri similare în vreme ce erau ataşaţi unor ordine mai umile sau mai puţin încărcate de responsabilităţi.
39:1.18 (429.4) 7. Slujitorii Neataşaţi. Un mare număr de serafimi neataşaţi ai ordinului suprem sunt servitori care se autodirijează pe sferele arhitecturale şi pe planetele locuite. Aceşti slujitori satisfac de bună voie indicele diferenţial al solicitării de servire a serafimilor supremi, constituind astfel rezerva generală a acestui ordin.
39:2.1 (429.5) Numele de serafimii superiori le-a fost dat fără ca ei să fie, în nici un sens, cantitativ superiori altor ordine de îngeri, ci pentru că ei au în sarcină activităţile superioare ale unui univers local. Numeroşi membri din primele două grupuri ale acestui corp sunt serafimi de înfăptuire, îngeri care au servit în toate fazele de pregătire şi au preluat din nou o funcţie avansată ca îndrumători ai fiinţelor din specia lor în sferele activităţilor lor de început. Fiind un univers tânăr, Nebadonul nu are mulţi îngeri de ordinul acesta.
39:2.2 (429.6) Serafimii superiori funcţionează în următoarele şapte grupe:
39:2.3 (429.7) 1. Corpul de Informare. Aceşti serafimi aparţin statului major personal al lui Gabriel, Strălucitoarea Stea de Dimineaţă. Ei parcurg universul local culegând informaţiile tărâmurilor pentru guvernarea lui în consiliile Nebadonului. Ei sunt serviciul de informare al puternicelor oştiri conduse de Gabriel, în calitate de locţiitor al Fiului Maestru. Aceşti serafimi nu sunt direct afiliaţi nici sistemelor, nici constelaţiilor. Informaţiile lor se scurg direct în Salvington, pe un circuit continuu, direct şi independent.
39:2.4 (429.8) Serviciile de informare ale diverselor universuri locale pot avea, şi au, intercomunicări, însă doar în interiorul unui anumit supraunivers dat. Există o diferenţială de energie care separă efectiv treburile şi operaţiunile diverselor supraguverne. În general, un supraunivers nu poate comunica cu un altul decât prin mijloacele şi dispozitivele camerei de compensare a Paradisului.
39:2.5 (430.1) 2. Vocea Milosteniei. Milostenia este vocea dominantă a serviciului serafimilor şi a slujirii îngerilor. Se cade, deci, să existe un corp îngeresc care să întruchipeze, într-un chip special, milostenia . Aceşti serafimi sunt adevăraţii slujitori milostivi ai universurilor locale. Ei sunt îndrumătorii inspiraţi care întreţin impulsurile superioare şi emoţiile cele mai sacre ale oamenilor şi îngerilor. Directorii acestor legiuni sunt, de acum, întotdeauna serafimi de împlinire deoarece sunt, de asemenea, păzitori calificaţi ai destinului uman; altfel spus, fiecare cuplu îngeresc a călăuzit cel puţin un suflet de origine animală pe parcursul vieţii sale umane, apoi a traversat cercurile Serafingtonului şi a fost înrolat în Corpurile Serafice de Desăvârşire.
39:2.6 (430.2) 3. Coordonatorii Spiritului. Serafimii superiori ai celui de-al treilea grup îşi au baza pe Salvington, însă operează în universul local şi în toate locurile în care pot aduce servicii fructuoase. Deşi sarcinile lor sunt esenţial spirituale şi prin urmare dincolo de înţelegerea reală a minţii umane, Voi veţi înţelege cu toate acestea, într-o oarecare măsură, slujba lor pe lângă muritori dacă explicăm că li s-a încredinţat acestor îngeri sarcina de a pregăti pe ascenderii de pe Salvington pentru ultimul lor tranzit în universul local - trecerea de la nivelul morontial cel mai înalt la statutul de fiinţă spirituală nou născută. La fel cum pe lumile palat organizatorii mentali ajută creaturile supravieţuitoare să se adapteze potenţialelor minţii morontiale şi să se servească efectiv de ele, tot astfel, pe Salvington, aceşti serafimi îi instruiesc pe absolvenţii morontiali în privinţa facultăţilor nou dobândite ale minţii spiritului. Şi ei îi servesc pe muritorii ascendenţi şi în alte feluri.
39:2.7 (430.3) 4. Învăţătorii Asistenţi. Învăţătorii asistenţi sunt ajutoarele şi asociaţii tovarăşilor lor serafimi, consilierii de învăţare. Ei sunt, de asemenea, în contact individual cu vastele instituţii educative ale universului local şi, în special, cu planul septuplu de instruire pus în aplicare pe lumile palat ale sistemelor locale. Un minunat corp al acestui ordin de serafimi funcţionează pe Urantia pentru a susţine şi a face să progreseze cauza adevărului şi a dreptăţii.
39:2.8 (430.4) 5. Transportorii. Toate grupurile de spirite slujitoare îşi au corpurile lor de transport, ordine îngereşti consacrate serviciului de transportare a acelor personalităţi care sunt incapabile să călătorească singure de pe o sferă pe alta. Serafimii superiori ai celui de al cincilea grup îşi au sediul instalat pe Salvington şi servesc ca străbătători ai spaţiului pentru a merge în sediul universului local sau pentru a pleca de acolo. Ca şi alte subdiviziuni de serafimii superiori, unele au fost create ca atare, iar altele s-au ridicat din grupuri inferioare sau mai puţin înzestrate.
39:2.9 (430.5) Serafimii au o „rezervă de energie” pe deplin adecvată nevoilor universului local şi chiar celor ale suprauniversului, însă ei nu pot niciodată să reziste exigenţelor energetice impuse de o călătorie atât de lungă ca aceea de pe Uversa pe Havona. Un traseu atât de epuizant necesită puterile speciale ale unui seconafim primar, calificat pentru transporturi. Transportorii se încarcă cu energie pentru călătorie atunci când sunt în tranzit, şi îşi recapătă puterea lor personală la sfârşitul călătoriei.
39:2.10 (430.6) Nici chiar pe Salvington, muritorii ascendenţi nu posedă forme personale de tranzit. Ascenderii trebuie să recurgă la transporturile serafice pentru a înainta de la o lume la alta atâta timp cât nu au trecut de ultimul somn de odihnă de pe cercul intern al Havonei urmat de trezirea eternă în Paradis. După aceea, nu veţi mai depinde de îngeri pentru a vă transporta din univers în univers.
39:2.11 (430.7) Procesul de înserafimare seamănă puţin cu experienţa morţii sau a somnului, cu excepţia faptului că adormirea de tranzit comportă un element automat al timpului. Voi sunteţi conştient inconştienţi pe durata repausului serafic. Însă Ajustorul vostru de Gândire este pe deplin conştient, de fapt, excepţional de eficace, deoarece voi sunteţi incapabili să vă opuneţi muncii sale creative şi transformatoare, să îi rezistaţi sau să-l îl stingheriţi în vreun fel.
39:2.12 (431.1) Când sunteţi înserafimaţi voi adormiţi pentru o perioadă specificată, şi vă veţi trezi la momentul indicat. În somnul de tranzit, lungimea călătoriei nu are importanţă. Voi nu vă daţi seama în mod direct de timpul care se scurge. Totul se întâmplă ca şi cum aţi adormi într-un vehicul de transport, într-un oraş, şi, după ce aţi dormit liniştiţi toată noaptea, vă treziţi într-o altă metropolă îndepărtată. Aţi călătorit adormiţi. Şi acesta este modul în care veţi zbura prin spaţiu, înserafimaţi, odihnindu-vă - dormind. Somnul de tranzit este provocat de legătura dintre Ajustor şi transportatorii serafici.
39:2.13 (431.2) Îngerii nu pot să transporte corpuri combustibile - carne şi sânge - aşa cum posedaţi astăzi, însă ei le pot transporta pe toate celelalte, de la formele morontiale inferioare până la formele spirituale cele mai elevate. Ei nu acţionează în caz de moarte naturală. Atunci când terminaţi cariera voastră terestră, corpul vostru rămâne pe această planetă. Ajustorul vostru de Gândire se întoarce în sânul Tatălui, iar îngerii transportatori nu sunt direct implicaţi în reconstrucţia ulterioară a personalităţii voastre pe lumea de identificare a locuinţelor. Aici corpul nostru nou este o formă morontială susceptibilă să fie înserafimată. Voi „semănaţi un corp muritor” în mormânt şi voi „recoltaţi o formă morontială” pe lumile palat.
39:2.14 (431.3) 6. Arhivarii. Aceste personalităţi se preocupă în special de primirea, clasarea şi reexpedierea registrelor Salvingtonului şi ale lumilor lui asociate. Ei servesc, deopotrivă, ca arhivari speciali pentru grupuri stabile de personalităţi superioare şi suprauniversale, ca funcţionari ai tribunalelor Salvingtonului şi ca secretari ai conducătorilor lor.
39:2.15 (431.4) Emiţătorii - receptori şi difuzori - formează o subdiviziune specială a arhivarilor serafici. Ei se ocupă de expedierea documentelor şi de răspândirea informaţiilor esenţiale. Munca lor este de un ordin mai înalt; în realitate, ea comportă circuite multiple, permiţând unui număr de 144.000 de mesaje să treacă simultan printr-o singură linie de energie. Ei adaptează tehnicile ideografice superioare ale şefilor arhivari superafici şi, datorită acestor simboluri comune, ei menţin un contact reciproc atât cu coordonatorii de informaţii ai supernafimilor terţiari, cât şi cu coordonatorii de informaţii glorificaţi ai Corpului Serafic de Desăvârşire.
39:2.16 (431.5) Arhivarii serafici ai ordinului superior se angajează astfel într-o legătură strânsă cu serviciul de informaţii al propriului lor ordin şi cu toţi arhivarii subordonaţi, în timp ce teledifuziunile le permit să rămână în comunicare constantă cu arhivarii superiori ai suprauniversului şi, prin acest canal, cu arhivarii Havonei şi cu deţinătorii de cunoaştere din Paradis. Numeroşi arhivari ai ordinului superior sunt serafimi care au ocupat funcţiuni similare în secţiuni inferioare ale universului.
39:2.17 (431.6) 7. Rezervele. Vaste rezerve ale tuturor tipurilor de serafimi superiori sunt menţinute pe Salvington, disponibili instantaneu pentru a fi expediaţi în lumile cele mai îndepărtate ale Nebadonului, atunci când sunt ceruţi de directorii de desemnare sau la solicitarea administratorilor de univers. Rezervele de serafimi superiori dau, de asemenea, mesageri ajutători care sunt ceruţi de şeful Strălucitoarelor Stele de Seară care este însărcinat cu păstrarea şi expedierea tuturor comunicărilor personale. Un univers local este din plin echipat cu toate mijloacele adecvate de intercomunicare, însă rămâne întotdeauna un surplus de mesaje care se cer expediate prin mesagerii personali.
39:2.18 (432.1) Rezervele de bază pentru ansamblul universului local sunt menţinute pe lumile serafice ale Salvingtonului. Corpul lor include toate tipurile tuturor grupelor de îngeri.
39:3.1 (432.2) Acest ordin de îngeri universali, multilaterali, este angajat exclusiv în serviciul constelaţiilor. Aceşti slujitori iscusiţi îşi instalează cartierele generale pe capitalele constelaţiilor, însă operează pe tot cuprinsul Nebadonului, în beneficiul tărâmurilor care le sunt încredinţate.
39:3.2 (432.3) 1. Asistenţii Supraveghetori. Primul ordin de serafimi supraveghetori este desemnat pentru munca colectivă a Părinţilor Constelaţiilor şi îi asistă întotdeauna în mod eficient pe cei Preaînalţi. Serafimii se ocupă, în primul rând, de unificarea şi stabilizarea unei constelaţii întregi.
39:3.3 (432.4) 2. Previzionarii Legilor. Fundamentul intelectual al dreptăţii este legea, iar într-un univers local legea îşi are originea în adunările legislative ale constelaţiilor. Aceste corpuri deliberative codifică şi promulgă oficial legile fundamentale ale Nebadonului, legi care au drept scop să procure unei întregi constelaţii maximul de coordonare compatibilă cu politica stabilită şi să nu încalce liberul arbitru moral al creaturilor personale. Serafimii supraveghetori ai celui de al doilea ordin au datoria de a aduce înaintea legislatorilor constelaţiilor o previziune asupra modului în care o ordonanţă propusă ar afecta viaţa creaturilor înzestrate cu liber arbitru. Ei sunt bine calificaţi pentru a îndeplini acest serviciu, datorită lungii lor experienţe în sistemele locale şi pe lumile locuite. Aceşti serafimi nu încearcă să favorizeze în mod special un grup sau altul, însă ei apar în faţa legislatorilor celeşti pentru a vorbi în numele celor care nu pot să se prezinte pentru a se exprima personal. Muritorii înşişi pot contribui la evoluţia legii universale, căci aceşti serafimi descriu pe deplin şi fidel, nu atât dorinţele tranzitorii şi conştiente ale oamenilor, cât mai degrabă adevăratele aspiraţii ale omului interior, ale sufletului morontial evoluând al muritorilor materiali pe lumile spaţiului.
39:3.4 (432.5) 3. Arhitecţii Sociali. De la planetele individuale până la lumile educative morontiale, aceşti serafimi lucrează la înfrumuseţarea tuturor contactelor sociale sincere şi la favorizarea evoluţiei sociale a creaturilor universului. Ei sunt îngerii care încearcă să lipsească de orice caracter artificial asocierile de fiinţe inteligente, străduindu-se în acelaşi timp să uşureze interasocierile de creaturi volitive pe baza unei adevărate înţelegeri de sine şi a unei stime reciproce sincere.
39:3.5 (432.6) Arhitecţii sociali fac tot ceea ce este în puterea lor şi în domeniul lor pentru a reuni indivizi care se asemănă şi a forma pe pământ grupuri de lucru eficiente şi agreabile. Astfel de grupuri s-au pomenit uneori reasociate pe lumile palat pentru continua fructuoasele lor servicii. Însă aceşti serafimi nu îşi ating întotdeauna scopurile; ei nu reuşesc întotdeauna să adune laolaltă pe cei care ar forma grupul cel mai ideal pentru a atinge un obiectiv dat sau pentru a împlini un scop determinat. Atunci trebuie să utilizeze tot ce-i mai bun din materialul disponibil.
39:3.6 (432.7) Aceşti îngeri îşi continuă slujba pe lumile palat şi pe lumile morontiale superioare. Ei se ocupă de orice iniţiativă privitoare la progresul pe lumile palat şi care interesează mai mult de trei persoane. Când este vorba de numai două fiinţe, ele sunt considerate ca operând pe baza căsătoriei, a complementului sau a asocierii, însă atunci când trei sau mai multe fiinţe sunt grupate pentru un serviciu, ele constituie o problemă socială şi cad, în consecinţă, sub jurisdicţia arhitecţilor sociali. Pe Edentia, aceşti serafimi eficienţi sunt organizaţi în şaptezeci de diviziuni care servesc pe şaptezeci de lumi de progres morontial înconjurând sfera-sediu.
39:3.7 (433.1) 4. Sensibilizatorii de Etică. Aceşti serafimi au drept misiune întreţinerea şi promovarea în creaturi a aprecierii crescătoare a moralităţii relaţiilor dintre persoane, căci aceasta este sămânţa şi secretul creşterii continue şi cu bună ştiinţă a societăţilor şi guvernelor umane sau supraumane. Aceşti serafimi care pun la locul ei aprecierea etică, operează în toate circumstanţele de timp şi de loc în care pot să îşi aducă serviciul, fie în calitate de consilieri voluntari pe lângă conducătorii planetari, fie în calitate de instructori de schimb pe lumile educative ale sistemelor. Cu toate acestea, voi nu veţi fi plasaţi sub deplina lor guvernare înainte de a fi atins şcolile fraterne ale Edentiei, unde ei vor stimula preţuirea adevărurilor referitoare la fraternitate; sunt aceleaşi adevăruri pe care le veţi aprofunda serios făcând experienţa actuală a trăirii cu univitaţii în laboratoarele sociale ale Edentiei, cei şaptezeci de sateliţi ai capitalei Norlatiadekului.
39:3.8 (433.2) 5. Transportatorii. Serafimii supraveghetori ai celui de al cincilea grup operează în calitate de transportori de personalitate, mergând şi venind între sediile constelaţiilor. În timp ce aceşti serafimi de transport sunt pe traseu, de la o sferă la alta, ei sunt pe deplin conştienţi de viteza lor, de direcţia lor şi de poziţia lor astronomică. Ei nu străbat spaţiul ca nişte proiectile neînsufleţite. Ei pot trece unul pe lângă altul în cursul zborul lor spaţial fără a exista nici cel mai mic pericol de coliziune. Ei sunt perfect capabili să varieze viteza lor de înaintare, să îşi modifice direcţia zborului şi chiar să-şi schimbe destinaţia dacă directorii lor le ordonă acest lucru la orice răscruce spaţială a circuitelor de inteligenţă a universului.
39:3.9 (433.3) Aceste personalităţi de tranzit sunt organizate astfel încât ele pot utiliza simultan cele trei linii de energie universal repartizate, din care fiecare are o viteză proprie de 299.725 de kilometri pe secundă. Serafimii transportori pot deci supraimpune viteza energiei peste cea a puterii, ceea ce le permite să atingă, pe parcursul lungii lor călătorii, o viteză medie cuprinsă între 893.000 şi 899.400 de kilometri pe secundă ai timpului vostru. Viteza lor este afectată de proximitatea maselor de materie învecinate şi de intensitatea şi direcţia principalelor circuite de putere ale universurilor din apropiere. Există numeroase tipuri de fiinţe similare serafimilor care sunt, de asemenea, capabile să traverseze spaţiul şi să transporte alte fiinţe care au fost pregătite cum trebuie.
39:3.10 (433.4) 6. Arhivarii. Serafimii superiori de al şaselea ordin acţionează ca arhivari speciali ai treburilor constelaţiilor. Un corp numeros şi eficient al acestora funcţionează pe Edentia, cartierul general al constelaţiei Norlatiadekului, căruia îi aparţin sistemul şi planeta voastră.
39:3.11 (433.5) 7. Rezervele. Rezervele generale ale serafimilor supraveghetori sunt menţinute pe sediile constelaţiilor. Aceşti îngeri ţinuţi în rezervă nu sunt, în nici un sens, inactivi; mulţi dintre ei servesc în calitate de ajutori mesageri pe lângă conducătorii constelaţiilor; alţii sunt ataşaţi pe Salvington rezervelor de Vorondadeki neangajaţi încă; alţii pot să se găsească ataşaţi Fiilor Vorondadeki în misiune specială, de exemplu observatorului Vorondadek de pe Urantia, sau uneori Regentului Preaînalt al Urantiei.
39:4.1 (434.1) Serafimii celui de al patrulea ordin sunt desemnaţi pentru îndatoririle administrative ale sistemelor locale. Ei sunt nativi ai capitalelor sistemice, însă staţionaţi în mare număr pe lumile palat, pe sferele morontiale şi pe lumile locuite. Serafimii de al patrulea ordin sunt înzestraţi, în mod natural, cu calităţi administrative excepţionale. Ei ajută cu competenţă pe directorii diviziilor subalterne guvernului universal al Fiului Creator, şi se ocupă în principal de treburile sistemelor locale şi ale lumilor care le compun. Ei sunt organizaţi pentru a servi în felul următor:
39:4.2 (434.2) 1. Asistenţii Administrativi. Aceşti serafimi foarte capabili sunt asistenţii imediaţi ai unui suveran al sistemului, un Fiu Lanonandek primar. Ei sunt ajutoare inestimabile în executarea detaliilor complicate ale activităţii statului major în sediul sistemului. Ei servesc, de asemenea, ca agenţi personali ai conducătorilor sistemului, mergând şi venind, în mare număr, între capitală, diversele lumi de tranziţie şi planetele locuite, executând numeroase mandate pentru bunăstarea sistemului şi în interesul fizic şi biologic al lumilor sale locuite.
39:4.3 (434.3) Aceeaşi administratori serafici sunt, de asemenea, ataşaţi guvernelor conducătorilor lumilor, Prinţi Planetari. Într-un univers dat, majoritatea planetelor se găsesc plasate sub jurisdicţia unui Fiu Lanonandek secundar, însă pe anumite lumi, cum ar fi Urantia, planul divin a eşuat. În caz de trădare a unui Prinţ Planetar, aceşti serafimi sunt ataşaţi administratorilor provizorii Melchizedeki şi succesorilor lor în autoritatea planetară. Prezentul şef în exerciţiu pe Urantia este ajutat de un corp de o mie de serafimi ai acestui ordin foarte înzestrat.
39:4.4 (434.4) 2. Călăuzele justiţiei. Sunt îngerii care prezintă rezumatul mărturiilor referitoare la bunăstarea eternă a oamenilor şi a îngerilor atunci când asemenea chestiuni ajung să fie pledate în faţa tribunalelor unui sistem sau ale unei planete. Ei pregătesc expuneri pentru toate audierile preliminare implicând supravieţuirea muritorilor, şi aceste expuneri sunt apoi purtate împreună cu dosarul cazului în faţa tribunalelor superioare ale universului şi suprauniversului. Dacă justificarea unei supravieţuiri este îndoielnică, apărarea cazului este pregătită de aceşti serafimi care înţeleg perfect toate detaliile caracteristice ale fiecărui cap de acuzare formulat de administratorii justiţiei universului.
39:4.5 (434.5) Aceşti îngeri nu au drept misiune să învingă sau să întârzie dreptatea, ci mai degrabă să vegheze justiţie să fie aplicată cu o îngăduinţă generoasă şi cu o echitate desăvârşită tuturor creaturilor. Aceşti serafimi sunt adesea în funcţiune pe lumile locale, prezentându-se de obicei în faţa trio-urilor de arbitri ale comisiilor de consiliere - tribunalele judecând neînţelegerile minore. Dintre cei care au servit la un moment dat în calitate de călăuze ale justiţiei în lumile inferioare, mulţi apar mai târziu în calitate de Voci ale Milosteniei pe sferele superioare şi pe Salvington.
39:4.6 (434.6) Pe parcursul rebeliunii lui Lucifer în Satania, foarte puţine dintre călăuzele justiţiei au fost pierdute, însă mai mult de un sfert din ceilalţi serafimi administratori şi din ordinele inferioare ale slujitorilor serafici au fost derutaţi şi amăgiţi de sofismele unei libertăţi personale neînfrânate.
39:4.7 (434.7) 3. Interpreţii Cetăţeniei Cosmice. Când ascenderii au terminat instruirea lor pe lumile palat, primul stadiu de ucenicie a studenţilor în cariera universală, lor le este permis să se bucure de satisfacţiile trecătoare ale unei maturităţi relative, cetăţenia pe capitala sistemului. Deşi atingerea fiecărui ţel ascendent constituie un succes faptic, aceste scopuri nu sunt, într-un sens mai larg, decât borne pe lunga cale urcând către Paradis. Oricât de relative ar fi aceste succese, nu se refuză niciodată unei creaturi evolutive satisfacţia completă, dar efemeră, de a fi atins un ţel. Din timp în timp, în ascensiunea către Paradis există o pauză, un scurt răgaz să-ţi tragi sufletul, pe durata căruia orizonturile universului sunt nemişcate, statutul creaturii este staţionar, iar personalitatea gustă dulceaţa împlinirii scopului.
39:4.8 (435.1) Prima dintre aceste perioade în cariera unui muritor ascendent are loc pe capitala unui sistem local. Pe parcursul acestei pauze, ca cetăţeni ai Jerusemului, voi veţi încerca să exprimaţi, prin viaţa voastră de creatură, lucrurile pe care le-aţi dobândit pe parcursul celor opt experienţe vitale precedente, îmbrăţişând Urantia şi cele şapte lumi palat.
39:4.9 (435.2) Interpreţii serafici de cetăţenie cosmică îndrumă pe noii cetăţeni ai capitalelor sistemului şi le înviorează aprecierea responsabilităţilor unui guvern al universului. Aceşti serafimi sunt, de asemenea, strâns asociaţi cu Fii Materiali în administrarea acestor sisteme atunci când descriu responsabilitatea şi moralitatea cetăţeniei cosmice muritorilor materiali pe lumile locuite.
39:4.10 (435.3) 4. Stimulatorii Moralităţii. Pe lumile palat, veţi începe să învăţaţi să vă guvernaţi voi înşivă spre avantajul tuturor celor interesaţi. Mintea voastră învaţă cooperarea, astfel încât să facă planuri cu alte fiinţe, mai înţelepte. În cartierele generale ale sistemelor, maeştrii serafici vor stimula şi mai mult preţuirea de către voi a moralităţii cosmice - interacţiunile libertăţii şi ale loialităţii.
39:4.11 (435.4) Ce este loialitatea? Este fructul unei aprecieri inteligente a fraternităţii universale. Nu s-ar putea să iei atâta de mult şi să nu se dea nimic. Pe măsură ce vă ridicaţi pe scara personalităţii, veţi învăţa mai întâi să fiţi loiali, apoi să iubiţi, apoi să fiţi filiali, iar apoi puteţi fi liberi; înainte de a fi devenit un finalitar, înainte de a fi atins perfecţiunea loialităţii, nu veţi putea realiza, prin voi înşivă, finalitatea libertăţii.
39:4.12 (435.5) Aceşti serafimi vă învaţă fecunditatea răbdării: ei vă învaţă că stagnarea conduce la o moarte sigură, însă că şi creşterea prea rapidă echivalează, de asemenea, cu o sinucidere; o picătură de apă, de la mare înălţime, cade la un nivel mai jos şi continuă să curgă, coborând tot mai jos printr-o succesiune de mici căderi. Progresul în lumile morontiale şi spirituale este similar, însă întotdeauna dirijat în sus, şi el are loc la fel de lent şi în stadii la fel de gradate.
39:4.13 (435.6) Stimulatorii de moralitate descriu lumilor locuite viaţa muritoare ca un lanţ neîntrerupt format din numeroase zale. Şederea voastră scurtă pe Urantia, sfera copilăriei fiinţei muritoare, nu este decât o singură verigă, prima din lungul lanţ care se întinde pe parcursul universurilor şi de-a lungul epocilor eterne. Nu este vorba atât de mult de ceea ce învăţaţi în această primă viaţă; experienţa trăirii acestei vieţi este de mare importanţă. Chiar şi munca în această lume, oricât ar fi ea de importantă, nu este tot atât de importantă ca modul în care faceţi această muncă. O viaţă de dreptate nu aduce o răsplată materială, ci o satisfacţie profundă - o conştiinţă a dobândirii - care transcende orice remuneraţie materială imaginabilă.
39:4.14 (435.7) Cheile împărăţiei cerurilor sunt: sinceritatea, mai multă sinceritate, şi o şi mai mare sinceritate. Toţi oamenii posedă aceste chei. Oamenii se servesc de ele - îşi ridică statutul lor spiritual - prin decizii, mai multe decizii, şi prin şi mai multe decizii. Alegerea morală cea mai înaltă este aceea a celei mai înalte valori posibile şi întotdeauna - în fiecare sferă şi în toate sferele - ea este alegerea de a face voia lui Dumnezeu. Dacă un om efectuează această alegere, el este mare, chiar dacă nu este decât cel mai umil cetăţean al Jerusemului sau chiar cel mai insignifiant muritor de pe Urantia.
39:4.15 (436.1) 5. Transportorii. Sunt serafimii transportori care operează în sistemele locale. În Satania, sistemul vostru, ei transportă pasageri care provin din Jerusem sau îl au drept destinaţie, şi servesc, de asemenea, în calitate de transportori interplanetari. Rar trece vreo zi fără ca un serafim transportator al Sataniei să nu depună pe ţărmurile Urantiei un vizitator student sau vreun alt călător de natură spirituală sau semispirituală. Aceeaşi străbătători ai spaţiului vă vor transborda într-o bună zi de pe o lume pe alta dintre diversele lumi ale grupului-sediu al sistemului, iar atunci când lucrarea voastră pe Jerusem se va fi sfârşit, ei vă vor purta înainte până pe Edentia. Însă în nici un fel nu vă vor transporta înapoi pe lumea originii voastre umane. Un muritor nu se întoarce niciodată pe planeta sa natală pe parcursul dispensaţiei existenţei sale temporale, iar dacă ar trebui să se întoarcă în cursul unei dispensaţii ulterioare, el ar fi însoţit de un serafim din grupul transportor al sediului universului.
39:4.16 (436.2) 6. Arhivarii. Aceşti serafimi sunt păstrători ai triplelor arhive ale sistemelor locale. Templul arhivelor pe capitala unui sistem este o structură unică, o treime materială, construită din metale şi cristale luminoase, o treime morontială, fabricată printr-o legătură de energie materială şi spirituală, dar în afara câmpului de percepţie umană, şi o treime spirituală. Arhivarii acestui ordin conduc şi întreţin acest triplu sistem de arhivare. Muritorii ascendenţi încep să consulte arhivele materiale, Fiii Materiali şi fiinţele superioare de tranziţie le consultă pe cele ale sălilor morontiale, în timp ce serafimii şi personalităţile spirituale superioare ale tărâmului citesc cu grijă analele secţiunii spiritului.
39:4.17 (436.3) 7. Rezervele. Serafimi administratori ai corpului de rezervă a Jerusemului petrec o mare parte din timpul lor de aşteptare întreţinând relaţii sociale de camaraderie spirituală cu ascenderii muritori care tocmai au sosit din diversele lumi ale sistemului - absolvenţii acreditaţi ai lumilor palat. Una dintre plăcerile şederii voastre pe Jerusem, pe parcursul perioadelor voastre de vacanţă, va fi să vă întâlniţi şi să staţi de vorbă cu aceşti serafimi din corpul de rezervă, care au călătorit atât de mult şi care au trecut prin atât de multe experienţe.
39:4.18 (436.4) Tocmai aceste relaţii amicale de felul acesta sunt cele care fac o capitală sistemică atât de dragă muritorilor ascendenţi. Pe Jerusem veţi găsi pentru prima dată Fii Materiali, îngeri şi pelerini ascendenţi interasociaţi. Se văd aici înfrăţindu-se fiinţe pe deplin spirituale şi semispirituale cu indivizi care tocmai se desprind din existenţa materială. Formele muritoare sunt aici atât de modificate, iar câmpurile reacţiilor umane la lumină sunt atât de întinse, încât toţi se pot bucura de recunoaşterea reciprocă şi de înţelegerea compătimitoare a personalităţii lor.
39:5.1 (436.5) Aceşti serafimi menţin cartiere generale pe capitalele sistemelor şi, cu toate că sunt strâns asociaţi cu cetăţenii adamici care locuiesc acolo, ei sunt în principal ataşaţi serviciului Adamilor Planetari, înnobilatorii biologici sau fizici ai raselor materiale pe lumile evolutive. Munca de slujire a îngerilor capătă un interes tot mai mare pe măsura apropierii lor de lumile locuite, a apropierii de problemele efective cu care se confruntă bărbaţii şi femeile timpului care se pregătesc de încercarea de a atinge ţelul eternităţii.
39:5.2 (437.1) Ajutoarele planetare au fost, în marea majoritate, retrase de pe Urantia după căderea regimului adamic, iar supravegherea serafică a lumii voastre a fost atunci transferată într-o mai mare măsură administratorilor, slujitorilor de tranziţie şi păzitorilor de destin. Cu toate acestea, ajutoarele serafice ale Fiilor voştri Materiali nedesăvârşiţi servesc încă Urantia în următoarele grupuri:
39:5.3 (437.2) 1. Vocile Grădinii. Când cursul planetar al evoluţiei umane atinge nivelul său biologic cel mai înalt, apariţia Fiicelor şi a Fiilor Materiali, Adamii şi Evele, survine întotdeauna pentru a face să avanseze evoluţia raselor prin aportul efectiv al plasmei lor vitale superioare. Cartierul general planetar al unui Adam şi al unei Eve se numeşte, în general, Grădina Edenului, iar serafimii lor personali sunt adesea cunoscuţi sub numele de Voci ale Grădinii. Aceşti serafimi aduc servicii inestimabile Adamilor Planetari în toate planurile lor de înălţare fizică şi intelectuală a raselor evolutive. După eşecul lui Adam pe Urantia, unii dintre aceşti serafimi au fost lăsaţi pe planetă şi acordaţi succesorilor lui Adam în autoritate.
39:5.4 (437.3) 2. Spiritele Fraternităţii. Atunci când un Adam şi o Evă sosesc pe o lume evolutivă, este evident că stabilirea unei armonii rasiale şi a unei cooperări sociale între diversele rase reprezintă un ţel important. Este rar ca aceste rase de culori diferite şi naturi variate să accepte de bunăvoie planul fraternităţii umane. Aceşti oameni primitivi nu ajung să realizeze înţelepciunea asocierilor paşnice decât după ce s-au copt în experienţa umană şi datorită slujirii fidele a spiritelor serafice de fraternitate. Fără munca acestor serafimi, eforturile Fiilor Materiali de a armoniza şi a face să progreseze rasele unei lumi în evoluţie ar fi fost mult întârziate, iar dacă Adamul vostru ar fi respectat planul originar de avansare a Urantiei, spiritele de fraternitate ar fi produs deja transformări incredibile în rasa umană. Ţinând cont de greşeala lui Adam, rămâne remarcabil că aceste ordine serafice au reuşit să întreţină şi să realizeze chiar şi gradul relativ de fraternitate care există în prezent pe Urantia.
39:5.5 (437.4) 3. Sufletele Păcii. Primele milenii de eforturi ascensionale ale oamenilor evolutivi sunt marcate de numeroase lupte. Pacea nu este starea naturală a domeniilor materiale. Mai întâi, prin intermediul sufletelor serafice ale păcii, oamenii realizează sensul „păcii pe pământ şi al bunăvoinţei printre oameni”. Cu toate că aceşti îngeri au fost în mare măsură zădărniciţi în încercările lor iniţiale de pe Urantia, Vevona, şeful sufletelor păcii în epoca lui Adam, a fost lăsat pe Urantia, şi el este acum ataşat statului major al guvernatorului general rezident. Şi tot acelaşi Vevona este acela care, acţionând ca şef al oştirilor îngereşti, a proclamat lumilor, pe parcursul naşterii lui Mihail, „Slavă lui Dumnezeu în Havona şi pe pământ, pace şi bunăvoinţă printre oameni”.
39:5.6 (437.5) În epocile mai avansate ale evoluţiei planetare, aceşti serafimi contribuie la substituirea vechii idei de ispăşire cu conceptul de acordare divină ca filozofie a supravieţuiri muritorilor.
39:5.7 (437.6) 4. Spiritele Încrederii. Suspiciunea este reacţia inerentă oamenilor primitivi; luptele de supravieţuire din timpul primelor epoci nu generează în mod natural încrederea. Încrederea este o nouă achiziţie umană datorată slujirii acestor serafimi planetari ai regimului adamic. Ei au drept misiune faptul de a insufla credinţa în mintea oamenilor aflaţi în evoluţie. Zeii sunt foarte încrezători; Tatăl Universal doreşte să se bizuiască, într-un mod liber - în calitate de Ajustor - pe o asociere cu omul.
39:5.8 (438.1) Tot acest grup de serafimi a fost transferat noului regim după eşecul misiunii lui Adam, şi de atunci ei şi-au continuat întotdeauna lucrările pe Urantia. Şi ei nu au eşuat cu totul, căci putem vedea acum dezvoltându-se o civilizaţie care încorporează multe dintre idealurile lor de încredere şi de încredinţare.
39:5.9 (438.2) În epocile planetare mai avansate, aceşti serafimi fac ca oamenii să aprecieze mai bine adevărul că incertitudinea este taina unei continuităţi mulţumitoare. Ei ajută pe filozofii muritori să înţeleagă că, în condiţiile în care este esenţială ignoranţa pentru o reuşită, ar fi o greşeală colosală de a lăsa creaturile să ştie ce se va întâmpla în viitor. Ei trezesc gustul oamenilor pentru dulceaţa incertitudinii, pentru spiritul romantic şi pentru încântarea unui viitor imprecis şi necunoscut.
39:5.10 (438.3) 5. Transportorii. Transportorii planetari sunt în serviciul lumilor individuale. Majoritatea fiinţelor înserafimate aduse pe această planetă sunt în trecere; ele doar zăbovesc; şi rămân sub paza propriilor lor transportatori serafici. Există însă un mare număr dintre aceşti serafimi care sunt staţionaţi pe Urantia. Acestea sunt personalităţile transportoare care operează pornind de la planetele locale, de exemplu de la Urantia la Jerusem.
39:5.11 (438.4) Iată maniera în care sunt formate ideile voastre clasice asupra îngerilor: în clipele care preced imediat moartea fizică, se produce uneori în mintea umană fenomen de reflectare, iar această conştiinţă vagă pare să vizualizeze ceva din forma îngerului însoţitor, iar aceasta este imediat tradus în termenii conceptelor obişnuite de îngeri conţinute în mintea individului.
39:5.12 (438.5) Ideea greşită că îngerii posedă aripi nu rezultă în întregime din ideea antică că ele le sunt necesare pentru a zbura prin aer. Fiinţele umane au primit uneori permisiunea de a observa serafimi care se pregăteau să efectueze un transport, şi tradiţiile relative la aceste experienţe au contribuit mult la determinarea conceptului urantian de îngeri. Observând cum este pregătit un serafim de transport pentru a primi un pasager pentru tranzitul interplanetar, se poate vedea ceva ce seamănă cu un dublu set de aripi, plecând de la cap către picioarele îngerului. În realitate, aceste aripi sunt izolatorii de energie - scuturile antifricţiune.
39:5.13 (438.6) Atunci când fiinţe celeste trebuie să fie înserafimate pentru un transport de la o lume la alta, ele sunt aduse în cartierul general al sferei unde, după înregistrarea cuvenită, li se induce somnul de tranzit. Între timp, serafimul de transport se pune în poziţie orizontală, imediat deasupra polului de energie universală al planetei. În timp ce scuturile energetice sunt larg deschise, asistenţii serafici de serviciu depun cu îndemânare personalitatea adormită direct pe îngerul transportator, după ce perechile superioare şi inferioare de scuturi sunt închise cu grijă şi ajustate.
39:5.14 (438.7) Apoi, sub influenţa transformatorilor şi transmiţătorilor, o ciudată metamorfoză începe deodată cu pregătirea îngerului de a se lansa în curenţii de energie ai circuitelor universale. Înfăţişarea exterioară a serafimului devine ascuţită la ambele extremităţi şi este tot mai învăluită de o lumină stranie, de tentă chilimbarie încât devine foarte repede imposibil să se distingă personalitatea înserafimată. Când totul este gata de plecare, şeful de transport inspectează cu grijă vehiculul purtător de viaţă şi procedează la verificările de rutină pentru a se asigura dacă îngerul este sau nu încircuitat cum trebuie; apoi el anunţă că respectivul călător este bine înserafimat, că energiile sunt ajustate, că îngerul este izolat şi că totul este gata pentru semnalul de pornire. Controlorii mecanici, doi dintre ei, se pun atunci pe poziţie. În acest moment, serafimul transportator a devenit o siluetă de luminozitate pâlpâitoare, vibrantă, aproape transparentă şi de forma unei torpile. Expeditorul de transporturi al tărâmului convoacă atunci bateriile auxiliare de transmiţători vii de energie, de regulă în număr de o mie; în acelaşi timp în care anunţă destinaţia transportului, el se întinde şi atinge punctul cel mai apropiat al vehiculului serafic care se lansează atunci cu viteza unui fulger, lăsând în urma lui o dâră de luminozitate celestă, atâta cât se întinde atmosfera planetei. În mai puţin de zece minute, minunatul spectacol se va pierde din vedere, chiar şi pentru viziunea reîntărită a serafimilor.
39:5.15 (439.1) Rapoartele spaţiale ale planetei sunt primite la prânz pe meridianul cartierului general spiritual desemnat, iar transportatorii sunt expediaţi din acelaşi loc la miezul nopţii. Este ora cea mai favorabilă pentru plecarea lor şi aceasta este ora standard dacă nu se specifică altfel.
39:5.16 (439.2) 6. Arhivarii. Sunt conservatorii chestiunilor majore ale planetei cu privire la funcţiunile ei ca parte a sistemului şi la relaţiile ei cu guvernul universului. Funcţia lor constă în a înregistra chestiunile planetare, însă ei nu se ocupă de treburi referitoare la viaţa şi la existenţa individuale.
39:5.17 (439.3) 7. Rezervele. Corpul rezervelor serafimilor planetari ai Sataniei este menţinut în Jerusem, în strânsă asociere cu rezervele Fiilor Materiali. Aceste rezerve sunt îndeajuns de abundente cât pentru toate fazele multiplelor activităţi ale acestui ordin serafic. Aceşti îngeri sunt, de asemenea, purtătorii mesajelor personale ale sistemelor locale. Ei servesc muritorii de tranziţie, îngerii şi Fiii Materiali, precum şi alte fiinţe domiciliate în sediile sistemelor. Cu toate că Urantia este actual exclusă din circuitele spirituale ale Sataniei şi Norlatiadekului, veţi rămâne, pe o altă cale, în contact intim cu treburile interplanetare, căci mesagerii Jerusemului vin frecvent pe această lume, la fel ca pe toate celelalte sfere ale sistemului.
39:6.1 (439.4) Aşa cum sugerează numele lor, serafimii slujirii de tranziţie îşi oferă serviciile oriunde pot contribui la tranziţia creaturilor între starea materială şi starea spirituală. Aceşti îngeri slujesc de la lumile locuite până la capitalele sistemelor, însă cei de pe Satania îşi îndreaptă, în prezent, cele mai mari eforturi către educarea muritorilor supravieţuitori de pe cele şapte lumi palat. Slujirea lor este diversificată în funcţie de următoarele şapte ordine de însărcinare:
39:6.2 (439.5) 1. Îngerii Serafici.
39:6.3 (439.6) 2. Tălmăcitorii Rasiali.
39:6.4 (439.7) 3. Organizatorii Mentali.
39:6.5 (439.8) 4. Consilierii Morontiei.
39:6.6 (439.9) 5. Tehnicienii.
39:6.7 (439.10) 6. Arhivarii Învăţători.
39:6.8 (439.11) 7. Rezervele Protectoare.
39:6.9 (439.12) În expunerea referitoare la lumile palat şi la viaţa morontială veţi afla mai multe despre slujirea acestor serafimi pe lângă ascenderii de tranziţie.
39:7.1 (440.1) Aceşti îngeri nu slujesc prea mult în afara domeniilor cele mai vechi şi a planetelor cele mai evoluate ale Nebadonului. Un mare număr dintre ei sunt ţinuţi în rezervă pe lumile serafice apropiate de Salvington, unde se ocupă de cercetări relevante pentru epoca luminii şi vieţii ale cărei zori se vor ivi într-o bună zi pentru Nebadon. Funcţia acestor serafimi se leagă de cariera muritoare ascendentă, însă ei se ocupă aproape exclusiv de muritorii supraveghetori ai unuia dintre ordinele de ascensiune modificate.
39:7.2 (440.2) În măsura în care aceşti îngeri nu sunt acum direct preocupaţi nici de Urantia, nici de urantieni, noi socotim că este preferabil să ne abţinem de la descrierea fascinantelor lor activităţi.
39:8.1 (440.3) Serafimii îşi au originea în universurile locale, iar unii dintre ei îşi împlinesc destinul de slujire chiar pe tărâmurile pe care s-au născut. Cu ajutorul şi cu sfatul arhanghelilor seniori, unii serafimi pot fi înălţaţi la serviciile exaltate ale Strălucitoarelor Stele de Seară, în timp ce alţii dobândesc statutul şi serviciul de coordonaţi nearătaţi ai Stelelor de Seară. Ei pot trăi şi alte aventuri într-un destin al universului local, însă Serafingtonul rămâne pentru totdeauna ţelul tuturor îngerilor. Serafingtonul este pragul îngeresc de acces către Paradis şi de împlinire a Deităţii, sfera de tranziţie dintre slujirea din timp şi serviciul elevat din eternitate.
39:8.2 (440.4) Serafimii pot atinge Paradisul prin zeci şi chiar sute de căi, însă cele mai importante, studiate în aceste expuneri, sunt următoarele:
39:8.3 (440.5) 1. Câştigarea cu titlu personal a admiterii în lăcaşul serafic al Paradisului, ajungând la perfecţiune într-un serviciu specializat ca artizan celest, ca Consilier Tehnic sau ca Arhivar Celest. A deveni un Însoţitor al Paradisului şi poate atunci, după ce s-a atins astfel centrul tuturor lucrurilor, a deveni un slujitor şi un consilier etern pe lângă ordine serafice sau de altă natură.
39:8.4 (440.6) 2. Convocarea pe Serafington. În anumite condiţii, serafimii sunt convocaţi pe sferele superioare; în alte împrejurări, îngerii vor atinge uneori Paradisul într-un timp mult mai scurt decât muritorii. Însă, oricât de potrivită ar fi o pereche de serafimi, ea nu poate lua iniţiativa de a pleca nici pe Serafington, nici în vreun un alt loc. Numai păzitorii destinului care au reuşit pot fi siguri că vor merge în Paradis pe o cale progresivă de ascensiune evolutivă. Toţi ceilalţi trebuie să aştepte cu răbdare sosirea supernafimilor terţiari, mesagerii Paradisului, cu convocări ordonându-le să apară în acest loc înalt.
39:8.5 (440.7) 3. Atingerea Paradisului prin tehnica umană evolutivă. Alegerea supremă a serafimilor în cariera timpului este postul de înger păzitor, pentru ca ei să poată atinge cariera finalităţii şi să poată fi calificaţi pentru desemnarea lor pe sferele lor eterne de serviciu serafic. Aceşti îndrumători personali ai copiilor timpului se numesc păzitori ai destinului, acesta însemnând că ei păzesc creaturi muritoare pe calea destinului divin şi că, făcând astfel, ei îşi determină propriul destin.
39:8.6 (440.8) Păzitorii destinului sunt aleşi dintre personalităţile îngereşti cele mai experimentate, dintre toate ordinele de serafimi care s-au calificat pentru acest serviciu. Păzitori temporari sunt atribuiţi tuturor muritorilor supravieţuitori al căror destin este să lucreze cu Ajustorul lor, şi aceşti asociaţi le vor putea fi ataşaţi permanent atunci când supravieţuitorii muritori vor atinge dezvoltarea intelectuală şi spirituală necesare. Înainte de a părăsi lumile palat, ascenderii muritori au toţi aliaţi serafici permanenţi. Acest grup de spirite slujitoare va fi discutat în capitolele referitoare la Urantia.
39:8.7 (441.1) Îngerii nu pot să plece de la nivelul uman pentru a-l atinge pe Dumnezeu, căci ei sunt creaţi „puţin mai sus decât voi”; însă lucrurile au fost atât de înţelept aranjate încât, deşi ei nu pot cu nici un chip să pornească chiar de la baza existenţei, din ţinuturile spirituale cele mai de joase ale existenţei muritoare, ei se pot coborî la creaturile care chiar pornesc de jos de tot şi le pot călăuzi pas cu pas, de la o lume la alta, până la porţile Havonei. Atunci când ascenderii muritori părăsesc Uversa pentru a înainta pe cercurile Havonei, păzitorii care le-au fost ataşaţi după viaţa lor în trup îşi iau rămas bun temporar de la asociaţii lor pelerini şi pleacă pe Serafington, destinaţia îngerilor marelui univers. Aceşti păzitori vor încerca să străbată cele şapte cercuri de lumină serafică şi vor ajunge acolo indubitabil.
39:8.8 (441.2) Mulţi dintre aceşti serafimi desemnaţi ca păzitori ai destinului pe parcursul vieţii materiale, însă nu toţi, îi însoţesc pe asociaţii lor muritori prin cercurile Havonei, şi alţi câţiva serafimi trec prin circuitele universului central într-un mod care este în întregime diferit de ascensiunea muritorilor. Însă, oricare ar fi traseul lor ascensional, toţi serafimii evolutivi traversează Serafingtonul, şi cea mai mare parte trec prin această experienţă mai degrabă decât prin circuitele Havonei.
39:8.9 (441.3) Serafingtonul este sfera de destinaţie a îngerilor, iar ajungerea în această lume este în întregime diferită de experienţele pelerinilor muritori pe Ascendington. Îngerii nu sunt absolut siguri de viitorul lor etern înainte de a fi atins Serafingtonul. Nu s-a auzit niciodată ca vreunui înger care a atins Serafingtonul să se fi rătăcit; păcatul nu va găsi niciodată răspuns în inima unui serafim desăvârşit.
39:8.10 (441.4) Absolvenţii Serafingtonului primesc misiuni diverse: păzitorii Destinului, având experienţa cercurilor Havonei, intră de obicei într-un Corp al Finalitarilor Muritori. Alţi păzitori, după ce au fost trecuţi prin probele de separare Havoniană, se alătură adesea în Paradis asociaţilor lor muritori; unii dintre ei devin asociaţii permanenţi ai finalitarilor muritori, în timp ce alţii intră în diversele corpuri finalitare nemuritoare, şi mulţi dintre ei sunt reuniţi în Corpul de Desăvârşire Serafic.
39:9.1 (441.5) După ce au ajuns la Tatăl spiritelor şi au fost admişi în serviciul serafic de împlinire, îngerii sunt uneori trimişi să slujească lumile statornicite în lumină şi viaţă. Ei obţin ataşarea pe lângă înaltele fiinţe trinitizate ale universurilor şi pe lângă serviciile exaltate ale Paradisului şi Havonei. Aceşti serafimi ai universurilor locale au compensat prin experienţă diferenţa de potenţial divin care îi separa anterior de spiritele slujitoare ale universului central şi ale suprauniversurilor. Îngerii Corpul de Desăvârşire Serafic servesc în calitate de asociaţi ai seconafimilor suprauniversali şi ca asistenţi ai supernafimilor înaltelor ordine ale Paradisului şi ale Havonei. Pentru aceşti îngeri, cariera timpului este finită; de acum şi pentru totdeauna ei sunt servitorii lui Dumnezeu, însoţitorii personalităţilor divine şi perechile finalitarilor Paradisului.
39:9.2 (441.6) Un mare număr de serafimi desăvârşiţi se întorc la universul lor natal pentru a-şi completa slujirea de înzestrare divină cu slujirea de perfecţiune experienţială. Nebadonul este, dacă ar fi să facem o comparaţie, unul dintre cele mai tinere universuri, şi nu numără atât de mulţi îngeri absolvenţi revenind de pe Serafington cât un tărâm mai vechi, însă universul nostru local este înzestrat cu un număr adecvat de serafimi împliniţi, deoarece este semnificativ faptul de a vedea că tărâmurile evolutive vădesc tot mai mult nevoia de serviciile lor, pe măsură ce se apropie de statutul de lumină şi de viaţă. Serafimii desăvârşiţi sunt acum, în majoritate, în serviciul ordinelor supreme de serafimi, însă unii sunt în serviciul fiecăruia dintre celelalte ordine îngereşti. Însăşi lumea voastră beneficiază de slujirea extinsă a douăsprezece grupuri specializate ale Corpului de Desăvârşire Serafic; aceşti serafimi principali de supraveghere planetară îi însoţesc pe lumile locuite pe toţi Prinţii Planetari care sunt proaspăt desemnaţi.
39:9.3 (442.1) Multe căi fascinante de slujire se deschid serafimilor desăvârşiţi. În zilele precedând sosirea lor în Paradis ei năzuiau cu toţii la o sarcină de păzitori ai destinului. În experienţa lor posterioară Paradisului, ei doresc mai ales să servească ca însoţitori de manifestare pe lângă Fiii Paradisului încarnaţi. Ei rămân suprem devotaţi planului universal, lansând creaturile muritoare ale lumilor evolutive pe lunga şi atrăgătoarea călătorie către ţelul paradisiac de divinitate şi de eternitate. Pe parcursul întregii aventuri muritoare pentru de găsire a lui Dumnezeu şi de ajungere la perfecţiunea divină, aceste ajutoare spirituale de împlinire serafică şi fidelele spirite slujitoare ale timpului sunt întotdeauna prietenii voştri şi rămân întotdeauna ajutoarele voastre infailibile.
39:9.4 (442.2) [Prezentat de un Melchizedek acţionând la cererea Şefului Oştirilor Serafice ale Nebadonului.]
Cartea Urantia
Capitolul 40
40:0.1 (443.1) LA FEL ca pentru numeroase grupuri majore de fiinţe universale, au fost revelate şapte clase generale de Fii Ascendenţi ai lui Dumnezeu:
40:0.2 (443.2) 1. Muritori contopiţi cu Tatăl.
40:0.3 (443.3) 2. Muritori contopiţi cu Fiul.
40:0.4 (443.4) 3. Muritori contopiţi cu Spiritul.
40:0.5 (443.5) 4. Serafimi Evolutivi.
40:0.6 (443.6) 5. Fii Materiali Ascendenţi.
40:0.7 (443.7) 6. Medieni Transferaţi.
40:0.8 (443.8) 7. Ajustori Personalizaţi.
40:0.9 (443.9) Povestea acestor fiinţe, de la cei mai umili muritori de origine animală ai lumilor evolutive, până la Ajustorii Personalizaţi ai Tatălui Universal oferă o descriere splendidă a revărsării neîncetate a iubirii divine şi a bunăvoinţei îngăduitoare, de-a lungul tuturor epocilor şi peste toate universurile vastei creaţii a Deităţilor Paradisului.
40:0.10 (443.10) Aceste expuneri au început printr-o descriere a Deităţii şi, grup după grup, povestea a urmat scara universală a fiinţelor vii până la ordinul cel mai umil înzestrat cu potenţialul nemuririi; am fost în trecut un muritor originar al unei lumi evolutive a spaţiului - sunt acum trimis din Salvington pentru a face şi a continua descrierea ţelului etern al dumnezeilor referitor la ordinele ascendente de filiaţie, mai ales cu privire la creaturile muritoare ale timpului şi spaţiului.
40:0.11 (443.11) Cum cea mai mare parte a acestei descrieri va fi consacrată analizării a trei ordine fundamentale de muritori ascendenţi, vom începe prin a studia ordinele nemuritoare de filiaţie ascendentă - cele ale serafimilor, ale Adamilor, ale medienilor şi ale Ajustorilor.
40:1.1 (443.12) Creaturile muritoare de origine animală nu sunt singurele fiinţe care se bucură de privilegiul filiaţiei; oştirile îngereşti împărtăşesc şi ele oportunitatea celestă de a atinge Paradisul. Păzitorii serafici, prin experienţa şi serviciul lor pe lângă muritorii ascendenţi ai timpului, ajung, de asemenea, la statutul de filiaţie ascendentă. Ei ajung în Paradis prin Serafington, şi mulţi dintre ei sunt chiar înrolaţi în Corpul de Finalitate al Muritorilor.
40:1.2 (443.13) Când un înger urcă la înălţimile celeste ale filiaţiei finalitare cu Dumnezeu, pentru el este o înfăptuire magistrală, o împlinire care transcende cu mult împlinirea voastră, prin ajungerea la supravieţuirea eternă datorită planului Fiului Etern şi ajutorului mereu prezent al Ajustorului interior; însă păzitorii serafici, şi câteodată alţi serafimi, ajung de fapt să efectueze asemenea ascensiuni.
40:2.1 (444.1) Fiii Materiali ai lui Dumnezeu sunt creaţi în universul local după Melchizedeki şi asociaţii lor, care sunt toţi clasificaţi ca Fiii descendenţi. Şi este adevărat că Adamii Planetari - Fiii şi Fiicele Materiale ai lumilor evolutive - sunt Fiii descendenţi care se coboară din sferele lor de origine, capitalele sistemelor locale, la lumile locuite.
40:2.2 (444.2) Când un Adam şi o Evă reuşesc în întregime în misiunea lor planetară conjugată de elevatori biologici, ei împărtăşesc destinul locuitorilor lumii lor. Când această lume este stabilizată în stadiile avansate ale luminii şi vieţii, aceşti fideli Fiii şi Fiice Materiali sunt autorizaţi să se elibereze de toate funcţiunile lor administrative planetare. După ce au fost astfel eliberaţi de aventura descendentă, li se permite să se înscrie în registrele universului local ca Fii Materiali deveniţi perfecţi. Tot aşa, când trimiterea lor pe o planetă a fost mult timp întârziată, Fiii Materiali de statut staţionar - cetăţenii sistemelor locale - pot să se retragă din activităţile sferelor statutului lor şi să se înscrie similar ca Fii Materiali deveniţi perfecţi. După aceste formalităţi, Adamii şi Evele eliberaţi sunt acreditaţi ca Fii ascendenţi ai lui Dumnezeu, şi pot începe imediat lunga lor călătorie către Havona şi Paradis, pornind din punctul exact al statutului lor momentan şi al spiritualităţii pe care au atins-o. Ei întreprind această călătorie în compania muritorilor şi a altor Fii ascendenţi, şi o continuă până când l-au găsit pe Dumnezeu şi au înfăptuit serviciul etern al Deităţilor Paradisului în Corpul Finalităţii Muritorilor.
40:3.1 (444.3) La puţin timp după ce o planetă evolutivă a atins epocile intermediare ale luminii şi vieţii sau chiar mai înainte, cele două grupuri de creaturi mediene sunt eliberate de sarcinile lor planetare. Evenimentul are loc, cu toate că medienii sunt privaţi de binefacerile imediate ale manifestărilor planetare ale Fiilor descendenţi ai lui Dumnezeu şi, cu toate că ascensiunea lor către Paradis este mult timp întârziată. Medienii sunt, uneori, mutaţi în majoritate cu verii lor umani în ziua în care templul de lumină coboară din cer şi în care Prinţul Planetar este înălţat la demnitatea de Suveran Planetar. După ce au fost eliberaţi din serviciul lor planetar, cele două ordine de medieni sunt înscrise în universul local ca Fii ascendenţi ai lui Dumnezeu şi încep, imediat, lunga lor ascensiune către Paradis pe căile deja prescrise pentru înaintarea raselor muritoare ale lumilor materiale. Grupul primar este destinat diverselor corpuri finalitare, însă toţi medienii secundari sau adamici sunt dirijaţi pentru a fi înrolaţi în Corpul de Muritori al Finalităţii.
40:4.1 (444.4) Când muritorii timpului nu reuşesc să dobândească supravieţuirea eternă a sufletului lor în asociere planetară cu darul spiritual al Tatălui Universal, această nereuşită nu este niciodată pricinuită, în nici un fel, de vreo neglijare a îndatoririlor, a serviciului, a slujbei sau a devotamentului din partea Ajustorului. Cu prilejul decesului muritorului lor, Veghetorii astfel părăsiţi se întorc pe Divinington şi, ulterior, după judecarea nesupravieţuitorului, ei pot fi retrimişi pe lumile timpului şi spaţiului. Uneori, după servicii repetate de felul acesta, sau ca urmare a unei experienţe neobişnuite, cum ar fi funcţionarea ca Ajustori lăuntrici ai unui Fiu de manifestare încarnat, aceşti Ajustori eficienţi sunt personalizaţi de Tatăl Universal.
40:4.2 (445.1) Ajustorii Personalizaţi sunt fiinţe de un ordin unic şi insondabil. Originar având un statut existenţial şi prepersonal, ei au devenit experienţiali prin participarea la viaţa şi la cariera umililor muritori ai lumilor materiale. Şi cum personalitatea conferită acestor Ajustori ai Gândirii experimentaţi îşi are originea şi izvorul în ajutorul personal şi continuu al Tatălui Universal care îşi revarsă personalitatea experienţială peste creaturilor creaţiei sale, Ajustorii Personalizaţi sunt clasificaţi ca Fii ascendenţi ai lui Dumnezeu şi formează cel mai înalt dintre ordinele de filiaţie de genul acesta.
40:5.1 (445.2) Muritorii reprezintă ultima verigă din lanţul acelor fiinţe numiţi fii ai lui Dumnezeu. Atingerea personală a Fiului Originar şi Etern se transmite printr-o serie de personalizări, tot mai puţin divine şi tot mai umane, până când sunteţi făcuţi conştienţi, pe cale spirituală, de marele adevăr accesibil prin credinţă - filiaţia voastră cu Dumnezeul etern!
40:5.2 (445.3) Similar, printr-o lungă serie de ordine de divinitate descrescătoare şi de umanitate crescătoare, Spiritul Originar şi Infinit se apropie tot mai mult de creaturile care luptă de pe tărâmuri, atingând limita sa de expresie în îngeri, faţă de care aţi fost creaţi puţin inferiori - şi care vă păzesc şi vă îndrumă personal în călătoria de o viaţă a carierei muritoare a timpului.
40:5.3 (445.4) Dumnezeu Tatăl nu se coboară, nu se poate coborî, pentru a stabili un contact personal atât de apropiat cu creaturile ascendente, în număr aproape nelimitat, care populează universul universurilor. Însă Tatăl nu este lipsit de contact personal cu umilele sale creaturi; voi nu aţi fost privaţi de prezenţa divină. Cu toate că Dumnezeu Tatăl nu poate să vă abordeze printr-o manifestare directă a personalităţii sale, el este în voi şi face parte din voi prin identitatea Ajustorilor de Gândire interiori, Veghetorii divini. Astfel, Tatăl, care este cel mai îndepărtat de voi în personalitate şi în spirit, se apropie cel mai mult de voi în circuitul personalităţii şi în contactul spiritual al comuniunii interioare cu sufletele fiicelor şi ale fiilor lui muritori.
40:5.4 (445.5) Identificarea cu Spiritul constituie secretul supravieţuirii personale şi determină destinul ascensiunii spirituale. Ajustorii Gândirii sunt singurele spirite care au un potenţial de fuziune şi care pot să se identifice cu omul pe parcursul vieţii sale încarnate. De aceea muritorii timpului şi ai spaţiului sunt clasificaţi conform relaţiei lor cu Veghetorii de Mister interiori, aceste daruri divine. Această clasificare este după cum urmează:
40:5.5 (445.6) 1. Muritori în care şederea Ajustorului este efemeră sau experienţială.
40:5.6 (445.7) 2. Muritori de tipul celor care nu fuzionează cu Ajustorii.
40:5.7 (445.8) 3. Muritori având potenţialul de a fuziona cu Ajustorul lor.
40:5.8 (445.9) Seria Întâi-muritori în care şederea Ajustorului este trecătoare sau experienţială. Această denumire de serie este temporară pentru orice planetă în evoluţie şi se foloseşte pe parcursul stadiilor primitive ale tuturor lumilor locuite, cu excepţia celor din seria a doua.
40:5.9 (445.10) Muritorii primei serii locuiesc în lumile spaţiului pe parcursul epocilor iniţiale de evoluţie a umanităţii şi conţin tipurile cele mai primitive ale minţii umane. În numeroase lumi asemănătoare Urantiei, înainte de Adam, un mare număr de oameni primitivi de tipurile superioare cele mai înalte au dobândit capacitatea de a supravieţui, însă nu au reuşit să atingă contopirea cu Ajustorul. Pe parcursul unor epoci numeroase, înainte de ridicarea oamenilor la nivelul de voinţă spirituală superioară, Ajustorii ocupă mintea acestor creaturi, pe parcursul scurtei lor vieţi carnale şi, din clipa în care asemenea creaturi cu voinţă sunt locuite de Ajustori, îngerii păzitori ai grupului intră în funcţiune. Muritorii acestei prime serii nu au păzitori personali, însă au păzitori de grup.
40:5.10 (446.1) Un Ajustor experienţial rămâne într-o fiinţă umană primitivă pe toată durat vieţii ei în trup. Ajustorii contribuie mult la avansarea oamenilor primitivi, însă sunt neputincioşi în formarea unor uniuni eterne cu aceşti muritori. Serviciul tranzitoriu al Ajustorilor realizează două lucruri: în primul rând, aceşti Ajustori câştigă o experienţă preţioasă şi efectivă în natura şi în funcţionarea intelectului evolutiv; o experienţă care va fi inestimabilă în vederea unor contacte ulterioare stabilite pe alte lumi, cu fiinţe de o mai înaltă dezvoltare. În al doilea rând, şederea tranzitorie a Ajustorilor contribuie mult la pregătirea subiecţilor lor muritori pentru posibilitatea unei fuziuni ulterioare cu Spiritul. Toate sufletele de acest tip, care îl caută pe Dumnezeu, dobândesc viaţa eternă prin îmbrăţişarea spirituală a Spiritului-Mamă al universului local şi devin astfel muritori ascendenţi supuşi regimului universului local. Multe persoane care au trăit pe Urantia înainte de Adam au fost astfel avansate la lumile palat de pe Satania.
40:5.11 (446.2) Dumnezeii care au poruncit ca omul muritor să se ridice la nivele superioare de inteligenţă spirituală, prin lungi epoci de probe şi de încercării evolutive, iau notă de statutul lui şi de nevoile lui în toate stadiile sale de ascensiune. Ei sunt întotdeauna divin echitabili şi drepţi, manifestând o îngăduinţă fermecătoare în judecăţile lor finale asupra muritorilor luptători din perioadele primitive ale raselor în evoluţie.
40:5.12 (446.3) A doua serie-muritori de tipul celor care nu fuzionează cu Ajustorul lor. Acestea sunt tipuri specializate de fiinţe umane care nu sunt capabile să efectueze o uniune eternă cu Ajustorul lor interior. Faptul că ei sunt clasaţi printre tipurile unul, cu două sau cu trei creiere nu contează în contopirea cu Ajustorul lor, deoarece toţi aceşti muritori sunt înrudiţi. Însă aceste tipuri care nu fuzionează cu Ajustorii lor aparţin unui ordin în întregime diferit şi considerabil modificat de creaturi volitive. Numeroase tipuri de fiinţe care nu respiră intră în această categorie, şi există numeroase alte grupuri care nu fuzionează, în general, cu Ajustorii.
40:5.13 (446.4) La fel ca în prima serie, fiecare membru al acestui grup beneficiază de slujirea unui singur Ajustor pe toată durata vieţii sale încarnate. Pe parcursul vieţii temporale, aceşti Ajustori fac pentru subiecţii pe care îi locuiesc temporar tot ceea ce se face pe celelalte lumi în care muritorii sunt înzestraţi cu un potenţial de fuziune. Muritorii acestei a doua serii sunt adesea locuiţi de Ajustori virgini, însă tipurile umane superioare sunt frecvent în legătură cu Veghetori iscusiţi şi experimentaţi.
40:5.14 (446.5) În planul ascendent de înălţare a creaturilor de origine animală, aceste fiinţe beneficiază de acelaşi serviciu devotat din partea Fiilor lui Dumnezeu ca şi muritorii de tipul urantian. Cooperarea serafimilor cu Ajustorii este asigurată la fel de bine pe planetele de nefuziune ca pe lumile având un potenţial de fuziune; păzitorii destinului îşi fac datoria pe aceste sfere exact la fel ca pe Urantia şi acţionează la fel în momentul supravieţuirii muritorilor, când se produce contopirea sufletului supravieţuitor cu Spiritul.
40:5.15 (446.6) Când veţi întâlni aceste tipuri de muritori modificaţi pe lumile palat, nu veţi încerca nici o dificultate în a comunica cu ei. Ei vorbesc acelaşi limbaj sistemic, însă folosind o tehnică modificată. Aceste fiinţe sunt identice cu cele din ordinul vostru de viaţă de creatură în ceea ce priveşte manifestările spiritului şi ale personalităţii. Ele nu diferă decât prin anumite trăsături fizice, precum şi prin faptul că nu pot fuziona cu Ajustorii Gândirii.
40:5.16 (447.1) Cât despre motivul exact pentru care creaturile de acest tip nu sunt niciodată apte să se contopească cu Ajustorii Tatălui Universal, eu sunt incapabil să vi-l spun. Unii dintre noi înclină să creadă că Purtătorii Vieţii, în eforturile lor de a dezvolta fiinţe apte să menţină existenţa într-un mediu planetar neobişnuit, sunt confruntaţi cu necesitatea de a aduce modificări atât de radicale planului universal privitor la creaturile volitive inteligente, încât devine imposibil, prin inerenţă, să se ajungă la uniunea permanentă cu Ajustorii. Noi am întrebat adesea dacă acest lucru făcea intenţionat sau nu parte din planul ascensiunii, însă nu am găsit răspunsul.
40:5.17 (447.2) Seria a treia- Muritori având potenţial de fuziune cu Ajustorul lor. Toţi muritorii contopiţi cu Tatăl au o origine animală, la fel cu rasele de pe Urantia. Sunt formaţi din muritori cu potenţial de contopire cu Ajustorii şi aparţin tipurilor mono-, bi- şi tri-cerebrale. Urantienii sunt de tip intermediar sau bicerebral. În multe privinţe ei sunt din punct de vedere uman superiori grupurilor monocerebrale, însă net limitaţi faţă de ordinele tricerebrale. Dotarea fizico-cerebrală a acestor trei tipuri nu joacă nici un rol, nici în darul Ajustorilor, nici în serviciul serafic, nici într-o altă fază de slujire spirituală. Diferenţele intelectuale şi spirituale dintre cele trei tipuri cerebrale caracterizează indivizi care sunt, altminteri, întru totul asemănători în înzestrarea mentală şi în potenţialul spiritual. Diferenţa este însă maximă în viaţa temporală, şi tinde să se diminueze pe măsură ce lumile palat sunt străbătute una câte una. Pe baza sediilor sistemelor progresul celor trei tipuri este acelaşi, iar destinul lor final în Paradis este identic.
40:5.18 (447.3) Seriile nenumerotate. Nu este posibil să includem în aceste descrieri totalitatea fascinantelor variaţiuni ale lumilor evolutive. Voi ştiţi că fiecare a zecea lume este o planetă decimală sau experienţială, însă nu ştiţi nimic despre celelalte variante care marchează procesiunea sferelor evolutive. Chiar între ordinele revelate de creaturi vii, precum şi între planetele aceluiaşi grup, diferenţele sunt prea numeroase pentru a fi relatate, însă prezenta expunere clarifică variantele esenţiale în ceea ce priveşte cariera ascensiunii. Or, cariera ascensiunii este factorul cel mai important al întregului studiu referitor la lumile timpului şi spaţiului.
40:5.19 (447.4) În ceea ce priveşte şansele de supravieţuire ale muritorilor, să precizăm odată pentru totdeauna că sufletele aparţinând fiecăreia dintre fazele de existenţă umană vor supravieţui, cu condiţia să manifeste bunăvoinţa de a coopera cu Ajustorul lor interior şi să arate dorinţa lor de a-l găsi pe Dumnezeu şi de a atinge perfecţiunea divină, chiar dacă aceste dorinţe nu reprezintă decât primele slabe licăriri ale înţelegerii primitive a acelei „adevărate lumini, care luminează pe fiecare om care vine pe lume”.
40:6.1 (447.5) Rasele muritoare reprezintă ordinul cel mai de jos al creaţiei inteligente şi personale. Voi, muritorii, sunteţi iubiţi în chip divin, şi fiecare dintre voi poate accepta destinul cert al unei experienţe magnifice, însă voi nu aparţineţi încă, prin natură, ordinului divin; voi sunteţi pe deplin muritori. Imediat ce contopirea cu Ajustorul va avea loc, veţi fi consideraţi printre fiii ascendenţi, însă, înainte de amalgamarea finală a sufletului uman supravieţuitor cu unul dintre tipurile de spirit eterne şi nemuritoare, statutul de muritori ai timpului şi spaţiului este acela de fii ai lui Dumnezeu prin credinţă.
40:6.2 (448.1) Este un fapt solemn şi celest că astfel de creaturi, umile şi materiale, precum fiinţele umane de pe Urantia sunt Fii ai lui Dumnezeu, copiii ai celui Preaînalt prin credinţă. „Priviţi, ce fel de iubire a revărsat Tatăl peste noi, pentru ca noi să fim numiţi Fii ai lui Dumnezeu”. „Tuturor celor care l-au primit, le-a dat puterea de a recunoaşte că ei sunt Fii ai lui Dumnezeu”. Cu toate că „starea voastră viitoare nu este încă aparentă”, de acum „voi sunteţi Fii ai lui Dumnezeu prin credinţă,” deoarece voi nu aţi primit spiritul de robie ca să vă temeţi iar, ci aţi primit spiritul de filiaţie care vă face să strigaţi „Tatăl nostru”. Vorbind în numele Dumnezeului etern, profetul de odinioară a spus: „Chiar şi lor le voi da un loc în casa mea şi un nume mai bun decât acela de fii; le voi da un nume veşnic, un nume care nu se va şterge niciodată”. „Şi pentru că voi sunteţi fii, Dumnezeu a trimis spiritul Fiului său în inima voastră”.
40:6.3 (448.2) Toate lumile evolutive locuite de muritori adăpostesc fii ai lui Dumnezeu prin credinţă, fii de har şi de compătimire, fiinţe muritoare aparţinând familiei divine, numiţi prin urmare fii ai lui Dumnezeu. Muritorii de pe Urantia au dreptul de a se considera drept fii ai lui Dumnezeu din următoarele motive:
40:6.4 (448.3) 1. Voi sunteţi fii de făgăduinţă spirituală, fii prin credinţă. Aţi acceptat statutul de filiaţie, credeţi în realitatea filiaţiei voastre cu Dumnezeu şi astfel ea devine veşnic reală.
40:6.5 (448.4) 2. Un Fiu Creator al lui Dumnezeu a devenit unul de-al vostru; el a devenit fratele vostru geamăn; iar dacă în spirit voi deveniţi cu adevărat fraţi prin înrudire cu Cristos, victoriosul Mihail, atunci trebuie ca şi în spirit să fiţi fii ai Tatălui pe care îl aveţi în comun - Tatăl tuturor, Tatăl Universal însuşi.
40:6.6 (448.5) 3. Voi sunteţi fii deoarece spiritul unui fiu a fost revărsat peste voi, a fost liber şi sigur revărsat peste toate rasele de pe Urantia. Acest spirit vă atrage veşnic către Fiul divin, care este sursa lui, şi către Tatăl Paradisului, care este sursa acelui Fiu divin.
40:6.7 (448.6) 4. Din liberul său arbitru divin, Tatăl Universal v-a dat personalitatea voastră de creatură. Aţi fost înzestraţi cu o măsură a acelei spontaneităţi divine acţiune liberă pe care Dumnezeu o împărtăşeşte cu toţi cei care pot deveni fiii săi.
40:6.8 (448.7) 5. Un fragment al Tatălui Universal locuieşte în voi, ceea ce vă leagă astfel direct de Tatăl divin al tuturor Fiilor lui Dumnezeu.
40:7.1 (448.8) Trimiterea Ajustorilor, prezenţa lor interioară, este într-adevăr unul dintre misterele insondabile ale Dumnezeului Tată. Aceste fragmente ale naturii divine a Tatălui Universal aduc cu ele potenţialul de nemurire al creaturilor. Ajustorii sunt spirite nemuritoare, şi uniunea cu ei conferă viaţă eternă sufletului muritorului contopit.
40:7.2 (448.9) Propriile voastre rase de muritori supravieţuitori aparţin acestui grup de Fii ascendenţi ai lui Dumnezeu. Voi sunteţi astăzi fii planetari, creaturi evolutive derivate din implanturile Purtătorilor Vieţii şi modificate de influxul vieţii Adamice; voi nu sunteţi încă fii ascendenţi, însă sunteţi, în mod real, fii înzestraţi cu potenţialul ascensiunii - chiar şi până pe culmile cele mai înalte ale înfăptuirii de glorie şi de divinitate. Şi voi puteţi atinge acest statut de filiaţie ascendentă prin credinţă şi prin cooperarea liber acceptată cu activităţile spiritualizatoare ale Ajustorului interior. Atunci când veţi fi contopiţi, definitiv şi pentru totdeauna, cu Ajustorul vostru, când amândoi veţi fi doar unul, aşa cum Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului sunt una în Cristos Mihail, atunci veţi fi devenit, în realitate, fii ascendenţi ai lui Dumnezeu.
40:7.3 (449.1) Nu intră în sarcina mea să ofer detaliile de realizare a slujirii interioare a Ajustorilor pe o planetă evolutivă de probare; elaborarea acestui mare adevăr îmbrăţişează întreaga voastră carieră. Menţionez, cu toate acestea, anumite funcţiuni ale Ajustorilor, pentru a realiza o expunere completă referitoare la muritorii contopiţi cu Ajustorii. Aceste fragmente interioare ale lui Dumnezeu locuiesc în fiinţele din ordinul vostru încă din primele zile ale existenţei voastre fizice apoi de-a lungul întregii voastre cariere ascendente în Nebadon şi în Orvonton şi, în cele din urmă, prin Havona până în Paradis. Pe urmă, în aventura eternă, acest acelaşi Ajustor este unit cu voi şi face parte din voi.
40:7.4 (449.2) Noi ne referim aici la muritorii care au primit de la Tatăl Universal porunca „Fiţi perfecţi, aşa cum eu însumi sunt perfect”. Tatăl s-a revărsat peste voi şi a pus propriul său spirit în voi. De aceea el cere de la voi o perfecţiune ultimă. Descrierea urcuşului uman, de la sferele muritoare ale timpului până la tărâmurile divine ale eternităţii, constituie o descriere care stârneşte curiozitatea, însă care nu face parte din misiunea mea. Totuşi, această aventură celestă ar trebui să fie supremul obiect de studiu pentru omul muritor.
40:7.5 (449.3) Contopirea cu un fragment al Tatălui Universal echivalează cu o validare divină a ajungerii finale în Paradis, şi aceşti muritori contopiţi cu Ajustorul lor formează singura clasă de fiinţe umane dintre care toate traversează circuitele Havonei şi îl găsesc pe Dumnezeu în Paradis. Pentru muritorul contopit cu Ajustorul, cariera de servire universală este larg deschisă. Gândiţi-vă la demnitatea destinului şi la măreţia împlinirii care vă aşteaptă pe fiecare! Apreciaţi voi pe deplin ceea ce s-a făcut pentru voi? Înţelegeţi voi oare măreţia nivelelor de înfăptuire eternă care se aştern în faţa voastră - voi, care vă târâţi picioarele pe umila cale a vieţii prin ceea ce numiţi „vale a lacrimilor”?
40:8.1 (449.4) În timp ce practic toţi muritorii supravieţuitori sunt contopiţi cu Ajustorul lor pe una dintre lumile palat, sau de la sosirea lor pe sferele morontiale superioare, există anumite cazuri în care contopirea este întârziată, iar respectivii nu încearcă siguranţa finală a supravieţuirii înainte de a fi atins ultimele lumi educative ale cartierului general al universului; şi unii dintre aceşti muritori, candidaţi la viaţa fără sfârşit, nu reuşesc absolut deloc să atingă contopirea de identitate cu Ajustorul lor fidel.
40:8.2 (449.5) Aceşti muritori au fost socotiţi demni de supravieţuire de către autorităţile de judecată, şi chiar şi Ajustorii lor au contribuit, prin revenirea lor din Divinington, la urcarea lor la lumile palat. Aceste fiinţe s-au ridicat străbătând un sistem, o constelaţie şi lumile educative ale circuitului Salvingtonului; ele au beneficiat de „şaptezeci de ori câte şapte” prilejuri de contopire şi încă n-au fost în stare să atingă unitatea cu Ajustorul lor.
40:8.3 (449.6) Atunci când se pare că o dificultate de sincronizare împiedică contopirea cu Tatăl, se reunesc arbitrii de supravieţuire ai Fiului Creator, iar când membrii acestui tribunal de anchetă, sancţionaţi de un reprezentant personal al Celor Îmbătrâniţi de Zile, decid că nu se poate descoperi nici o vină imputabilă muritorului ascendent pentru a nu fi reuşit să atingă contopirea, ei certifică aceasta în registrele universului local şi transmit cum se cuvine concluziile lor Celor Îmbătrâniţi de Zile. Ajustorul interior se întoarce atunci imediat pe Divinington pentru a fi confirmat de Veghetorii Personalizaţi. Odată ce această plecare a avut loc, muritorul morontial este imediat contopit cu un dar individualizat al spiritului Fiului Creator.
40:8.4 (450.1) Aşa cum sferele morontiale ale Nebadonului sunt împărţite cu muritori contopiţi cu Spiritul, tot astfel aceste creaturi contopite cu Fiul împart serviciile Orvontonului cu fraţii lor contopiţi cu un Ajustor, care călătoresc interior către în depărtata Insulă a Paradisului. Aceste creaturi sunt cu adevărat fraţii voştri şi voi vă veţi bucura mult de asocierea cu ei la trecerea prin lumile de instruire ale suprauniversurilor.
40:8.5 (450.2) Muritorii contopiţi cu Fiul formează un grup numeros; există mai puţin de un milion în suprauniversul Orvontonului. Ei sunt, în toate privinţele, egalii asociaţilor lor contopiţi cu Ajustorul, atâta doar că aceştia din urmă au destinul de a rămâne permanent în Paradis. Ei merg frecvent în Paradis, în misiune suprauniversală, însă rareori rămân permanent acolo, căci clasa lor este limitată la suprauniversul lor nativ.
40:9.1 (450.3) Muritorii ascendenţi contopiţi cu Spiritul nu sunt personalităţi ale celei de a Treia Surse; ei sunt incluşi în circuitul personalităţii Tatălui, însă s-au contopit cu individualizările de spirit premental ale cele de a Treia Surse-Centru. O astfel de contopire cu Spiritul nu intervine niciodată pe parcursul vieţii materiale; ea nu are loc decât în epoca în care muritorul se trezeşte în starea morontială pe lumile palat. Nu există nici o supraimpunere în experienţa contopirii; creaturile volitive sunt contopite cu Spiritul, cu Fiul sau cu Tatăl. Cele care s-au contopit cu Ajustorul, adică cu Tatăl, nu fuzionează niciodată cu Spiritul, nici cu Fiul.
40:9.2 (450.4) Faptul că creaturile muritoare de acest tip nu sunt candidate la contopirea cu Ajustorii nu împiedică pe Ajustori să locuiască în ele pe parcursul vieţii lor încarnate. Ajustorii lucrează, desigur, în mintea acestor fiinţe pe parcursul vieţii lor materiale, însă nu se unifică niciodată pentru totdeauna cu sufletul elevilor lor. Pe parcursul acestei şederi temporare, Ajustorii clădesc aceeaşi contrapondere spirituală a naturii muritoare - sufletul - ca aceea pe care o clădesc pentru candidaţii la contopirea cu ei. Până în epoca morţii fizice, munca Ajustorilor este în întregime asemănătoare funcţiunii lor în propriile voastre rase, însă după disoluţia prin moarte, Ajustorii pleacă pentru totdeauna de la aceşti candidaţi la contopirea cu Spiritul. Ei merg atunci direct pe Divinington, cartier general al tuturor Veghetorilor divini, pentru a aştepta aici noile sarcini ale ordinului lor.
40:9.3 (450.5) Când aceşti supravieţuitori adormiţi sunt repersonalizaţi pe lumile palat, locul Ajustorilor plecaţi este luat de o individualizare a Spiritului, Divina Slujitoare, reprezentantă a Spiritului Infinit în universul local respectiv. Această infuziune a spiritului face din aceste creaturi supravieţuitoare muritori contopiţi cu Spiritul. Asemenea fiinţe sunt egalii voştri în toate privinţele, în minte şi în spirit, şi cu adevărat contemporanii voştri, împărţind sferele morontiale şi cele ale locuinţelor în comun cu ordinele voastre de candidaţi la contopire şi cu cei care vor fuziona cu Fiul.
40:9.4 (450.6) Există, cu toate acestea, o particularitate care îi diferenţiază pe muritorii contopiţi cu Spiritul de fraţii lor ascendenţi. Memoria muritoare a experienţei umane pe lumile materiale de origine supravieţuieşte morţii trupului, deoarece Ajustorii interiori au dobândit o contrapondere spirituală, transcrierea evenimentelor vieţii umane care au prezentat o semnificaţie spirituală. Pentru muritorii contopiţi cu Spiritul nu există mecanism prin care memoria umană să poată persista. Transcrierile memoriei Ajustorilor sunt complete şi intacte, însă aceste achiziţii sunt proprietatea experienţială a Ajustorilor plecaţi; ele nu sunt la dispoziţia creaturilor pe care le-au locuit ei înainte. Acestea se trezesc, deci, în sălile de reînviere ale sferelor morontiale ale Nebadonului, ca şi cum ar fi fost nou create, fără a avea conştiinţa unei existenţe anterioare.
40:9.5 (451.1) Aceşti copii ai universului local sunt capabili să recupereze o mare parte a experienţei lor anterioare din memoria umană, dacă aceasta le este povestită de serafimii şi heruvimii asociaţi, precum şi prin consultarea arhivelor carierei lor muritoare clasate de îngerii înregistratori. Ei pot să o facă cu o încredinţare indiscutabilă deoarece, cu toate că nu îşi amintesc evenimentele pământeşti, sufletele supravieţuitoare care au o origine experienţială în viaţa materială şi muritoare au o sensibilitate de recunoaştere experienţială reziduală la evenimentele uitate din experienţa lor trecută.
40:9.6 (451.2) Când unui muritor contopit cu Spiritul i se povestesc evenimentele uitate ale experienţei sale trecute, în sufletul (identitatea) acestui supravieţuitor se produce o reacţie imediată de recunoaştere experienţială, care conferă imediat evenimentului întâlnit nuanţa emoţională a realităţii şi calitatea intelectuală a faptului. Această dublă sensibilitate constituie reconstrucţia, recunoaşterea şi validarea unei faţete uitate a experienţei muritorului.
40:9.7 (451.3) Chiar şi la candidaţii la contopire cu Ajustorul, singurele experienţe umane care ar prezenta o valoare spirituală sunt proprietatea comună a muritorului supravieţuitor şi a Ajustorului revenit şi sunt deci, imediat, rememorate după supravieţuirea muritorului. În ceea ce priveşte evenimentele care erau lipsite de semnificaţie spirituală, chiar şi cei contopiţi cu Ajustorul trebuie să se bazeze pe atributul recunoaşterii prin sensibilitate din sufletul supravieţuitor. Or, orice eveniment poate avea o valoare spirituală pentru un muritor, fără a avea nici una pentru altul. Este, deci, posibil pentru un grup de ascenderi contemporani, venind de pe aceeaşi planetă, să pună în comun rezerva lor de evenimente reamintite de către Ajustor şi să reconstituie astfel întreaga experienţă pe care au făcut-o împreună, şi care a avut o valoare spirituală în viaţa unuia dintre ei.
40:9.8 (451.4) Noi cunoaştem destul de bine tehnicile de reconstituire a amintirilor, însă nu pricepem tehnica de recunoaştere a personalităţii. Personalităţile care au fost odată asociate au una pentru alta o sensibilitate cu totul independentă de operaţiunile memoriei; şi, cu toate acestea, memoria însăşi şi tehnicile ei de reconstituire sunt necesare pentru a conferi acestei sensibilităţi personale reciproce plenitudinea recunoaşterii.
40:9.9 (451.5) Un supravieţuitor contopit cu Spiritul poate astfel afla mult despre viaţa sa încarnată trecută, revizitând lumea sa de nativitate ulterior dispensaţiei planetare în cursul căreia a trăit. Acestor copii contopiţi cu Spiritul li se dă posibilitatea de a se bucura de aceste oportunităţi de investigare a carierei lor umane întrucât ei sunt, în general, limitaţi la serviciul universului local. Ei nu împărtăşesc destinul vostru înalt şi exaltat în Corpul de Finalitate al Paradisului; doar muritorii contopiţi cu Ajustorul precum şi alte fiinţe ascendente, special îmbrăţişate, sunt reunite în rândurile celor care aşteaptă aventura eternă a Deităţii. Muritorii contopiţi cu Spiritul sunt cetăţenii permanenţi ai universurilor locale; ei pot aspira la destinul Paradisului, însă fără a putea să fie siguri de el. În Nebadon, căminul lor universal este al optulea grup de lumi înconjurând Salvingtonul, un cer de destinaţie a cărui natură şi poziţie seamănă mult cu cele care sunt descrise de tradiţiile planetare ale Urantiei.
40:10.1 (452.1) În general vorbind, muritorii contopiţi cu Spiritul sunt cantonaţi într-un univers local; supravieţuitorii contopiţi cu Fiul sunt îngrădiţi într-un supraunivers; muritorii contopiţi cu Ajustorul sunt destinaţi să străbată universul universurilor. Spiritele care fuzionează cu muritorii urcă întotdeauna la nivelul lor de origine; aceste entităţi spirituale se întorc neabătut la sfera sursei lor primordiale.
40:10.2 (452.2) Muritorii contopiţi cu Spiritul aparţin universului local; ei nu se ridică, în general, dincolo de limitele domeniului lor natal, dincolo de frontierele câmpului spaţial al spiritului care îi impregnează. Ascenderii contopiţi cu Spiritul urcă parţial la sursa care le-a dat spiritul, pentru că, la fel cum Spiritul Adevărului al unui Fiu Creator se focalizează în Divina Slujitoare asociată, tot astfel „spiritul său de manifestare” est implementat în Spiritele Reflexive ale universurilor superioare. Aceste relaţii spirituale între nivelele universale locale şi nivelele suprauniversale ale Dumnezeului Septuplu sunt foarte greu de explicat, însă nu şi greu de distins, deoarece ele sunt revelate în mod negreşit la copiii Spiritelor Reflexive - Vocile secorafice ale Fiilor Creatori. Ajustorul Gândirii, venind de la Tatăl din Paradis, nu se opreşte niciodată până când fiul muritor nu se va afla faţă în faţă cu Dumnezeul etern.
40:10.3 (452.3) Variabila misterioasă în tehnica asociativă prin care o fiinţă muritoare nu fuzionează sau nu poate fuziona pe vecie cu Ajustorul său de Gândire interior poate părea că denotă o fisură în planul de ascensiune. Fuziunile cu Fiul sau cu Spiritul, considerate superficial, seamănă cu nişte compensaţii ale unor eşecuri inexplicabile în anumite detalii ale planului de atingere a Paradisului. Însă orice concluzie de felul acesta este greşită. Suntem învăţaţi că toate aceste evenimente se derulează supunându-se legilor stabilite de Conducătorii Supremi ai Universului.
40:10.4 (452.4) Noi am analizat această problemă şi ajuns la concluzia indubitabilă că trimiterea tuturor muritorilor către un destin ultim în Paradis ar fi inechitabilă pentru universurile spaţio-temporale. În realitate, tribunalele Fiilor Creatori şi ale Celor Îmbătrâniţi de Zile ar depinde atunci în întregime de serviciile personalităţilor în tranzit către domeniile superioare. Şi pare a fi cât se poate de just ca guvernele universurilor locale şi ale suprauniversurilor să fie, fiecare în parte, prevăzute cu un grup permanent de cetăţenie ascendentă, şi ca funcţiunile acestor administratori să fie îmbogăţite de eforturile anumitor grupuri de muritori glorificaţi având statut permanent şi formând complementele evolutive ale abandonterilor şi ale susaţiilor. Or, este cu totul evident că prezentul plan de ascensiune oferă tocmai administraţiilor timpului-spaţiu aceste grupe de creaturi ascendente. Noi ne-am întrebat de nenumărate ori: reprezintă oare toate acestea o parte intenţională a planurilor infinit de înţelepte ale Arhitecţilor Universului Principal concepute pentru a le asigura Fiilor Creatori şi Celor Îmbătrâniţi de Zile o populaţie ascendentă permanentă de ordine evoluate de cetăţenie care vor deveni tot mai competente să conducă treburile acestor domenii în epocile ce au să vină ale universului?
40:10.5 (452.5) Faptul că destinele muritoare variază astfel nu dovedeşte în nici un fel că unul dintre ele este mai mare sau mai mic decât celălalt, ci pur şi simplu că ele diferă. Ascenderii contopiţi cu Ajustorul au, într-adevăr, o mare şi strălucitoare carieră de finalitari, aşternându-se în faţa lor în eternul viitor, însă asta nu înseamnă că ei sunt preferaţi fraţilor lor ascendenţi. Nu există nici un favoritism, nimic arbitrar în operaţiunea selectivă a planului divin de supravieţuire a muritorilor.
40:10.6 (453.1) În timp ce finalitarii contopiţi cu Ajustorul beneficiază în mod vădit de ocazii mai ample de a servi, faptul de a atinge acest scop îi exclude automat de la şansa de a participa la lupta milenară a unui univers sau a unui supraunivers, de la epocile cele mai primitive şi cele mai puţin stabile până la epocile posterioare şi bine stabilite în care este atinsă o perfecţiune relativă. Finalitarii dobândesc o vastă şi minunată experienţă de serviciu tranzitoriu în cele şapte segmente ale marelui univers, însă ei nu dobândesc, în general, cunoaşterea intimă a unui univers dat, cunoaştere care îi caracterizează chiar şi acum pe veteranii Corpului de Desăvârşire a Nebadonului contopiţi cu Spiritul. Aceştia beneficiază de prilejul de a asista la procesiunea ascendentă a epocilor planetare care se derulează una câte una, pe zece milioane de lumi locuite. Pe parcursul fidelelor servicii ale acestor cetăţeni ai universului local, experienţele se adaugă experienţelor până când, în plenitudinea timpurilor, se coace înalta înţelepciune generată de experienţa focalizată - înţelepciunea autoritară- ceea ce este în sine un factor vital pentru stabilizarea oricărui univers local.
40:10.7 (453.2) Destinul celor contopiţi cu Spiritul are paralela lui în muritorii contopiţi cu Fiul care au atins statutul rezidenţial pe Uversa. Unele dintre aceste fiinţe datează din primele timpuri ale Orvontonului. Ele reprezintă un corp ce creşte lent, cu o înţelepciune tot mai adânc pătrunzătoare, care îşi aduce contribuţia prin servicii tot mai mari la bunăstarea şi stabilizarea definitivă a celui de al şaptelea supraunivers.
40:10.8 (453.3) Noi nu ştim care va fi destinul acestor ordine staţionare de cetăţenie ale unui univers local şi ale suprauniversului, însă este cu totul posibil ca în momentul în care finalitarii Paradisului vor explora frontierele în expansiune ale divinităţii în sistemele planetare ale primului nivel de spaţiu exterior, fraţii lor de luptă evolutivă ascendentă contopiţi cu Fiul sau cu Spiritul vor contribui într-un mod corespunzător la menţinerea echilibrului experienţial al suprauniversurilor devenite perfecte. În acelaşi timp, ei vor fi gata să primească, la sosirea lui, curentul de pelerini care ar putea în acel viitor îndepărtat să se verse către Paradis, prin Orvonton şi prin creaţiile sale surori, ca un vast torent, căutând spiritul, venind din galaxiile în prezent neexplorate şi nelocuite ale spaţiului exterior.
40:10.9 (453.4) Deşi majoritatea fiinţelor care fuzionează cu Spiritul servesc în permanenţă ca cetăţeni ai universurilor locale, nu toate fac astfel. Dacă o fază a slujirii lor în universul local ar cere prezenţa lor în supraunivers, asupra acestor cetăţeni s-ar opera transformările care să le permită să se ducă în universul superior; iar la sosirea Păzitorilor Celeşti, cu ordinul de a-i prezenta în faţa tribunalelor Celor Îmbătrâniţi de Zile, aceşti muritori contopiţi cu Spiritul ar urca în capitala suprauniversului pentru a nu mai reveni niciodată. Ei devin atunci elevii suprauniversului, şi vor servi permanent ca asistenţi ai Păzitorilor Celeşti, în afară de un mic număr care, la rândul lor, sunt chemaţi în serviciul Paradisului şi al Havonei.
40:10.10 (453.5) La fel ca fraţii lor contopiţi cu Spiritul, cei contopiţi cu Fiul nu traversează Havona şi nu ating Paradisul decât dacă au suferit anumite transformări modificatoare ale fiinţei lor. Din raţiuni bune şi suficiente, aceste schimbări au fost efectuate în anumiţi supravieţuitori contopiţi cu Fiul, şi aceste fiinţe ale timpului au să fie întâlnite, din timp în timp, pe cele şapte circuite ale universului central. Aşa se face că un anumit număr de muritori contopiţi cu Fiul sau cu Spiritul urcă efectiv în Paradis şi ating efectiv un ţel echivalent, în multe privinţe, cu cel care îi aşteaptă pe muritorii contopiţi cu Tatăl.
40:10.11 (453.6) Muritorii contopiţi cu Tatăl sunt finalitarii potenţiali; scopul lor este de a atinge Tatăl Universal şi chiar îl ating, însă în perspectiva prezentei epoci a universului, finalitarii, ca atare, nu sunt în punctul ultim al destinului lor. Ei rămân creaturi nedesăvârşite - spirite de al şaselea stadiu - deci fără activitate în domeniile evolutive ale statutului care îl precedă pe acela al luminii şi al vieţii.
40:10.12 (454.1) Atunci când un finalitar muritor este îmbrăţişat de Trinitate - când devine un Fiu Trinitizat, de exemplu un Puternic Mesager - acest finalitar şi-a împlinit destinul, cel puţin pentru prezenta vârstă a universului. Mai exact, este posibil ca Puternicii Mesageri şi tovarăşii lor să nu fie spirite de al şaptelea stadiu, însă, pe lângă alte lucruri, îmbrăţişarea Trinităţii îi înzestrează cu tot ceea ce un finalitar va atinge într-o bună zi ca spirit de al şaptelea stadiu. După ce au fost trinitizaţi, muritorii contopiţi cu Fiul sau cu Spiritul trec prin experienţa Paradisului cu ascenderii contopiţi cu Ajustorul şi ei sunt atunci identici în toate chestiunile referitoare la administrarea suprauniversală. Aceşti Fii de Selecţie sau de Desăvârşire Trinitizaţi sunt, cel puţin pentru moment, creaturi desăvârşite, în contrast cu finalitarii, care sunt în prezent creaturi nedesăvârşite.
40:10.13 (454.2) În ultimă analiză, este deci mai degrabă impropriu să folosim termenii „mai mare” şi „mai mic” când comparăm destinele ordinelor ascendente de filiaţie. Toţi aceşti fii ai lui Dumnezeu împărtăşesc paternitatea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îi iubeşte pe fiecare dintre fiii săi creaţi. El nu se referă la destinele ascendente sau la creaturile susceptibile să atingă aceste destine. Tatăl îi iubeşte pe fiecare dintre fiii săi, şi această afecţiune nu este mai puţin adevărată, sfântă, divină, nelimitată, eternă şi unică - o iubire revărsată numai peste acest fiu şi peste acel fiu, individual, personal şi exclusiv. Iar o astfel de iubire eclipsează total toate celelalte fapte. Filiaţia este relaţia supremă dintre creatură şi Creator.
40:10.14 (454.3) Ca muritori puteţi acum recunoaşte locul vostru în familia filiaţiei divine, şi puteţi începe să simţiţi obligaţia de a vă folosi de avantajele atât de liber acordate de planul Paradisului pentru supravieţuirea muritorilor, plan care a fost atât de înnobilat şi de iluminat de experienţa vieţii unui Fiu de manifestare. S-au acordat toate înlesnirile şi toate puterile pentru a asigura înfăptuirii voastre ultime, atingerea ţelului paradisiac de perfecţiune divină.
40:10.15 (454.4) [Prezentat de un Puternic Mesager temporar ataşat statului major al lui Gabriel din Salvington.]
Cartea Urantia
Capitolul 41
41:0.1 (455.1) FENOMENUL spaţial caracteristic care distinge fiecare creaţie locală de celelalte este prezenţa Spiritului Creativ. Tot Nebadonul este cu siguranţă impregnat de prezenţa spaţială a Divinei Slujitoare a Salvingtonului, iar această prezenţă ia, la fel de sigur, sfârşit la frontierele exterioare ale universului nostru local. Nebadonul este spaţiul impregnat de Spiritul-Mamă al universului nostru local. Ceea ce se întinde dincolo de această prezenţă de spirit a Spiritului-Mamă este exterior Nebadonului, fiind regiunile spaţiale extra-nebadoniene ale suprauniversului Orvontonului - alte universuri locale.
41:0.2 (455.2) Organizarea administrativă a marelui univers arată o diviziune bine împărţită între guvernele universului central, supraunivers şi universurile locale. Aceste diviziuni au paralelele lor astronomice în separarea spaţială a Havonei şi a celor şapte suprauniversuri, însă nu există linii de demarcaţie fizice atât de clare încât să facă să iasă în evidenţă creaţiile locale. Chiar şi sectoarele majore şi minore ale Orvontonului sunt uşor de recunoscut (pentru noi), însă nu este uşor să se identifice frontierele fizice ale universurilor locale. Aceasta ţine de organizarea administrativă a creaţiilor locale, conform anumitor principii creative ce guvernează segmentarea încărcăturii energetice totale a unui supraunivers, în timp ce componentele lor fizice, sferele spaţiului - sorii, insulele întunecate, planetele, etc. - îşi au originea în principal în nebuloase. Or, nebuloasele îşi fac apariţia astronomică conform anumitor planuri precreative (transcendentale) ale Arhitecţilor Maestrului Univers.
41:0.3 (455.3) Domeniul unui univers local poate cuprinde una sau câteva - şi chiar mai multe - nebuloase şi acesta este modul în care asamblarea fizică a Nebadonului provine de la progenitura stelară şi planetară a nebuloasei Andronover şi a altor nebuloase. Sferele Nebadonului au drept antecesori diverse nebuloase, însă ele aveau în comun un anumit minimum de mişcare de spaţiu, care a fost ajustată prin eforturile inteligente ale directorilor de putere, astfel încât să se producă prezentul nostru agregat de corpuri spaţiale. Acest ansamblu călătoreşte dintr-o bucată pe orbitele suprauniversului.
41:0.4 (455.4) Aceasta este alcătuirea norului local de stele al Nebadonului care circulă astăzi pe o orbită tot mai bine stabilită în jurul centrului (situat în Săgetător) sectorului minor al Orvontonului căruia îi aparţine creaţia noastră locală.
41:1.1 (455.5) Nebuloasele spirale şi de altă natură, roţile-mamă ale sferelor spaţiului, sunt pornite de organizatorii de forţei Paradisului. Când evoluţia nebuloasei o face sensibilă la gravitaţie, ei sunt înlocuiţi în funcţiile lor suprauniversale de centrele de putere şi de controlorii fizici, care preiau imediat deplina responsabilitate de a dirija evoluţia fizică a generaţiilor următoare de resturi stelare şi planetare. La sosirea Fiului nostru Creator, această supraveghere fizică a preuniversului Nebadonului a fost imediat coordonată cu planul său de organizare a universului. În interiorul domeniului acestui Fiu Paradisiac al lui Dumnezeu, Centrele Supreme de Putere şi Controlorii Fizici Maestru au colaborat cu Supraveghetorii Puterii Morontiale apăruţi mai târziu şi cu alte entităţi pentru a produce vastul complex de linii de comunicare, de circuite de energie şi de canale de putere care leagă ferm multiplele corpuri spaţiale ale Nebadonului într-o singură unitate administrativă integrată.
41:1.2 (456.1) O sută de Centre Supreme de Putere de al patrulea ordin sunt ataşate permanent universului nostru local. Aceste fiinţe primesc liniile de putere sosind din centrele ternare ale Uversei şi, după ce au coborât intensitatea circuitelor şi le-au modificat, le transmit prin legături centrelor de putere ale constelaţiilor şi sistemelor noastre. Atunci când aceste centre de putere funcţionează în asociere, ele produc sistemul viu de control şi de egalizare care acţionează la menţinerea echilibrului şi la distribuţia energiilor; altfel, acestea ar fi fluctuante şi variabile. Cu toate acestea, centrele de putere nu se preocupă de bulversările energetice pasagere şi locale, cum ar fi petele solare şi perturbările electrice ale sistemului; lumina şi electricitatea nu sunt energiile fundamentale ale spaţiului, ci doar manifestări secundare şi subsidiare.
41:1.3 (456.2) Cele o sută centre de putere ale universului local sunt staţionate pe Salvington, unde funcţionează exact în centrul de energie al acestei sfere. Sferele arhitecturale cum ar fi Salvingtonul, Edentia şi Jerusemul sunt iluminate, încălzite şi alimentate energetic prin metode care le fac în întregime independente de sorii spaţiului. Aceste sfere au fost construite - făcute la comandă - de centrele de putere şi de controlorii fizici şi concepute pentru a exercita o puternică influenţă asupra distribuţiei energiei. Bazându-şi activităţile lor pe aceste puncte focale de control energetic, centrele de putere, prin prezenţa lor vie, orientează şi canalizează energiile fizice ale spaţiului. Şi aceste circuite de energie sunt fundamentale pentru toate fenomenele fizico-materiale şi morontiale spirituale.
41:1.4 (456.3) Zece Centre Supreme de Putere de al cincilea ordin sunt afectate fiecăreia dintre subdiviziunile primare ale Nebadonului, cele o sută de constelaţii. În a voastră, cea a Norlatiadekului, ele nu sunt instalate pe sfera-sediu, ci în centrul enormului sistem stelar care constituie nucleul fizic al constelaţiei. Pe Edentia, există zece controlori maşinali asociaţi şi zece frandalanki care sunt în legătură constantă şi perfectă cu centrele de putere vecine.
41:1.5 (456.4) Un singur Centru Suprem de Putere de al şaselea ordin are postul său exact în centrul de gravitaţie al fiecărui sistem local. În sistemul Sataniei, centrul de putere desemnat ocupă o insulă de spaţiu întunecată situată în centrul astronomic al sistemului. Multe dintre aceste insule întunecate sunt imense dinamuri care mobilizează şi orientează anumite energii ale spaţiului, şi aceste împrejurări naturale sunt eficient utilizate de Centrul de Putere al Sataniei, a cărui masă vie serveşte ca legătură cu centrele superioare, orientând curenţii de putere mai materializată către Controlorii Fizici Principali ai planetelor evolutive ale spaţiului.
41:2.1 (456.5) Controlorii Fizici Principali servesc pe lângă centre de putere din întregul mare univers, însă funcţiunile lor într-un sistem local, cum ar fi Satania, sunt mai uşor de înţeles. Satania este unul dintre cele o sută de sisteme locale care alcătuiesc organizarea administrativă a constelaţiei Norlatiadekului. Există drept vecini imediaţi sistemele Sandmatia, Assuntia, Porogia, Sortoria, Rantulia şi Glantonia. Sistemele Norlatiadekului sunt diferite sub multe aspecte, însă toate sunt evolutive şi progresive, la fel ca Satania.
41:2.2 (457.1) Satania însăşi este compusă din mai mult de şapte mii de grupuri astronomice sau sisteme fizice, din care foarte puţine au avut o origine similară celui al sistemului vostru solar. Centrul astronomic al Sataniei este o imensă insulă întunecată de spaţiu care este situată, împreună cu sferele sale adiacente, nu departe de sediul guvernului sistemului.
41:2.3 (457.2) Cu excepţia prezenţei centrului de putere afectat, supravegherea întregului sistem de energie fizică al Sataniei este centrată pe Jerusem. Un Controlor Fizic Principal staţionează pe această sferă sediu, lucrând în coordonare cu centrul de putere al sistemului. El serveşte ca şef de legătură al inspectorilor de putere, avându-şi sediul în Jerusem şi operând în întregul sistem local.
41:2.4 (457.3) Punerea în circuit şi canalizarea energiei sunt supravegheate de cinci sute de mii de manipulatori de energie vii şi inteligenţi, repartizaţi în întreaga Satania. Prin acţiunea acestor controlori fizici, centrele de putere supraveghetoare deţin controlul complet şi perfect al majorităţii acestor energii fundamentale ale spaţiului, inclusiv emanaţiile globurilor incandescente şi ale sferelor întunecate încărcate de energie. Acest grup de entităţi vii poate mobiliza, transforma, transmuta, manipula şi transmite aproape toate energiile fizice ale spaţiului organizat.
41:2.5 (457.4) Viaţa are o capacitate inerentă de a mobiliza şi a transmuta energia universală. Voi sunteţi familiarizaţi cu acţiunea vieţii vegetale transformând energia materială a luminii în manifestările variate ale regnului vegetal. Voi cunoaşteţi, de asemenea, într-o oarecare măsură, metoda prin care această energie vegetală poate fi convertită în fenomene de activitate animală, însă nu ştiţi practic nimic în ceea ce priveşte tehnica directorilor de putere şi a controlorilor fizici care sunt înzestraţi cu aptitudinea de a mobiliza, transforma, orienta şi concentra multiplele energii ale spaţiului.
41:2.6 (457.5) Aceste fiinţe ale domeniilor energetice nu se ocupă direct de energie în calitate de factor component al creaturilor vii, şi nici măcar de domeniul chimiei fiziologice. Ei se ocupă uneori de preliminariile fizice ale vieţii, de elaborarea sistemelor energetice care pot servi ca vehicule fizice energiilor vii ale organismelor materiale elementare. Într-un anumit sens, controlorii fizici sunt legaţi de manifestările pre-vii ale energiei materiale, tot astfel cum spiritele mentale adjutante se interesează de funcţiunile pre-spirituale ale minţii materiale.
41:2.7 (457.6) Aceste fiinţe inteligente care controlează puterea şi orientează energia trebuie să ajusteze tehnica lor pe fiecare sferă, în funcţie de constituţia şi de arhitectura fizice ale acestei planete. Ei utilizează, fără greşeală, calculele şi deducţiile statelor lor majore respective, de fizicieni şi alţi consilieri tehnici, referitoare la influenţa locală a sorilor foarte calzi şi a altor tipuri de stele supraactivate. Ei trebuie să ţină cont şi de enormii giganţi reci şi întunecaţi ai spaţiului şi de ţinuturile noroase de praf stelar; toate aceste elemente materiale joacă un rol în problemele practice ale manipulării energiei.
41:2.8 (457.7) Controlorii Fizici Principali au responsabilitatea de a supraveghea energia-putere în lumile evolutive locuite, însă nu sunt răspunzători de toate reglementările de energie pe Urantia. Există nenumărate cauze care generează aceste perturbaţii, din care unele ies din domeniul şi controlul conservatorilor fizici. Urantia se găseşte pe traiectul unor energii formidabile; este o mică planetă în circuitul unor mase colosale, iar controlorii locali folosesc uneori un număr enorm de membri din ordinul lor pentru a echilibra aceste linii de energie. Ei reuşesc foarte bine să facă acest lucru cu circuitele fizice ale Sataniei, însă încearcă dificultăţi în izolarea planetei de puternicii curenţi ai Norlatiadekului.
41:3.1 (458.1) Mai mult de două mii de sori scânteietori deversează lumină şi energie în Satania, iar propriul vostru soare este un glob încins mediu. Printre cei treizeci de sori aflaţi cel mai aproape de voi, doar trei sunt mai strălucitori. Directorii de Putere ai Universului declanşează curenţi specializaţi de energie care se deplasează între stelele individuale şi sistemele lor respective. Aceste furnale solare, precum şi giganţii întunecaţi ai spaţiului, servesc drept legături pentru centrele de putere şi pentru controlorii fizici pentru a concentra şi orienta în mod eficient circuitele de energie ale creaţiilor materiale.
41:3.2 (458.2) Sorii Nebadonului nu diferă de cei ai altor universuri. Componenţa materială a tuturor sorilor, a insulelor întunecate, a planetelor, a sateliţilor, şi chiar şi a meteorilor, este absolut identică. Diametrul mediu al sorilor este de aproximativ un milion şase sute de mii de kilometri; acela al globului vostru solar este puţin inferior. Cea mai mare stea a universului, norul stelar al Antaresului, are de patru sute cincizeci de ori diametrul soarelui vostru, şi de şaizeci de milioane de ori volumul său. Însă este suficient loc pentru a găzdui toţi aceşti sori enormi. Prin comparaţie, ei au la fel de mult spaţiu ca o duzină de portocale circulând în interiorul Urantiei, dacă planeta ar fi goală.
41:3.3 (458.3) Când o roată-mamă nebuloasă proiectează sori prea mari, aceştia nu întârzie să se fracţioneze sau să formeze stele duble. La origine, toţi sorii sunt pur gazoşi, cu toate că ei pot exista pasager, mai târziu, în stare semilichidă. Atunci când soarele vostru a atins această stare semilichidă de presiune supergazoasă, el nu era destul de mare pentru a se scinda la ecuator, acesta fiind unul dintre modurile de formare al stelelor duble.
41:3.4 (458.4) Când sferele înflăcărate au mai puţin din a zecea parte a mărimii soarelui vostru, ele se contractă, se condensează, şi se răcesc rapid. Când sorii au mai mult de treizeci de ori mărime sa, sau mai degrabă de treizeci de ori conţinutul său global de materiale efective, aceşti sori se scindează prompt în două corpuri separate, care pot fie să devină centrii unor noi sisteme, fie să rămână prizonierii câmpului lor de gravitaţie reciprocă şi să se învârtă în jurul unui centru comun, conform unui tip de stele duble.
41:3.5 (458.5) Cea mai recentă din exploziile cosmice majore ale Orvontonului a fost extraordinara explozie a unei stele duble a cărei lumină a atins Urantia în 1572. Conflagraţia a fost atât de intensă încât explozia a fost clar vizibilă în plină zi.
41:3.6 (458.6) Stele nu sunt toate solide, însă numeroase stele mai vechi sunt. Unele dintre stelele roşii, care proiectează lumini slabe, au dobândit în centrul enormelor lor mase o densitate pe care am putea-o exprima spunând că, dacă un centimetru cub ar fi transpus pe Urantia, ar cântării o sută şaizeci şi şase de kilograme. Presiunea colosală, însoţită de pierderi de energie circulantă, a avut drept rezultat restrângerea, tot mai mult, a orbitelor unităţilor materiale de bază, până a le face să se apropie acum de starea de condensare electronică. Acest proces de răcire şi contracţie poate să urmeze până în punctul critic limită de explozie a condensării ultimatonice.
41:3.7 (459.1) Cea mai mare parte a sorilor giganţi sunt relativi tineri; cea mai mare parte a stelelor pitice sunt vechi, însă nu toate. Piticele rezultând din coliziuni pot fi foarte tinere şi pot străluci cu o intensă lumină albă, fără a fi cunoscut niciodată stadiul roşu iniţial al strălucirii tinereţii. Sorii foarte tineri şi sorii foarte bătrâni strălucesc de obicei cu o lumină roşie. Tenta portocalie indică o tinereţe relativă sau apropierea de bătrâneţe, însă strălucitoarea lumină albă este semnul unei vieţi adulte, robuste şi îndelungate.
41:3.8 (459.2) Sorii adolescenţi nu trec toţi, cel puţin în mod vizibil, prin stadiul de pulsaţii, însă privind în spaţiu putem observa numeroase stele destul de tinere, ale căror gigantice puseuri respiratorii cer două până la şapte zile pentru a-şi completa ciclul. Propriul vostru soare poartă încă vestigii în descreştere ale puternicelor umflări din perioada tinereţii lui, însă perioada de pulsaţie primitivă de trei zile şi jumătate s-a mărit, pentru a deveni prezentul ciclu de unsprezece ani şi jumătate de pete solare.
41:3.9 (459.3) Stelele variabile au numeroase origini. La anumite stele duble, mareele cauzate de rapidele schimbări de distanţă dintre cele două corpuri care se învârtesc pe orbitele lor, prilejuiesc, de asemenea, fluctuaţii periodice de lumină. Aceste variaţii de gravitaţie produc flăcări regulate şi recurente, la fel cum captarea meteoriţilor produce, prin adăugarea materiei energetice la suprafaţă, o strălucire relativ bruscă, a cărei lumină se atenuează rapid şi lasă soarele să îşi reia strălucirea sa normală. Se întâmplă ca un soare să capteze un curent de meteoriţi într-o linie de opoziţie gravitaţională slabă, şi coliziuni ocazionale cauzează flambările stelare, însă majoritatea acestor fenomene sunt datorate în întregime unor fluctuaţii interne.
41:3.10 (459.4) Într-un grup de stele variabile, perioada de fluctuaţie a luminii depinde direct de luminozitate. Cunoaşterea acestui fapt permite astronomilor să utilizeze aceşti sori ca faruri universale sau puncte de măsură precise pentru a explora mai bine îngrămădirea de stele îndepărtate. Prin această tehnică, este posibil să se măsoare distanţe stelare, cu o mare exactitate, până la mai mult de un milion de ani-lumină distanţă. Metode mai bune pentru a măsura spaţiul şi o tehnică ameliorată a telescoapelor vă vor permite într-o bună zi să decelaţi mai complet cele zece mari diviziuni ale suprauniversului Orvontonului; veţi recunoaşte cel puţin opt dintre aceste imense sectoare ca fiind enorme îngrămădiri de stele destul de simetrice.
41:4.1 (459.5) Masa soarelui vostru este ceva mai mare decât o estimează fizicienii voştri, care o evaluează la aproximativ la o mie opt sute de cvadrilioane de tone (1,8 x 1027). Densitatea sa actuală este aproape o dată şi jumătate aceleia a apei, şi se situează la jumătatea drumului dintre cea a sorilor cei mai denşi şi a stelelor celor mai diluate. Însă soarele vostru nu este nici lichid, nici solid. El este gazos, şi acest lucru este adevărat, în ciuda dificultăţii de a explica cum materia gazoasă poate atinge această densitate, şi chiar densităţi mult mai înalte.
41:4.2 (459.6) Stările gazoasă, lichidă şi solidă sunt dependente de relaţiile atomico-moleculare, însă densitatea este o relaţie dintre spaţiu şi masă. Densitatea variază direct cu cantitatea de masă în spaţiu, şi invers cu cantitatea de spaţiu în masă, de spaţiu dintre nucleele centrale ale materiei şi particulele care se învârt în jurul acestor centri şi, de asemenea, de spaţiu în interiorul acestor particule materiale.
41:4.3 (459.7) Stelele care se răcesc pot fi, în acelaşi timp, gazoase din punct de vedere fizic şi extraordinar de dense. Voi nu cunoaşteţi foarte bine supergazele solare, însă acestea, precum şi forme neobişnuite de materie, explică cum sorii, chiar şi cei nesolizi, pot atinge densităţi egale celei a fierului - aproape densitatea Urantiei - şi, în acelaşi timp, să se găsească într-o stare gazoasă supraîncălzită şi să continue să funcţioneze ca sori. În aceste supergaze dense, atomii sunt extrem de mici, şi conţin puţini electroni. Aceşti sori au pierdut astfel, într-o mare măsură, rezervele lor de energie ultimatonică liberă.
41:4.4 (460.1) Unul dintre sorii foarte apropiaţi de voi, care şi-a început viaţa cu o masă aproape egală celei a voastre, s-a menţinut contractat până nu a mai avut decât mărimea Urantiei, şi a atins o densitate de patruzeci de mii de ori superioară celei a soarelui vostru. Greutatea acestui solid gazos cald-rece este de aproximativ cincizeci şi cinci de kilograme pe centimetru cub, iar acest soare străluceşte încă de o slabă luminozitate roşie, ultima strălucire senilă a unui monarh de lumină muribund.
41:4.5 (460.2) Cu toate acestea, cea mai mare parte a sorilor nu sunt atât de denşi. Unul dintre vecinii voştri apropiaţi are o densitate exact egală celei a atmosferei voastre la nivelul mării. Dacă aţi fi în interiorul acestui soare, nu aţi putea să distingeţi nimic, iar dacă temperatura ar permite, aţi putea penetra majoritatea sorilor care strălucesc pe bolta cerească nocturnă, fără a observa mai multă materie decât percepeţi voi în aerul camerelor voastre pământeşti de fiecare zi.
41:4.6 (460.3) Soarele masiv al Veluntiei, unul dintre cei mai mari ai Orvontonului, este de o mie de ori mai puţin dens decât atmosfera Urantiei. În cazul în care compoziţia sa ar fi asemănătoare celei a atmosferei voastre, şi dacă nu ar fi supraîncălzit, el ar reprezenta un astfel de vid, încât fiinţele umane s-ar sufoca acolo imediat.
41:4.7 (460.4) Un alt gigant al Orvontonului are acum o temperatură periferică de ordinul a o mie şase sute cincizeci de grade. Diametrul său depăşeşte patru sute optzeci de milioane de kilometri, ceea ce oferă din plin loc pentru a găzdui soarele vostru şi orbita actuală a pământului. Cu toate acestea, în ciuda volumului său enorm, de patruzeci de milioane de ori superior celui al soarelui vostru, masa sa nu este decât, aproximativ, de treizeci de ori mai mare. Aceşti imenşi sori au o margine în continuă extindere care aproape că ajunge de la unul până la celălalt.
41:5.1 (460.5) Sorii spaţiului nu sunt foarte denşi, şi acest fapt este dovedit de curenţii continui de energie-lumină care scapă de acolo. O densitate mai elevată ar reţine lumina prin opacitate, până când presiunea energiei luminoase ar atinge punctul de explozie. Trebuie ca presiunea luminii sau a gazului să fie formidabilă în interiorul unui soare pentru a-l duce să emită curenţi de energie capabili să străbată spaţiul de milioane şi milioane de kilometri şi să aducă energie, lumină şi căldură planetelor îndepărtate. O crustă de cinci metri profunzime şi de densitatea Urantiei ar fi suficientă pentru a împiedica emisia de către un soare a tuturor razelor X şi a tuturor energiilor luminoase, până când dezmembrările atomice ar acumula energii, ridicând presiunea internă până în punctul în care ea ar triumfa asupra gravitaţiei printr-o formidabilă explozie către exterior.
41:5.2 (460.6) În prezenţa gazelor propulsive, şi atunci când ea este limitată la înalte temperaturi prin înfundări opace, lumina este puternic explozivă. Lumina există în mod real. După modul în care evaluaţi energia şi puterea pe lumea voastră, lumina solară ar fi economică la două milioane de dolari kilogramul.
41:5.3 (460.7) Interiorul soarelui vostru este un imens generator de raze X. Sorii sunt întreţinuţi din interior prin bombardamentul neîncetat al acestor puternice emanaţii.
41:5.4 (460.8) Sunt necesari mai mult de o jumătate de milion de ani unui electron stimulat de razele X pentru a-şi străbate drumul său de la centrul unui soare mediu până la suprafaţa sa. El va porni în aventura sa spaţială, poate pentru a încălzi o planetă locuită sau poate pentru a fi captat de un meteor sau a participa la naşterea unui atom sau pentru a fi atras de o insulă întunecată a spaţiului puternic încărcată sau pentru a-şi termina zborul său printr-o plonjare finală pe suprafaţa unui soare asemănător celui de pe care a plecat.
41:5.5 (461.1) Razele X din interiorul unui soare încarcă electroni puternic încălziţi şi agitaţi cu energie suficientă pentru a-i trimite în spaţiu, dincolo de mulţimea influenţelor îngrăditoare ale materiei interpuse, şi până la sferele distante ale sistemelor îndepărtate, în ciuda atracţiilor gravitaţionale divergente. Marea energie cinetică necesară pentru a scăpa de controlul gravitaţiei unui soare este suficientă pentru a asigura că raza soarelui va călători fără a-şi pierde viteza, până când va întâlni mase mari de materie. Atunci, ea va fi rapid transformată în căldură, cu eliberarea altor energii.
41:5.6 (461.2) Fie ca lumină, fie sub alte forme, energia se mişcă în linie dreaptă, în zborul său spaţial. Particulele actuale, existând material, traversează spaţiul ca un glonţ. Ele se deplasează în linie dreaptă, neîntreruptă, sau în procesiune, cel puţin atunci când nu sunt influenţate de forţe superioare; dealtfel, ele se supun întotdeauna atracţiei gravitaţionale liniare, inerente maselor materiale şi prezenţe gravitaţiei circulare a Insulei Paradisului.
41:5.7 (461.3) Energia solară poate părea a se propaga în unde, însă acest fapt este datorat acţiunii coexistente a diverselor influenţe. Orice formă înzestrată cu energie organizată se deplasează în linie dreaptă, şi nu în valuri. Prezenţa unei a doua sau a treia forme de energii-forţă poate face ca respectivul curent observat să pară a călători în formaţiuni ondulatorii, tot astfel cum într-o furtună orbitoare, însoţită de vânturi violente, ploaia ar părea uneori să cadă în snopi sau să coboare în valuri. Picăturile cad, totuşi, în procesiune neîntreruptă de linii drepte, însă acţiunea vântului dă aparenţa vizibilă a cortinelor de ploaie şi a valurilor de picături.
41:5.8 (461.4) Acţiunea anumitor energii secundare şi a altor energii nedescoperite, prezente în regiunile spaţiale ale universului vostru local, este astfel încât emanaţiile de lumină solară par a produce fenomene ondulatorii, şi a fi decupate în porţiuni infinitezimale, de o lungime şi de o greutate determinată. Şi, dintr-un punct de vedere practic, acest lucru se petrece în realitate. Voi nu puteţi deloc să speraţi să ajungeţi la o înţelegere mai bună a comportamentului luminii înainte de epoca în care veţi fi dobândit un concept clar al interacţiunii şi al relaţiilor dintre diversele forţe spaţiale şi energii solare operând în regiunile spaţiului Nebadonului. Confuzia voastră prezentă este, de asemenea, cauzată de faptul că nu pricepeţi decât incomplet această problemă, care implică activităţile interasociate ale controlului personal şi impersonal al universului principal - prezenţele, înfăptuirile şi coordonarea Autorului Comun şi a Absolutului Necalificat.
41:6.1 (461.5) Descifrând fenomenele spectrale, trebuie să ne amintim că spaţiul nu este vid şi că, traversându-l, lumina este uneori uşor modificată de diversele forme de energie şi de materie care circulă în întregul spaţiu organizat. Anumite raze, indicând materii necunoscute care apar în spectrul soarelui vostru, sunt datorate unor modificări de elemente binecunoscute, care plutesc în spaţiu sub formă de fulgere, victime atomice ale unor întâlniri violente, pe parcursul luptei elementelor solare. Spaţiul este plin de aceste epave rătăcitoare şi, în special, de sodiu şi de calciu.
41:6.2 (461.6) Calciul este, de fapt, principalul element al impregnării de către materie a întregului spaţiu al Orvontonului. Suprauniversul nostru întreg este presărat cu piatră fin pulverizată. Piatra este, literalmente, materialul de construcţie fundamental pentru planetele şi sferele spaţiului. Norul cosmic, marea manta a spaţiului, este compus, în mare parte, din atomi de calciu modificaţi. Atomul de piatră este unul dintre elementele cele mai răspândite şi cele mai tenace. Nu numai că el suportă ionizarea solară, sciziunea, însă el persistă ca identitate asociabilă chiar după ce a fost bombardat de razele X distrugătoare şi uzat de înaltele temperaturi solare. Calciul posedă o individualitate şi o longevitate superioare celei aparţinând tuturor formelor mai obişnuite de materie.
41:6.3 (462.1) După cum au presupus fizicienii voştri, aceste reziduuri mutilate de calciu solar încalecă literalmente razele de lumină pe distanţe variate, ceea ce facilitează mult răspândirea lor în spaţiu. Cu anumite modificări, atomul de sodiu este, de asemenea, capabil de locomoţie de către lumină şi energie. Realizarea calciului este cu atât mai remarcabilă cu cât masa acestui element este aproape dublă celei a sodiului. Impregnarea spaţiului local de către calciu este datorată faptului că el scapă sub formă modificată din fotosfera solară încălecând, literalmente, razele de soare emise. În ciuda greutăţii sale relative, deoarece el conţine douăzeci de electroni în rotaţie, calciul este cel care, printre toate elementele solare, reuşeşte cel mai bine să scape din interiorul soarelui către domeniile spaţiului. Aceasta explică de ce există pe soare un strat de calciu, o crustă de piatră gazoasă, groasă de zece mii de kilometri, cu toate că nouăsprezece elemente mai uşoare şi numeroase alte elemente mai grele se găsesc dedesubt.
41:6.4 (462.2) La temperaturi solare, calciul este un element activ şi flexibil. Acest atom de piatră are doi electroni agili flotând pe cele două circuite electronice exterioare, care sunt foarte apropiate unul de altul. În lupta atomică, el pierde de la primele începuturi electronul său exterior, după care începe să jongleze magistral cu al nouăsprezecelea electron, între al nouăsprezecelea şi al douăzecilea circuit de revoluţie electronică. Mai mult de douăzeci şi cinci de mii de ori pe secundă, el proiectează acest al nouăsprezecelea electron într-o mişcare de dute-vino între propria sa orbită şi cea a însoţitorului său pierdut. Acesta este modul în care un atom de piatră mutilat poate sfida parţial gravitaţia şi reuşi să încalece curenţii emergenţi de lumină şi de energie, razele de soare, către libertate şi aventură. Acest atom de calciu pleacă în ritmuri sacadate, alternate, de propulsie înainte, agăţând şi eliberând raza de soare de aproximativ douăzeci şi cinci de mii de ori pe secundă. Şi de aceea piatra este principalul component al lumilor spaţiului. Calciul este cel mai expert în a scăpa din închisoarea solare.
41:6.5 (462.3) Agilitatea acestui electron acrobatic al calciului este indicată de faptul că, odată proiectat pe a douăzecea orbită de forţele solare de temperatură şi de razele X, nu mai rămâne decât o milionime de secundă, însă înainte ca puterea electro-gravitaţională a nucleului atomic să îl aducă pe vechea sa orbită cu numărul nouăsprezece, el a făcut un milion de tururi în jurul centrului atomic.
41:6.6 (462.4) Soarele vostru s-a eliberat de o imensă cantitate din calciul său. El a pierdut mase colosale în epoca erupţiilor convulsive legate de formarea sistemului solar. O mare parte calculului care a rămas se găseşte acum în crusta exterioară a soarelui.
41:6.7 (462.5) Nu trebuie să uităm că analiza spectrală nu decelează decât componentele de la suprafaţa soarelui. De exemplu, spectrele solare conţin numeroase raze de fier, fără ca fierul să fie principalul element al soarelui. Acest fenomen se datorează aproape în întregime prezentei temperaturi a suprafeţei soarelui. Această temperatură, puţin inferioară celei de 3.300 grade este foarte favorabilă înregistrării spectrului fierului.
41:7.1 (463.1) Temperatura internă a numeroşi sori, şi chiar a soarelui vostru, este mult mai ridicată decât se crede. Nu există practic atomi întregi în interiorul unui soare; ei sunt, cu toţii, mai mult sau mai puţin uzaţi de bombardamentul intensiv al razelor X, care însoţeşte firesc aceste temperaturi înalte. Independent de elementele materiale care pot să apară la suprafaţă, cele din interior sunt făcute foarte asemănătoare unele cu altele prin acţiunea disociată a razelor X distructive. Raza X este marele nivelator al existenţei atomice.
41:7.2 (463.2) Temperatura superficială a soarelui vostru este de aproximativ 3.300 de grade centigrade, însă ea creşte rapid când se penetrează în interior, şi sfârşeşte prin a atinge elevaţia incredibilă de 19.400.000 de grade în regiunile centrale. (Toate aceste temperaturi sunt exprimate în grade Celsius).
41:7.3 (463.3) Toate aceste fenomene denotă o risipă enormă de energie. Iată sursele de energie solară, citate în ordinea importanţei lor:
41:7.4 (463.4) 1. Anihilarea atomilor şi, în cele din urmă, a electronilor.
41:7.5 (463.5) 2. Transmutarea elementelor, inclusiv grupul de energii radioactive astfel eliberate.
41:7.6 (463.6) 3. Acumularea şi transmiterea anumitor energii de spaţiu universale.
41:7.7 (463.7) 4. Materia spaţială şi meteorii, care se scufundă constant în sorii înflăcăraţi.
41:7.8 (463.8) 5. Contracţia solară; răcirea şi contracţia consecutivă a unui soare produc o energie şi o căldură uneori mai mari decât cele furnizate de materia spaţiului.
41:7.9 (463.9) 6. Acţiunea gravitaţiei la înalte temperaturi transformă anumite puteri de circuite în energii radiante.
41:7.10 (463.10) 7. Lumina recaptată şi alte materii care sunt atrase înapoi în soare după ce l-au părăsit, precum şi anumite energii de origine extrasolară.
41:7.11 (463.11) Un strat regulator de gaze calde (la o temperatură atingând uneori milioane de grade) înfăşoară sorii, stabilizează pierderile de căldură şi împiedică alte fluctuaţii periculoase de disipare a căldurii. Pe parcursul vieţii active a unui soare, temperatura internă de 19.500.000 de grade rămâne aproape constantă şi cu totul independentă de scăderea progresivă a temperaturii externe.
41:7.12 (463.12) Puteţi încerca să vă imaginaţi că 19.500.000 de grade de căldură, asociate cu anumite presiuni de gravitaţie, reprezintă punctul de fierbere electronică. Sub aceste presiuni, şi la aceste temperaturi, toţi atomii sunt dezintegraţi şi dezagregaţi în electronii lor şi celelalte elemente ale lor ancestrale. Electronii înşişi, şi alte combinaţii de ultimatoni, pot fi dezagregaţi, însă sorii sunt incapabili de a dezintegra ultimatonii.
41:7.13 (463.13) Aceste temperaturi solare au drept efect accelerarea enormă a ultimatonilor şi a electronilor, cel puţin a acelor electroni care se menţin în existenţă în aceste condiţii. Veţi înţelege mai clar ceea ce înseamnă o temperatură înaltă prin referire la acceleraţia gravitaţiilor electronice şi ultimatonice, considerând că o picătură de apă obişnuită conţine mai mult de o mie de trilioane de atomi. Este energia a peste o sută de cai putere, exercitată într-un mod continuă, timp de doi ani. Căldura totală emisă în prezent de soarele sistemului nostru în fiecare secundă este suficientă pentru a face să fiarbă într-o secundă întreaga apă a tuturor oceanelor de pe Urantia.
41:7.14 (464.1) Nu pot străluci veşnic decât sorii care funcţionează în canalele directe ale principalilor curenţi de energie ai universului. Aceste furnale solare strălucesc indefinit, deoarece ele pot recupera pierderile lor materiale absorbind forţa spaţiului şi a energiilor circulante analoge. Însă stelele foarte îndepărtate de aceste principale canale de reîncărcare sunt destinate să treacă prin epuizarea energiei lor, să se răcească progresiv şi, în cele din urmă, să se consume.
41:7.15 (464.2) Astfel de sori morţi sau muribunzi pot fi întineriţi de o coliziune sau pot fi reîncărcaţi de anumite insule neluminate ale spaţiului sau furând, cu ajutorul gravitaţiei, mai mulţi sori mici sau sisteme vecine. În majoritate, sorii morţi vor fi reînviaţi prin aceste mijloace sau prin alte tehnici evolutive. Cei care, în cele din urmă, nu vor fi reîncărcaţi astfel, sunt destinaţi să suporte o împrăştiere prin explozie a masei lor, când condensarea determinată de gravitaţie va atinge nivelul critic în care ultimatonii se condensează sub presiunea energiei. Aceşti sori care dispar se transformă astfel în energie de forma cea mai rară, admirabil adaptată pentru a activa alţi sori situaţi mai favorabil.
41:8.1 (464.3) În sorii plasaţi pe circuitele energiei spaţiului, energia solară este eliberată prin diverse lanţuri de reacţii nucleare complexe din care cea mai comună este reacţia hidrogen-carbon-heliu. În această metamorfoză, carbonul acţionează în calitate de catalizator al energiei deoarece, el nu suportă în nici un fel o schimbare efectivă în acest proces de convertire din hidrogen în heliu. În anumite condiţii de înaltă temperatură, hidrogenul penetrează nucleele de carbon. Cum carbonul nu poate să conţină mai mult de patru dintre aceşti protoni atunci când atinge starea sa de saturaţie, el începe să emită protoni la fel de repede cum sosesc alţii noi. În această reacţie, din particulele de intrare de hidrogen ies atomi de heliu.
41:8.2 (464.4) Reducerea conţinutului de hidrogen măreşte luminozitatea unui soare. Pentru sorii destinaţi să se consume, maximul de luminozitate este atins în momentul în care hidrogenul este epuizat. Apoi strălucirea este menţinută prin procesul rezultând din contracţia de către gravitaţie. În cele din urmă, o astfel de stea va deveni ceea ce numim o pitică albă, o sferă puternic condensată.
41:8.3 (464.5) În marii sori - micile nebuloase sferice - când hidrogenul este epuizat, iar contracţia gravitaţională urmează, dacă un astfel de corp nu este suficient de opac pentru a reţine presiunea interioară care susţine regiunile gazoase exterioare, se produce o prăbuşire subită. Schimbările electro-gravitaţionale dau naştere unor imense cantităţi de minuscule particule lipsite de potenţial electric, iar acestea scapă prompt din interiorul soarelui, ceea ce duce, în câteva zile, la prăbuşirea unui soare gigantic. O astfel de migraţie a acestor „particule fugitive” a provocat prăbuşirea uriaşei nove a nebuloasei Andromedei, cu aproximativ cincizeci de ani în urmă. Acest imens corp solar s-a prăbuşit în patruzeci de minute din timpul Urantiei.
41:8.4 (464.6) De regulă, aceste vaste prăbuşiri de materie rămân sub formă de nori întinşi de gaze nebulare în jurul soarelui rezidual care se răceşte. Toate acestea explică originea a numeroase tipuri de nebuloase neregulate, cum ar fi nebuloasa Crabului, care s-a născut în urmă cu aproximativ nouă sute de ani, şi arată încă globul său mamă ca o mică stea izolată, în apropierea de centrul acestei mase nebulare neregulate.
41:9.1 (465.1) Cei mai mari sori conservă pe electronii lor un control gravitaţional suficient pentru ca lumina să nu scape decât cu ajutorul puternicelor raze X. Aceste raze auxiliare penetrează întregul spaţiu şi servesc la menţinerea asocierilor ultimatonice fundamentale ale energiei. Pe parcursul tinereţii unui soare, marile pierderi de energie survenind după ce a atins temperatura sa maximă - peste 19.500.000 de grade - nu sunt cauzate atât de scăparea luminii, cât de fugii ultimatonilor. Aceste energii ultimatonice scapă în spaţiu, în epoca adolescenţei solare, ca o veritabilă explozie de energie, pentru a se lansa în aventura asociaţiei electronice şi a materializării energiei.
41:9.2 (465.2) Atomii şi electronii sunt supuşi gravitaţiei. Ultimatonii nu sunt supuşi gravitaţiei locale, efectului reciproc al atracţiei materiale, însă ei se supun pe deplin gravitaţiei absolute sau gravitaţiei Paradisului, în direcţia şi în ritmul cercului universal şi etern al universului universurilor. Energia ultimatonică nu se supune atracţiei gravitaţionale liniare sau directe a maselor materiale apropiate sau îndepărtate, ci se învârte întotdeauna cu fidelitate pe circuitul marii eclipse a vastei creaţii.
41:9.3 (465.3) Propriul vostru centru solar iradiază, anual, aproape o sută de miliarde de tone de materie efectivă, în timp ce sorii giganţi pierd materie la o alură prodigioasă pe parcursul creşterii lor iniţiale, primul miliard de ani al existenţei lor. Viaţa unui soare devine stabilă după ce a atins maximul temperaturii sale interne, şi energiile subatomice încep să fie eliberate. Tocmai în acest punct critic, cei mai mari sori suportă pulsaţii convulsive.
41:9.4 (465.4) Stabilitatea sorilor depinde în întregime de echilibrul în rivalitate al gravitaţiei şi căldurii - presiuni formidabile contrabalansate de temperaturi inimaginabile. Elasticitatea gazelor solare interioare susţine straturile externe de materiale variate şi, când gravitaţia şi căldura se echilibrează, greutatea materialelor exterioare egalează exact presiunea temperaturii gazelor interioare subiacente. În numeroase stele tinere, condensarea continuă datorată gravitaţiei produce temperaturi interne întotdeauna crescătoare şi, pe măsură ce căldura internă creşte, presiunea interioară a razelor X provenind din vânturile de supergaz devine atât de puternică încât, în legătură cu mişcarea centrifugă, un soare începe să arunce straturile sale exterioare în spaţiu, ceea ce reface dezechilibrul dintre gravitaţie şi căldură.
41:9.5 (465.5) Soarele vostru a atins de mult un echilibru relativ între ciclurile sale de expansiune şi de contracţie, aceste perturbaţii care provoacă gigantele pulsaţii ale numeroaselor stele mai tinere. Soarele vostru a depăşit recent vârsta de şase miliarde de ani. Funcţionarea sa trece în prezent prin perioada de cea mai mare economie. El va străluci cu eficienţa sa prezentă peste douăzeci şi cinci de miliarde de ani. Apoi va trece printr-o perioadă de declin, parţial eficientă, la fel de lungă ca ansamblul perioadelor tinereţii sale şi a funcţionării sale stabilizate.
41:10.1 (465.6) Unele dintre stelele variabile care se găsesc în stare de pulsaţie maximă, sau care se apropie de ea, sunt pe cale de a da naştere unor sisteme subsidiare, din care multe vor sfârşi prin a fi asemănătoare soarelui vostru şi planetelor sale în rotaţie. Soarele vostru se găsea tocmai în această stare de puternică pulsaţie când sistemul masiv al Angonei s-a apropiat considerabil. Suprafaţa exterioară a soarelui vostru a început să emită, prin erupţie, veritabili curenţi - pânze continue - de materie. Acest fapt a continuat cu o violenţă tot mai mare până la maximul de apropiere, când limitele coeziunii solare au fost atinse, şi o altă ţâşnire de materie, mai bătrână decât planetele sistemului vostru solar, a fost emisă. În împrejurări asemănătoare, proximitatea maximă a corpului care atrage extrage uneori de pe un soare întregi planete, şi chiar un sfert sau o treime din soare. Aceste extruziuni majore formează anumite tipuri speciale de lumi înconjurate de nori, sfere semănând mult cu Jupiter sau cu Saturn.
41:10.2 (466.1) Majoritatea sistemelor solare au avut, cu toate acestea, o origine în întregime diferită de acea a soarelui vostru, şi acest lucru este adevărat chiar şi pentru cei care au fost produşi prin tehnica mareelor gravitaţionale. Însă, oricare ar fi tehnica care prevalează pentru formarea lumilor, gravitaţia produce întotdeauna tipul de creaţie al sistemului solar, adică un soare central şi o insulă întunecată cu planete, sateliţi, subsateliţi şi meteori.
41:10.3 (466.2) Aspectele fizice ale lumilor individuale sunt larg determinate de modul lor de origine, de situaţia lor astronomică şi de mediul lor fizic. Vârsta, mărimea, viteza de rotaţie şi viteza prin spaţiu sunt, de asemenea, factori determinanţi. Lumile provenind fie din contracţii gazoase, fie din conglomerate solide, sunt caracterizate de munţi şi, pe parcursul vieţii lor primitive, dacă ele nu sunt prea mici, de prezenţa apei şi a aerului. Lumile scindate ale unui astru în fuziune şi lumile colizionale sunt uneori lipsite de mari lanţuri muntoase.
41:10.4 (466.3) În epocile primitive ale tuturor acestor noi lumi, cutremurele de pământ sunt frecvente, şi ele sunt toate caracterizate de importante perturbări fizice. Aceasta este adevărat mai ales pentru sferele de contracţie gazoasă, lumile născute din imensele inele de origine nebulară lăsate în urmă pe parcursul primelor condensări şi contracţii ale anumitor sori individuali. Planetele având o origine dublă, ca Urantia, trec printr-o carieră de tinereţe mai puţin violentă şi mai puţin furtunoasă. Chiar astfel, lumea voastră a suportat o fază primitivă de puternice bulversări caracterizate de erupţii vulcanice, cutremure de pământ, inundaţii şi ploi violente.
41:10.5 (466.4) Urantia este relativ izolată la periferia Sataniei. Cu o singură excepţie, sistemul vostru este cel mai îndepărtat de Jerusem. Satania însăşi este vecină cu sistemul cel mai exterior al Norlatiadekului, iar această constelaţie circulă acum pe bordura exterioară a Nebadonului. Lumea voastră se numără, cu adevărat, printre cele mai puţin importante ale întregii creaţii, înainte ca efuziunea lui Mihail să fi ridicat planeta voastră la o poziţie de onoare şi de mare interes pentru univers. Ultimul este uneori primul, însă cu adevărat cel care este mai mic a devenit cel mai mare.
41:10.6 (466.5) [Prezentat de un Arhanghel în colaborare cu Şeful Centrelor de Putere al Nebadonului.]
Cartea Urantia
Capitolul 42
42:0.1 (467.1) TEMELIA universului este materială, în sensul că energia este baza întregii existenţe şi energia pură este controlată de Tatăl Universal. Forţa, energia, este singurul lucru care se ridică ca un monument perpetuu demonstrând existenţa şi dovedind prezenţa Absolutului Universal. Acest imens curent de energie provenit din Prezenţele Paradisului nu s-a întrerupt niciodată, nu a lipsit niciodată; nu a existat nici o ruptură în această susţinere infinită.
42:0.2 (467.2) Manipularea energiei universale este întotdeauna conformă voinţei personale şi indicaţiilor infinit de înţelepte ale Tatălui Universal. Acest control personal al puterii manifestate şi al energiei circulante este modificat de acţiunile şi de deciziile coordonate ale Fiului Etern, precum şi de ţelurile unificate ale Fiului şi ale Tatălui executate de Autorul Comun. Aceste fiinţe divine acţionează cu titlu personal şi în calitate de indivizi. Ele operează, de asemenea, prin intermediul persoanelor şi al puterilor unui număr aproape nelimitat de subordonaţi, exprimând fiecare în mod diferit ţelul etern şi divin în universul universurilor. Însă aceste modificări funcţionale şi provizorii sau aceste transmutări de putere divină nu diminuează cu nimic adevărul afirmaţiei că întreaga energie-forţă se găseşte sub controlul ultim al unui Dumnezeu personal care rămâne în centrul tuturor lucrurilor.
42:1.1 (467.3) Temelia universului este materială, însă esenţa vieţii este spirituală. Tatăl spiritelor este, de asemenea, strămoşul universurilor; Tatăl etern al Fiului Originar este, de asemenea, sursa de eternitate a arhetipului originar, Insula Paradisului.
42:1.2 (467.4) Materia - energia - căci ele nu sunt decât manifestări diverse ale aceleiaşi realităţi cosmice, ca fenomen universal, este inerentă Tatălui Universal. „În el toate lucrurile subzistă”. Materia poate să pară că manifestă o energie înnăscută şi puteri autonome, însă liniile de gravitaţie implicate în energiile relative tuturor acestor fenomene fizice derivă din Paradis şi depind de el. Ultimatonul, prima formă măsurabilă de energie are drept nucleu Paradisul.
42:1.3 (467.5) Există o formă de energie necunoscută pe Urantia, care este înnăscută în materie şi prezentă în spaţiul universal. Când ea va fi în cele din urmă descoperită, fizicienii vor avea sentimentul că au rezolvat aproape în întregime misterul materiei. Şi aşa se vor fi apropiat ei cu încă un pas de Creator; aşa îşi vor fi însuşit ei încă o fază a tehnicii divine; însă, în nici un sens, ei nu îl vor fi găsit pe Dumnezeu, nici nu vor fi stabilit existenţa materiei sau punerea în aplicare a legilor naturale în afara tehnicii cosmice a Paradisului şi a intenţiei motivatoare al Tatălui Universal.
42:1.4 (468.1) Chiar şi în urma unor progrese şi mai mari, precum şi a unor descoperiri şi mai noi, după ce Urantia va fi avansat nemăsurat de mult în comparaţie cu cunoaşterea lor prezentă, deşi veţi fi dobândit un control asupra mişcărilor de revoluţie energetice ale unităţilor electrice ale materiei până într-acolo încât să puteţi modifica manifestările lor fizice - chiar şi după toate aceste progrese posibile, savanţii vor fi întotdeauna neputincioşi în a crea măcar un singur atom de materie sau în a genera vreun fulger de energie sau de a alătura vreodată materiei ceea ce numim noi viaţă.
42:1.5 (468.2) Creaţia energiei şi darul vieţii sunt prerogativele Tatălui Universal şi ale personalităţilor creatoare care îi sunt asociate. Fluviul de energie şi de viaţă este o revărsare continuă a Deităţilor, curentul universal şi unificat al forţelor paradisiace răspândindu-se în tot spaţiul. Această energie divină impregnează întreaga creaţie. Organizatorii de forţă declanşează schimbările şi instituie modificările forţei spaţiului, care se traduc în energie; .directorii de putere transmută energia în materie; şi aşa se nasc lumile materiale. Purtătorii Vieţii declanşează în materia moartă procesele pe care le numim viaţă, viaţa materială. Tot astfel, Supraveghetorii de Putere Morontială îşi îndeplinesc misiunea în toate domeniile de tranziţie dintre lumile materiale şi cele spirituale. Creatorii spirituali superiori iniţiază procese similare în formele divine ale energiei, şi de aici rezultă formele spirituale superioare ale vieţii inteligente.
42:1.6 (468.3) Energia provine din Paradis, unde este modelată conform ordinii divine. Energia - energia pură - participă la natura organizării divine; ea este modelată după înfăţişarea celor trei Dumnezei contopiţi într-unul, aşa cum activează ei în sediul universului universurilor. Întreaga forţă este pusă în circuit în Paradis, vine din prezenţele Paradisului şi se întoarce acolo, iar ea este esenţialmente o manifestare a Cauzei fără cauză - a Tatălui Universal; iar fără Tată, nimic din ceea ce există nu ar putea exista.
42:1.7 (468.4) Forţa derivată de la Deitatea existentă în sine are o existenţă perpetuă în ea însăşi. Forţa-energie este nepieritoare şi indestructibilă; aceste manifestări ale infinitului pot fi supuse unor transmutări nelimitate, unor transformări fără sfârşit şi unor metamorfoze eterne, însă în nici un sens şi în nici un grad, nici chiar în cea mai mică măsură imaginabilă, ea nu poate suferi anihilarea, şi nu o va suferi niciodată. Însă energia, cu toate că izvorăşte din infinit, nu se manifestă la infinit; universul principal, aşa cum este conceput în prezent, are limite exterioare.
42:1.8 (468.5) Energia este eternă, însă nu infinită; ea reacţionează întotdeauna la influenţa Infinităţii care îmbrăţişează totul. Forţa şi energia îşi urmează la nesfârşit cursul; fiind ieşite din Paradis, ele trebuie să se întoarcă acolo, chiar dacă sunt necesare epoci de-a rândul pentru a completa circuitul ordonat. Ceea ce îşi are originea în Deitatea Paradisului nu poate avea decât o destinaţie paradisiacă sau un destin al Deităţii.
42:1.9 (468.6) Toate acestea confirmă credinţa noastră într-un univers al universurilor circular, aproape limitat, însă ordonat şi imens. Dacă acest lucru nu ar fi fost adevărat, ar apărea, mai devreme sau mai târziu, într-un punct oarecare, o dovadă de diminuare a energie. Toate legile, organizările, administrările şi mărturiile exploratorilor universului, totul, indică existenţa unui Dumnezeu infinit, însă, deocamdată, a unui univers finit, de o formă circulară de existenţă fără sfârşit, aproape fără limite, însă, cu toate acestea finit, în contrast cu infinitatea.
42:2.1 (469.1) Este cu adevărat dificil să se găsească cuvinte în limba engleză (sau română) pentru a desemna şi descrie diversele nivele ale forţei şi energiei - fizice, mentale sau spirituale. Aceste expuneri nu se pot conforma definiţiilor voastre acceptate asupra forţei, a energiei şi a puterii. Sărăcia limbajului este atât de mare încât suntem nevoiţi să folosim aceşti termeni dându-le înţelesuri multiple. În capitolul de faţă, de exemplu, cuvântul energie este utilizat pentru a desemna toate fazele şi formele fenomenelor de mişcare, de acţiune şi de potenţial, în timp ce cuvântul forţă se aplică stadiilor de energie precedând gravitaţia, iar cuvântul putere stadiilor posterioare gravitaţiei.
42:2.2 (469.2) Totuşi, pentru a încerca să evit confuzia conceptelor, sugerez ca fiind recomandabil să se adopte următoarea clasificarea pentru forţa cosmică, energia emergentă şi puterea universului - energia fizică:
42:2.3 (469.3) 1. Puterea spaţiului. Este prezenţa necontestată în spaţiul liber a Absolutului Necalificat. Extensiunea acestui concept este conotaţia potenţialului de forţă spaţială a universului inerent totalităţii funcţionale a Absolutului Necalificat, în timp ce intensiunea conceptului implică totalitatea realităţii cosmice - universuri care, la fel ca eternitatea, au emanat din Insula Paradisului, care nu are nici început, nici sfârşit; nici mişcare, nici schimbare.
42:2.4 (469.4) Fenomenele specifice laturii inferioare a Paradisului îmbrăţişează, probabil, trei zone de prezenţă şi de activitate a forţei absolute: zona punct de sprijin a Absolutului Necalificat, zona Insulei Paradisului însăşi, şi zona intermediară a anumitor operaţiuni sau funcţiuni echilibratoare şi compensatoare neidentificate. Aceste trei zone concentrice formează centrul ciclului paradisiac al realităţii cosmice.
42:2.5 (469.5) Puterea spaţiului este o prerealitate; ea este domeniul Absolutului Necalificat şi nu este sensibilă decât la controlul personal al Tatălui Universal, cu toate că în aparenţă ea poate fi modificabilă prin prezenţa Organizatorilor Principali de Forţă Primari.
42:2.6 (469.6) Pe Uversa puterea spaţiului este numită absoluta.
42:2.7 (469.7) 2. Forţa primordială. Ea reprezintă prima schimbare fundamentală în potenţa spaţiului şi poate fi una dintre funcţiunile Absolutului Necalificat în Paradisul de jos. Noi ştim că prezenţa spaţiului ieşind din Paradisul de jos este modificată sub anumite aspecte faţă de cea care intră. Însă, independent de relaţiile lor posibile, transmutarea recunoscută deschis a potenţei spaţiului în forţă primordială, este funcţiunea primară a diferenţierii exercitate de prezenţa-tensiune a organizatorilor forţei vii ai Paradisului.
42:2.8 (469.8) Forţa pasivă şi potenţială devine activă şi primordială ca răspuns la rezistenţa oferită de prezenţa în spaţiu a Organizatorilor Forţă Principali de exteriorizare primari. Forţa iese atunci din domeniul exclusiv al Absolutului Necalificat în domeniile de reacţie multiplă - reacţie la anumite mişcări primitive declanşate de Dumnezeul Acţiunii, şi apoi la anumite mişcări compensatoare, emanând din Absolutul Universal. Forţa primordială pare a reacţiona la cauzele transcendentale proporţional cu absoluitatea lor.
42:2.9 (469.9) Forţa primordială este uneori numită energie pură; pe Uversa, noi o numim segregata.
42:2.10 (470.1) 3. Energii emergente. Prezenţa pasivă a organizatorilor forţei primari este suficientă pentru a transforma puterea spaţiului în forţă primordială, iar în câmpul spaţial astfel activat, aceeaşi organizatori ai forţei încep primele lor operaţiuni active. Forţa primordială este destinată să treacă prin două faze distincte de transmutare în domeniile manifestărilor energiei, înainte de a apărea ca putere a universului. Aceste două nivele ale energiei emergente sunt:
42:2.11 (470.2) a. Energie potentă. Este energia puternică de orientare, de mişcări de masă, de înaltă tensiune şi de reacţie forţată - sisteme de energie gigantice puse în mişcare de activităţile organizatorilor de forţă primari. Această energie primară sau energie potentă nu este de la început net sensibilă la atracţia gravitaţională a Paradisului, cu toate că masa sa agregată şi direcţia sa în spaţiu sunt probabil sensibile la grupul colectiv de influenţe absolute venind din Paradisul de jos. Atunci când energia se ridică la nivelul sensibilităţii iniţiale la controlul circular al gravitaţiei absolute a Paradisului, organizatorii de forţă primari fac loc acţiunii asociaţilor lor secundari.
42:2.12 (470.3) b. Energie gravitaţională. Energia care apare atunci şi care este sensibilă la gravitaţie conţine potenţialul de putere al universului şi devine antecesorul activ al întregii materii a universului. Această energie secundară sau gravitaţională este produsul elaborărilor de energie rezultând din prezenţa-presiune şi din tendinţele-tensiuni stabilite de Organizatorii de Forţă Transcendentală Asociaţi. Ca răspuns la munca acestor manipulatori de forţă, energia spaţiului trece rapid de la stadiul puternic la stadiul gravitaţional, şi devine astfel direct sensibilă la controlul circular (absolut) al gravitaţiei Paradisului.
42:2.13 (470.4) Ea revelează, în acelaşi timp, un anumit potenţial de sensibilitate la atracţia gravitaţiei liniare inerente maselor materiale care apar imediat odată cu stadiile electronic şi postelectronic ale energiei şi materiei. Când survine sensibilitatea la gravitaţie, Organizatorii de Forţă Asociaţi se pot retrage din cicloanele energetice ale spaţiului datorită faptului că Directorii de Putere ai Universului pot fi afectaţi acestui câmp de acţiune. Noi suntem, cu toate acestea, în incertitudine în ceea ce priveşte cauzele exacte ale stadiilor primitive de evoluţie ale forţei, însă recunoaştem activitatea inteligentă a celui Ultim în cele două nivele de manifestare ale energie emergente. Energiile potente şi gravitaţionale sunt numite ultimata pe Uversa, atunci când ele sunt considerate în mod colectiv.
42:2.14 (470.5) 4. Putere universală. Forţa-spaţiului a fost schimbată în energia-spaţiului şi apoi în energie sub control gravitaţional. Energia fizică a fost astfel maturizată până în punctul de a putea fi dirijată în canale de putere şi pusă în serviciul multiplelor scopuri ale Creatorilor universului. Această muncă este continuată de versatili directori, centri şi controlori ai energiei fizice în marele univers - acela al creaţiilor organizate şi locuite. Aceşti Directori de Putere ai Universului preiau controlul, mai mult sau mai puţin complet, a douăzeci şi una dintre cele treizeci de faze ale energiei constituind prezentul sistem energetic al celor şapte suprauniversuri. Acest domeniu de putere-energie-materie este ţinutul activităţilor inteligente ale Septuplului, funcţionând sub supracontrolul spaţiului-timp exercitat de Suprem.
42:2.15 (470.6) Pe Uversa, noi numim gravita domeniul puterii universului.
42:2.16 (470.7) 5. Energia Havonei. Conceptele acestei expuneri s-au deplasat către Paradis urmând, nivel după nivel, forţa-spaţiului care se transmuta până la nivelul operator al energiei-putere a universurilor timpului şi spaţiului. Continuând spre Paradis, noi vom întâlni acum o fază preexistentă a energiei caracteristice universului local. Aici, ciclul evolutiv pare să se răsfrângă asupra lui însuşi; energia-putere pare acum a veni înapoi către forţă, însă o forţă de natură foarte diferită de puterea spaţiului şi de forţa primordială. Sistemele de energie ale Havonei nu sunt duale; ele sunt triunice. Este domeniul existenţial de energie al Autorului Comun, funcţionând în numele Trinităţii Paradisului.
42:2.17 (471.1) Pe Uversa, aceste energii ale Havonei sunt cunoscute sub numele de triata.
42:2.18 (471.2) 6. Energie transcendentală. Acest sistem energetic funcţionează pe şi de la nivelul superior al Paradisului şi numai în relaţie cu populaţiile absonite. Pe Uversa se numeşte tranosta.
42:2.19 (471.3) 7. Monota. Energia este apropiată, ca geneză, de divinitate atunci când este vorba de energia Paradisului. Noi înclinăm să credem că monota este energia vie şi nespirituală a Paradisului, o energie în contrapondere a energiei vii şi spirituale a Fiului Originar - de unde şi sistemul energetic nespiritual al Tatălui Universal.
42:2.20 (471.4) Noi nu putem diferenţia, prin natura lor, spiritul Paradisului şi monota Paradisului; ele sunt, aparent, asemănătoare. Ele au nume diferite, însă nu putem deloc să vă vorbim de o realitate ale cărei manifestări spirituale şi nespirituale nu se disting decât prin nume.
42:2.21 (471.5) Noi ştim că făpturile finite pot atinge experienţa de adoraţie a Tatălui Universal datorită ajutorului din partea Dumnezeului Septuplu şi a Ajustorilor Gândirii, însă noi ne îndoim că vreo personalitate subabsolută, chiar şi directorii de putere, pot înţelege infinitatea energiei Marii Surse-Centru Prime. Un lucru este sigur: dacă directorii de putere sunt la curent cu tehnica de metamorfozare a forţei-spaţiului, ei nu ne revelează acest secret. După părerea mea, ei nu înţeleg pe deplin funcţiunea organizatorilor forţei.
42:2.22 (471.6) Directorii de putere înşişi sunt catalizatori ai energiei; adică simpla lor prezenţă face ca energia să se segmenteze, să se organizeze sau să se reunească în formaţiuni unitare. Şi toate acestea implică că trebuie să existe ceva inerent energiei care o face să funcţioneze astfel în prezenţa acestor entităţi de putere. Fenomenul de transmutare a forţei cosmice în puterea universului a fost numit, de mult timp, una dintre cele şapte „infinităţi ale divinităţii” de Melchizedekii Nebadonului. Voi nu veţi afla mai multe în legătură cu acest punct pe parcursul ascensiunii universului vostru local.
42:2.23 (471.7) În ciuda inaptitudinii noastre de a înţelege în întregime originea, natura şi transmutările forţei cosmice, suntem perfect la curent cu toate fazele de comportare a energiei emergente, începând din momentul reacţiei ei directe şi inconfundabile la acţiunea gravitaţională a Paradisului - cam prin vremea când încep să opereze directorii de putere ai suprauniversului.
42:3.1 (471.8) Materia din toate universurile, exceptând universul central, este identică. Proprietăţile fizice ale materiei depind de viteza de rotaţie a elementelor sale componente, de numărul şi de dimensiunea elementelor în rotaţie, de distanţa lor de corpul nuclear sau de conţinutul de spaţiu al materiei, precum şi de prezenţa anumitor forţe încă nedescoperite pe Urantia.
42:3.2 (471.9) Materia diferiţilor sori, planete şi corpuri din spaţiu comportă zece mari diviziuni:
42:3.3 (472.1) 1. Materia ultimatonică - unităţile fizice primordiale ale existenţei materiale, particulele de energie care contribuie la compunerea electronilor.
42:3.4 (472.2) 2. Materia subelectronică - stadiul exploziv şi repulsiv a supergazelor solare.
42:3.5 (472.3) 3. Materia electronică - stadiul electric de diferenţiere materială - electroni, protoni şi diverse alte unităţi intrând în constituţia variată a grupurilor electronice.
42:3.6 (472.4) 4. Materia subatomică - care există în mare cantitate în interiorul sorilor calzi.
42:3.7 (472.5) 5. Atomii sfărâmaţi - ei se găsesc în sorii care se răcesc şi prin tot spaţiul.
42:3.8 (472.6) 6. Materia ionizată - atomi individuali despuiaţi de electronii lor exteriori (chimic activi) prin electricitate, prin căldură, prin raze X şi prin solvenţi.
42:3.9 (472.7) 7. Materia atomică - stadiul chimic de organizare elementară, unităţile componente ale materiei moleculare sau vizibile.
42:3.10 (472.8) 8. Stadiul molecular al materiei - aşa cum există ea pe Urantia, în stare de materializare relativ stabilă în condiţiile obişnuite.
42:3.11 (472.9) 9. Materia radioactivă - tendinţa şi activitatea dezorganizatoare a elementelor grele în condiţii de căldură moderată şi de presiune gravitaţională diminuată.
42:3.12 (472.10) 10. Materia topită - materie relativ staţionară, aflată în interiorul sorilor reci sau morţi. Aceste forme de materie nu sunt cu adevărat staţionare; există puţină activitate ultimatonică şi chiar electronică, însă aceste unităţi sunt puternic comprimate şi vitezele lor de rotaţie mult diminuate.
42:3.13 (472.11) Clasificarea de mai sus se referă la organizarea materiei, mai degrabă decât la formele sub care ea apare fiinţelor create. Ea nu ţine cont nici de stadiile pre-emergente ale energiei, nici de materializările eterne în Paradis şi în universul central.
42:4.1 (472.12) Lumina, căldura, electricitatea, magnetismul, chimia, energia şi materia sunt - în ceea ce priveşte originea, natura şi destinul lor - unul şi acelaşi lucru, la fel ca şi alte realităţi materiale încă nedescoperite pe Urantia.
42:4.2 (472.13) Noi nu înţelegem complet schimbările aproape infinite la care poate fi supusă energia fizică. Într-un univers ea apare ca lumină, într-un altul ca lumină plus căldură, într-un altul sub forme de energie necunoscute pe Urantia; într-un număr incalculabil de milioane de ani ea poate reapărea sub vreo formă de energie electrică agitată şi tumultoasă sau de putere magnetică; iar şi mai târziu ea poate apărea din nou într-un univers subsecvent sub formă de materie variabilă, trecând printr-o serie de metamorfoze urmată de dispariţia sa fizică exterioară în vreun mare cataclism al tărâmurilor. Şi apoi, după epoci fără de număr şi o rătăcire aproape nesfârşită prin nenumărate universuri, aceeaşi energie poate încă reapărea şi schimba de nenumărate ori forma şi potenţialul; iar transformările continuă astfel, pe parcursul unor epoci succesive şi prin tărâmuri nenumărate. Astfel materia îşi urmează drumul, suportând transformările timpului, însă aliniindu-se întotdeauna fidel pe cercul eternităţii; chiar dacă este mult timp împiedicată să se întoarcă la sursa sa, ea rămâne întotdeauna sensibilă şi urmează la nesfârşit calea trasată de Personalitatea Infinită care a emis-o.
42:4.3 (473.1) Centrele de putere şi asociaţii lor se ocupă de activităţile de transmutare a ultimatonului în circuitele şi în revoluţiile electronilor. Aceste fiinţe unice controlează şi compun puterea, manipulând de obicei unităţile de bază ale energiei materializate, ultimatonii. Ei sunt maeştrii energiei care circulă în această stare primitivă. În legătură cu controlorii fizici, ei sunt capabili să controleze eficient energia şi să o dirijeze chiar după transmutarea ei la nivel electric sau la stadiul aşa zis electronic. Însă câmpul lor de acţiune este considerabil scăzut când energia organizată electronic se lansează în turbioanele sistemelor atomice. După această manifestare, energiile cad sub controlul complet al puterii de atracţie al gravitaţiei liniare.
42:4.4 (473.2) Gravitaţia acţionează pozitiv pe liniile de putere şi canalele de energie ale centrelor de putere şi ale controlorilor fizici, însă aceste fiinţe nu doar o reacţie negativă la gravitaţie - exercitarea facultăţilor lor antigravitaţionale.
42:4.5 (473.3) În întregul spaţiu, frigul şi alte influenţe sunt prezente pentru a organiza creativ ultimatonii în electroni. Căldura este măsura activităţii electronice, în timp ce frigul semnifică pur şi simplu absenţa căldurii - repausul relativ al energiei - ceea ce este statutul schimbării-forţă universală a spaţiului dacă nici energia emergentă, nici materia organizată nu sunt prezente pentru a reacţiona la gravitaţie.
42:4.6 (473.4) Prezenţa şi acţiunea gravitaţiei sunt cele care împiedică apariţia zeroului teoretic absolut, deoarece spaţiul interstelar nu este la temperatura de zero absolut. În tot spaţiul organizat există curenţi de energie sensibili la gravitaţie, circuite de putere, activităţi ultimatonice, precum şi energii electronice organizatoare. Din punct de vedere practic, spaţiul nu este vid. Chiar şi atmosfera Urantiei se subţiază tot mai mult, până la înălţimea de cinci mii de kilometrii unde ea începe să se împrăştie în materia spaţială medie a acestei secţiuni a universului. Spaţiul, care după cunoştinţele noastre se apropie cel mai mult de vid în Nebadon, conţine încă o sută de ultimatoni, echivalentul unui electron - pe şaisprezece centimetri cub. O astfel de rarefiere a materiei este considerată ca fiind, practic, spaţiul vid.
42:4.7 (473.5) Temperatura - căldura sau frigul - nu este secundară, decât faţă de gravitaţie, în domeniile evoluţiei energiei şi materiei. Ultimatonii se supun umil temperaturilor extreme. Temperaturile joase favorizează anumite forme de structuri electronice şi de asamblări atomice, în timp ce înaltele temperaturi facilitează tot felul de rupturi atomice şi de dezintegrări ale materiei.
42:4.8 (473.6) Când sunt supuse temperaturilor şi presiunilor anumitor stări solare interne, toate asocierile de atomi, în afară de cele mai primitive, pot fi dezintegrate. Căldura poate deci învinge în mare măsură stabilitatea gravitaţională, însă nici o căldură sau presiune solară cunoscute nu pot reconverti ultimatonii în energie puternică.
42:4.9 (473.7) Sorii aprinşi pot transforma materia în diverse forme de energie, însă lumile întunecate şi întregul spaţiu exterior pot întârzia activitatea electronilor şi ultimatonilor, până la a converti aceste energii în materia tărâmurilor. Anumite asocieri de electroni de natură vecină şi multe asocieri fundamentale ale materiei nucleare se formează în temperaturile excesiv de joase ale spaţiului liber, şi cresc ulterior prin asociere cu adăugări mai mari de energie materializantă.
42:4.10 (473.8) În toate aceste metamorfoze nesfârşite ale energiei şi ale materiei, trebuie să se ţină cont de influenţa presiunii gravitaţionale şi de comportamentul antigravitaţional al energiilor ultimatonice în anumite condiţii de temperatură, de viteză şi de rotaţie. Temperatura, curenţii de energie, distanţa, prezenţa viilor organizatori ai forţei şi a directorilor de putere influenţează, de asemenea, toate fenomenele de transmutare a energiei şi a materiei.
42:4.11 (474.1) Creşterea masei în materie este egală cu creşterea energiei divizate cu pătratul vitezei luminii. Într-un sens dinamic, munca care poate fi îndeplinită de materia în repaus este egală cu energia consumată pentru a reuni elementele sale din Paradis minus rezistenţa forţelor de învins, pe parcursul tranzitului şi atracţiei exercitate de părţile materiei una faţă de alta.
42:4.12 (474.2) Existenţa formelor preelectronice ale materiei este indicată de cele două greutăţi atomice ale plumbului. Plumbul de formaţie originară cântăreşte puţin mai mult decât plumbul produs prin dezintegrarea uraniului cu ajutorul emanaţiilor de radiu; diferenţa de masă atomică reprezintă pierderea efectivă de energie în dezintegrarea atomului.
42:4.13 (474.3) Integritatea relativă a materiei este asigurată de faptul că energia nu poate fi absorbită sau emisă decât de cantităţi exacte, numite quante de savanţii de pe Urantia. Acest aranjament înţelept în domeniile materiale serveşte la menţinerea universurilor ca unităţi funcţionale.
42:4.14 (474.4) Cantitatea de energie absorbită sau eliberată pe parcursul unei schimbări de poziţie a electronilor sau a altor elemente este întotdeauna un „quantum” sau un multiplu al unui quantum, însă componenta vibratorie sau ondulatorie a acestor unităţi de energie este în întregime determinată de dimensiunile structurilor materiale implicate. Aceste valuri energetice ondulatorii au de 860 de ori diametrul ultimatonilor, al electronilor, al atomilor sau al altor unităţi care le dau naştere. Interminabila confuzie care însoţeşte observarea mecanicii ondulatorii a comportamentului quantelor este datorată suprapunerii undelor de energie: două creste se pot combina pentru a forma o creastă de o înălţime dublă, în timp ce o creastă şi o prăpastie pot să se combine pentru a se anula reciproc.
42:5.1 (474.5) În suprauniversul Orvontonului există o sută de octave de energie ondulatorie. Printre cele o sută de grupuri de manifestări energetice, şaizeci şi patru sunt total sau parţial recunoscute pe Urantia. Razele soarelui constituie patru octave pe scara suprauniversală. Razele vizibile îmbrăţişează doar o octavă, care poartă numărul patruzeci şi şase al acestei serii. Urmează apoi grupul ultraviolet, în timp ce la zece octave mai sus se găsesc razele X, urmate de razele gama ale radiumului. La treizeci şi două de octave, sub lumina vizibilă a soarelui, întâlnim razele energetice ale spaţiului exterior, atât de frecvent amestecate cu minusculele particule de materie, formând activităţile care le sunt asociate. Imediat, sub lumina solară vizibilă, apar razele infraroşii şi cu treizeci de octave mai jos, grupul transmiţător al radiodifuziunii.
42:5.2 (474.6) Din punctul de vedere al cunoaşterii ştiinţifice de pe Urantia secolului douăzeci - manifestările energiei ondulatorii se pot clasa în următoarele zece grupuri:
42:5.3 (474.7) 1. Razele infraultimatonice- rotaţiile marginale ale ultimatonilor, atunci când ei încep să ia o formă definită. Este primul stadiu al energiei emergente în care se pot detecta şi măsura fenomene ondulatorii.
42:5.4 (474.8) 2. Raze ultimatonice. Asamblarea energiei în sferele minuscule ale ultimatonilor ocazionează în conţinutul spaţiului vibraţii sesizabile şi măsurabile. Cu mult înainte ca fizicienii să descopere ultimatonul, ei vor fi detectat, indubitabil, fenomenele datorate ploii acestor raze pe Urantia. Aceste raze scurte şi potente reprezintă activitatea iniţială a ulimatonilor atunci când sunt încetiniţi până într-atâta încât să vireze către organizarea electronică a materiei. Pe măsură ce ultimatonii se aglomerează în electroni, se produce o condensare cu punerea în rezervă corespondentă de energie.
42:5.5 (475.1) 3. Razele spaţiale scurte. Sunt cele mai scurte dintre toate vibraţiile pur electronice; ele reprezintă stadiul preatomic al acestei forme de materie. Sunt necesare temperaturi extraordinar de joase sau de înalte pentru a produce aceste raze, care sunt de două feluri: una, care însoţeşte naşterea atomilor şi alta, care denotă dislocarea lor. Cea mai mare cantitate dintre ele emană din planul cel mai dens al suprauniversului, acela al Căii Lactee, care este, de asemenea, planul de cea mai mare densitate a universurilor exterioare.
42:5.6 (475.2) 4. Stadiul electronic. Acest stadiu de energie este baza întregii materializări în cele şapte suprauniversuri. Atunci când electronii trec prin nivele energetice superioare de revoluţie orbitală la nivele inferioare sunt întotdeauna emise quantele. Schimbările de orbită a electronilor produc ejecţia sau absorbţia particulelor măsurabile de energie-lumină foarte bine determinate şi uniforme, în timp ce electronii individuali abandonează întotdeauna o particulă de energie-lumină atunci când ei suportă o coliziune. Manifestări de energie ondulatorie, însoţesc, de asemenea, activităţile corpurilor pozitive şi a altor elemente ale stadiului electronic.
42:5.7 (475.3) 5. Razele gama. Sunt emanaţiile care caracterizează disocierea spontană a materiei atomice. Cel mai bun exemplu al acestei forme de activitate electronică se găseşte în fenomenele asociate dezintegrării radiumului.
42:5.8 (475.4) 6. Grupul razelor X. Etapa următoare în încetinirea electronului furnizează diversele forme de raze X solare, cât şi razele X produse în mod artificial. Încărcătura electronică creează un câmp electric; mişcarea dă naştere unui curent electric; curentul produce un câmp magnetic. Atunci când un electron este brusc oprit, comoţia electromagnetică rezultantă produce raza X; raza X este această perturbaţie. Razele X solare sunt identice celor care sunt produse mecanic pentru a explora interiorul corpului uman, mai puţin lungimea lor de undă care este ceva mai mare.
42:5.9 (475.5) 7. Razele ultraviolete sau chimice ale luminii soarelui şi diversele lor producţii mecanice.
42:5.10 (475.6) 8. Lumina albă- întreaga lumină vizibilă a sorilor.
42:5.11 (475.7) 9. Razele infraroşii- încetinirea activităţii electronice apropiindu-se şi mai mult de căldura apreciabilă.
42:5.12 (475.8) 10. Undele hertziene- energiile utilizate pe Urantia pentru teledifuziuni.
42:5.13 (475.9) Pe aceste zece faze de activitate energetică ondulatorie, ochiul uman nu poate reacţiona decât la o singură octavă, aceea a totalităţii luminii solare obişnuite.
42:5.14 (475.10) Ceea ce se numeşte eter este pur şi simplu un nume colectiv pentru a desemna un grup de activităţi de forţă şi de energie care au loc în spaţiu. Ultimatonii, electronii şi celelalte conglomerate masice ale energiei sunt particule uniforme de materie. În tranzitul lor prin spaţiu, ele urmează în realitate linii drepte. Lumina şi toate celelalte forme de manifestări energetice recognoscibile constă într-o succesiune de particule energetice determinate, care se deplasează în linie dreaptă, mai puţin în măsura în care traiectoria lor este modificată de gravitaţie şi alte forţe interferente. Procesiunile de particule de energie apar ca fenomene ondulatorii atunci când sunt observate într-un anumit fel; acest fapt este datorat rezistenţei câmpului de forţă nediferenţiat al întregului spaţiu, eterul ipotetic, şi tensiunii intergravitaţionale a agregatelor de materie asociate. Lărgimea intervalelor dintre particulele de materie, precum şi viteza iniţială a razelor de energie provoacă aparenţa ondulatorie a numeroaselor forme de energie materială.
42:5.15 (476.1) Excitaţia conţinutului de spaţiu produce o reacţie ondulatorie la trecerea particulelor de materie în deplasare rapidă, la fel cum trecerea unei nave pe apă declanşează valuri de amplitudini şi intervale variate.
42:5.16 (476.2) Comportamentul forţei primordiale dă naştere unor fenomene analoage, sub numeroase aspecte, eterului pe care îl imaginaţi voi. Spaţiul nu este vid; sferele spaţiului se învârtesc şi plonjează într-un imens ocean de energie-forţă desfăşurată. Conţinutul spaţial al unui atom nu este nici el vid. Oricum ar fi, eterul nu există; tocmai absenţa acestui eter ipotetic este cea care permite planetelor locuite să evite să cadă în soare şi electronilor circulând pe orbitele lor atomice să reziste căderii în nucleu.
42:6.1 (476.3) În timp ce încărcătura de spaţiu a forţei universale este omogenă şi nediferenţiată, organizarea în materie a energiei evoluate antrenează concentrarea energiei în mase discontinui de dimensiuni definite şi greutăţi stabilite - o reacţie gravitaţională precisă.
42:6.2 (476.4) Gravitaţia locală sau liniară intră, pe deplin, în acţiune atunci când apare organizarea atomică a materiei. Materia preatomică devine uşor sensibilă la gravitaţie atunci când este activată de raze X şi de alte energii similare, însă gravitaţia liniară nu exercită atracţie măsurabilă nici asupra particulelor de energie electronică liberă, neataşate şi neîncărcate, nici asupra ultimatonilor neasociaţi.
42:6.3 (476.5) Ultimatonii funcţionează prin atracţie reciprocă şi sunt sensibili numai la câmpul de gravitaţie circular al Paradisului. Nereacţionând la gravitaţia liniară, ei se găsesc astfel menţinuţi în curentul universal al spaţiului. Ultimatonii sunt capabili să îşi accelereze viteza de rotaţie până la a se comporta parţial ca înzestraţi cu antigravitaţie, însă fără intervenţia organizatorilor forţei sau a directorilor de putere, ei nu pot atinge viteza critică de eliberare, caz în care şi-ar pierde individualitatea şi s-ar întoarce în stadiul de energie de putere. În natură, ultimatonii nu scapă statutului lor de existenţă fizică, decât dacă participă la o dislocare terminală a unui soare răcit şi pe cale de a muri.
42:6.4 (476.6) Ultimatonii necunoscuţi pe Urantia îşi încetinesc mişcarea trecând prin numeroase faze de activitate fizică, înainte de a îndeplini condiţiile de energie revoluţionară prealabilă organizării electronice. Ultimatonii au trei tipuri de mişcări: rezistenţa lor reciprocă la forţa cosmică, revoluţia lor individuală cu potenţial de antigravitaţie şi potenţialul din interiorul electronului, a anumitor ultimatoni reciproc interasociaţi.
42:6.5 (476.7) Atracţia reciprocă asigură coeziunea a o sută de ultimatoni în constituţia unui electron şi nu există niciodată cu unul mai puţin sau cu unul mai mult într-un electron tipic. Pierderea unuia sau a mai multor ultimatoni distruge identitatea tipică a electronului, ceea ce duce la existenţa uneia din cele zece forme modificate ale electronului.
42:6.6 (476.8) Ultimatonii nu descriu orbite şi nu se învârt în circuite în interiorul electronilor, ci se răspândesc sau se grupează conform vitezelor de rotaţie axiale, ceea ce determină dimensiunile diferenţiale ale electronilor. Această aceeaşi viteză de rotaţie a ultimatonilor în jurul axei lor determină totodată reacţiile negative sau pozitive ale diferitelor tipuri de unităţi electronice. Ansamblul segregărilor şi grupărilor materiei electronice, precum şi diferenţierea electrică a corpurilor negative şi pozitive de energie-materie, rezultă din diversele funcţiuni ale asocierilor ultimatonilor care le compun.
42:6.7 (477.1) Fiecare atom are un diametru uşor superior unui sfert de milionime de milimetru, iar un electron cântăreşte puţin mai mult decât a două mia parte a celui mai mic atom, cel de hidrogen. Protonul pozitiv caracteristic nucleului atomic, cu toate că nu este cu mult mai mare decât un electron negativ, cântăreşte aproximativ de două mii de ori mai mult.
42:6.8 (477.2) Dacă s-ar mări masa materiei până când un electron ar cântări o zecime de uncie (2,83 grame), şi dacă dimensiunile sale ar fi crescute în măsura proporţiei, volumul acestui electron ar deveni la fel de mare ca acela al pământului. Dacă volumul unui proton - de o mie opt sute de ori mai greu decât un electron - ar fi mărit până la mărime unui ac de gămălie, atunci, în comparaţie, un ac de gămălie ar avea un diametru egal celui al orbitei pământului în jurul soarelui.
42:7.1 (477.3) Întreaga materie se formează conform ordinii sistemului solar. În centrul fiecărui minuscul univers de energie există o porţiune nucleară de existenţă materială relativ stabilă şi comparativ staţionară. Această unitate centrală este înzestrată cu o triplă posibilitate de manifestare. În jurul acestui centru de energie şi într-o adâncime fără fund, însă în circuite fluctuante, se rotesc unităţile de energie vag comparabile cu planetele ce înconjoară soarele unui grup stelar asemănător propriului vostru sistem solar.
42:7.2 (477.4) În interiorul atomului, electronii se învârt în jurul protonului central, la distanţe proporţionale cu celor ale planetelor care se învârt în jurul soarelui, în spaţiul sistemului solar. În comparaţie cu mărimea lor reală, distanţa relativă dintre nucleul atomic şi circuitul electronic cel mai apropiat este aceeaşi ca cea dintre Soare şi Mercur, planeta învecinată cu soarele.
42:7.3 (477.5) Vitezele de rotaţie axiale ale electronilor şi vitezele lor pe orbitele lor în jurul nucleului atomic depăşesc, ambele, imaginaţia umană, fără a mai menţiona vitezele ultimatonilor care îi compun. Particulele pozitive ale radiumului îşi iau zborul în spaţiu cu şaisprezece mii de kilometri pe secundă, în timp ce particulele negative ating o viteză apropiată de aceea a luminii.
42:7.4 (477.6) Universurile locale sunt construite conform sistemului zecimal. Există exact o sută de materializări atomice de energie a spaţiului detectabile într-un univers de constituţie duală; este maximul posibil al organizărilor materiei în Nebadon. Aceste o sută de forme de materie constă într-o serie regulată, în care electroni, în număr de o sută, se învârt în jurul unui nucleu central relativ compact. Această asociere ordonată şi sigură a diverselor energii este cea care constituie materia.
42:7.5 (477.7) La suprafaţa lor, lumile nu au toate o sută de elemente recognoscibile, însă aceste elemente sunt prezente pe undeva în aceste lumi: ele au fost fie prezente, fie sunt în curs de evoluţie. Circumstanţele originii unei planete şi ale evoluţiei ei subsecvente determină numărul de tipuri atomice care vor fi observabile în raport cu cele o sută de tipuri posibile. Atomii cei mai grei nu se găsesc la suprafaţa numeroaselor lumi. Chiar şi pe Urantia, elementele grele cunoscute manifestă o tendinţă de a zbura în străfulgerări la fel ca şi comportamentul radiumului, de exemplu.
42:7.6 (477.8) Stabilitatea atomului depinde de numărul de neutroni electric inactivi în nucleul central. Comportamentul chimic depinde în întregime de activitatea electronilor care se învârt liber în jurul nucleului.
42:7.7 (478.1) În Orvonton nu a fost niciodată posibil să se asambleze natural mai mult de o sută de electroni orbitali într-un acelaşi sistem atomic. Când un al o sută unulea a fost introdus artificial în câmpul orbitelor, a rezultat întotdeauna o dislocare aproape instantanee a protonului central şi o dispersie necontrolată a electronilor şi a altor energii eliberate.
42:7.8 (478.2) Cu toate că atomii pot conţine de la unu la o sută de electroni orbitali, numai cei zece electroni exteriori ai celor mai mari atomi se învârt în jurul nucleului central, ca corpuri distincte şi discontinue, rămânând intacţi şi compacţi în rotaţia lor pe orbite precise şi definite. Cei treizeci de electroni mai apropiaţi de centru sunt dificil de observat sau detectat, ca corpuri separate şi organizate. Aceeaşi proporţie relativă de comportament al electronilor faţă de proximitatea de nucleu există în toţi atomii, oricare ar fi numărul electronilor conţinuţi. Cu cât ne apropiem mai mult de nucleu, cu atât mai puţin individualizarea electronilor este netă. Prelungirea electronico-ondulatorie a unui electron poate să se răspândească astfel încât să ocupe total orbitele atomice cele mai mici. Acest lucru este în special adevărat, în ceea ce priveşte electronii cei mai apropiaţi ai nucleului central.
42:7.9 (478.3) Cei treizeci de electroni ai orbitelor celor mai interioare au o individualitate, însă sistemele lor energetice tind să se amestece, întinzându-se de la un electron la altul şi, aproape, din orbită în orbită. Cei treizeci de electroni următori constituie a doua familie sau zonă energetică, individualitatea lor este mai pronunţată, corpul lor de materie exercită un control mai complet asupra sistemelor de energie care îi însoţeşte. Următorii treizeci de electroni, a treia zonă electronică, sunt încă şi mai individualizaţi şi circulă pe orbite mai distincte şi mai bine definite. Ultimii zece electroni nu sunt prezenţi decât în cele zece elemente, cele mai grele, şi au demnitatea independenţei, fiind deci capabili să scape mai mult sau mai puţin liber de controlul nucleului mamă. Cu un minim de variaţie în temperatură şi presiune, membrii acestui al patrulea grup, numiţi electroni externi, vor scăpa de controlul nucleului central, aşa cum ne este dat exemplul de dislocare spontană a uraniului şi a elementelor similare.
42:7.10 (478.4) Primii patruzeci şi şapte de atomi, cei care conţin de la unu la patruzeci şi şapte de electroni orbitali, sunt mai uşor de definit decât ceilalţi. De la cel de al patruzeci şi optulea, şi după el, caracterul imprevizibil al prezenţei presupuse a Absolutului Necalificat se face tot mai mult simţit, însă o parte a acestei imprevizibilităţi electronice se datorează diferenţelor în vitezele de rotaţie axiale ale ultimatonilor şi proprietăţii lor inexplicabile de a se amesteca. Alte influenţe fizice, electrice, magnetice şi gravitaţionale acţionează, de asemenea, pentru a produce un comportament electronic variabil. Atomii sunt, deci, similari persoanelor în ceea ce priveşte posibilităţile de a prevedea comportamentul lor. Statisticienii pot enunţa legi guvernând un mare număr de atomi sau de persoane, dar sunt reduşi la tăcere atunci când este vorba de un singur atom sau de o singură persoană.
42:8.1 (478.5) În timp ce gravitaţia este unul dintre diferiţii factori contribuind la menţinerea ansamblului unui minuscul sistem de energie atomică există, de asemenea, prezentă în şi printre unităţile de bază, o energie puternică şi necunoscută; este secretul constituţiei lor fundamentale şi a comportamentului lor ultim, o forţă care rămâne să fie descoperită pe Urantia. Această influenţă universală impregnează întregul spaţiu interior al minusculei organizări energetice.
42:8.2 (478.6) Spaţiul dintre electronii unui atom nu este vid. În orice atom, acest spaţiu interelectronic este animat de manifestări ondulatorii perfecte sincronizate cu viteza electronilor şi rotaţia ultimatonilor. Această forţă nu este în întregime dominată de legile voastre recunoscute ale atracţiei pozitive şi negative; de aceea, ea se conduce uneori într-un mod imprevizibil. Această influenţă anonimă pare a fi o reacţie a spaţiului-forţă al Absolutului Necalificat.
42:8.3 (479.1) Coeziunea protonilor încărcaţi şi a electronilor neîncărcaţi la nivelul atomului este asigurată de funcţiunea alternativă a mezotronului, particulă de materie de o sută optzeci de ori mai grea decât electronul. Fără acest dispozitiv, încărcătura electrică adusă de protoni ar disloca nucleul atomic.
42:8.4 (479.2) Aşa cum sunt constituiţii atomii, nici o forţă gravitaţională sau electrică nu ar putea asigura coeziunea nucleului lor. Integritatea nucleului este menţinută de funcţiunea coezivă alternativă a mezotronului care este capabil să reunească particulele încărcate şi neîncărcate datorită puterii masice superioare a forţei sale şi de o funcţiune suplimentară care face, constant să se schimbe locul protonilor şi al neutronilor. Mezotronul face, constant, să plece şi să vină încărcătura electrică a particulelor nucleare dintre protoni şi neutroni. Pe parcursul unei fracţiuni infinitezimale de secundă, o particulă nucleară dată este un proton încărcat, iar pe parcursul fracţiunii următoare, ea este un neutron lipsit de încărcătură., iar aceste alternanţe de statut energetic sunt atât de incredibil de rapide, încât încărcătura electrică este privată de orice oportunitate de a funcţiona ca influenţă dislocatoare. Acesta este modul în care mezotronul funcţionează ca o particulă „purtătoare de energie” care contribuie puternic la stabilitatea nucleară a atomului.
42:8.5 (479.3) Prezenţa şi funcţiunea mezotronilor explică, de asemenea, o altă enigmă referitoare la atom. Când atomii acţionează radioactiv, ei emit mult mai multă energie decât s-ar putea crede. Acest excedent de radiaţie provine din dezmembrarea mezotronului „purtător de energie”, care devine atunci un simplu electron. Dezintegrarea mezotronului este însoţită, de asemenea, de emisia anumitor mici particule lipsite de încărcătură.
42:8.6 (479.4) Mezotronul explică anumite proprietăţi de coeziune ale nucleului atomic, însă nu explică nici coeziunea dintre protoni, nici adeziunea dintre neutroni. Forţa puternică şi paradoxală care asigură integritatea coezivă a atomului este o formă de energie încă nedescoperită pe Urantia.
42:8.7 (479.5) Aceşti mezotroni se găsesc în abundenţă în razele cosmice care se lovesc continuu de planeta voastră.
42:9.1 (479.6) Religia nu este singura care e dogmatică; filozofia naturală tinde, de asemenea, să se dogmatizeze. Atunci când un educator religios binecunoscut a ajuns la concluzia că numărul şapte era fundamental în natură deoarece există şapte deschideri în capul uman, ar fi putut, dacă ar fi cunoscut mai bine chimia, să-şi susţină opinia bazând-o pe un fenomen veritabil al lumii fizice. În toate universurile fizice ale timpului şi spaţiului şi, cu toate că constituţia decimală a energie se manifestă universal, rămâne întotdeauna o reminiscenţă a faptului că premateria are o organizare electronică septuplă.
42:9.2 (479.7) Numărul şapte este fundamental pentru universul central şi pentru sistemul spiritual de transmisii înnăscute al caracterelor, însă numărul zece, sistemul zecimal, este inerent energiei materiei şi creaţiei materiale. În ciuda acestui lucru, lumea atomică prezintă anumite caracteristici periodice care reapar în grupe de şapte, o marcă de naştere purtată de lumea materială şi amintind de foarte îndepărtata sa origine spirituală.
42:9.3 (480.1) Când se clasează elementele fundamentale în ordinea greutăţii lor atomice, această persistenţă septuplă a constituţiei creative rezultă în domeniul chimiei ca o recurenţă a proprietăţilor fizice şi chimice similare, în grupe septuple, periodice şi distincte. Când elementele chimice de pe Urantia se aranjează astfel într-un şir, orice cantitate sau proprietate dată, are tendinţa de a se repeta la toate cele şapte elemente. Această schimbare periodică prin şapte se reproduce, atenuându-se şi cu variante, în întregul sistem periodic. Ea se observă mai net în primele grupări de atomi uşori. Plecând de la un element oarecare, după ce s-a observat una dintre proprietăţile sale, această calitate se schimbă pe parcursul celor şase elemente consecutive, însă are tendinţa de a reapărea atunci când se ajunge la al optulea, altfel spus, al optulea element chimic activ seamănă cu primul, al nouălea cu al doilea, şi aşa mai departe. Un astfel de fapt în lumea fizică reaminteşte indubitabil de constituţia septuplă a energiei ancestrale, şi indică realitatea fundamentală a diversităţii septuple a creaţiilor timpului şi spaţiului. Omul ar trebui, de asemenea, să noteze faptul că există şapte culori în spectrul natural.
42:9.4 (480.2) Însă presupunerile filozofiei naturale nu sunt toate valabile; eterul ipotetic, de exemplu, reprezintă o ingenioasă încercare a oamenilor pentru a o unifica ignoranţa lor în ceea ce priveşte fenomenele spaţiului. Nu putem afirma filozofia universului conform observaţiilor a ceea ce se numeşte ştiinţă. Savanţii ar avea tendinţa să nege că un fluture poate să rezulte dintr-o omidă, dacă nu ar vedea această metamorfoză cu proprii lor ochi.
42:9.5 (480.3) Dacă stabilitatea fizică, asociată elasticităţii biologice, este prezentă în natură acest fapt se datorează doar înţelepciunii aproape infinite posedată de Maeştrii Arhitecţi ai creaţiei. Nu trebuie nimic mai puţin ca o înţelepciune transcendentală pentru a concepe unităţi de materie atât stabile şi atât de eficient flexibile
42:10.1 (480.4) Desfăşurarea nesfârşită a realităţii cosmice relative de la absoluitatea monotei Paradisului până la absoluitatea puterii spaţiului lasă să se presupună evoluţia anumitor relaţii dintre realităţile nespirituale ale Primei Surse-Centru - aceste realităţi ascunse în puterea spaţiului care sunt revelate în monota şi provizoriu divulgate pe nivelele cosmice intermediare. Acest ciclu etern de energie este pus în circuit la Tatăl universurilor. El este deci absolut, şi de aceea el nu este nici expansibil, nici în fapt, nici în valoare. În acelaşi timp, Tatăl Primordial, acum ca şi întotdeauna, realizează în sine, pe baza unui cadru de semnificaţii de spaţiu-timp şi de spaţiu-timp transcens, un cadru de relaţii schimbătoare în care energia-materie este progresiv supusă supracontrolului spiritului viu şi divin, prin efortul experienţial al minţii vii şi personale.
42:10.2 (480.5) Energiile universale nespirituale sunt reasociate în sistemele vii ale minţii ne-Creatorului pe diverse nivele, din care unele pot fi descrise după cum urmează:
42:10.3 (480.6) 1. Minte care precedă spiritele adjutante. Este un nivel al minţii neexperienţial; pe lumile locuite, aceştia sunt Controlorii Fizici Principali, care îi aduc sprijinul lor. Este mintea automată, intelectul care nu poate fi învăţat al formelor cele mai primitive ale vieţii materiale, însă mintea care nu poate fi învăţată funcţionează pe numeroase nivele, în afara vieţii planetare primitive.
42:10.4 (481.1) 2. Mintea spiritelor adjutante. Aceasta este slujirea Spiritului-Mamă al unui univers local, funcţionând prin cele şapte spirite mentale adjutante ale sale, pe nivelul care poate fi predat (nemecanic) al minţii materiale. La acest nivel, mintea materială experimentează: ca intelect subuman (animal), în primele cinci spiritele adjutante; ca intelect uman (moral), în cele şapte spirite adjutante; în calitate de intelect suprauman (median), la ultimele două adjutante.
42:10.5 (481.2) 3. Minte morontială în evoluţie. Este conştiinţa în expansiune la personalităţile evoluânde, în carierele ascendente ale unui univers local. Ea este darul Spiritului-Mamă al universului local, în legătură cu Fiul Creator. Acest nivel minte implică organizarea tipului morontial de vehicul vital, sinteză a materialului şi a spiritualului efectuată de supraveghetorii puterii morontiale a universului local. Mintea morontială funcţionează diferenţiat, în răspuns la aceste şaptezeci de nivele de viaţă morontială, revelând o capacitate crescătoare de a se asocia minţii cosmice pe nivelele superioare de împlinire. Este evoluţia normală a creaturilor umane, însă un minte de ordin nemorontial este, de asemenea, atribuit de Fiul şi Spiritul unui Univers copiilor nemorontiali ai creaţiilor locale.
42:10.6 (481.3) Mintea cosmică. Este mintea septuplă diversificată a timpului şi a spaţiului şi, pentru fiecare dintre fazele sale, unul dintre cele Şapte Spirite Maestru îşi aduce sprijinul unuia dintre cele şapte suprauniversuri. Mintea cosmică înglobează toate nivelele minţii finite şi se coordonează în mod experienţial cu nivelele de deitate evolutivă ale Minţii Supreme şi, în mod transcendent, cu nivelele existenţiale ale minţii absolute - circuitele directe ale Autorului Comun.
42:10.7 (481.4) În Paradis, mintea este absolută; în Havona, este absonită; în Orvonton este finită. Mintea implică, întotdeauna, activitatea de prezenţă a unui slujitor viu la care se adaugă sisteme energetice variate, iar acest fapt este adevărat în ceea ce priveşte mintea, indiferent de nivele sau de varietăţi. Însă, dincolo de mintea cosmică, devine tot mai dificil să se descrie relaţiile minţii cu energia nespirituală. Mintea Havonei este subabsolută, însă supraevolutivă; fiind existenţială-experienţială este mai aproape de absonit decât orice alt concept revelat urantienilor. Mintea Paradisului depăşeşte comprehensiunea umană; ea este existenţială, nespaţială şi netemporală. Cu toate acestea, toate aceste nivele mentale sunt dominate de prezenţa universală a Autorului Comun - prin controlul gravitaţiei mentale a Dumnezeului minţii din Paradis.
42:11.1 (481.5) În evaluarea şi în recunoaşterea minţii, trebuie să ne amintim că universul nu este nici automat nici magic; el este o creaţie a minţii şi un mecanism al legilor. În practică, legile naturii operează pe ceea ce par a fi tărâmurile duale ale fizicului şi ale spiritualului, însă în realitate ele sunt una. Prima Sursă-Centru este cauza primordială a tuturor materializărilor şi, în acelaşi timp, primul Tată şi Tatăl final al tuturor spiritelor. În universurile exterioare ale Havonei, Tatăl Paradisiac nu apare decât ca pură energie şi pur spirit - sub forma Ajustorilor Gândirii şi altor fragmentări similare.
42:11.2 (481.6) Mecanismele nu domină într-un mod absolut toată creaţia; universul universurilor, considerat ca un tot, este conceput de minte, construit de minte şi administrat de minte. Însă mecanismul divin al universului universurilor este mult mai desăvârşit pentru ca metodele ştiinţifice ale minţii umane finite să poată distinge chiar şi o urmă a dominaţiei minţii infinite. Căci această minte creatoare, controloare şi susţinătoare nu este nici o minte materială, nici o minte de creatură; este mintea-spirit funcţionând pe şi de la nivelele creatoare ale realităţii divine.
42:11.3 (482.1) Aptitudinea de a distinge şi a descoperi mintea în mecanismele universului depinde, în întregime, de aptitudinea, de amplitudinea şi de capacităţile minţii angajate într-o asemenea sarcină de observare. Mintea spaţio-temporală, organizată pe baza energiilor timpului şi spaţiului este supusă mecanismelor timpului şi spaţiului.
42:11.4 (482.2) Mişcarea şi gravitaţia universală sunt faţete gemene ale mecanismului impersonal timp-spaţiu al universului universurilor. Nivelele la care spiritul, mintea şi materia reacţionează la gravitaţie sunt în întregime independente de timp, însă independente de spaţiu (nespaţiale) sunt doar veritabilele nivele spirituale ale realităţii. Nivelele superioare ale minţii universului - nivelele minţii-spirit - pot, de asemenea, să fie nespaţiale, însă nivelele minţii materiale, aşa cum este mintea umană, sunt sensibile interacţiunilor gravitaţiei universale; ele nu pierd această sensibilitate decât în măsura în care sunt identificate cu spiritul. Nivelele realităţii spirituale se recunosc după conţinutul lor în spirit, iar spiritualitatea în timp şi spaţiu este invers proporţională cu sensibilitatea sa la gravitaţia liniară.
42:11.5 (482.3) Sensibilitatea la gravitaţia liniară este o măsură cantitativă a energiei nespirituale. Toate masele energiei organizate sunt supuse controlului ei, mai puţin în măsura în care mişcarea şi mintea acţionează asupra lor. Gravitaţia liniară este forţa coezivă de anvergură scurtă a macrocosmosului, aşa cum forţele de coeziune intraatomice sunt forţele cu bătaie scurtă ale microcosmosului. Energia fizică materializată organizată în ceea ce numim materie nu poate traversa spaţiul fără să influenţeze sensibilitatea la gravitaţia liniară. Cu toate că sensibilitatea gravitaţională este direct proporţională cu masa, ea este modificată prin spaţiul intermediar astfel încât, dacă o considerăm invers proporţională cu pătratul distanţei, rezultatul nu ajunge decât la o aproximaţie destul de grosolană. Spaţiul triumfă în cele din urmă asupra gravitaţiei liniare, deoarece el conţine influenţe antigravitaţionale ale numeroaselor forţe supramateriale care acţionează pentru a neutraliza acţiunea gravitaţiei şi toate reacţiile asociate.
42:11.6 (482.4) Mecanisme cosmice extrem de complexe şi care par destul de automate tind întotdeauna să ascundă prezenţa minţii interioare inventive sau creative în toate inteligenţele situate foarte mult deasupra nivelelor universale ale naturii şi ale posibilităţilor mecanismului însuşi. Este, deci, inevitabil ca mecanismele superioare ale universului să pară lipsite de minte ordinelor inferioare de creaturi. Singura excepţie posibilă la această concluzie ar fi atribui o facultate mentală uimitorului fenomen al unui univers care pare a se susţine pe el însuşi- însă aceasta este o problemă de filozofie, mai degrabă decât de experienţă actuală.
42:11.7 (482.5) De vreme ce mintea coordonează universul, fixitatea mecanismelor este inexistentă. Evoluţia progresivă asociată întreţinerii cosmice autonome este un fenomen universal. Capacitatea universului de a evolua este inepuizabilă în infinitul spontaneităţii. Progresul către o unitate armonioasă, o sinteză experienţială crescătoare, superimpuse unei complexităţi întotdeauna crescânde a relaţiilor, nu se poate efectua decât printr-o minte dominantă având o intenţie.
42:11.8 (482.6) Cu cât mintea universală asociată unui fenomen oarecare al universului este mai elevată cu atât le este mai dificil tipurilor mentale inferioare să o descopere. Deoarece mintea mecanismului universului este o minte-spirit creativă (facultatea mentală însăşi a Infinitului), ea nu poate fi niciodată descoperită sau distinsă de organismele mentale ale nivelelor inferioare ale universului, şi cu atât mai puţin de mintea cea mai umilă dintre toate, mintea umană. Cu toate că mintea animală evoluândă îl caută, în mod natural, pe Dumnezeu, ea nu poate, singură şi prin ea însăşi, să îl cunoască pe Dumnezeu în mod inerent.
42:12.1 (483.1) Evoluţia mecanismelor implică şi indică prezenţa ascunsă a dominaţiei minţii creatoare. Aptitudinea intelectului muritor de a concepe, proiecta şi crea mecanisme automate demonstrează calităţile superioare, creative şi intenţionale ale minţii umane ca influenţă dominantă pe planetă. Mintea tinde întotdeauna să:
42:12.2 (483.2) 1. Creeze mecanisme materiale.
42:12.3 (483.3) 2. Descopere mistere ascunse.
42:12.4 (483.4) 3. Exploreze situaţii îndepărtate.
42:12.5 (483.5) 4. Formuleze sisteme mentale.
42:12.6 (483.6) 5. Atingă scopuri de înţelepciune.
42:12.7 (483.7) 6. Ajungă la nivele spirituale.
42:12.8 (483.8) 7. Împlinească destinele divine - supreme, ultime şi absolute.
42:12.9 (483.9) Mintea este întotdeauna creatoare. Dotarea mentală individuală a unui animal, a unei fiinţe umane şi a unui morontial, a unui ascender spiritual, sau a unui finalitar, este întotdeauna capabilă să producă un corp corespunzător şi utilizabil pentru a identifica creatura vie. Însă fenomenul prezenţei unei personalităţi sau modelul unei identităţi nu sunt, ca atare, manifestări ale energiei, fie că ea este fizică, mentală sau spirituală. Forma personalităţii este aspectul arhetipal al unei fiinţe vii; ea implică un dispozitiv de energii care adăugat vieţii şi mişcării este mecanismul existenţei creaturilor.
42:12.10 (483.10) Chiar fiinţele spirituale au o formă, şi aceste forme de spirit (modele) sunt reale. Chiar şi tipurile cele mai elevate de personalităţi spirituale au forme - prezenţe de personalitate analoage în toate privinţele corpurilor muritoare de pe Urantia. Aproape toate fiinţele întâlnite în cele şapte suprauniversuri posedă forme. Însă această regulă generală comportă câteva excepţii: Ajustorii Gândirii par lipsiţi de formă până la contopirea cu sufletul supravieţuitor al asociatului lor muritor. Mesagerii Solitari, Spiritele Inspirate ale Trinităţii şi Ajutorii Personali ai Spiritului Infinit, Mesagerii Gravitaţiei, Arhivarii Transcendentali şi câteva alte categorii nu au nici ele, forme sesizabile. Însă acestea sunt rarele excepţii tipice; marea majoritate a fiinţelor au forme personale specifice care caracterizează fiecare individ; ele sunt susceptibile de a fi recunoscute şi personal desluşite.
42:12.11 (483.11) Legătura dintre mintea cosmică şi slujirea spiritelor mentale adjutante dă naştere unui tabernacul fizic potrivit fiinţei umane în evoluţie. Mintea morontială individualizează similar forme morontiale pentru toţi supravieţuitorii muritori. La fel cum corpul muritor este personal şi caracteristic pentru orice fiinţă umană, tot astfel forma morontială va fi înalt individuală şi adecvat caracteristică minţii creatoare care o domină. Două forme morontiale nu se aseamănă niciodată, nu mai mult decât două corpuri umane. Supraveghetorii Puterii Morontiale pun la dispoziţie materialele morontiale nediferenţiate cu ajutorul cărora viaţa morontială poate începe să opereze, iar serafimii care îi asistă furnizează aceste materiale. Şi, după viaţa morontială, se va constata că formele spirituale sunt, de asemenea, diverse, personale şi caracteristice locuitorilor lor mentali-spirituali respectivi.
42:12.12 (483.12) Pe o lume materială, voi vă gândiţi la un corp ca având un spirit, însă noi, noi considerăm spiritul ca prevăzut cu un corp. Ochii fizici sunt cu adevărat ferestre ale sufletului născut din spirit. Spiritul este arhitectul, mintea este constructorul, corpul este construcţia materială.
42:12.13 (484.1) Energiile fizice, spirituale şi mentale ca atare şi în stare pură nu reacţionează complet una la alta ca actuale ale universurilor fenomenale. În Paradis, cele trei energii sunt coordonate, în Havona se asigură coordonarea lor, în timp ce la nivelul activităţilor finite ale universului, se poate întâlni întreaga gamă de denumiri materiale, mentale şi spirituale. În situaţiile nepersonale ale timpului şi ale spaţiului, energia fizică pare a predomina, însă se pare, de asemenea, că cu cât mai mult funcţiunea minte-spirit se apropie de divinitatea intenţiei şi de supremaţia acţiunii, cu atât faza spirituală are tendinţa să preia controlul. La nivelul ultim, mintea-spirit poate deveni aproape complet preponderentă. Pe nivelul absolut, spiritul domină cu siguranţă. Plecând de aici către domeniile timpului şi ale spaţiului, oriunde este prezentă o realitate de spirit şi oricând funcţionează mintea-spirit reală, există întotdeauna tendinţa să se formeze o contrapondere materială sau fizică a acestei realităţi spirituale.
42:12.14 (484.2) Spiritul este realitatea creatoare; contraponderea fizică este reflectarea realităţii spirituale în timp-spaţiu, repercusiunea fizică a acţiunii creatoare a minţii-spirit.
42:12.15 (484.3) Mintea umană domină universal materia, întocmai cum şi ea , răspunde supracontrolului ultim al spiritului, iar în omul muritor, numai mintea care se supune liber îndrumării spiritului poate spera să supravieţuiască existenţei muritoare în timp-spaţiu, în calitate de copil nemuritor al lumii spirituale eterne a Supremului, a Ultimului şi a Absolutului: a Infinitului.
42:12.16 (484.4) [Prezentat la cererea lui Gabriel de un Puternic Mesager în serviciu în Nebadon.]
Cartea Urantia
Capitolul 43
43:0.1 (485.1) URANTIA este numită, de obicei, 606 a Sataniei din Norlatiadek din Nebadon, aceasta semnificând că ea este a şase sute şasea lume locuită din sistemul local al Sataniei, situat în constelaţia Norlatiadekului, una dintre cele o sută de constelaţii ale universului local al Nebadonului. Constelaţiile fiind diviziunile primare ale unui univers local, conducătorii lor fac legătura dintre sistemele locale de lumi locuite şi administraţia centrală a universului local pe Salvington şi, prin reflectare, cu supraadministraţia Celor Îmbătrâniţi de Zile pe Uversa.
43:0.2 (485.2) Guvernul constelaţiei voastre este situat într-unciorchine de 771 de sfere arhitecturale, din care cea mai centrală şi cea mai mare este Edentia, sediul administrativ al Părinţilor Constelaţiei, Preaînalţii Norlatiadekului. Edentia însăşi, este aproape de o sută de ori mai mare decât lumea voastră. Cele şaizeci şi şase de sfere majore care o înconjoară au aproape de zece ori dimensiunea Urantiei, pe când ce cei zece sateliţi care se învârt în jurul fiecăreia dintre aceste şaizeci şi şase de lumi sunt aproape de mărimea Urantiei. Aceste 771 de sfere arhitecturale au dimensiuni în întregime comparabile celor care prevalează în alte constelaţii.
43:0.3 (485.3) Calculul timpului şi măsura distanţei pe Edentia sunt aceleaşi ca pe Salvington şi, spre deosebire de sferele capitalei universului, lumile-sediu ale constelaţiilor sunt amplu prevăzute cu toate ordinele de inteligenţă celeste. În general, aceste personalităţi nu sunt foarte diferite de cele descrise în legătură cu administraţia universului.
43:0.4 (485.4) Serafimii supraveghetori, al treilea ordin de îngeri ai universului local, sunt puşi în serviciului constelaţiilor. Ei îşi stabilesc cartierul general pe sferele capitalelor, şi dau un ajutor considerabil lumilor de educaţie morontială care le înconjoară. În Norlatiadek, cele şaptezeci de sfere majore, precum şi cei şapte sute de sateliţi, sunt locuiţi de univitaţi, cetăţenii permanenţi ai constelaţiei. Toate aceste lumi arhitecturale sunt în întregime administrate de diversele grupuri care le sunt native şi dintre care cea mai mare parte nu sunt revelate, însă care îi conţin pe eficienţii spirongi şi pe minunaţii spornagi. Reprezentând punctul median al regimului de educaţie morontială, viaţa morontială a constelaţiilor este, după cum este de închipuit, atât tipică, cât şi ideală.
43:1.1 (485.5) Edentia abundă de înalte ţinuturi fascinante, de ridicături întinse de materie fizică, încununate de viaţă morontială şi învăluite de strălucire spirituală, însă nu există lanţuri risipite de munţi aşa cum apar pe Urantia. Există zeci de mii de lacuri sclipitoare şi alte mii şi mii de pâraie care le leagă, însă nu există mari oceane sau râuri torenţiale. Doar pământurile înalte sunt lipsite de cursuri de apă la suprafaţa lor.
43:1.2 (486.1) Apa de pe Edentia şi din sferele arhitecturale similare nu este diferită de cea a planetelor evolutive. Sistemele hidraulice ale acestor sfere sunt atât de suprafaţă, cât şi subterane, iar umiditatea circulă constant. Se poate naviga în jurul Edentiei urmând diversele trasee acvatice, însă principala cale de transport este atmosfera. Fiinţele spirituale călătoresc în chip firesc deasupra suprafeţei sferei, în timp ce fiinţele morontiale şi fizice se servesc de mijloace materiale şi semimateriale pentru a traversa atmosfera.
43:1.3 (486.2) Edentia şi lumile sale asociate au o atmosferă veritabilă, amestecul obişnuit de trei gaze, caracteristic creaţiilor arhitecturale, care conţine cele două elemente ale atmosferei Urantiene, plus gazul morontial convenabil respiraţiei creaturilor morontiale. Însă, cu toate că această atmosferă este atât materială, cât şi morontială, nu se produc nici furtuni, nici uragane şi nu există nici veri, nici ierni. Această absenţă a problemelor atmosferice şi a variaţiilor sezoniere permite înfrumuseţarea tuturor exterioarelor pe aceste lumi special create.
43:1.4 (486.3) Pământurile înalte ale Edentiei prezintă o topografie fizică magnifică, a cărei frumuseţe este sporită de răspândirea nesfârşită a vieţii care abundă pe întreaga lor lungime şi lărgime. Spre deosebire de câteva structuri, mai degrabă izolate, aceste pământuri înalte nu conţin nici o construcţie făcută de mâna creaturilor. Ornamentaţiile materiale şi morontiale sunt limitate la zonele de locuit. Colinele sunt locuri de rezidenţă speciale şi sunt magnific înfrumuseţate de opere de artă biologice şi morontiale.
43:1.5 (486.4) Pe culmea celui de-al şaptelea lanţ de pământuri înalte se găsesc sălile de reînviere ale Edentiei, în care se trezesc muritorii ascendenţi aparţinând ordinului modificat secundar de ascensiune. Aceste camere de reasamblare a creaturilor sunt puse sub supravegherea Melchizedekilor. Prima dintre sferele receptoare ale Edentiei (ca planeta Melchizedekde lângă Salvington) posedă, de asemenea, săli de reînviere speciale sau în care se reasamblează muritorii ordinelor de ascensiune modificaţi.
43:1.6 (486.5) Melchizedekii întreţin, de asemenea, pe Urantia două colegii speciale. Unul, şcoala de urgenţă, este consacrat studiului problemelor iscate de rebeliunea de pe Satania. Celălalt, şcoala demanifestare, este dedicat cunoaşterii aprofundate a noilor probleme rezultând din faptul că Mihail a efectuat manifestarea sa finală pe una dintre lumile Norlatiadekului. Acest al doilea colegiu a fost stabilit în urmă cu aproape patruzeci de mii de ani, imediat după ce Mihail a proclamat că Urantia a fost aleasă ca lume a manifestării sale finale.
43:1.7 (486.6) Marea decristal, aria de primire a Edentiei, este apropiată de centrul administrativ şi înconjurată de amfiteatrul cartierului general. În jurul acestei zone, se găsesc centrele guvernamentale pentru cele şaptezeci de diviziuni ale treburilor constelaţiei. Jumătate din Edentia este împărţită în şaptezeci de secţiuni triunghiulare, ale căror frontiere converg în clădirile sediului sectoarelor lor respective. Restul formează un singur imens parc natural, grădinile lui Dumnezeu.
43:1.8 (486.7) Pe parcursul vizitelor voastre periodice pe Edentia, întreaga planetă va fi deschisă inspecţiei voastre, însă vă veţi petrece cea mai mare parte a timpului în triunghiul administrativ al cărui număr corespunde cu acela al lumii voastre curente de reşedinţă. Veţi fi întotdeauna bineveniţi ca observatori în adunările legislative.
43:1.9 (486.8) Zona morontială afectată muritorilor ascendenţi, aflaţi pe Edentia, este situată în regiunea mediană a celui de al treizeci şi cincilea triunghi învecinat cu cartierul general al finalitarilor, situat în al treizeci şi şaselea. Sediul general al univitaţiilor ocupă o enormă suprafaţă în regiunea mediană a triunghiului al treizeci şi patrulea, învecinat cu rezerva rezidenţială a cetăţenilor morontiali. După aceste aranjamente, putem vedea că s-au luat măsuri pentru a găzdui cel puţin şaptezeci de diviziuni majore ale vieţii celeste şi, de asemenea, că fiecare dintre cele şaptezeci de zone triunghiulare este legată la una dintre cele şaptezeci de sfere majore de instruire morontială.
43:1.10 (487.1) Marea de cristal a Edentiei este formată dintr-un singur cristal circular imens, de aproximativ o sută şaizeci de kilometri circumferinţă şi de aproape cincizeci de kilometri în adâncime. Acest cristal magnific serveşte drept câmp de primire pentru toţi serafimii transportori şi pentru alte fiinţe care sosesc din punctele exterioare ale sferei. Această mare de sticlă uşurează mult aterizarea serafimilor transportori.
43:1.11 (487.2) Un câmp de cristal de acest ordin se găseşte pe aproape toate lumile arhitecturale. În afară de valoare sa decorativă, el serveşte la multe alte scopuri: este utilizat pentru a descrie reflectivitatea suprauniversală unor grupuri asemănătoare, precum şi ca factor în tehnica transformării energiei pentru a modifica curenţii spaţiului şi pentru a adapta alţi curenţi de energie fizică sosind pe lumea arhitecturală respectivă.
43:2.1 (487.3) Constelaţiile sunt unităţile autonome ale unui univers local, fiecare constelaţie fiind administrată conform propriilor sale texte legislative. Când tribunalele Nebadonului se reunesc pentru a cumpăni asupra treburilor universului, toate chestiunile interne sunt judecate în acord cu legile în vigoare în constelaţia respectivă. Decretele judiciare ale Salvingtonului, precum şi textele legislative ale constelaţiilor sunt aplicate de administratorii sistemelor locale.
43:2.2 (487.4) Astfel, constelaţiile funcţionează ca unităţi legislative sau ordonatoare de legi, în timp ce sistemele locale servesc drept unităţi de aplicare sau de impunere a acestor legi. Guvernul Salvingtonului este suprema autoritate judiciară şi coordonatoare.
43:2.3 (487.5) Cu toate că funcţiunea juridică supremă se bazează pe administrarea centrală a universului local, există două tribunale subsidiare, însă majore, în sediul fiecărei constelaţii, consiliul Melchizedekilor şi tribunalul celor Preaînalţi.
43:2.4 (487.6) Toate problemele judiciare sunt mai întâi trecute în revistă de consiliul Melchizedekilor. Doisprezece membri ai acestui ordin, care au primit pe planetele evolutive şi lumile-sedii ale sistemelor o anumită experienţă necesară, sunt împuterniciţisă reexamineze dovezile, să rezume plângerile şi să formuleze verdicte provizorii, care sunt transmise curţii celor Preaînalţi, Tatăl domnind în Constelaţie. Departamentul treburilor muritoare în acest ultim tribunal este compus din şapte judecători care sunt, toţi, muritori ascendenţi. Cu cât vă ridicaţi mai mult în univers, cu atât sunteţi mai siguri de a fi judecaţi de persoane din specia voastră.
43:2.5 (487.7) Corpul legislativ al constelaţiei este împărţit în trei grupe. Programul legislativ al unei constelaţii îşi are sursa în camera de jos a ascenderilor, grup condus de un finalitar şi compus dintr-o mie de muritori reprezentativi. Fiecare sistem numeşte zece membri pentru a participa la acest ansamblu deliberativ. Pe Edentia, acest corp nu este în prezent complet.
43:2.6 (487.8) Camera mediană a legislatorilor provine din oştirile serafice şi asociaţii lor, alţi copii ai Spiritului-Mamă al universului local. Acest grup comportă o sută de membri numiţi de personalităţile supraveghetoare care prezidează diversele activităţi ale acestor fiinţe în timp ce sunt în funcţiune în cadrul constelaţiei.
43:2.7 (488.1) Corpul consultativ sau superior al legislatorilor constelaţiei este camera pairilor - camera Fiilor divini. Acest corp este ales de Preaînalţii Părinţi şi conţine zece membri. Pot servi în această cameră înaltă, doar Fiii cu o experienţă specială. Este grupul care stabileşte legile, economiseşte timpul şi serveşte în mod foarte eficient cele două diviziuni inferioare ale adunării legislative.
43:2.8 (488.2) Consiliul conjugat al legislatorilor este compus din câte trei membri din fiecare dintre aceste branşe distincte ale adunării deliberatoare a constelaţiilor, şi este prezidat de Preaînaltul junior domnitor. Acest grup sancţionează forma definitivă a tuturor textelor şi autorizează promulgarea lor prin teledifuziuni. Aprobarea comisiei supreme transformă textele legislative în legi ale tărâmului; decretele sunt finale. Promulgările legislative ale Edentiei constituie legea fundamentală a întregului Norlatiadek.
43:3.1 (488.3) Conducătorii constelaţiilor aparţin ordinului Vorondadekilor de filiaţie a universului local. Când sunt însărcinaţi cu un serviciu activ în univers, ca şefi ai constelaţiilor sau în altă calitate, aceşti Fiii sunt cunoscuţi sub numele de cei Preaînalţi, deoarece ei încorporează cea mai înaltă înţelepciune administrativă dublată de loialitatea cea mai clarvăzătoare şi cea mai inteligentă dintre toate ordinele Fiilor de Dumnezeu ai Universului Local. Integritatea lor personală şi loialitatea lor de grup nu au fost niciodată puse în discuţie; în Nebadon nu s-a produs niciodată vreo nemulţumire ori lipsă de loialitate din partea a Fiilor Vorondadeki.
43:3.2 (488.4) Trei Fii Vorondadeki cel puţin sunt împuterniciţi de Gabriel ca Preaînalţi ai fiecărei constelaţii a Nebadonului. Cel care prezidează acest trio se numeşte Tatăl Constelaţiei, iar cei doi asociaţi ai săi Preaînaltul senior şi Preaînaltul junior. Un Tată al Constelaţiei domneşte pe parcursul a zece mii de ani standard (aproximativ 50.000 de ani de pe Urantia), după ce a servit ca asociat junior şi asociat senior pe parcursul unor perioade egale.
43:3.3 (488.5) Psalmistul ştia că Edentia era guvernată de trei Părinţi ai Constelaţiilor şi, în consecinţă, vorbea de locurile lor la plural: „Există un fluviu ale cărui ape vor bucura cetatea lui Dumnezeu, locul cel mai sfânt al tabernaculelor celor Preaînalţi”.
43:3.4 (488.6) De-a lungul vremurilor a existat o mare confuzi pe Urantia în ceea ce priveşte diverşii conducători ai universului. Mulţi învăţători de mai târziu le-au confundat cu Părinţii Preaînalţi pe zeităţile lor tribale nedesluşite şi nedefinite. Chiar şi mai târziu, evreii au contopit toţi conducătorii celeşti într-o Deitate complexă. Un învăţător a înţeles că cei Preaînalţi nu erau Şefii Supremi, deoarece el a spus: „Cel care locuieşte lăcaşul secret al celor Preaînalţi va locui la umbra celui Atotputernic”. În analele Urantiei este uneori foarte dificil să se ştie exact cine este cel desemnat prin termenul „Preaînalţi”. Însă Daniel înţelegea prea bine aceste probleme. El spune, „Cei Preaînalţi domnesc în împărăţia oamenilor, pe care o dau cui vor”.
43:3.5 (488.7) Părinţii Constelaţiilor se ocupă foarte puţin de indivizii unei planete locuite, însă sunt strâns asociaţi cu funcţiunile legislative ale constelaţiilor care preocupă atâta de mult pe fiecare rasă muritoare şi pe fiecare grup naţional de lumi locuite.
43:3.6 (489.1) Cu toate că regimul constelaţiei se interpune între voi şi administraţia universului local, în mod obişnuit voi vă veţi îndrepta foarte puţin atenţia către guvernul constelaţiei voastre. Interesul vostru se va concentra, în principal, asupra sistemului vostru local, Satania. Însă Urantia este temporar în legătură strânsă cu şefii constelaţiei ei, din cauza anumitor condiţii sistemice şi planetare iscate de rebeliunea lui Lucifer.
43:3.7 (489.2) Pe parcursul secesiunii lui Lucifer, Preaînalţii Edentiei au pus stăpânire pe anumite faze ale autorităţii planetare de pe lumile rebele. Ei au continuat să exercite această putere, iar Cei Îmbătrâniţi de Zile au confirmat de mult că ei puteau prelua controlul acestor lumi nesupuse. Cei Preaînalţi vor continua cu siguranţă să exercite această jurisdicţie pe care au preluat-o atâta timp cât mai trăieşte Lucifer . Într-un sistem loial, o mare parte a acestei autorităţi ar fi, în mod normal, i-ar reveni suveranului sistemului.
43:3.8 (489.3) Însă mai există şi un alt fel în care Urantia se leagă într-un mod special de cei Preaînalţi de o altă manieră. În timp ce Mihail, Fiul Creator, îşi efectua misiunea sa terminală de manifestare, succesorul lui Lucifer nu dispunea de deplină autoritate în sistemul local, şi toate chestiunile Urantiei privitoare la manifestarea lui Mihail au fost imediat supravegheate de cei Preaînalţi ai Norlatiadekului.
43:4.1 (489.4) Prea sfântul munte al adunării este reşedinţa Fidelului Zilelor, reprezentantul Trinităţii Paradisului în funcţiune pe Edentia.
43:4.2 (489.5) Acest Fidel al Zilelor este un Fiu al Trinităţii Paradisului care locuieşte pe Edentia ca reprezentant personal al lui Emmanuel pe parcursul creaţiei acestei lumi-sediu. Fidelul Zilelor se găseşte la dreapta Părinţilor Constelaţiei pentru a-i sfătui, însă nu formulează niciodată sfatul său decât dacă i s-a cerut. Înalţii Fii ai Paradisului nu participă niciodată la conducerea problemelor unui univers local, decât la solicitarea conducătorilor în exerciţiu ai acestor domenii. Însă un Fidel al Zilelor este pentru cei Preaînalţi ai unei constelaţii ceea ce este o Uniune a Zilelor pentru un Fiu Creator.
43:4.3 (489.6) Reşedinţa Fidelului Zilelor din Edentia este pentru constelaţie centrul sistemului paradisiac de comunicări şi informaţii exterioare universului local. Aceşti Fii ai Trinităţii, cu statele lor majore de personalităţi ale Paradisului şi ale Havonei, în legătură cu Uniunea Zilelor supraveghetoare, sunt în comunicare directă şi constantă cu membrii ordinului lor din toate universurile, chiar până în Havona şi Paradis.
43:4.4 (489.7) Preasfântul munte este încântător de frumos şi minunatînzestrat, însă reşedinţa efectivă a Fiilor Paradisului este modestă în comparaţie cu lăcaşul central al celor Preaînalţi şi tot ceea ce îl înconjoară, cele şaptezeci de edificii compunând habitatul Fiilor Vorondadeki. Aceste instalaţii sunt exclusiv rezidenţiale şi în întregime separate de vastele clădiri administrative ale cartierului general în care se reglează problemele constelaţiei.
43:4.5 (489.8) Reşedinţa Fidelului de Zile pe Edentia este situată la nord de lăcaşurile celor Preaînalţi, şi ea este cunoscută sub numele de „munte al adunării Paradisului”. Pe aceste pământuri înalte consacrate, muritorii ascendenţi se reunesc periodic pentru a-l asculta pe acest Fiu al Paradisului vorbindu-le despre lunga şi uluitoarea călătorie a muritorilor în progres, care trec prin miliardul de lumi de perfecţionare ale Havonei, şi despredesfătările de nedescris ale Paradisului, iar pe parcursul acestor reuniuni speciale pe Muntele Adunării, muritorii morontiali fac mai bine cunoştinţă cu diversele grupuri de personalităţi originare ale universului local.
43:4.6 (490.1) Când trădătorul Lucifer, altă dată suveran al Sataniei, şi-a proclamat pretenţiile sale la o jurisdicţie mai extinsă, el încerca să depăşească toate ordinele superioare de filiaţie în planul guvernamental al universului local. El avea intenţia aceasta în inima sa, spunând: „Îmi voi înălţa tronul mai presus de Fiii lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării în nord; voi fi ca cei Preaînalţi”.
43:4.7 (490.2) Cei o sută de Suverani ai Sistemelor se reunesc periodic în conclave pe Edentia, care deliberează asupra bunăstării constelaţiei. După rebeliunea din Satania, rebelii Jerusemului au păstrat obiceiul de a participa la aceste consilii de pe Edentia, aşa cum au făcut-o înainte. Nu a fost găsită nici o modalitate de a se pune capăt acestei arogante insolenţe. A trebuit să se aştepte ca Mihail să îşi fi terminat efuziunea sa pe Urantia şi să preia, prin urmare, suveranitatea nelimitată asupra întregului Nebadon. Din ziua aceea, acestor instigatori ai păcatului nu li s-a mai permis să mai şadă în consiliile Edentiei cu loialii Suveranilor Sistemelor.
43:4.8 (490.3) Învăţătorii din vremurile de demult cunoşteau aceste lucruri, aşa cum o arată registrele: „Şi a existat o zi când Fii lui Dumnezeu au venit să se prezinte în faţa celor Preaînalţi şi Satan a venit, şi el acolo, şi s-a prezentat printre ei”. Acesta este o declaraţie de fapt, fără a se face mai face nici o legătură cu textul în care se găseşte.
43:4.9 (490.4) De la triumful lui Cristos, întregul Norlatiadek este pe cale de a fi curăţit de păcat şi de rebeli. Cu câtva timp înainte de moartea fizică a lui Mihail, Satan, asociatul lui Lucifer cel decăzut, a încercat să asiste la un astfel de conclav pe Edentia, însă sentimentul celorlalţi membri faţă de arhirebelilor s-a concretizat în aşa fel încât porţile compătimirii le-au fost aproape universal închise, şi adversarii satanici nu au găsit nici un loc unde să se reunească. Când nu este nici o poartă deschisă pentru a lăsa să intre răul, nu există nici o ocazie de a întreţine păcatul. Porţile inimilor din toată Edentia s-au închis în faţa lui Satan; el a fost unanim respins de Suveranii Sistemului aliaţi, şi acela a fost momentul în care Fiul Omului „l-a văzut pe Satan căzând din cer ca un fulger”.
43:4.10 (490.5) De la rebeliunea lui Lucifer o nouă clădire a fost construită în apropierea reşedinţei Fidelilor Zilelor. Acest edificiu temporar este sediul agentului de legătură al celor Preaînalţi care operează în contact strâns cu Fiul Paradisului în calitate de consultanţi pe lângă guvernul constelaţiei pentru toate problemele referitoare la politica şi la atitudinea ordinului Zilelor faţă de păcat şi de rebeliune.
43:5.1 (490.6) Rotaţia celor Preaînalţi de pe Edentia a fost suspendată pe parcursul rebeliunii lui Lucifer. Cei care ne conduc astăzi sunt aceiaşi conducători care erau de serviciu pe vremurile acelea. Noi deducem că aceşti şefi nu vor fi schimbaţi înainte de rezolvarea definitivă a cazului lui Lucifer şi a asociaţilor săi.
43:5.2 (490.7) Prezentul guvern al constelaţiei a fost, cu toate acestea, lărgit pentru a include pe cei doisprezece Fii ai ordinului Vorondadekilor. Aceştia doisprezece sunt după cum urmează:
43:5.3 (490.8) 1. Tatăl Constelaţiei. Preaînaltul şef actual al Norlatiadekului poartă numărul 617.318 din seria Vorondadek din Nebadon. El a trecut prin serviciul a numeroase constelaţii în universul nostru local înainte de a lua responsabilitatea Edentiei.
43:5.4 (490.9) 2. Preaînaltul asociat senior.
43:5.5 (491.1) 3. Preaînaltul asociat junior.
43:5.6 (491.2) 4. Preaînaltul consultant, reprezentantul personal al lui Mihail de la dobândirea acestuia din urmă a statutul de Fiu Maestru.
43:5.7 (491.3) 5. Preaînaltul executiv, reprezentantul personal al lui Gabriel, staţionat încă pe Edentia de la rebeliunea lui Lucifer.
43:5.8 (491.4) 6. Preaînaltul şef al observatorilor planetari, directorul observatorilor Vorondadeki staţionaţi pe lumile izolate ale Sataniei.
43:5.9 (491.5) 7. Preaînaltul arbitru, Fiul Vorondadek însărcinat să regleze toate problemele consecutive rebeliunii în interiorul constelaţiei.
43:5.10 (491.6) 8. Preaînaltul administrator de urgenţă, Fiul Vorondadek însărcinat să adapteze legile de excepţie ale legislaturii Norlatiadekului la lumile Sataniei izolate în rebeliunea lor.
43:5.11 (491.7) 9. Preaînaltul mediator, Fiul Vorondadek însărcinat să armonizeze ajustările speciale ale manifestării pe Urantia cu administrarea curentă a constelaţiei. Funcţiunile acestui Fiu sunt făcute necesare de prezenţa pe Urantia a anumitor activităţi arhanghelice şi a unor numeroase alte ajutoare neregulate, precum şi de activităţile speciale ale Strălucitoarelor Stele de Seară de pe Jerusem.
43:5.12 (491.8) 10. Preaînaltul judecător-avocat, şef al tribunalului de ajutor consacrat reglementării problemelor speciale ale Norlatiadekului rezultând din confuzia consecutivă rebeliunii de pe Satania.
43:5.13 (491.9) 11. Preaînaltul agent de legătură, Fiul Vorondadek asociat cu conducătorii Edentiei, însă desemnat drept consilier special pe lângă Fidelul Zilelor în ceea ce priveşte cea mai bună linie de conduită de urmat pentru a trata problemele referitoare la rebeliunea şi la neloialitatea creaturilor.
43:5.14 (491.10) 12. Preaînaltul director, preşedinte al consiliului de urgenţă pe Edentia. Toate personalităţile ataşate Norlatiadekului ca urmare a insurecţiei Sataniei, constituie consiliul de urgenţă, iar delegatul care le prezidează este un Fiu Vorondadek extraordinar de experimentat.
43:5.15 (491.11) Toate acestea nu ţin cont de numeroşii Vorondadeki, ambasadori ai constelaţiilor Nebadonului, şi de alţii care locuiesc, la rândul lor, pe Edentia.
43:5.16 (491.12) De la rebeliunea lui Lucifer, Părinţii Edentiei au adus întotdeauna îngrijiri speciale Urantiei şi altor lumi izolate ale Sataniei. Profetul de odinioară recunoştea mâna directoare a Părinţilor Constelaţiei în problemele naţiunilor, spunând: „Când cei Preaînalţi au împărţit moştenirea lor între naţiuni, când au separat pe fiii lui Adam, au fixat limitele popoarelor”.
43:5.17 (491.13) Orice lume izolată sau pusă în carantină găzduieşte un Fiu Vorondadek acţionând ca observator. El nu participă la administrarea planetară, mai puţin atunci când Tatăl Constelaţiei îi ordonă să intervină în problemele naţiunilor. În prezent, acest Preaînalt observator este cel care „domneşte în împărăţiile oamenilor”. Urantia este una dintre lumile izolate ale Norlatiadekului, şi un observator Vorondadek a fost întotdeauna staţionat pe planetă de la trădarea lui Caligastia. Atunci când Machiventa Melchizedek şi-a acordat sprijinul sub formă semimaterială pe Urantia, el a adus un respectuos omagiu Preaînaltului observator, aflat atunci în misiune, aşa cum este scris: „Şi Melchizedek, rege al Salemului, era preotul celor Preaînalţi”. Melchizedek a revelat relaţiile acestui Preaînalt observator lui Abraham atunci când a spus: „Şi binecuvântat fie cel Preaînalt, care i-a predat pe duşmanii tăi în mâinile tale”.
43:6.1 (492.1) Capitalele sistemelor sunt deosebit de înfrumuseţate de construcţii materiale şi minerale, în timp ce sediul universului reflectă mai mult strălucirea spirituală, însă capitalele constelaţiilor reprezintă apogeul activităţilor morontiale şi al podoabelor vii. Pe lumile sediu ale constelaţiilor, se utilizează, în general, împodobirile vii şi această preponderenţă a vieţii - această artă botanică - a făcut ca ele să fie numite „grădinile lui Dumnezeu”.
43:6.2 (492.2) Aproximativ jumătate din Edentia se consacră minunatelor grădini ale celor Preaînalţi, iar aceste grădini se numără printre creaţiile morontiale cele mai încântătoare ale universului local. Acest lucru explică de ce locurile extraordinar de frumoase ale lumilor locuite ale Norlatiadekului sunt atât de adesea numite „grădinile Edenului”.
43:6.3 (492.3) Sanctuarul de adoraţie al celor Preaînalţi ocupă un loc central în această grădină magnifică. Psalmistul trebuie să fi ştiut ceva atunci când a scris: „Cine va urca dealul celor Preaînalţi? Cine se va sta în acest loc sfânt? Cel care are mâinile curate şi inima pură, cel care nu şi-a înălţat sufletul în vanitate şi nici nu a jurat strâmb.” În fiecare a zecea zi de destindere, cei Preaînalţi conduc către acest sanctuar întreaga Edentie în adorarea contemplatoare a Dumnezeului Suprem.
43:6.4 (492.4) Lumile arhitecturale se bucură de zece forme de viaţă de ordin material. Pe Urantia există viaţa vegetală şi viaţa animală, însă pe o lume cum este Edentia, ordinele materiale de viaţă comportă zece diviziuni. Dacă aţi putea vedea aceste zece diviziuni ale vieţii Edenice, aţi clasa rapid primele trei ca vegetale, şi ultimele trei ca animale, însă aţi fi total incapabili să înţelegeţi natura celor patru grupe intermediare de forme de viaţă prolifice şi fascinante.
43:6.5 (492.5) Chiar viaţa distinct animală este foarte diferită pe Edentia de cea a lumilor evolutive, atât de diferită încât este în întregime imposibil să i se descrie unei minţi muritoare caracterul excepţional şi natura afectuoasă a acestor creaturi negrăitoare. Există mii şi mii de creaturi vii pe care imaginaţia voastră nu şi le-ar putea reprezenta cu nici un chip. Toată această creaţie animală de pe Edentia este de un ordin în întregime diferit de speciile animale grosiere ale planetelor evolutive. Însă toată această viaţă animală este foarte inteligentă şi deosebit de serviabilă şi, toate diversele specii sunt surprinzător de blânde şi emoţionant de prietenoase. Nu există creaturi carnivore pe lumile arhitecturale, nu există nimic în întreaga Edentia care să poată înspăimânta o fiinţă vie.
43:6.6 (492.6) Viaţa vegetală este, de asemenea, foarte diferită de cea de pe Urantia. Ea comportă atât varietăţi materiale, cât şi varietăţi morontiale. Plantele materiale au o coloraţie verde caracteristică, însă echivalentele morontiale ale vieţii vegetale au o culoare violetă sau de orhidee, cu tente şi reflexe variabile. Această vegetaţie morontială este pur şi simplu o creştere de energie; când este mâncată, ea nu lasă reziduuri.
43:6.7 (492.7) Fiind înzestrate cu zece diviziuni de viaţă fizică, fără a menţiona variantele morontiale, aceste lumi arhitecturale oferă imense posibilităţi pentru a înfrumuseţa biologic peisajele şi structurile materiale şi morontiale. Artizanii celeşti conduc pe spornagii autohtoni în această vastă operă de decorare botanică şi de înfrumuseţare biologică. În vreme ce artiştii voştri sunt nevoiţi să recurgă la pictura inertă şi la marmura neînsufleţită pentru a-şi descrie conceptele, artizanii celeşti şi univitaţii folosesc mai frecvent materiale vii pentru a-şi reprezenta ideile şi a-şi fixa idealurile.
43:6.8 (493.1) Dacă iubiţi florile, arbuştii şi arborii de pe Urantia, atunci vă veţi bucura ochii cu frumuseţea botanică şi cu măreţia florală a grădinilor din Edentia. Dar este peste puterea mea de descriere a transmite minţii muritoare un concept adecvat al acestor frumuseţi ale lumilor celeste. Într-adevăr, ochiul nu a văzut niciodată strălucire asemănătoare acelora care vor aştepta sosirea voastră pe aceste lumi ale aventurii ascensiunii muritorilor.
43:7.1 (493.2) Univitaţii sunt cetăţenii permanenţi ai Edentiei şi ai lumilor ei asociate, toate cele şapte sute şaptezeci de lumi care înconjoară sediul constelaţiei, fiind plasate sub supravegherea lor. Aceşti copii ai Fiului Creator şi ai Spiritului Creativ sunt proiectaţi pe un plan de existenţă intermediară între material şi spiritual, însă nu sunt creaturi morontiale. Nativii fiecăreia din cele şaptezeci de sfere majore ale Edentiei posedă forme vizibile diferite. În ceea ce priveşte formele morontiale ale muritorilor, ele sunt puse în rezonanţă cu scala ascendentă a univitaţilor, la fiecare schimbare de sferă de reşedinţă, pe măsură ce aceşti ascendenţi trec succesiv de la lumea numărul unu la lumea numărul şaptezeci.
43:7.2 (493.3) Spiritual, univitaţii sunt toţi asemănători; intelectual, ei variază la fel ca şi muritorii; prin forma lor, ei se aseamănă mult stării de existenţă morontială, ei sunt creaţi pentru a funcţiona în şaptezeci de ordine diferite de personalitate. Fiecare dintre aceste ordine de univitaţi prezintă zece variante majore de activitate intelectuală, şi fiecare dintre aceste tipuri intelectuale variate conduce şcolile speciale pregătitoare şi culturale de socializare progresivă în practică sau în meserie pe unul dintre cei zece sateliţi care se învârt în jurul fiecăreia dintre lumile majore ale Edentiei.
43:7.3 (493.4) Aceste şapte sute de lumi minore sunt sferele tehnice de instrucţie practică referitoare la operaţiunile universului local întreg, şi ele sunt deschise tuturor claselor de fiinţe inteligente. Aceste şcoli în care se învaţă specialităţile şi cunoştinţele tehnice nu sunt organizate exclusiv pentru muritorii ascendenţi, cu toate că studenţii morontiali constituie, de departe, grupul cel mai numeros care le frecventează. Când sunteţi primiţi pe una dintre cele şaptezeci de lumi majore de cultură socială vi se dă, în acelaşi timp, autorizaţia de a vizita cei zece sateliţi care o înconjoară.
43:7.4 (493.5) În diversele colonii de curtoazie, ascenderii muritori predomină printre directorii de retrospecţie, însă univitaţii reprezintă grupul cel mai important asociat corpului de artişti celeşti ai Nebadonului. În întregul Orvonton, nici o fiinţă exterioară Havonei, mai puţin abandonterii, nu poate rivaliza cu univitaţii în iscusinţă artistică, în adaptabilitate socială şi în inteligenţă coordonatoare.
43:7.5 (493.6) Aceşti cetăţeni ai constelaţiilor nu sunt efectiv membri ai corpului artiştilor, însă ei lucrează liber cu toate grupurile şi contribuie mult la transformarea lumilor constelaţiilor în sfere principale pentru realizarea magnificelor posibilităţi artistice ale culturii de tranziţie. Univitaţii nu operează dincolo de lumile-sediu ale constelaţiilor.
43:8.1 (493.7) Edentia şi sferele care o înconjoară au primit o înzestrare fizică aproape perfectă; ele nu ar putea deloc atinge măreţia spirituală a sferelor Salvingtonului, însă ele depăşesc de departe strălucirea lumilor educative ale Jerusemului. Toate sferele Edentiei sunt activate direct de curenţii universali ai spaţiului, şi enormele lor sisteme de putere, atât materiale, cât şi morontiale, sunt supravegheate şi repartizate cu competenţă de centrele de putere ale constelaţiilor asistate de un corp calificat de Controlori Fizici Principali şi de Supraveghetori de Putere Morontială.
43:8.2 (494.1) Timpul petrecut pe cele şaptezeci de sfere educative de cultură morontială tranzitorie asociat cu epoca ascensiunii muritoare pe Edentia reprezintă perioada cea mai calmă a carierei unui muritor ascendent până când el a atins statutul de finalitar. Aceasta este, într-adevăr, viaţa morontială tipică; voi sunteţi reacordaţi de fiecare dată când treceţi de la o lume culturală majoră la o alta, însă veţi păstra acelaşi corp morontial, fără a pierde niciodată conştiinţa personalităţii voastre.
43:8.3 (494.2) Şederea voastră pe Edentia şi pe sferele ei asociate se va petrece, în principal, pentru a controla etica de grup, secretul relaţiilor agreabile şi profitabile dintre diversele ordine universale şi suprauniversale de personalităţi inteligente.
43:8.4 (494.3) Pe lumile palat, aţi ajuns la unificarea personalităţii muritoare evoluânde. Pe capitala sistemului, aţi obţinut cetăţenia Jerusemului şi aţi dobândit bunăvoinţa de a vă supune sinele disciplinelor activităţilor de grup şi ale întreprinderilor coordonate. Acum, pe lumile educative ale constelaţiilor, trebuie să înfăptuiţi socializarea reală a personalităţii voastre morontiale în evoluţie. Această achiziţie culturală celestă constă în a învăţa să:
43:8.5 (494.4) 1. Trăiţi fericiţi şi să lucraţi eficient cu zece tovarăşi morontiali diverşi, în timp ce zece grupuri asemănătoare sunt asociate în companii de o sută şi apoi adunate în federaţii dintr-un corp de o mie de tovarăşi.
43:8.6 (494.5) 2. Locuiţi în mod fericit şi să cooperaţi sincer cu zece univitaţi care, dacă sunt intelectual similari fiinţelor morontiale, sunt foarte diferiţi sub toate celelalte raporturi şi trebuie apoi să funcţionaţi cu acest grup de zece în timp ce el se coordonează cu zece alte familii care sunt, la rândul lor, confederate într-un corp de o mie de univitaţi.
43:8.7 (494.6) 3. Reuşiţi să vă adaptaţi simultan tovarăşilor voştri morontiali şi gazdelor voastre, univitaţii. Să dobândiţi aptitudinea de a coopera de bună voie şi eficient cu fiinţe ale ordinului vostru în asociere strânsă de muncă cu un grup de creaturi inteligente destul de neasemănătoare.
43:8.8 (494.7) 4. În timp ce funcţionaţi astfel, din punct de vedere social, cu fiinţe care vă sunt asemănătoare şi neasemănătoare, voi să stabiliţi o armonie intelectuală şi o ajustare profesională cu cele două grupe asociate vouă.
43:8.9 (494.8) 5. În timp ce ajungeţi la o socializare satisfăcătoare a personalităţii voastre pe planurile intelectual şi profesional, să perfecţionaţi şi mai mult aptitudinea voastră de a trăi în contact intim cu fiinţe asemănătoare şi uşor neasemănătoare, cu o iritabilitate tot mai scăzută şi cu resentimentetot mai diminuate. Directorii de retrospecţie contribuie mult la acest ultim rezultat prin activităţile lor de jocuri în grupe.
43:8.10 (494.9) 6. Să ajustaţi toate aceste tehnici de socializare variată astfel încât să faceţi să progreseze coordonarea carierei de ascensiune în Paradis. Să sporiţi perspicacitatea voastră de înţelegere a universului ridicând aptitudinea de a sesiza eterna semnificaţie a scopurilor ascunse în aceste activităţi ale spaţiului-timp în aparenţă nesemnificative.
43:8.11 (494.10) 7. În sfârşit, să aduceţi la apogeul lor toate aceste proceduri de multisocializare odată cu rafinarea clarviziunii spirituale, din moment ce asta ţine de creşterea tuturor fazelor de înzestrare personală prin asocierea spirituală de grupuri şi prin coordonarea morontială. Intelectual, social şi spiritual, atunci când două creaturi morale folosesc tehnica asocierii, ele fac mai mult decât să dubleze potenţialul lor personal de înfăptuire universală; este, mai degrabă, o împătrire a ceea ce poartă în ele ca reuşită şi ca posibilităţi de împlinire.
43:8.12 (495.1) Noi am descris socializarea Edentiei ca o asociere a unui muritor morontial cu un grup familiar de univitaţi compus din zece indivizi intelectual neasemănători, dublat de o asociere similară cu zece tovarăşi morontiali. Însă, pe primele şapte lumi majore, un singur muritor ascendent trăieşte cu câte zece univitaţi. Pe al doilea grup de şapte lumi majore, doi muritori rămân cu fiecare grup indigen de zece, şi aşa mai departe până la ultimul grup de şapte lumi majore, unde zece fiinţa morontiale trăiesc cu zece univitaţi. Pe măsură ce învăţaţi să stabiliţi mai bine relaţiile voastre sociale cu univitaţii, veţi pune în practică etica voastră ameliorată în relaţiile voastre cu tovarăşii morontiali care progresează împreună cu voi.
43:8.13 (495.2) Ca muritori ascendenţi, vă va face plăcere să locuiţi pe lumile de progres ale Edentiei, însă nu veţi simţi acest fior de satisfacţie personală care caracterizează contactul vostru iniţial cu treburile universului pe lumile sediu ale sistemului sau ultimul vostru contact de bun rămas de la aceste realităţi de pe lumile finale ale capitalei universului.
43:9.1 (495.3) După ce au fost diplomaţi ieşind din lumea numărul şaptezeci, muritorii ascendenţi stabilesc rezidenţa lor pe Edentia. Acum, pentru prima dată, ascenderii asistă la „reuniunile Paradisului” şi ascultă istoria vastei lor cariere descrisă de Fidelul Zilelor, prima Personalitate Supremă provenită din Trinitate pe care ei au întâlnit-o.
43:9.2 (495.4) Toată aceasta şedere pe lumile educative ale constelaţiei, cu apogeul ei în cetăţenia Edentiei, este o perioadă de adevărată fericire celestă pentru morontialii care progresează. Pe toată durata şederii voastre pe lumile sistemelor, aţi evoluat de la stadiul apropiat de animal la acela de creatură morontială; aţi fost mai mult materiali decât spirituali. Pe sferele Salvingtonului, veţi evolua de la stadiul de creatură morontială la statutul de adevărat spirit; veţi fi mai mult spirituali decât materiali. Însă, pe Edentia, ascenderii se găsesc la jumătatea drumului dintre starea lor anterioară şi starea lor viitoare, la jumătatea drumului de trecere de la animalul evolutiv la acela de spirit ascendent. Pe parcursul întregului timp pe care îl veţi petrece pe Edentia şi pe lumile ei, veţi fi „asemănători îngerilor”; veţi progresa constant, însă păstrând întotdeauna statut morontial general şi tipic.
43:9.3 (495.5) Această şedere a unui ascender în constelaţie este perioada cea mai uniformă şi cea mai stabilă din întreaga sa carieră de progres morontial. Această experienţă constituie educaţia ascendenţilor în ceea ce priveşte socializarea prespirituală. Ea este analoagă experienţei spirituale prefinalitare din Havona şi instruirii preabsonite din Paradis.
43:9.4 (495.6) Pe Edentia, ascenderii muritori sunt, în principal, ocupaţi cu detaşările lor pe cele şaptezeci de lumi progresive ale univitaţilor. Ei servesc, de asemenea, în calităţi diverse pe Edentia însăşi, principala legătură cu programul constelaţiei referitor la bunăstarea grupurilor, a raselor, a naţiunilor şi a planetelor. Cei Preaînalţi se ocupă relativ puţin de avansarea individului pe lumile locuite. Ei domnesc în tărâmurile oamenilor mai degrabă decât în inimile indivizilor.
43:9.5 (495.7) Iar în ziua în care veţi fi gata să părăsiţi Edentia pentru cariera Salvingtonului, veţi face o pauză şi veţi contempla în mod retrospectiv una dintre cele mai frumoase şi cele mai odihnitoare perioade de instruire de partea asta a Paradisului. Însă strălucirea tuturor acestor lucruri nu va înceta să sporească odată cu progresul ascensiunii voastre către interior şi cu capacitatea voastră mai mare de apreciere a semnificaţiilor divine şi a valorilor spirituale.
43:9.6 (496.1) [Prezentat de Malavatia Melchizedek.]
Cartea Urantia
Capitolul 44
44:0.1 (497.1) PRINTRE coloniile de curtoazie ale diverselor lumi-sediu divizionare sau universale putem găsi un ordin unic de personalităţi compozite numit artizanii celeşti. Aceste fiinţe sunt maeştrii artişti şi artizani ai domeniilor morontiale şi domeniilor spirituale inferioare. Ei sunt spiritele şi semispiritele ocupate cu ornamentarea morontială şi cu înfrumuseţarea spirituală. Aceşti artizani sunt răspândiţi în întregul mare univers - pe lumile-sediu ale suprauniversurilor, ale universurilor locale, ale constelaţiilor şi ale sistemelor, precum şi pe toate sferele stabilizate în lumină şi în viaţă; însă domeniul lor principal de activitate se găseşte în constelaţii şi, în special, pe cele şapte sute şaptezeci de lumi care înconjoară pe fiecare dintre sferele lor sediu.
44:0.2 (497.2) Cu toate că această lucrare este aproape de neînţeles pentru o minte materială, trebuie să fie posibil să se înţeleagă că lumile morontiale şi spirituale nu sunt lipsite nici de arte superioare, nici de cultură celestă.
44:0.3 (497.3) Artizanii celeşti nu sunt creaţi ca atare; ei formează un grup de recruţi selecţionaţi, compus din anumite personalităţi educatoare născute în universul central şi din elevii lor voluntari aleşi dintre muritorii ascendenţi şi dintre numeroasele alte grupuri celeste. Corpul de Învăţământ iniţial al acestor artizani a fost desemnat de Spiritul Infinit în colaborare cu cele Şapte Spirite Maestru. El se compunea atunci din şapte mii de instructori ai Havonei, o mie pentru fiecare dintre cele şapte diviziuni de artizani. Având ca punct de plecare acest nucleu, acest strălucitor corp de lucrători experimentaţi în treburile morontiale şi spirituale s-a dezvoltat de-a lungul vremurilor.
44:0.4 (497.4) Orice personalitate morontială sau orice entitate spirituală; adică orice fiinţă având un rang inferior celui de filiaţie divină înnăscută, este eligibilă pentru corpul artizanilor celeşti. După sosirea lor pe lumile morontiale Fiii Ascendenţi ai lui Dumnezeu, venind din sferele evolutive, pot cere să fie admişi în corpul artiştilor. Dacă sunt suficient de înzestraţi, ei pot alege această carieră pentru o perioadă mai mult sau mai puţin lungă, însă nimeni nu se poate înrola în rândul artizanilor celeşti pentru mai puţin de un mileniu, o mie de ani ai timpului suprauniversal.
44:0.5 (497.5) Toţii artizanii celeşti sunt înscrişi în sediul suprauniversului, însă dirijaţi de supraveghetorii morontiei pe capitalele universurilor locale. Corpul central al supraveghetorilor morontiei, funcţionând pe lumea-sediu a fiecărui univers local, îi desemnează în şapte diviziuni majore având următoarele activităţi:
44:0.6 (497.6) 1. Muzicienii celeşti
44:0.7 (497.7) 2. Reproducătorii celeşti
44:0.8 (497.8) 3. Constructorii divini
44:0.9 (497.9) 4. Înregistratorii gândurilor
44:0.10 (498.1) 5. Manipulatorii energiei
44:0.11 (498.2) 6. Modelatorii şi decoratorii
44:0.12 (498.3) 7. Lucrătorii armoniei
44:0.13 (498.4) Învăţătorii originari ai acestor şapte grupe sunt toţi veniţi din lumi perfecte ale Havonei, şi Havona conţine modelele, studiile modelelor pentru toate fazele şi formele de activităţi artistice ale spiritului. Sarcina de a întreprinde transferul artelor de pe Havona pe lumile spaţiului este uriaşă, însă tehnica şi execuţia artiştilor celeşti s-au ameliorat din epocă în epocă. La fel ca în toate fazele carierei ascendente, fiinţele cele mai avansate pe o anumită cale sunt rugate să îşi comunice constant cunoştinţele şi competenţa lor superioară însoţitorilor lor mai puţin favorizaţi.
44:0.14 (498.5) Pe lumile palat, veţi arunca o primă privire asupra artelor transplantate de pe Havona. Frumuseţea lor şi aprecierea voastră a frumuseţii lor nu vor înceta să crească din ce în ce mai mult, până când veţi ajunge în sălile spirituale ale Salvingtonului, unde veţi vedea capodoperele care îi inspiră pe artizanii celeşti ai domeniului spiritului.
44:0.15 (498.6) Toate aceste activităţi ale lumilor morontiale şi spirituale sunt reale. Lumea spiritului este o realitate pentru fiinţele spirituale, şi lumea materială este cea care e mai ireală pentru noi. Spiritele de formă superioară trec liber prin materia obişnuită. Spiritele elevate nu reacţionează la nimic material, decât doar la anumite energii fundamentale. Pentru fiinţele materiale, lumea spiritului este mai mult sau mai puţin ireală. Pentru fiinţele spirituale, lumea materială este aproape în întregime ireală, o simplă umbră a substanţei realităţilor spirituale.
44:0.16 (498.7) Dacă mă folosesc doar de viziunea spirituală, nu pot percepe clădirea în care este tradusă şi înregistrată această expunere. Un Consilier Divin al Uversei care se găseşte lângă mine percepe încă şi mai puţin bine aceste creaţii pur materiale. Pentru a distinge cum vă apar aceste structuri materiale, noi contemplăm o contrapondere spirituală prezentată minţii noastre de unul dintre transformatorii energiei care ne însoţesc. Această clădire materială nu este exact reală pentru o fiinţă spirituală ca mine, însă desigur, ea este foarte reală şi foarte utilă pentru muritorii materiali.
44:0.17 (498.8) Anumite tipuri de fiinţe sunt capabile să discearnă atât realitatea creaturilor lumii spirituale, cât şi a lumii materiale. Aparţin acestei clase cele numite creaturi „de ordinul patru” ale Servitorilor Havonei şi creaturi de ordinul patru ale conciliatorilor. Îngerii timpului şi spaţiului sunt înzestraţi cu aptitudinea de a distinge atât fiinţele spirituale, cât şi fiinţele materiale. După eliberarea lor de viaţa trupească, muritorii ascendenţi au acelaşi dar. Atunci când au atins nivelele spirituale superioare, ascenderii sunt capabili să recunoască realităţile materiale morontiale şi spirituale.
44:0.18 (498.9) Am, de asemenea, aici lângă mine un Puternic Mesager de pe Uversa, un ascender contopit cu Ajustorul său. El a fost înainte un muritor, şi vă percepe aşa cum sunteţi; în acelaşi timp, el poate vedea Mesagerul Solitar, supernafimul şi alte fiinţe celeste prezente. Pe parcursul lungii voastre ascensiuni, voi nu veţi pierde niciodată puterea de a recunoaşte pe asociaţii voştri din existenţele anterioare. Pe parcursul înaintării voastre ascendente pe scara vieţii, vă veţi păstra întotdeauna aptitudinea de a recunoaşte pe tovarăşii nivelelor voastre de experienţă anterioare şi inferioare şi de a fraterniza cu ei. Fiecare reînviere sau nou transfer va adăuga un grup suplimentar de fiinţe spirituale câmpului vostru de viziune, fără să vă priveze câtuşi de puţin de lumea aptitudinii voastre de a-i recunoaşte pe prietenii şi pe tovarăşii voştri din stările precedente.
44:0.19 (498.10) Toate acestea sunt făcute posibile în experienţa muritorilor ascendenţi prin acţiunea Ajustorului Gândirii interiori, care păstrează duplicatele experienţelor întregii voastre vieţi. Voi sunteţi astfel asiguraţi de a nu pierde niciodată o însuşire adevărată după ce aţi avut-o odată, iar aceşti Ajustori vă însoţesc peste tot, ca o parte a voastră şi în realitate ca fiind voi.
44:0.20 (499.1) Însă sunt aproape disperat din cauza neputinţei de a comunica minţii materiale natura muncii artiştilor celeşti. Sunt continuu pus în situaţia de a deforma gândirea şi de a deforma limbajul pentru a încerca să desfăşor în faţa minţii umane realitatea operaţiunilor morontiale şi a fenomenelor cvasispirituale. Înţelegerea voastră este incapabilă să sesizeze, iar limbajul vostru este inapt să transmită semnificaţia, valoarea şi raportul acestor activităţi semispirituale. Îmi continui totuşi efortul meu de a ilumina mintea umană în ceea ce priveşte aceste realităţi, înţelegând pe deplin că îmi este pe deplin imposibil să reuşesc într-un asemenea proiect.
44:0.21 (499.2) Nu pot să fac altceva decât să schiţez o paralelă grosolană între activităţile materiale ale muritorilor şi multiplele funcţiuni ale artiştilor celeşti. Dacă arta şi împlinirile culturale ale rasei Urantiei ar fi mai elevate, aş putea să merg mult mai departe în eforturile mele pentru a proiecta mintea umană de la lucrurile materiale către lucrurile morontiale . Tot ce pot eu spera să fac este să insist asupra faptului că aceste operaţiuni ale lumilor morontiale şi spirituale sunt absolut reale.
44:1.1 (499.3) Cu câmpul limitat al auzului uman, nu puteţi deloc să concepeţi melodiile morontiale. Ele comportă chiar o gamă materială de sunete magnifice, nerecunoscute de simţul uman al auzului, fără a menţiona întinderea de neconceput a armoniilor morontiale şi spirituale. Melodiile spirituale nu sunt unde sonore materiale, ci pulsaţii spirituale primite de spiritele personalităţilor celeste. Amplitudinea gamei, sufletul expresiei şi măreţia execuţiei, asociate cu melodia sferelor, depăşesc în întregime înţelegerea umană. Am văzut milioane de fiinţe fermecate şi menţinute într-un extaz sublim, în timp ce melodia domeniului se desfăşura pe circuitele celeste de energie spirituală. Aceste minunate melodii pot fi teledifuzate până la marginile unui univers.
44:1.2 (499.4) Muzicienii celeşti se ocupă de producerea armoniilor celeste manipulând următoarele forţe spirituale:
44:1.3 (499.5) 1. Sunetele spirituale- întreruperile curentului spiritului.
44:1.4 (499.6) 2. Lumina spirituală- controlul şi intensificarea luminii domeniilor morontiale şi spirituale.
44:1.5 (499.7) 3. Interferenţele energetice- melodia produsă prin folosirea abilă a energiilor morontiale şi spirituale.
44:1.6 (499.8) 4. Simfoniile colorate- melodia tonurilor morontiale colorate, care se numără printre cele mai înalte împliniri ale muzicienilor celeşti.
44:1.7 (499.9) 5. Armonia spiritelor asociate- aranjamentul şi asocierea diverselor ordine de fiinţe morontiale şi spirituale producând melodii maiestuoase.
44:1.8 (499.10) 6. Melodia gândirii- meditaţia gândurilor spirituale poate fi perfecţionată astfel încât să explodeze în melodii ale Havonei.
44:1.9 (499.11) 7. Muzica spaţiului- printr-un acord corespunzător, se pot primi melodiile altor sfere pe circuitele de teledifuziune ale universului.
44:1.10 (500.1) Există mai mult de cinci mii de moduri diferite de a manipula sunetele, culorile şi energiile. Acestea sunt tehnici analoage folosirii instrumentelor muzicale de către oameni. Figurile de ansamblu de dans ale creaturilor materiale reprezintă indubitabil o încercare rudimentară şi caricaturală pentru a se apropia de armonia celestă care pune în locul lor fiinţele şi personalităţile. Mecanismul senzorial al corpurilor materiale nu recunoaşte celelalte cinci forme de melodii morontiale.
44:1.11 (500.2) Armonia, muzica celor şapte nivele de asocieri melodioase, este unicul cod universal de comunicare al spiritului. Muzica, aşa cum o înţeleg muritorii Urantiei, atinge expresia cea mai înaltă în şcolile Jerusemului, cartier general al sistemului vostru, unde se învaţă armoniile sunetului fiinţelor semimateriale. Muritorii nu reacţionează la alte forme de melodii morontiale şi de armonii celeste.
44:1.12 (500.3) Aprecierea muzicii pe Urantia este atât fizică, cât şi spirituală, iar muzicienii umani au făcut mult pentru a rafina gustul muzical, de la barbaria monotonă a strămoşilor voştri primitivi până la nivelele superioare de apreciere ale sunetelor. Cea mai mare parte a muritorilor de pe Urantia reacţionează la muzică mai mult cu muşchii lor materiali decât cu mintea şi spiritul, însă aprecierea muzicii s-a ameliorat constant pe parcursul ultimelor treizeci şi cinci de milenii.
44:1.13 (500.4) Melodia sincopată reprezintă o tranziţie între monotonia muzicală a oamenilor primitivi şi armonia deplină a expresiei a melodiilor semnificative ale celor mai recenţi muzicieni ai voştri. Aceste tipuri primitive de ritmuri stimulează reacţiile simţurilor care iubesc muzica, fără a antrena exerciţiul puterilor intelectuale superioare apreciatoare ale armoniilor. Ele oferă deci, în general, mai multă atracţie pentru indivizii imaturi sau spiritual indolenţi.
44:1.14 (500.5) Cea mai bună muzică a Urantiei nu este decât un ecou fugitiv al magnificelor acorduri auzite de asociaţii celeşti ai muzicienilor voştri, care nu au păstrat decât câteva măsuri în aceste armonii de forţe morontiale înregistrate sub forma melodiilor muzicale de armonii sonore. Muzica morontio-spirituală foloseşte destul de adesea cele şapte moduri de expresie şi de reproducere, astfel încât mintea umană se găseşte mult handicapată atunci când încearcă să reducă aceste melodii ale sferelor superioare la simple note de sunete muzicale. Aceasta seamănă cu o încercare de a reproduce acordurile unei mari orchestre cu ajutorul unui singur instrument muzical.
44:1.15 (500.6) Voi aţi compus câteva melodii foarte frumoase pe Urantia, însă progresele voastre muzicale sunt foarte departe de a le atinge pe acelea ale numeroaselor planete ale Sataniei, care sunt vecinele voastre. Dacă Adam şi Eva ar fi supravieţuit, atunci aţi fi avut adevărată muzică; însă darul armoniei, care era atât de dezvoltat în natura lor, a fost atât de diluat de liniile în tendinţele nemuzicale, încât o apreciere serioasă a armoniei se întâlneşte doar la un muritor dintr-o mie. Însă nu trebuie să vă descurajaţi; un adevărat muzician poate să apară într-o bună zi pe Urantia, şi popoare întregi vor fi captivate de magnificele acorduri ale melodiilor ei. O singură fiinţă umană din acest ordin ar putea să schimbe definitiv orientarea unei întregi naţiuni, şi chiar a întregii lumi civilizate. Este literalmente adevărat că „melodia are puterea de a transforma o întreagă lume”. Muzica va rămâne întotdeauna limba universală a oamenilor, a îngerilor şi a spiritelor. Armonia este limba Havonei.
44:2.1 (500.7) Omul muritor cu greu ar putea concepe altfel decât într-un mod restrânsă şi deformată funcţiunile reproducătorilor celeşti, pe care sunt nevoit să încerc a le ilustra, servindu-mă de simbolismul grosolan şi limitat al limbii voastre materiale. Lumea morontio-spirituală comportă o mie şi una de valori supreme, lucruri meritând să fie reproduse, însă rămânând necunoscute pe Urantia, experienţe aparţinând unor categorii de activităţi care au „pătruns foarte puţin mintea oamenilor”, realităţi pe care Dumnezeu le ţine în rezervă pentru cei care supravieţuiesc vieţii trupeşti.
44:2.2 (501.1) Există şapte grupe de reproducători celeşti şi voi încerca să explic munca lor, clasându-i în felul următor:
44:2.3 (501.2) 1. Cântăreţii- armonizatorii care reprezintă armoniile specifice ale trecutului şi interpretează melodiile prezentului. Însă toate acestea sunt efectuate pe nivelul morontial.
44:2.4 (501.3) 2 Coloriştii- aceşti artişti de lumină şi umbră pe care î-am putea numi desenatori şi pictori. Ei notează scene pasagere şi episoade tranzitorii pentru plăcerea viitoare a morontialilor.
44:2.5 (501.4) 3. Cineaşti ai luminii- realizatori ai reproducerii fenomenelor semispirituale reale, pentru care filmul cinematografic nu ar fi decât o ilustrare rudimentară.
44:2.6 (501.5) 4. Dramaturgi ai istoriei- cei care reproduc prin spectacole evenimentele decisive din istoria şi din analele universului.
44:2.7 (501.6) 5. Artizanii profetici- cei care proiectează semnificaţiile istoriei în viitor.
44:2.8 (501.7) 6. Povestitorii de istorii vii- cei care perpetuează sensul şi semnificaţia experienţei de viaţă. Ei proiectează experienţa personală prezentă în valorile de împlinire viitoare.
44:2.9 (501.8) 7. Interpreţii administrării- cei care descriu semnificaţia filozofiei guvernamentale şi a tehnicii administrative, dramaturgii celeşti ai suveranităţii.
44:2.10 (501.9) Reproducătorii celeşti colaborează foarte adesea şi în mod eficient cu directorii de retrospecţie pentru a combina recapitulări ale amintirilor cu anumite forme de repaus mintal şi de divertisment personal. Înainte de conclavurile morontiale şi de adunările spirituale, aceşti reproducători celeşti se asociază uneori pentru a da spectacole dramatice uluitoare, reprezentând scopurile acestor reuniuni. Am asistat recent la una dintre aceste fantastice reprezentări, în care peste un milion de actori au produs o succesiune de o mie de scene.
44:2.11 (501.10) În activităţile lor educative morontiale, învăţătorii intelectuali superiori şi Slujitoarele de tranziţie utilizează foarte pe larg şi în mod eficient aceste diverse grupuri de reproducători celeşti. Însă ei nu orientează toate eforturile lor către exemple tranzitorii; o mare, o foarte mare parte a muncii lor, prezintă un caracter permanent, şi va rămâne moştenire perpetuă pentru toate timpurile viitoare. Aceşti artişti sunt atât de multilateral înzestraţi, încât dacă ei lucrează în masă, sunt capabili să reinterpreteze o epocă. În colaborare cu slujitorii serafici ei pot, efectiv, descrie valori eterne ale lumii spirituale, muritorilor timpului care le vizionează.
44:3.1 (501.11) Există oraşe „ale căror constructor şi întemeietor este Dumnezeu”. Din tot ceea ce este familiar muritorilor, noi posedăm contraponderea spirituală şi chiar mult mai mult. Noi avem case, confort spiritual şi necesarul morontial. Pentru orice satisfacţie materială de care fiinţele umane se pot bucura, noi dispunem de mii de realităţi spirituale care servesc la îmbogăţirea şi lărgirea existenţei noastre. Constructorii divini operează în şapte grupe:
44:3.2 (502.1) 1. Desenatorii şi constructorii de locuinţe- cei care construiesc şi refac lăcaşurile afectate indivizilor şi grupurilor de muncă. Aceste domicilii morontiale şi spirituale sunt reale. Ele ar fi invizibile viziunii voastre limitate, însă pentru noi ele sunt foarte reale şi foarte frumoase. Într-o anumită măsură, toate fiinţele spirituale au un cuvânt de spus constructorilor cu privire la anumite detalii ale planurilor şi ale proiectelor lăcaşurilor lor spirituale sau morontiale. Aceste locuinţe sunt amenajate şi ornate conform nevoilor creaturilor morontiale sau spirituale care trebuie să le locuiască. Toate aceste construcţii prezintă o mare varietate şi oferă indivizilor ample oportunităţi de a se exprima.
44:3.3 (502.2) 2. Constructorii din domeniul meseriilor- cei a căror funcţiune este de a desena şi asambla locurile lucrătorilor obişnuiţi ai domeniilor spirituale şi morontiale. Aceşti constructori sunt comparabili celor care construiesc pe Urantia atelierele şi uzinele industriale. Lumile de tranziţie comportă, în mod necesar, o economie de întrajutorare reciprocă şi o diviziune specializată a muncii. Fiecare din noi nu face de toate; există diversitatea funcţiunilor la fiinţele morontiale şi spirituale evoluânde. Constructorii acestor clădiri construiesc nu numai cele mai bune ateliere, însă ei contribuie, de asemenea, la avansarea profesională a lucrătorilor.
44:3.4 (502.3) 3. Constructorii de edificii recreative- imensele edificii sunt utilizate pe parcursul perioadelor de repaus pe care muritorii le-ar numi recreaţii şi, într-un anumit sens, jocuri. Un cadru convenabil este prevăzut pentru directorii de retrospecţie, umoriştii lumilor morontiale, aceste sfere de tranziţie pe care au loc educaţia fiinţelor ascendente, care au fost recent retrase de pe planetele evolutive. Chiar şi spiritele superioare se anumitor forme de umor reminiscent pe parcursul perioadei lor de reîncărcare spirituală.
44:3.5 (502.4) 4. Constructorii edificiilor cultuale- arhitecţii experimentaţi ai templelor spirituale şi morontiale. Toate lumile de ascensiune muritoare posedă temple de cult, care sunt creaţiile cele mai înaintate ale domeniilor morontiale şi ale sferelor spirituale.
44:3.6 (502.5) 5. Constructorii de şcoli- cei care construiesc cartierele generale de pregătire morontială şi de instruire spirituală superioară. Calea este întotdeauna deschisă pentru a dobândi mai multe cunoştinţe, pentru a primi învăţăminte suplimentare în ceea ce priveşte munca voastră prezentă şi viitoare, precum şi cunoaşterea culturală universală, învăţăminte destinate să facă muritorii ascendenţi cetăţeni mai inteligenţi şi mai eficienţi în lumile morontiale şi spirituale.
44:3.7 (502.6) 6. Planificatorii Morontiei- cei care construiesc pentru asocierea coordonată a tuturor personalităţilor, a tuturor domeniilor, aşa cum se găsesc ele, în orice moment, prezente pe orice sferă. Aceşti autori de proiecte colaborează cu Supraveghetorii Puterii Morontiale pentru a îmbogăţi coordonarea vieţii morontiale progresive.
44:3.8 (502.7) 7. Constructorii de edificii publice- artizani care stabilesc planurile şi construiesc locurile de reuniune, altele decât cele destinate cultului. Mari şi magnifice sunt aceste locuri de reuniune publică.
44:3.9 (502.8) Nici aceşti constructori şi nici ornamentarea lor nu ar fi cu adevărat reale pentru înţelegerea senzorială a muritorilor materiali, însă ele sunt foarte reale pentru noi. Dacă voi aţi putea să vă găsiţi aici, în carne şi oase, nu aţi putea vedea aceste temple; însă, cu toate acestea, toate aceste creaţii supramateriale sunt efectiv aici. Noi le distingem clar şi ne bucurăm la fel de deplin de ele.
44:4.1 (503.1) Aceşti artişti se consacră păstrării şi reproducerii gândirii superioare a domeniilor şi funcţionează în şapte grupuri:
44:4.2 (503.2) 1. Păstrătorii Gândirii. Sunt artizani dedicaţi conservării gândirii superioare a domeniilor. Pe lumile morontiale, ei adună preţioasele perle ale funcţiunii mentale. Înainte de a veni pentru prima dată pe Urantia, am văzut documente şi am auzit difuziunea ideaţiei anumitor mari gânditori ai acestei planete. Înregistratorii gândirii conservă aceste nobile idei în limba Uversei.
44:4.3 (503.3) Fiecare supraunivers are propria sa limbă, o limbă vorbită de personalităţile sale şi care este răspândită în toate sectoarele sale. Ea se numeşte limba Uversei în suprauniversul nostru. Fiecare univers local are, de asemenea, propriul său limbaj. Fiinţele dintre toate ordinele superioare ale Nebadonului sunt bilingve; ele vorbesc atât limba Nebadonului, cât şi aceea al Uversei. Atunci când doi indivizi provenind din universuri locale diferite se întâlnesc, ei comunică în limba Uversei. Cu toate acestea, dacă unul dintre ei vine dintr-un alt supraunivers, ei trebuie să facă apel la un traducător. În universul central, nu este deloc nevoie de o limbă, înţelegerea este perfectă şi aproape completă; doar Zeii nu sunt în întregime înţeleşi. Suntem învăţaţi că o întâlnire întâmplătoare în Paradis revelează mai multă înţelegere reciprocă decât o limbă muritoare ar putea comunica în o mie de ani. Chiar şi pe Salvington, noi „cunoaştem la fel cum suntem cunoscuţi”.
44:4.4 (503.4) Aptitudinea de a traduce gândirea în limbaj, în sferele morontiale şi spirituale, depăşeşte înţelegerea muritorilor. Viteza cu care noi putem condensa gândurile într-o inscripţie permanentă poate fi accelerată de înregistratori abili, astfel încât echivalentul de mai mult de cinci sute de mii de cuvinte sau simboluri mentale poate fi înregistrat într-un minut din timpul Urantiei. Aceste limbaje ale universului sunt mult mai bogate decât limbajele lumilor în evoluţie. Simbolurile conceptuale ale Uversei cuprind peste un miliard de caractere, cu toate că alfabetul său fundamental nu conţine decât şaptezeci de simboluri. Limbajul Nebadonului nu este la fel de dezvoltat, simbolurile sale de bază, alfabetul său nu conţin decât patruzeci şi opt de caractere.
44:4.5 (503.5) 2. Înregistratorii conceptului. Acest al doilea grup se ocupă de păstrarea imaginilor conceptuale, modelele ideilor. Este o formă de înregistrare permanentă, necunoscută în domeniile materiale. Prin această metodă, pot dobândi într-o oră a timpului vostru, mai multe cunoştinţe decât aţi putea voi câştiga citind cu atenţie scrieri obişnuite pe parcursul a o sută de ani.
44:4.6 (503.6) 3. Înregistratorii ideografici. Noi posedăm echivalentul limbii voastre scrise şi vorbite, însă pentru a conserva gândurile folosim, în general, punerea în imagine conceptuală şi tehnicile ideografice. Cei care păstrează ideogramele pot ameliora de o mie de ori munca înregistratorilor conceptelor.
44:4.7 (503.7) 4. Promotorii artei oratorice. Acest grup de înregistratori este dedicat scopului de a păstra gândirea pentru a o reproduce prin arta oratorică. Însă în limbajul Nebadonului, într-o cuvântare de jumătate de oră, noi putem expune tema întregii vieţi a unui muritor de pe Urantia. Singura voastră speranţă de a înţelege aceste operaţiuni constă în a face o pauză şi a examina tehnica vieţii voastre de vis dezordonată şi mutilată - maniera în care voi puteţi, în câteva secunde, să traversaţi ani de experienţă în fantasmele somnului din perioada nocturnă.
44:4.8 (503.8) Arta oratorică a lumii spirituale este una dintre rarele desfătări care vă aşteaptă, voi care aţi auzit doar discursurile nepricepute şi şovăitoare de pe Urantia. Există în discursurile Salvingtonului şi ale Edentiei o armonie muzicală şi o eufonie de expresii inspiratoare, aflate dincolo de orice descriere. Aceste concepte înflăcărate seamănă cu nişte bijuterii de mare frumuseţe în cununi de glorie. Dar n-o pot face! Nu pot să îi transmit minţii umane întinderea şi adâncimea acestor realităţi ale unei alte lumi!
44:4.9 (504.1) 5. Directorii de teledifuziune. Teledifuziunile Paradisului, suprauniversurilor şi universurilor locale sunt plasate sub supravegherea generală a acestui grup de conservatori ai gândirii. Ei servesc atât în calitate de cenzori şi de editori, cât şi de coordonatori ai materialelor de teledifuziune; ei adaptează pentru suprauniversuri toate difuziunile Paradisului şi traduc mesajele Celor Îmbătrâniţi de Zile în limbile individuale ale universurilor locale.
44:4.10 (504.2) Trebuie, de asemenea, să se modifice difuziunile universurilor locale pentru ca ele să poată fi primite de sistemele şi de planetele individuale. Transmisia rapoartelor spaţiale este întotdeauna cu grijă supravegheată şi comportă, în mod regulat, o înregistrare de întoarcere pentru a confirma că fiecare raport a fost bine primit pe fiecare lume a unui anume circuit. Aceşti directori de teledifuziuni sunt experţi în tehnica de utilizare a curenţilor spaţiului pentru tot ceea ce priveşte comunicările de informaţii.
44:4.11 (504.3) 6. Înregistratorii ritmurilor. Urantienii i-ar numi, fără îndoială, pe aceşti artişti poeţi, cu toate că lucrările lor sunt foarte diferite de producţiile voastre poetice şi le transcend aproape infinit. Atât pentru creaturile morontiale, cât şi pentru cele spirituale, este mai puţin epuizant să se recurgă la ritm. Prin urmare, se face adesea un efort de a creşte eficienţa, sporind în acelaşi timp plăcerea, executând ritmic numeroase funcţiuni. Aş dori să aveţi privilegiul să auziţi câteva teledifuziuni poetice ale ansamblurilor Edentiei, pentru a vă bucura de frumuseţea culorii şi a tonului, a geniilor constelaţiei care sunt maeştri în această formă specială de expresie de sine şi de armonizare socială.
44:4.12 (504.4) 7. Înregistratorii morontiei. Nu ştiu cum să descriu minţii materiale funcţiunea acestui important grup de înregistratori ai gândirii, care lucrează pentru a conserva imaginile de ansamblu ale diverselor grupări de treburi morontiale şi de operaţiuni spirituale; printr-o comparaţie grosolană, ei sunt fotografii de grup ai lumilor de tranziţie. Ei păstrează pentru viitor scenele şi asociaţiile vitale ale epocilor progresive, păstrându-le în arhivele sălilor de înregistrări morontiale.
44:5.1 (504.5) Aceşti artişti interesanţi şi eficienţi se ocupă de toate tipurile de energii: fizice, mentale şi spirituale.
44:5.2 (504.6) 1. Manipulatorii de energie fizică. Manipulatorii de energie fizică servesc pe parcursul unor lungi perioade cu directorii de putere şi sunt experţi în manipularea şi în controlul numeroaselor faze de energie fizică. Competenţa lor se întinde la cei trei curenţi fundamentali şi la cele treizeci de segregări subsidiare ale energiei suprauniversurilor. Aceste fiinţe aduc un ajutor inestimabil Supraveghetorilor de Putere Morontială ai lumilor de tranziţie. Ei sunt studenţii proiecţiilor cosmice ale Paradisului.
44:5.3 (504.7) 2. Manipulatorii de energie mentală. Sunt experţi în intercomunicarea dintre lumile morontiale şi celelalte tipuri de creaturi inteligente. Această formă de comunicare între muritori nu există practic pe Urantia. Aceşti artizani sunt specialişti care contribuie în a-i face pe ascenderii morontiali apţi să comunice între ei. Munca lor înglobează numeroase aventuri unice de legături intelectuale, care sunt peste puterea mea de a descrie minţii materiale. Aceşti artişti sunt studenţii plini de zel ai circuitelor mentale ale Spiritului Infinit.
44:5.4 (505.1) 3. Manipulatorii de energie spirituală. Manipulatorii de energie spirituală formează un grup misterios. Energia spirituală acţionează conform unor legi bine stabilite, exact ca energia fizică. Altfel spus, când se studiază forţa spiritului, se pot face deducţii sigure pentru a obţine efecte precise, aşa cum se face pentru energiile fizice. Legile lumii spiritului sunt la fel de sigure şi demne de încredere ca acelea ale domeniilor materiale. Pe parcursul câtorva din ultimele milioane de ani, numeroase tehnici pentru a absorbi energia spirituală au fost îmbunătăţite de aceşti studenţi ai legilor fundamentale ale Fiului Etern, legi care guvernează energia spirituală aşa cum ea este aplicată fiinţelor celeste ale ordinelor morontiale şi de altă natură, în întregul univers.
44:5.5 (505.2) 4. Manipulatorii de compoziţie. Formează grupul aventuros al fiinţelor bine instruite, care se consacră asociaerii fundamentale a celor trei faze originale de energie divină manifestate în toate universurile ca energii fizice, mentale şi spirituale. Ei sunt personalităţile agere care caută, în realitate, să descopere prezenţa în univers a Dumnezeului Suprem, deoarece în această personalitate a Deităţii trebuie să se producă unificarea experienţială a oricărei divinităţi a marelui univers. Şi, într-o anumită măsură, aceşti artişti au obţinut, în vremurile din urmă, câteva succese bune.
44:5.6 (505.3) 5. Consilierii de transporturi. Acest corp de consilieri tehnici pe lângă serafimii transportori este foarte capabil pentru a colabora cu studenţii stelelor în vederea stabilirii traseelor şi de a ajuta într-un alt fel pe şefii transporturilor în lumile spaţiului. Ei sunt supraveghetorii traficului sferelor şi sunt prezenţi pe toate planetele locuite. Urantia este servită de un corp de şaptezeci de consilieri de transport.
44:5.7 (505.4) 6. Specialiştii de comunicaţii. Urantia este, de asemenea, servită de doisprezece tehnicieni de comunicare interplanetară şi interuniversală. Aceste fiinţe cu îndelungată experienţă cunosc profund legile transmisiei şi ale interferenţei în aplicaţiile lor în ceea ce priveşte comunicările domeniilor. Acest corp se ocupă de toate formele de mesaje spaţiale, mai puţin cele ale Mesagerilor Gravitaţiei şi ale Mesagerilor Solitari. Pe Urantia, ei trebuie să împlinească o mare parte a muncii lor pe circuitul arhanghelilor.
44:5.8 (505.5) 7. Învăţătorii de odihnă. Odihna divină este asociată cu tehnica de absorbţie de energie spirituală. Este necesară o revitalizare în energie morontială şi spirituală, tot atât de sigur ca în energie fizică, dar nu pentru aceleaşi motive. Sunt nevoit să folosesc exemple grosolane pentru a încerca să vă iluminez; oricum ar fi, noi, care aparţinem lumii spiritului, trebuie să ne oprim periodic activităţile regulate şi să mergem în locuri corespunzătoare de întâlnire, unde intrăm în repausul divin în care recuperăm astfel energiile noastre care se epuizează.
44:5.9 (505.6) Veţi primi primele voastre lecţii în aceste domenii atunci când veţi atinge lumile palat după ce aţi devenit fiinţe morontiale şi aţi început să experimentaţi tehnica problemelor spirituale. Voi ştiţi ceva despre cercul interior al Havonei şi al pelerinilor care, după ce au traversat cercurile precedente, trebuie să fie instalaţi în lungul repaus reînsufleţitor al Paradisului. Nu este vorba doar de o necesitate tehnică referitoare la tranzitul dintre cariera timpului şi serviciul eternităţii ci, de asemenea, de o exigenţă, de o formă de repaus indispensabilă pentru a recupera pierderile de energie incidente ultimelor etape ale carierei ascendente şi a înmagazina rezerve de putere spirituale în vederea stadiului următor al carierei fără sfârşit.
44:5.10 (506.1) Aceşti manipulatori ai energiilor funcţionează şi în multe alte sute de moduri, prea numeroase pentru a fi catalogate; de exemplu, ei se sfătuiesc cu serafimii, cu heruvimii şi cu sanovimii cu privire la mijloacele cele mai eficiente pentru a se alimenta cu energie şi pentru a menţine echilibrele cele mai utile ale forţelor divergente dintre heruvimii activi şi sanovimii pasivi. Aceşti experţi îşi aduc ajutorul sub numeroase alte forme creaturilor morontiale şi spirituale în eforturile lor de a înţelege repausul divin care este atât de esenţial pentru folosirea eficientă a energiilor fundamentale ale spaţiului.
44:6.1 (506.2) Cât aş fi dorit să ştiu să descriu munca distinsă a acestor artizani unici. Orice încercare din partea mea de a explica munca de înfrumuseţare spirituală nu ar face decât să reamintească minţii materiale propriile voastre eforturi jalnice, însă valoroase, pentru a îndeplini aceste lucruri pe lumea voastră, a minţii şi a materiei.
44:6.2 (506.3) Deşi toate corpurile modelatorilor şi decoratorilor cuprind peste o mie de subdiviziuni de activităţi, ele sunt grupate în următoarele şapte categorii majore:
44:6.3 (506.4) 1. Artizanii colorişti. Ei fac să vibreze cele zece mii de tonuri de culoare ale reverberaţiei spirituale, mesaje delicate de o frumuseţe plină de armonie. În afară de percepţia culorilor, nu mai există nimic comparabil în experienţa umană.
44:6.4 (506.5) 2. Creatorii de sunete. Unde spirituale de diverse identităţi şi de aprecieri morontiale sunt descrise de aceste creaturi prin ceea ce voi aţi numi sunete. Aceste impulsuri sunt în realitate superbele oglindiri ale sufletelor spirituale dezvăluite şi strălucitoare ale mulţimilor celeste.
44:6.5 (506.6) 3. Creatorii de emoţii. Ei păstrează şi conservă senzaţiile. Ei sunt cei care păstrează sentimentele morontiale şi emoţiile divine pentru a le permite copiilor timpului să le studieze, pentru a-i înălţa sufleteşte şi pentru a-i inspira şi înfrumuseţa pe progresiştii morontiali şi pe spiritele care se înalţă.
44:6.6 (506.7) 4. Artiştii mirosului. Comparaţia anumitor activităţi spirituale celeste cu recunoaşterea fizică a mirosurilor chimice este cu adevărat nefericită, însă le-ar fi practic imposibil muritorilor de pe Urantia să sesizeze vreo aluzie la aceşti slujitori sub orice alt nume. Aceşti artişti îşi creează simfoniile lor variate pentru prefacerea morală şi pentru plăcerea copiilor luminii care progresează. Voi nu aveţi nimic pe pământ cu care să poată fi comparate, chiar şi de departe, cu acest tip de măreţie spirituală.
44:6.7 (506.8) 5. Împodobitorii prezenţei. Aceşti artişti nu se ocupă nici de arta împodobirii de sine, nici de tehnica de înfrumuseţare a creaturilor. Ei se consacră producerii multitudinii de reacţii fericite în fiecare creatură muritoare şi spirituală, adaptând la scenă simţul relaţiilorprin mijlocirea valorilor poziţionale pe care le atribuie diferitelor ordine morontiale şi spirituale în ansamblul compozit acestor fiinţe atât de diverse. Aceşti artişti le aşează pe fiinţele supramateriale, aşa cum aţi face voi cu nişte note muzicale vii, cu mirosuri şi cu privelişti, şi apoi ei le amestecă în imnurile de slăvire.
44:6.8 (506.9) 6. Modelatorii gustului. Oare cum vi s-ar putea vorbi despre aceşti artişti! Cu oarecare şovăială aş putea sugera că ei ameliorează gustul morontial şi că se străduiesc să mărească aprecierea frumuseţii ascuţind simţul spiritual în evoluţie.
44:6.9 (507.1) 7. Sintetizatorii morontiali. Sunt maeştrii artizani care intervin după ce toţi ceilalţi şi-au adus contribuţiile lor respective. Ei adaugă atunci retuşurile culminante de finisare a ansamblului morontial şi încheie astfel un portret a ceea ce este divin, frumos, şi realizând o inspiraţie durabilă pentru fiinţele spirituale şi asociaţii lor morontiali. Însă trebuie să aşteptaţi să fiţi eliberaţi de corpul vostru animal pentru a începe să concepeţi gloriile artistice şi frumuseţile estetice ale lumilor morontiale şi spirituale.
44:7.1 (507.2) Contrar a ceea ce aţi putea presupune, aceşti artişti nu sunt preocupaţi de de muzică sau de pictură sau de orice altceva asemănător. Ei se ocupă de manipularea şi de organizarea forţelor şi energiilor specializate care există în lumea spiritului, dar care nu sunt recunoscute de muritori. Dacă aş avea şi cea mai mică bază de comparaţie, aş încerca să descriu acest câmp unic de împliniri spirituale, însă deznădăjduiesc - nu există nici o speranţă de a comunica minţii umane noţiunea acestui domeniu de artă celestă. Cu toate acestea, ceea ce poate fi descris poate fi şisugerat:
44:7.2 (507.3) Frumuseţea, ritmul şi armonia sunt intelectual asociate şi spiritual înfrăţite. Adevărul, faptele şi relaţiile sunt, din punct de vedere intelectual, inseparabile şi legate de conceptele filozofice asupra frumuseţii. Bunătatea, justeţea şi dreptatea sunt filozofic în corelaţie şi spiritual în legătură intimă cu adevărul viu şi cu frumuseţea divină.
44:7.3 (507.4) Conceptele cosmice ale adevăratei filozofii, descrierea artei celeste sau încercările muritorilor de a zugrăvi maniera umană de a recunoaşte frumuseţea divină, nu pot fi niciodată satisfăcătoare dacă nu există o unificare în încercările de progres ale creaturilor. Aceste expresii ale impulsului divin în creaturile evoluânde pot fi intelectual adevărate, emoţional frumoase şi spiritual bune, însă adevăratul suflet al expresiei este absent atâta timp cât realităţile adevărului, semnificaţiile frumuseţii şi valorile bunătăţii nu sunt unificate în experienţa vie a artizanului, a savantului sau a filozofului.
44:7.4 (507.5) Aceste calităţi divine sunt perfect şi absolut unificate în Dumnezeu, şi orice om sau înger care îl cunoaşte pe Dumnezeu posedă potenţialul de expresie nelimitată de sine, pe nivele întotdeauna progresive de realizare de sine, unificată prin tehnica de nesfârşită dobândire a asemănării cu Dumnezeu - amestecarea experienţială în experienţa evolutivă a adevărului etern, a frumuseţii universale şi a bunătăţii divine.
44:8.1 (507.6) Cu toate că artizanii celeşti nu lucrează personal pe planetele materiale cum ar fi Urantia, ei părăsesc din timp în timp sediul sistemului, pentru a-şi oferi ajutorul lor indivizilor înzestraţi ai raselor muritoare. Când sunt însărcinaţi astfel, ei lucrează temporar sub supravegherea îngerilor planetari ai progresului. Oştirile serafice cooperează cu aceşti artizani pentru a încerca să îi ajute pe artiştii umani care posedă daruri naturale şi care sunt, de asemenea, înzestraţi cu Ajustori având o experienţă prealabilă şi specială.
44:8.2 (507.7) Aptitudinile umane speciale provin din trei surse posibile: la bază există întotdeauna aptitudinea naturală sau inerentă. O aptitudine specială nu este niciodată un dar arbitrar al Zeilor; există întotdeauna o temelie ancestrală pentru fiecare talent eminent. Pe lângă, sau mai degrabă în completare la această aptitudine naturală, poate să existe contribuţia îndrumărilor Ajustorului Gândirii în indivizi la care aceşti Ajustori ar fi avut în acest domeniu experienţe efective şi autentice pe alte lumi şi în alte creaturi muritoare. În cazul în care mintea umană şi Ajustorul interior sunt ambii neobişnuit deiscusiţi, artizanii spirituali pot fi delegaţi pentru a acţiona ca armonizatori ai acestor talente şi, de asemenea, pentru a-i ajuta şi a-i inspira pe aceşti muritori să caute idealuri tot mai perfecte şi să încerce ilustrarea lor elevată pentru prefacerea morală a tărâmului.
44:8.3 (508.1) În rândurile artizanilor spirituali nu există caste. Indiferent cât de umilă ar fi originea voastră şi, cu toate că aţi avea aptitudinea şi darul exprimării, veţi primi recunoaşterea cuvenită şi aprecierea meritată, în timp ce vă veţi ridica pe scara experienţelor morontiale şi a împlinirilor spirituale. Nu poate exista nici un handicap uman ereditar, nici o privare de mediu pământesc, pe care cariera morontială să nu le poată compensa pe deplin şi să nu le poată face să dispară în întregime. Şi toate aceste satisfacţii ale reuşitei artistice şi ale realizării de sine, prin plenitudinea expresiei, vor fi realizate prin propriile voastre eforturi personale pentru a avansa progresiv. Aspiraţiile mediocrităţii evolutive vor putea, în sfârşit, să se realizeze. Cu toate că Zeii nu dăruiesc arbitrar talente şi aptitudini copiilor timpului, ei fac tot ceea ce este necesar pentru a satisface toate nobilele lor dorinţe şi a potoli întreaga sete umană de expresie de sine celestă.
44:8.4 (508.2) Însă toate fiinţele umane ar trebui să ţină minte aceasta: multele ambiţii de aexcela,care îi aţâţă şi îi chinuiesc pe muritorii întrupaţi, nu vor persista în cariera morontială şi spirituală a acestor aceiaşi muritori. Fiinţele morontiale ascendente învaţă să socializeze dorinţele fostele lor dorinţe pur personale şi ambiţii egoiste. În ceea ce priveşte lucrurile pe care aţi năzuit cu atâta stăruinţă să le faceţi pe pământ şi pe care împrejurările vi le-au refuzat cu atâtapersistenţă, dacă doriţi încă să le faceţi după ce veţi fi dobândit adevărata clarviziune a motei în cariera morontială, vi se vor oferi cu siguranţă toate oportunităţile de a satisface pe deplin dorinţele voastre atât de multnutrite.
44:8.5 (508.3) Înainte ca ascenderii umani să părăsească universul local pentru a se angaja în cariera lor spirituală, ei vor fi săturaţi în ceea ce priveşte toate dorinţele lor intelectuale, artistice şi sociale sau toate ambiţiile sincere corespondente care au putut să caracterizeze planurile lor existenţă terestră sau morontială. Aceasta este realizarea egalităţii în domeniul expresiei de sine şi a realizării de sine, însă nu şi obţinerea unui statut de experienţă identică, nici ştergerea completă a caracterului individual în materie de pricepere, de tehnică şi de expresie. Pentru ca nouă diferenţială spirituală în împlinirea experienţială personală să fie complet nivelată şi egalizată, trebuie aşteptat ca voi să fi încheiat parcurgerea ultimului cerc al carierei Havonei, iar locuitorii permanenţi ai Paradisului se vor găsi atunci în faţa necesităţii de a se ajusta diferenţialei absonite de experienţă personală, care nu poate fi nivelată decât atingând în grup statutul ultim al creaturilor - destinul spiritului celui de al şaptelea stadiu al finalitarilor muritori.
44:8.6 (508.4) Aceasta este povestea artizanilor celeşti, acest corp cosmopolit de lucrători delicaţi care contribuie atât de mult la glorificarea sferelor arhitecturale prin reprezentările lor artistice ale frumuseţii divine a Creatorilor Paradisului.
44:8.7 (508.5) [Redactat de un Arhanghel din Nebadon.]
Cartea Urantia
Capitolul 45
45:0.1 (509.1) CENTRUL administrativ al Sataniei este constituit -dintr-un grup de cincizeci şi şapte de sfere arhitecturale - Jerusem, cei şapte sateliţi majori, şi cei patruzeci şi nouă de subsateliţi. Jerusem, capitala sistemului, are aproape de cinci sute de ori mărimea Urantiei, însă gravitaţia ei este puţin mai mică. Sateliţii majori ai Jerusemului sunt cele şapte lumi de tranziţie, fiecare fiind de aproximativ zece ori mai mare decât Urantia, pe când cei şapte sateliţi ai fiecăreia dintre sferele de tranziţie au aproape dimensiunea Urantiei.
45:0.2 (509.2) Cele şapte lumi palat sunt cei şapte subsateliţi ai lumii de tranziţie numărul unu.
45:0.3 (509.3) Întregul sistem al acestor cincizeci şi şapte de lumi arhitecturale este iluminat, încălzit, irigat şi alimentat cu energie într-un mod independent, prin acţiunea conjugată a centrului de putere al Sataniei şi a Controlorilor Fizici Principali, totul conform tehnicii stabilite a organizării fizice şi a dispozitivelor proprii acestor sfere special create. Dealtfel, spornagii nativi le îngrijesc fizic şi le întreţin şi într-un alt fel.
45:1.1 (509.4) Cele şapte lumi majore care se învârt în jurul Jerusemului sunt, în general, numite sferele de cultură tranziţională. Şefii lor sunt desemnaţi din timp în timp de consiliul executiv suprem al Jerusemului. Aceste sfere sunt numerotate şi numite după cum urmează:
45:1.2 (509.5) Numărul 1. Lumea finalitară. Este sediul corpului finalitar al sistemului local; ea este înconjurată de lumi de primire, cele şapte lumi palat atât de deplin consacrate planului de ascensiune al muritorilor. Lumea finalitară este accesibilă locuitorilor celor şapte lumi palat. Serafimii transportori asigură transportul de venire şi plecare al personalităţilor ascendente care efectuează aceste pelerinaje destinate să cultive credinţa lor în destinul ultim al muritorilor de tranziţie. Cu toate că finalitarii şi edificiile lor nu sunt în mod obişnuit perceptibile viziunii morontiale, voi veţi fi mai mult decât emoţionaţi când transformatorii de energie şi Supraveghetorii Puterii Morontială vă vor permite să percepeţi, din când în când, aceste înalte personalităţi ale spiritului care au terminat efectiv ascensiunea Paradisului şi care au revenit chiar pe lumile în care voi vă începeţi această lungă călătorie pentru a garanta că aveţi facultatea şi puterea de a reuşi în acest proiect uluitor. Toţi oaspeţii lumilor palat merg pe sfera finalitară cel puţin o dată pe an pentru aceste adunări de vizualizare a finalitarilor.
45:1.3 (510.1) Numărul 2. Lumea morontială. Această planetă este sediul supraveghetorilor vieţii morontiale. Ea este înconjurată de şapte sfere, în care şefii morontiali îi instruiesc pe asociaţii şi pe asistenţii lor, atât fiinţe morontiale, cât şi muritori ascendenţi.
45:1.4 (510.2) Trecând prin cele şapte lumi palat voi veţi înainta, de asemenea, prin aceste sfere culturale şi sociale în care se stabileşte un contact crescut cu morontia. Când avansaţi de la prima lume palat la a doua, deveniţi îndreptăţiţi să primiţi permisiunea de a vizita sediul tranziţional numărul doi, lumea morontială, şi aşa mai departe, iar când vă veţi găsi pe vreuna dintre cele şase sfere culturale veţi putea, dacă veţi fi invitaţi, să vizitaţi şi să observaţi pe oricare dintre cele şapte lumi care o înconjoară, în care se exercită activităţile colective asociate.
45:1.5 (510.3) Numărul 3. Lumea îngerească. Este sediul tuturor oştirilor serafice angajate în activităţile sistemului. Este înconjurată de şapte lumi în care se pregătesc şi se instruiesc îngerii. Sunt sferele sociale serafice.
45:1.6 (510.4) Numărul 4. Lumea supraîngerilor. Această sferă este, în Satania, lăcaşul Strălucitoarelor Stele de Seară, şi a unei vaste afluenţe de fiinţe coordonate sau aproape coordonate. Cei şapte sateliţi ai acestei lumi sunt afectaţi celor şapte grupuri majore ale acestor fiinţe celeste nedenumite.
45:1.7 (510.5) Numărul 5. Lumea Fiilor. Această planetă este cartierul general al Fiilor divini de toate ordinele, inclusiv fiii trinitizaţi de creaturi. Cele şapte lumi care le înconjoară sunt afectate anumitor grupări individuale ale acestor fii prin înrudire divină.
45:1.8 (510.6) Numărul 6. Lumea Spiritului. Această sferă serveşte ca loc de întâlnire sistemic pentru înaltele personalităţi ale Spiritului Infinit. Cei şapte sateliţi care o înconjoară sunt afectaţi unor grupe individuale ale acestor diverse ordine. Însă nu există reprezentant al Spiritului pe lumea numărul şase, şi nu putem observa nici o astfel de prezenţă pe capitalele sistemului. Divina Slujitoare a Salvingtonului este pretutindeni în Nebadon.
45:1.9 (510.7) Numărul 7. Lumea Tatălui. Este sfera tăcută a sistemului. Nici un grup de fiinţe nu este domiciliat aici. Marele templu de lumină ocupă un amplasament central, însă nu putem distinge pe nimeni în interior. Toate fiinţele din toate lumile sistemului sunt binevenite ca adoratoare.
45:1.10 (510.8) Cei şapte sateliţi înconjurând lumea Tatălui sunt divers utilizaţi în diferite sisteme. În Satania, sunt folosiţi în prezent ca sfere de detenţie pentru grupurile interne ale rebeliunii lui Lucifer. Edentia, capitala constelaţiei, nu are lumi închisori analoage; cei câţiva serafimi şi heruvimi care au trecut în câmpul rebel pe parcursul rebeliunii Sataniei, au fost închişi de mult timp pe lumile de izolare ale Jerusemului.
45:1.11 (510.9) Ca oaspete al celei de-a şaptea lumi palat, veţi avea acces la a şaptea lume de tranziţie, sfera Tatălui Universal, şi veţi avea, de asemenea, permisiunea de a vizita lumile-închisori ale Sataniei, care înconjoară această planetă şi unde sunt, în prezent, închişi Lucifer şi majoritatea personalităţilor care l-au urmat în rebeliunea sa contra lui Mihail. Acest trist spectacol a putut fi observat de-a lungul epocilor recente, şi va continua să servească drept avertisment solemn pentru întregul Nebadon, până când Cei Îmbătrâniţi de Zile vor fi judecat păcatul lui Lucifer şi al asociaţilor săi decăzuţi, care au refuzat salvarea oferită de Mihail, Tatăl universului lor.
45:2.1 (511.1) Şeful executiv al unui sistem local de lumi locuite este un Fiu Lanonandek primar, Suveran al Sistemului. În universul nostru local, aceşti suverani se văd însărcinaţi cu mari responsabilităţi executive, prerogative personale neobişnuite. Chiar şi în Orvonton, nu toate universurile sunt organizare astfel încât să permită Suveranilor Sistemelor să exercite puteri discreţionare personale atât de neobişnuit de întinse în direcţia problemelor sistemice. Însă, în toată istoria Nebadonului, aceşti agenţi executivi neîngrădiţi nu au manifestat neloialitate decât de trei ori. Rebeliunea lui Lucifer în sistemul Sataniei a fost ultima şi cea mai extinsă dintre toate.
45:2.2 (511.2) În Satania, chiar după această bulversare dezastruoasă, tehnica administrativă a sistemului nu a suportat nici o schimbare. Prezentul Suveran Sistemic posedă toate puterile şi exercită întreaga autoritate care au fost conferite predecesorului său nedemn, mai puţin în anumite treburi aflate acum sub supravegherea Părinţilor Constelaţiei şi pe care Cei Îmbătrâniţi de Zile nu le-au încredinţat încă în totalitate lui Lanaforge, succesorul lui Lucifer.
45:2.3 (511.3) Prezentul conducător al Sataniei este un mărinimos şi strălucit guvernator şi un suveran încercat contra rebeliunii. În timp ce servea, în calitate de Suveran asistent Sistemic, Lanaforge a fost fidel lui Mihail în timpul unei revoluţii anterioare în universul Nebadonului. Acest puternic şi strălucit Domn al Sataniei este un administrator încercat şi experimentat. În epoca celei de a doua rebeliuni sistemice în Nebadon, când Suveranul Sistemic s-a împiedicat şi a căzut în întuneric, Lanaforge era primul asistent devotat conducătorului rătăcit. El a preluat controlul guvernului şi a dirijat afacerile sistemului în aşa fel încât un număr relativ restrâns de personalităţi au fost pierdute, atât pe lumile sedii, cât şi pe planetele locuite ale acestui sistem nefericit. Lanaforge poartă distincţia de a fi singurul Fiu Lanonandek primar în tot Nebadonul care a funcţionat astfel cu loialitate în serviciul lui Mihail şi chiar în prezenţa decăderii fratelui său, care avea o autoritate superioară şi un rang cu întâietate. Lanaforge nu va fi, probabil, mutat din Jerusem înainte ca toate consecinţele fostei nesocotinţe să fi stăpânite, iar urmările rebeliunii eliminate de pe Satania.
45:2.4 (511.4) Chiar dacă nu toate problemele lumilor izolate ale Sataniei au fost puse sub jurisdicţia sa, Lanaforge arată un mare interes faţă de bunăstarea acestor planete şi vizitează frecvent Urantia. Ca şi pe alte sisteme (normale), Suveranul prezidează consiliul sistemic alcătuit din şefi ai lumilor, Prinţii Planetari şi guvernatorii generali locuitori ai acestor lumi izolate. Acest consiliu planetar se adună din timp în timp în sediul sistemului - „Atunci când se adună Fiii lui Dumnezeu”.
45:2.5 (511.5) O dată pe săptămână, la fiecare zece zile pe Jerusem, Suveranul ţine un conclav cu un grup al unuia dintre diversele ordine de personalităţi domiciliate 'pe lumea-sediu. Acelea sunt ocazii încântătoare lipsite de ceremonie de pe Jerusem, prilejuri de neuitat. Pe Jerusem domneşte o mare frăţie între diversele ordine de fiinţe, precum şi între fiecare dintre aceste grupuri şi Suveranul Sistemului.
45:2.6 (511.6) Aceste reuniuni unice au loc pe marea de cristal, marele câmp de adunări al capitalei sistemice. Sunt evenimente pur sociale şi spirituale; nu se discută niciodată nimic referitor la administrarea planetară, nici măcar planul de ascensiune. În acest moment, ascenderii se reunesc pur şi simplu de plăcere şi de dragul întâlnirii tovarăşii lor ierusemiţi. Grupurile care nu sunt primite de Suveran la aceste reuniuni hebdomadare se reunesc în propriile lor cartiere generale.
45:3.1 (512.1) Şeful executiv al unui sistem local, Suveranul Sistemic, este întotdeauna susţinut de doi sau trei Fii Lanonandeki, care funcţionează ca asistenţi primi şi secunzi. Astăzi, sistemul Sataniei este însă administrat de un stat major format din şapte Lanonandeki:
45:3.2 (512.2) 1. Suveranul Sistemului- Lanaforge, numărul 2.709 al ordinului primar şi succesor al apostatului Lucifer.
45:3.3 (512.3) 2. Primul Suveran asistent- Mansurotia, numărul 17.841 al lanonandekilor terţiari. El a fost trimis pe Satania în acelaşi timp cu Lanaforge.
45:3.4 (512.4) 3. Al doilea Suveran asistent- Sadib, numărul 271.402 de ordin terţiar. Sadib a venit, de asemenea, pe Satania împreună cu Lanaforge.
45:3.5 (512.5) 4. Conservatorul sistemului- Holdant, numărul 19 al corpului terţiar, susţinătorul şi controlorul tuturor spiritelor interne de statut superior ordinului de existenţă al muritorilor. Holdant a venit, şi el, pe Satania împreună cu Lanaforge.
45:3.6 (512.6) 5. Arhivarul sistemului- Vilton, secretarul slujitorului Lanonandek al Sataniei, poartă numărul 374 al celui de al treilea ordin. Vilton era un membru al grupului iniţial al lui Lanaforge.
45:3.7 (512.7) 6. Conducătorul de manifestare- Fortant, numărul 319.847 al rezervelor lanonandekilor secundari şi director temporar al tuturor activităţilor universale transplantate pe Jerusem de la manifestarea lui Mihail pe Urantia. Fortant este ataşat statului major al lui Lanaforge, de nouăsprezece mii de ani ai timpului de pe Urantia.
45:3.8 (512.8) 7. Înaltul consilier- Hanavard, numărul 67 al Fiilor Lanonandeki primari şi membru al corpului superior al consilierilor şi al coordonatorilor universali. El acţionează ca preşedinte în exerciţiu al consiliului executiv al Sataniei. Hanavard este al doisprezecelea din acest ordin care a servit astfel de la rebeliunea lui Lucifer.
45:3.9 (512.9) Acest grup executiv de şapte Lanonandeki constituie administraţia extinsă de urgenţă făcută necesară de exigenţele rebeliunii lui Lucifer. Nu există decât tribunale minore pe Jerusem, deoarece sistemul este unitatea administrativă şi nu judiciară, însă administraţia lanonandekă este susţinută de consiliul executiv al Jerusemului, corp consultativ suprem al Sataniei. Acest consiliu este compus din doisprezece membri:
45:3.10 (512.10) 1. Hanavard, preşedintele Lanonandek.
45:3.11 (512.11) 2. Lanaforge, Suveranul Sistemului.
45:3.12 (512.12) 3. Mansurotia, primul Suveran asistent.
45:3.13 (512.13) 4. Şeful Melchizedekilor din Satania.
45:3.14 (512.14) 5. Directorul în exerciţiu al Purtătorilor Vieţii din Satania.
45:3.15 (512.15) 6. Şeful finalitarilor din Satania.
45:3.16 (512.16) 7. Adamul originar al Sataniei, şeful supraveghetor al Fiilor Materiali.
45:3.17 (512.17) 8. Directorul oştirilor serafice ale Sataniei.
45:3.18 (512.18) 9. Şeful controlorilor fizici din Satania.
45:3.19 (512.19) 10. Directorul Supraveghetorilor de Putere Morontiali ai sistemului.
45:3.20 (513.1) 11. Directorul în exerciţiu al medienilor sistemului.
45:3.21 (513.2) 12. Şeful în exerciţiu al corpului muritorilor ascendenţi.
45:3.22 (513.3) Acest consiliu alege periodic trei membri pentru a reprezenta sistemul local la consiliul suprem al sediului universului, însă această reprezentare este suspendată din cauza rebeliunii. Satania a menţinut un observator în sediul universului local însă, de la efuziunea lui Mihail, sistemul a recomandat să se aleagă zece membri pe lângă legislatura Edentiei.
45:4.1 (513.4) În centrul celor şapte cercuri îngereşti ale reşedinţei de pe Jerusem se găseşte cartierul general al consiliului consultativ al Urantiei, cei douăzeci şi patru de consilieri. Ioan Evanghelistul îi numea cei douăzeci şi patru de bătrâni: „Şi în jurul tronului erau douăzeci şi patru de scaune, şi pe scaune am văzut aşezaţi douăzeci şi patru de bătrâni, înveşmântaţi în haine albe”. Tronul din centrul acestui grup este locul de judecător al arhanghelului preşedinte, tronul de unde se face chemarea la reînviere, făcută în spiritul milosteniei şi al justiţiei pentru toată Satanie. Acest loc de judecată a fost întotdeauna pe Jerusem, însă cele douăzeci şi patru de locuri care îl înconjoară au fost aşezate pe locul lor acum o mie nouă sute de ani, puţin după ridicarea lui Cristos Mihail la deplina suveranitate a Nebadonului. Aceşti douăzeci şi patru de consilieri sunt agenţii săi personali pe Jerusem. Ei au autoritatea de a reprezenta pe Fiul Maestru în toate problemele referitoare la apelurile nominale ale Sataniei şi în numeroase alte faze ale planului de ascensiune al muritorilor pe lumile izolate ale sistemului. Ei sunt agenţii desemnaţi să execute cererile speciale ale lui Gabriel şi ordinele neobişnuite ale lui Mihail.
45:4.2 (513.5) Aceşti douăzeci şi patru de consilieri au fost recrutaţi din rândurile celor opt rase ale Urantiei, iar ultimii din grupă au fost alăturaţi în epoca apelului de reînviere făcut de Mihail acum o mie nouă sute de ani. Acest consiliu consultativ al Urantiei este compus din următorii membri:
45:4.3 (513.6) 1. Onagar, magistru gânditor din vremea de dinainte de epoca Prinţului Planetar şi care şi-a îndrumat semenii înspre adorarea „Celui care dăruieşte suflul”.
45:4.4 (513.7) 2. Mansant, marele învăţător al epocii posterioare Prinţului Planetar pe Urantia, care şi-a orientat semenii către venerarea „Marii Lumini”.
45:4.5 (513.8) 3. Onamonalonton, un foarte vechi şef al oamenilor roşii, care a îndreptat această rasă de la adorarea mai multor dumnezei spre venerarea „Marelui Spirit”.
45:4.6 (513.9) 4. Orlandof, un prinţ al oamenilor albaştri, călăuzitorul lor înspre recunoaşterea divinităţii „Şefului Suprem”.
45:4.7 (513.10) 5. Porshunta, oracolul rasei portocalii stinse şi cârmuitorul acestui popor in adorarea „Marelui Maestru”.
45:4.8 (513.11) 6. Singlangton, primul dintre oamenii galbeni care şi-a învăţat şi şi-a îndrumat poporul în venerarea „Unicului Adevăr”, în locul adevărurilor multiple. Cu multe mii de ani în urmă oamenii galbeni ştiau de unicul Dumnezeu.
45:4.9 (513.12) 7. Fantad, care i-a scos pe oamenii verzi din obscuritate şi a fost conducătorul lor în adorarea „Sursei Unice a Vieţii”.
45:4.10 (513.13) 8. Orvonon, care a iluminat rasele indigo şi a fost cârmuitorul lor în slujirea de odinioară a „Dumnezeului Dumnezeilor”.
45:4.11 (514.1) 9. Adam, tatăl planetar al Urantiei, discreditat, însă reabilitat, un Fiu Material al lui Dumnezeu, care a fost trimis sub înfăţişarea trupului muritor, însă care a supravieţuit şi a fost apoi înălţat la această poziţie prin decretul lui Mihail.
45:4.12 (514.2) 10. Eva, mama rasei violete a Urantiei, care a suportat împreună cu soţul ei pedeapsa greşelii. Ea a fost, de asemenea, reabilitată odată cu el şi pusă să servească împreună cu acest grup de supravieţuitori muritori.
45:4.13 (514.3) 11. Enoe, primul om de pe Urantia care s-a contopit cu Ajustorul Gândirii din el pe parcursul vieţii de muritor în trup.
45:4.14 (514.4) 12. Moise, emancipatorul unei rămăşiţe a rasei violete decăzute, şi iniţiatorul reînsufleţirii adorării Tatălui Universal sub numele de „Dumnezeu al Israelului”.
45:4.15 (514.5) 13. Ilie, un suflet transfigurat care a avut strălucitoare înfăptuiri spirituale pe parcursul epocii posterioare Fiului Material.
45:4.16 (514.6) 14. Machiventa Melchizedek, singurul Fiu al acestui ordin care s-a coborât peste rasele Urantiei. Cu toate că el face încă parte din ordinul Melchizedekilor, el a devenit „pentru totdeauna un slujitor al celor Preaînalţi” veşnic preluând un angajament de serviciu ca ascender muritor, după ce a locuit pe Urantia sub înfăţişarea trupului muritor în Salem, pe vremea lui Avraam. Acest Melchizedek a fost proclamat ulterior Prinţ Planetar locţiitor al Urantiei, cu cartier general pe Jerusem. El are autoritatea de a acţiona în numele lui Mihail care este efectiv Prinţul Planetar al lumii în care a efectuat consacrarea sa finală sub formă umană. În ciuda acestor lucruri, Urantia este încă supravegheată de guvernatori generali rezidenţi succesivi, făcând parte din cei douăzeci şi patru de consilieri.
45:4.17 (514.7) 15. Ioan Botezătorul, precursorul misiunii lui Mihail pe Urantia şi, în trup, era un văr îndepărtat al Fiului Omului.
45:4.18 (514.8) 16. 1-2-3 cel Dintâi, şeful creaturilor mediene loiale serviciului lui Gabriel în epoca trădării lui Caligastia, ridicat la această poziţie de Mihail puţin după ceea ce acesta din urmă a dobândit suveranitatea sa necondiţionată.
45:4.19 (514.9) Pentru moment, şi la cererea lui Gabriel, aceste personalităţi selecţionate sunt scutite de regimul de ascensiune, şi noi nu avem nici o idee câtă vreme vor servi ele în această calitate.
45:4.20 (514.10) Locurile numărul 17, 18, 19 şi 20 nu sunt ocupate în permanenţă. Ele sunt ocupate temporar, prin consimţământul unanim al celor şaisprezece membri permanenţi, şi lăsate libere pentru a fi acordate ulterior unor muritori ascendenţi ai prezentei epoci, epoca posterioară Fiului de efuziune.
45:4.21 (514.11) Locurile numărul 21, 22, 23 şi 24 sunt ocupate provizoriu într-un mod asemănător, fiind păstrate, totodată, în rezervă pentru marii învăţători ai epocilor care vor veni fără îndoială după epoca prezentă. Putem prevedea că vor exista pe Urantia ere ale Fiilor Magistrali şi ale Fiilor Învăţători, precum şi epoci de lumină şi viaţă, independent de vizitele neaşteptate ale Fiilor divini care ar putea să aibă sau nu loc.
45:5.1 (514.12) Marile diviziuni ale vieţii celeste au cartierele lor generale şi nişte imense rezerve pe Jerusem, inclusiv diversele ordine de Fii divini, de spirite elevate, de supraîngeri, de îngeri şi creaturi mediene. Lăcaşul central al acestui sector minunat este marele templu al Fiilor Materiali.
45:5.2 (515.1) Domeniul Adamilor este centrul de atracţie al tuturor noilor sosiţi pe Jerusem. Este o enormă zonă conţinând o mie de centre, deşi fiecare familie a Fiului şi Fiicelor Materiali trăieşte în propriul său domeniu, până în momentul în care membrii ei pleacă pentru a servi pe lumile evolutive ale spaţiului sau până când intră în cariera de ascensiune a Paradisului.
45:5.3 (515.2) Aceşti Fii Materiali reprezintă tipul cel mai elevat de fiinţe cu reproducere sexuată care a fost întâlnit pe sferele educative ale universurilor în evoluţie. Ei sunt cu adevărat materiali; Adamii şi Evele Planetari sunt chiar clar vizibili raselor muritorilor din lumile locuite. Aceşti Fii Materiali sunt ultima verigă fizică din lanţul personalităţilor care coboară de la divinitate şi perfecţiune către umanitate şi existenţa materială. Aceşti Fii oferă lumilor locuite un intermediar având contacte reciproce cu Prinţul Planetar invizibil şi cu creaturile materiale ale tărâmurilor.
45:5.4 (515.3) La ultimul recensământ milenar, pe Salvington, în Nebadon s-au înregistrat 161.432.840 de Fii şi Fiice Materiali, având statutul de cetăţenie pe capitalele sistemelor locale. Numărul Fiilor Materiali variază în diversele sisteme, şi creşte constant prin reproducere naturală. În exerciţiul funcţiunilor lor reproducătoare, ei nu se orientează în întregime după dorinţele personale ale personalităţilor contactate ci şi după sfatul înaltelor corpuri de guvernare şi al consiliilor consultative superioare.
45:5.5 (515.4) Aceşti Fii şi Fiice Materiali sunt locuitorii permanenţi ai Jerusemului şi a lumilor sale asociate. Ei ocupă vaste domenii pe Jerusem şi participă larg la conducerea locală a sferei capitale, administrând practic toate treburile curente cu ajutorul medienilor şi al ascenderilor.
45:5.6 (515.5) Pe Jerusem, aceşti Fiii de reproducere au permisiunea de a experimenta idealurile de guvernare autonomă, în maniera Melchizedekilor, şi ei ajung la un tip de societate foarte elevat. Ordinele superioare de filiaţie îşi rezervă dreptul de veto al tărâmului, însă în aproape toate privinţele, Adamiţi Jerusemului se conduc prin sufragiu universal şi printr-un guvern reprezentativ. Ei speră să primească într-o bună zi o autonomie practic completă.
45:5.7 (515.6) Caracterul serviciului Fiilor Materiali este în mare măsură determinat de vârsta lor. Ei nu sunt eligibili pentru admiterea la Universitatea Melchizedekă de pe Salvington, deoarece sunt materiali şi, în general, limitaţi la anumite planete. Cu toate acestea, Melchizedekii menţin importante facultăţi de profesori în sediul fiecărui sistem pentru a instrui tinerele generaţii ale Fiilor Materiali. Sistemele de pregătire educative şi spirituale prevăzute pentru dezvoltarea tinerilor Fii şi Fiice Materiali reprezintă o culme a perfecţiunii în dezvoltare, în tehnică şi în aplicare practică.
45:6.1 (515.7) Fiii şi Fiicele Materiali, precum şi copiii lor, prezintă un spectacol încântător, care stârneşte întotdeauna curiozitatea şi atrage atenţia tuturor muritorilor ascendenţi. Ei sunt atât de asemănători raselor voastre materiale sexuate, încât veţi găsişi la voi şi la ei un destul de mare interes comun care să angajeze gândirile voastre şi să vă facă să vă ocupaţi timpul cu contacte fraterne.
45:6.2 (515.8) Supravieţuitorii muritori petrec mult din timpul lor liber pe capitala sistemului, pentru a observa şi a studia obiceiurile de viaţă şi de comportament ale acestor creaturi sexuate, superioare şi semifizice, căci aceşti cetăţeni ai Jerusemului sunt susţinătorii şi mentorii imediaţi ai supravieţuitorilor muritori, din clipa când ei dobândesc cetăţenia pe lumea sediu, până când pleacă îndreptându-se către Edentia.
45:6.3 (516.1) Pe cele şapte lumi palat, sunt oferite ample oportunităţi muritorilor ascendenţi pentru a compensa toate zădărnicirile experienţiale pe care le-au suportat pe lumile lor de origine, fie că ele au fost au fost cauzate de ereditate, fie de mediu, ori de un prematur şi trist sfârşit de carieră în trup. Acest fapt este exact, sub toate raporturile, mai puţin pentru viaţa sexuală terestră şi ajustările care vin odată cu ea . Mii de muritori sosesc pe lumile palat fără a fi beneficiat în mod special de disciplinele derivând din relaţiile sexuale normale medii pe sfera lor natală. Experienţa lumii palat nu prea oferă şanse de a compensa aceste frustrări foarte personale. În sens fizic, experienţa sexuală pentru aceşti ascendenţi aparţine domeniului trecutului însă, în strânsă asociere cu Fiii şi cu Fiicele Materiali, atât individual, cât şi ca membrii ai familiilor lor, acestor muritori deficienţi din punct de vedere sexual li se dă posibilitatea să compenseze aspectele sociale, intelectuale, emoţionale şi spirituale ale carenţelor lor. Astfel, pentru toţi cei care, prin împrejurări sau prin judecata lor greşită, au fost privaţi de beneficiile unor relaţii sexuale avantajoase pe lumile evolutive, capitalele sistemice oferă toate şansele de a dobândi aceste experienţe esenţiale pentru muritori în strânsă şi afectuoasă asociere cu creaturile celeste din ordinul Adamic, care îşi au domiciliul permanentă pe capitalele sistemice.
45:6.4 (516.2) Nici un muritor supravieţuitor, nici un median, nici un serafim nu pot urca în Paradis, nu pot ajunge la Tată şi nu pot fi înrolaţi în Corpul Finalităţii fără a fi trecut prin acea experienţă sublimă de a fi stabilit relaţii părinteşti cu un copil evolutiv al lumilor, sau fără a fi trecut printr-o experienţă analoagă sau echivalentă. Relaţia dintre părinţi şi copii este fundamentală pentru a concepe relaţia esenţială dintre Tatăl Universal şi copiii săi în univers. De aceea această experienţă este indispensabilă în educaţia experienţială a tuturor ascendenţilor.
45:6.5 (516.3) Creaturile mediene ascendente şi serafimii evolutivi trebuie să treacă prin această experienţă părintească în asociere cu Fiii şi Fiicele Materiali din sediul sistemului. Aşa dobândesc ascenderii nereproducători experienţa părintească venindu-le în ajutor Adamilor şi Evelor din Jerusem la creşterea şi la instruirea progeniturii lor.
45:6.6 (516.4) Toţi supravieţuitorii muritori care nu au trăit prin experienţa părintească pe lumile evolutive trebuie, de asemenea, să dobândească această pregătire necesară în timpul şederii lor în căminele Fiilor Materiali ai Jerusemului, ca asociaţi părinteşti ai acestor minunaţi taţi şi mame. Acest lucru este adevărat, mai puţin în măsura în care asemenea muritori au fost deja în stare să compenseze carenţele lor în creşa sistemului, situată pe prima lume de cultură tranziţională a Jerusemului.
45:6.7 (516.5) Creşa de probaţie a Sataniei este întreţinută de anumite personalităţi morontiale pe lumea finalitarilor, unde jumătate din planetă este consacrată acestei munci de creştere şi educare a copiilor. Aici sunt primiţi şi strânşi din nou anumiţi copii ai muritorilor supravieţuitori, cum ar fi acele vlăstare care au pierit pe lumile evolutive înainte de a fi dobândit statut spiritual de indivizi. Ascensiunea unuia sau a altuia dintre proprii lor părinţi garantează că unor astfel de copii muritori ai tărâmurilor li se va acorda repersonalizarea pe planeta finalitară a sistemului, şi vor putea demonstra, prin libera lor alegere ulterioară dacă decid sau nu să urmeze drumul părintesc de ascensiune muritoare. Copiii apar aici întocmai ca pe lumea lor de nativitate, atâta doar că aici este absentă diferenţierea sexuală. Nu mai există reproducere în maniera muritorilor după experienţa de viaţă trăită pe lumile locuite.
45:6.8 (517.1) Studenţii din lumile palat care au avut unul sau mai mulţi copii în creşa de proba-ţie de pe lumea finalitară şi a căror experienţă părintească esenţială este deficitară, pot cere Melchizedekilor permisiunea de a întrerupe momentan cariera lor de ascensiune pe lumile palat. Ei vor fi atunci transferaţi pe lumea finalitară, unde li se va da prilejul de a acţiona ca părinţi asociaţi ai propriilor lor copii şi ai altora. Mai târziu, pe Jerusem, acest serviciu părintesc se va considera ca fiind îndeplinirea a jumătate din educaţia la care trebuie să se supună ascenderii în familiile Fiicelor şi ale Fiilor Materiali.
45:6.9 (517.2) Creşa de probaţie este supravegheată de o mie de cupluri de Fii şi fiice Materiali, voluntari, din colonia ordinului lor de pe Jerusem. Ei au drept asistenţi imediaţi un număr aproape egal de grupuri părinteşti midsonite voluntare, care se opresc aici pentru a face acest serviciu în drumul lor dintre lumea midsonită a Sataniei şi destinul lor nerevelat pe lumile care le sunt special rezervate printre sferele finalitare ale Salvingtonului.
45:7.1 (517.3) Melchizedekii sunt cârmuitorii acestui mare corp de instructori - creaturi cu voinţă parţial spiritualizate şi altele - care funcţionează într-un mod atât acceptabil pe Jerusem şi lumile sale asociate, dar mai ales pe cele şapte lumi palat. Acestea sunt planetele de detenţie, unde se muritorii care nu reuşesc să fuzioneze cu Ajustorul lor interior pe parcursul vieţii în trup, sunt reabilitaţi sub o formă provizorie, pentru ca să primească un ajutor suplimentar şi să beneficieze de noi ocazii pentru a-şi intensifica eforturile de dobândire spirituală, chiar aceleaşi eforturi care au fost întrerupte prematur de moarte. Or dacă, din orice alte raţiuni de handicap ereditar sau de mediu defavorabil sau de concurs de împrejurări, această dobândire a sufletului nu a putut fi înfăptuită, indiferent de raţiuni, toţi cei care au intenţii sincere şi un spirit merituos se regăsesc, ca atare, prezenţi pe planetele de continuare. Aici, ei trebuie să înveţe să stăpânească factorii esenţiali ai carierei eterne, să obţină calităţilor pe care nu le-au dobândit sau nu le-au putut dobândi pe parcursul vieţii lor în trup.
45:7.2 (517.4) Strălucitoarele Stele de Seară (şi coordonaţii lor nedenumiţi) servesc frecvent ca instructori în diversele proiecte educaţionale ale universului, inclusiv cele care sunt susţinute de Melchizedeki. Fiii Învăţători ai Trinităţii colaborează în egală măsură şi le adaugă atingerea perfecţiunii Paradisului acestor şcoli de pregătire progresivă. Însă nu toate aceste activităţi sunt consacrate exclusiv avansării muritorilor ascendenţi; multe dintre ele se preocupă, de asemenea, de pregătirea progresivă a personalităţilor spirituale native ale Nebadonului.
45:7.3 (517.5) Fiii Melchizedeki conduc mai mult de treizeci de centre educative diferite pe Jerusem. Aceste şcoli încep cu colegiul în care se realizează evaluarea de sine, şi sfârşesc cu şcolile de cetăţenie ale Jerusemului, în care Fiii şi Fiicele Materiali se alătură Melchizedekilor şi celorlalţi. Ei fac împreună un efort suprem pentru a-i face pe supravieţuitorii muritori capabili să îşi asume înaltele responsabilităţi ale unui guvern reprezentativ. Întregul univers este organizat şi administrat pe planul reprezentativ. Un guvern reprezentativ este idealul divin de autonomie pentru fiinţele imperfecte.
45:7.4 (517.6) La fiecare o sută de ani din timpul universului, fiecare sistem selecţionează cei zece reprezentanţi ai săi care să participe la legislatura constelaţiei. Ei sunt numiţi de consiliul celor o mie de electori ai Jerusemului, un corp electiv căruia îi revine datoria de a reprezenta grupurile sistemice în toate treburile justificând o delegare sau o desemnare. Toţi reprezentanţii sau alţi delegaţi sunt desemnaţi de consiliul celor o mie de electori, şi trebuie să fie absolvenţi ai celei mai înalte şcoli ale Colegiului de Administraţie Melchizedek, aşa cum sunt toţi cei care compun acest grup de o mie de electori. Această şcoală este întreţinută de Melchizedeki, asistaţi mai apoi de finalitari.
45:7.5 (518.1) Pe Jerusem există numeroase corpuri elective; autoritatea lor le este conferită din timp în timp de votul a trei ordine de cetăţenie - Fiii şi Fiicele Materiali, serafimii şi asociaţii lor, inclusiv creaturile mediene, precum şi muritorii ascendenţi. Pentru a primi onoarea de a fi numit reprezentant, un candidat trebuie să fi fost recunoscut demn de către şcolile melchizedeke de administrare.
45:7.6 (518.2) Pe Jerusem, sufragiul este universal printre aceste trei grupuri de cetăţeni, însă votul este emis diferenţiat, în acord cu posesia personală a motei (înţelepciunea morontială) recunoscută şi înregistrată cum se cuvine. Votul emis la o alegere de pe Jerusem de către o personalitate oarecare are o valoare cuprinsă între una şi o mie de voci. Cetăţenii Jerusemului sunt deci clasaţi în funcţie de dobândirea lor de mota.
45:7.7 (518.3) Din timp în timp, cetăţenii Jerusemului se prezintă în faţa examinatorilor melchizedeki, care certifică gradul lor de dobândire în înţelepciune morontială. Apoi se prezintă corpului examinator al Strălucitoarelor Stele de Seară sau al delegaţiilor lor, care se asigură de gradul lor de clarviziune spirituală. Apoi ei trec prin faţa celor douăzeci şi patru de consilieri şi a asociaţilor lor, care judecă statutul lor de împlinire, de socializare experienţială. Aceşti trei factori sunt apoi transmişi înregistratorilor de cetăţenie ai guvernului reprezentativ, care evaluează rapid statutul motei şi atribuie sufragiului o valoare corespunzătoare.
45:7.8 (518.4) Sub supravegherea Melchizedekilor, muritorii ascendenţi, în special cei care sunt au întârziat în unificarea personalităţii pe noile nivele morontiale, sunt luaţi în grijă de Fiii Materiali şi primesc o pregătire intensivă destinată să redreseze carenţele lor. Nici un muritor ascendent nu părăseşte cartierul general al sistemului pentru o socializare mai întinsă şi mai variată în constelaţie înainte ca Fiii Materiali să fi certificat că el a dobândit o personalitate de mota - o individualitate conjugând existenţa pământeană desăvârşită în asociere experienţială cu cariera morontială aflată la începuturile ei, cele două fiind amestecate de controlul spiritual al Ajustorului Gândirii.
45:7.9 (518.5) [Prezentat de un Melchizedek având o misiune temporară pe Urantia.]
Cartea Urantia
Capitolul 46
46:0.1 (519.1) JERUSEM, sediul Sataniei, este o capitală medie a sistemului local şi, în afară de numeroase neregularităţi provenind din rebeliunea lui Lucifer şi de coborârea lui Mihail pe Urantia, ea este tipică sistemelor similare. Sistemul vostru local a trecut prin câteva experienţe tumultoase, însă astăzi el este administrat deosebit de eficient şi, odată cu trecerea epocilor, rezultatele dizarmoniei sunt lent, dar sigur, eliminate. Ordinea şi bunăvoinţa sunt restabilite, iar condiţiile pe Jerusem se apropie din ce în ce mai mult de statutul celest al tradiţiilor voastre, deoarece sediul sistemului este cu adevărat cerul imaginat de majoritatea credincioşilor religioşi din secolul al douăzecilea.
46:1.1 (519.2) Jerusemul este împărţit în o mie de sectoare latitudinale şi zece mii de zone longitudinale. Sfera are şapte capitale majore şi şaptezeci de centre administrative minore. Cele şapte capitale de sector se ocupă de diverse activităţi, iar Suveranul Sistemului le vizitează pe fiecare, cel puţin o dată pe an.
46:1.2 (519.3) Kilometrul standard al Jerusemului echivalează cu aproape şapte kilometri de pe Urantia. Greutatea standard, „gradantul”, este stabilită de sistemul zecimal pe baza ultimatonului complet, şi reprezintă aproximativ două sute opt zeci de grame de-ale voastre. Ziua pe Satania echivalează cu trei zile ale Urantiei, mai puţin o oră, patru minute şi cincisprezece secunde, şi reprezintă durata de rotaţie axială a Jerusemului. Anul sistemului comportă o sută de zile ale Jerusemului. Ora sistemului este teledifuzată de cronoldekii maestru.
46:1.3 (519.4) Energia Jerusemului este magnific controlată şi circulă în jurul sferei, în canale longitudinale alimentate direct de încărcături de energie ale spaţiului, ea fiind iscusit distribuită de Controlorii Fizici Principali. Rezistenţa naturală la trecerea acestei energii în canalele conducătoare fizice furnizează căldura necesară pentru a produce temperatura regulată a Jerusemului. În plină lumină, această temperatură este menţinută la aproximativ douăzeci şi unu de grade Celsius, în timp ce în perioada regresiei luminii ea scade cu puţin sub zece grade.
46:1.4 (519.5) Înţelegerea sistemului de iluminare al Jerusemului nu ar trebui să vă fie prea dificilă. Nu există nici zile, nici nopţi, nici perioade de căldură şi de frig. Transformatorii de putere întreţin o sută de mii de centri, din care energiile rarefiate sunt proiectate în sus, prin atmosfera planetară. Ele suportă anumite modificări, până când ating acest plafon atmosferic electric al sferei; apoi aceste energii sunt reflectate înapoi în jos, sub forma unei luminile, cernute şi uniforme, având aproape intensitatea luminii solare pe Urantia când soarele străluceşte deasupra capetelor voastre la ora 10 dimineaţa.
46:1.5 (520.1) În aceste condiţii de iluminare, razele luminoase nu par să vină dintr-un punct; ele se cerne pur şi simplu din cer, emanându-se în mod egal din toate direcţiile spaţiului. Această lumină este foarte asemănătoare luminii naturale a soarelui, atâta doar că ea conţine mai puţină căldură. Vedem astfel de ce lumile-sediu nu sunt luminoase în spaţiu; chiar dacă Jerusem ar fi foarte aproape de Urantia, ea ar rămâne invizibilă.
46:1.6 (520.2) Gazul ionosferei superioare a Jerusemului care reflectă energia luminoasă către sol este foarte asemănător celor din păturile atmosferice superioare ale Urantiei, unde se produc fenomenele pe care voi le numiţi aurore boreale, cu toate că acestea sunt produse de cauze diferite. Pe Urantia el este acelaşi strat gazos care împiedică undele hertziene să scape şi le reflectă înapoi către pământ atunci când se lovesc de această centură gazoasă în traiectoria lor directă către exterior. Undele de radiodifuziune sunt astfel păstrate în apropierea suprafeţei, în timp ce ele călătoresc, prin aer, în jurul lumii voastre.
46:1.7 (520.3) Iluminarea sferei este menţinută uniformă pe parcursul a şaizeci şi cinci la sută din ziua Jerusemului şi apoi intensitatea ei se diminuează treptat până în punctul minim, unde este aproape aceeaşi cu cea a lunii voastre pline pe o noapte senină. Este ora de calm pentru întregul Jerusem. Doar staţiile receptoare ale teledifuziunilor funcţionează în timpul acestei perioade de repaus şi de refacere.
46:1.8 (520.4) Jerusemul primeşte o lumină slabă de la mai mulţi sori vecini, un fel de lumină stelară strălucitoare, însă nu depinde de ei. Lumile asemănătoare Jerusemului nu sunt supuse vicisitudinilor perturbaţiilor solare, nici confruntate cu problemele unui soare care se răceşte sau care moare.
46:1.9 (520.5) Cele şapte lumi de studiu tranziţionale cu cei patruzeci şi nouă de sateliţi ai lor sunt încălzite, iluminate, alimentate cu energie şi irigate conform tehnicii Jerusemului.
46:2.1 (520.6) Pe Jerusem, lanţurile de munţi povârniţi ai Urantiei şi ai altor lumi evoluate vă vor lipsi, deoarece nu există nici cutremure de pământ, nici căderi de ploaie, însă vă veţi bucura de magnifice pământuri înalte şi alte variaţii extraordinare de topografie şi de peisaje. Imense suprafeţe ale Jerusemului sunt păstrate în „stare naturală” şi măreţia acestor ţinuturi depăşeşte cu mult puterea imaginaţiei umane.
46:2.2 (520.7) Există mii şi mii de mici lacuri, însă nu există nici râuri torenţiale, nici oceane imense. Nu plouă şi nu există furtuni sau uragane pe nici una dintre lumile arhitecturale, însă condensarea umidităţii face să apară un fel de precipitaţie zilnică în momentul minimului de temperatură care însoţeşte retragerea luminii. (Picătura de rouă este mai distilată pe o lume cu trei gaze decât pe o lume cu două gaze ca Urantia.) Atât viaţa fizică a plantelor, cât şi lumea morontială a creaturilor vii au nevoie de umezeală, însă aceasta este larg oferită de sistemul subteran de circulaţie a apelor care acoperă toată sfera, ajungând chiar şi până la părţile mai înălţate ale platourilor. Această circulaţie de apă nu se face în întregime în subsol, căci numeroase canale reunesc lacurile scânteietoare ale Jerusemului.
46:2.3 (520.8) Atmosfera Jerusemului este un amestec de trei gaze. Aerul este foarte asemănător celui de pe Urantia, adăugându-se un gaz adaptat la respiraţia acestor ordine de viaţă morontiale. În nici un fel, acest al treilea gaz nu face aerul impropriu respiraţiei animalelor şi a plantelor de ordine materiale.
46:2.4 (521.1) Sistemul de transport este conjugat cu curenţii circulatorii ai mişcărilor de energie, curenţii de energie principali fiind distanţaţi la intervale de şaisprezece kilometri. Printr-o adaptare a mecanismelor fizice, fiinţele materiale ale planetei pot să se deplaseze cu o viteză variind de la trei sute la opt sute de kilometri pe oră. Păsările transportoare zboară la aproximativ o sută şaizeci de kilometri pe oră. Maşinile aeriene ale Fiilor Materiali fac în jur de opt sute de kilometri pe oră. Fiinţele materiale şi tinerele fiinţe morontiale trebuie să folosească aceste mecanisme de transport, însă fiinţele spirituale se deplasează în legătură cu forţele superioare şi cu sursele spirituale de energie.
46:2.5 (521.2) Jerusemul şi lumile sale asociate sunt înzestrate cu zece diviziuni normale de viaţă fizică, specifice sferelor arhitecturale ale Nebadonului. Şi cum nu există evoluţie organică pe Jerusem, nu există nici forme antagoniste de viaţă, nici luptă pentru existenţă, nici supravieţuire a celor mai adaptaţi. Găsim, mai degrabă, o adaptare creativă care lasă să se întrevadă frumuseţea, armonia şi perfecţiunea lumilor eterne ale universului central şi divin. Toată această perfecţiune creativă conţine un amestec uimitor de vieţi fizice şi morontiale, ale căror contraste sunt artistic scoase în relief de artizanii celeşti şi de tovarăşii lor.
46:2.6 (521.3) Jerusemul oferă, într-adevăr, o imagine preliminară a gloriei şi a măreţiei paradisiace. Însă nu vă aşteptaţi niciodată să puteţi căpăta o idee exactă asupra acestor glorioase lumi arhitecturale prin încercări descriptive. Nu se găseşte aproape nimic comparabil cu lucrurile lumii voastre şi, chiar şi atunci, lucrurile de pe Jerusem le transcend cu mult pe cele de pe Urantia, astfel încât comparaţia devine aproape grotescă. Înainte de a ajunge efectiv pe Jerusem, nu prea aveţi cum să vă faceţi un concept asupra lumilor celeste care să se apropie de adevăr, însă după aceea nu vă va mi trebui mult timp pentru a compara experienţa voastră următoare pe capitala sistemică cu viitoarea voastră sosire pe sferele educative mai îndepărtate ale universului, ale suprauniversului şi ale Havonei.
46:2.7 (521.4) Sectorul industrial sau al laboratoarelor Jerusemului ocupă o suprafaţă întinsă, pe care Urantienii o vor recunoaşte cu dificultate, deoarece coşurile care scot fum sunt absente. Există totuşi o economie materială complexă asociată acestor lumi speciale; perfecţiunea tehnicilor lor mecanice şi ale realizărilor fizice, care ar uimi şi ar nedumeri chiar şi pe chimiştii şi pe inventatorii voştri cei mai experimentaţi. Zăboviţi un pic şi consideraţi că, în călătoria spre Paradis, această primă lume unde sunteţi deţinuţi, este mai mult materială decât spirituală. Pe toata durata şederii voastre pe Jerusem şi pe lumile sale de tranziţie voi sunteţi mult mai aproape de viaţa voastră pământească de lucruri materiale, decât de viaţa voastră ulterioară, de existenţă spirituală progresivă.
46:2.8 (521.5) Muntele Seraf este vârful cel mai înalt al Jerusemului; el are aproximativ patru mii cinci sute de metri altitudine, şi este punctul de plecare al tuturor serafimilor transportori. Numeroase dispozitive mecanice sunt folosite pentru a acorda energia iniţială necesară pentru a scăpa de gravitaţia planetare şi a învinge rezistenţei aerului. Un transport serafic pleacă la fiecare trei secunde (din timpul Urantiei), pe tot parcursul perioadei luminate a zilei, şi, uneori, continuând până într-un moment mai îndepărtat al regresiei luminii. Transportorii pleacă cu o viteză de aproximativ opt zeci şi cinci de mile standard pe secundă şi nu ating viteza lor normală decât după ce s-au îndepărtat de Jerusem la peste două mii de mile.
46:2.9 (521.6) Transporturile sosesc pe câmpul de cristal numit, de asemenea, şi marea de sticlă. În jurul acestei zone, se găsesc staţiile receptoare pentru diversele ordine de fiinţe care traversează spaţiul prin transportul serafic. În apropierea staţiei receptoare de cristal polar destinat studenţilor vizitatori, puteţi urca pe observatorul înalt şi privi imensa hartă în relief a întregii planete capitale a sistemului vostru.
46:3.1 (522.1) Transmisiunile suprauniversului şi ale Paradisului-Havona sunt primite pe Jerusem în legătură cu Salvingtonul şi printr-o tehnică ce pune în joc cristalul polar, marea de sticlă. Pe lângă dispozitivele de primire a acestor comunicări ce vin din exteriorul Nebadonului există trei grupe distincte de staţii receptoare. Aceste grupe de staţii separate, însă dispuse pe trei cercuri concentrice, sunt adaptate la recepţia telecomunicaţiilor venind din lumi locale ale sediului şi ale constelaţiei, precum şi din capitala universului local. Toate aceste mesaje sunt automat prezentate, astfel încât ele să se poată discerne de către toate tipurile de fiinţe prezente în amfiteatrul central de transmisiuni; dintre toate ocupaţiile unui muritor ascendent de pe Jerusem, nici una nu este mai antrenantă şi mai captivantă decât aceea de a asculta curentul fără de sfârşit de rapoarte spaţiale ale universului.
46:3.2 (522.2) Această staţie receptoare a Jerusemului este înconjurată de un imens amfiteatru construit din materiale scânteietoare, în cea mai mare parte necunoscute pe Urantia. Ea conţine locuri pentru cinci miliarde de persoane, materiale şi morontiale, fără a mai pune la socoteală locurile pentru nenumărate personalităţi spirituale. Destinderea preferată de toţi locuitorii Jerusemului este de a-şi petrece ceasurile de răgaz la staţia de emisie pentru a auzi ştirile privitoare la bunăstarea şi la starea universului. Aceasta este unica activitate planetară care nu încetează în cursul regresiei luminii.
46:3.3 (522.3) În acest amfiteatru receptor, mesajele Salvingtonului ajung fără întrerupere. Nu departe de aici, venind de pe Edentia, cuvântarea Preaînalţilor Părinţi ai Constelaţiei este primită cel puţin odată pe zi. Emisiunile regulate şi speciale de pe Uversa sunt transmise periodic prin Salvington, iar atunci când sosesc mesaje din Paradis, întreaga populaţie se reuneşte în jurul mării de sticlă, iar prietenii Uversei adaugă atunci fenomenul de reflectivitate la tehnica difuziunilor Paradisului, astfel încât tot ceea ce se aude devine şi vizibil. Acesta este felul în care li se permite supravieţuitorilor muritori să încerce continuu ceva din gustul frumuseţii tot mai mari şi al măreţiei pe măsura înaintării lor în călătoria lor lăuntrică în aventura eternă.
46:3.4 (522.4) Staţia de emisie a Jerusemului este situată la polul opus al sferei. Toate transmisiunile destinate lumilor individuale sunt retransmise din capitalele sistemelor, cu excepţia mesajelor lui Mihail, care merg uneori drept la destinaţia lor prin circuitul arhanghelilor.
46:4.1 (522.5) Porţiuni mari din Jerusem sunt rezervate ca zone rezidenţiale, în timp ce alte porţiuni ale capitalei sistemice sunt afectate funcţiunilor administrative necesare, implicând supravegherea treburilor a şase sute nouăsprezece sfere locuite, a cinci zeci şi şase de lumi de cultură tranziţională şi a capitalei sistemului. Pe Jerusem şi pe Nebadon, aceste aranjamente sunt făcute după cum urmează:
46:4.2 (522.6) 1. Cercurile- zonele de reşedinţă ale fiinţelor neautohtone.
46:4.3 (522.7) 2. Pătratele- zonele administrative executive ale sistemelor.
46:4.4 (522.8) 3. Dreptunghiurile- locurile de întâlnire ale vieţii indigene inferioare.
46:4.5 (522.9) 4. Triunghiurile- zonele administrative locale sau ale Jerusemului.
46:4.6 (522.10) Această aranjare a activităţilor sistemului în cercuri, în pătrate, în dreptunghiuri şi în triunghiuri sunt comune tuturor capitalelor sistemice ale Nebadonului. Într-un alt univers, un dispozitiv în întregime diferit poate să fie prezent. Acestea sunt probleme determinate de diversele planuri ale Fiilor Creator.
46:4.7 (523.1) Descrierea noastră a acestor zone rezidenţiale şi administrative, nu ţine deloc seama de vastele şi magnifice lăcaşuri ale Fiilor Materiali ai lui Dumnezeu, cetăţenii permanenţi ai Jerusemului, şi noi nu menţionăm nici numeroasele alte ordine fascinante de creaturi spirituale şi cvasispirituale. De exemplu: Jerusem beneficiază de servicii eficiente de spirongi, concepuţi pentru a lucra în sistem. Aceştia se consacră unui slujiri spirituale în favoarea rezidenţilor şi a vizitatorilor supramateriali. Ei formează un grup minunat de fiinţe inteligente şi frumoase, care sunt servitori de tranziţie pentru creaturile morontiale superioare şi pentru ajutoarele morontiale care lucrează la întreţinerea şi la înfrumuseţarea tuturor creaţiilor morontiale. Ei reprezintă pe Jerusem ceea ce creaturile mediene reprezintă pe Urantia, ajutoare mediene operând între material şi spiritual.
46:4.8 (523.2) Capitalele sistemelor sunt unice, în sensul că ele sunt singurele lumi unde se pot observa aproape perfect cele trei faze: materială, morontială şi spirituală ale existenţei universale. Că sunteţi o personalitate materială, ori morontială, ori spirituală, vă veţi simţi la voi acasă pe Jerusem; este la fel pentru fiinţele mixte, cum ar fi medienii şi Fiii Materiali.
46:4.9 (523.3) Jerusemul are mari clădiri de tip material, precum şi de tip morontial, iar împodobirea zonelor pur spirituale nu este mai puţin rafinată şi bogată. Măcar de-aş avea cuvinte să vă vorbesc de contraponderile morontiale ale minunatului echipament fizic al Jerusemului! Măcar de-aş putea continua să descriu sublima grandoare şi distinsa perfecţiune a instalaţiilor spirituale ale acestei lumi sediu! Cel mai avansat dintre conceptele voastre de perfecţiune în frumuseţe şi plenitudine în instalaţii nu s-ar apropia deloc de aceste grandori. Şi Jerusem nu este decât prima pe drumul către perfecţiunea celestă a frumuseţii Paradisului.
46:5.1 (523.4) Rezervele rezidenţiale afectate grupurilor majore de viaţă a universului sunt denumite cercurile Jerusemului. Grupurile circulare menţionate în aceste expuneri sunt următoarele:
46:5.2 (523.5) 1. Cercurile Fiilor lui Dumnezeu.
46:5.3 (523.6) 2. Cercurile îngerilor şi ale spiritelor superioare.
46:5.4 (523.7) 3. Cercurile Ajutorilor Universului, inclusiv fiii trinitizaţi de către creaturile neataşate pe lângă Fiii Învăţători ai Trinităţii.
46:5.5 (523.8) 4. Cercurile Controlorilor Fizici Principali.
46:5.6 (523.9) 5. Cercurile muritorilor ascendenţi detaşaţi, inclusiv creaturile mediene.
46:5.7 (523.10) 6. Cercurile coloniilor de curtoazie.
46:5.8 (523.11) 7. Cercurile Corpului Finalităţii.
46:5.9 (523.12) Fiecare dintre aceste grupuri rezidenţiale constă în şapte cercuri concentrice şi tot mai elevate. Ele sunt toate construite după acelaşi model, însă dimensiunile lor sunt diferite, şi ele sunt făcute din materiale distincte. Ele sunt împrejmuite toate de îngrădituri de mare întindere care se înalţă formând largi coridoare, îmbrăţişând fiecare grup de şapte cercuri concentrice.
46:5.10 (524.1) 1. Cercurile Fiilor lui Dumnezeu. Cu toate că Fiii lui Dumnezeu posedă o planetă socială numai a lor, una dintre lumile de cultură tranziţională, ei ocupă, de asemenea, aceste domenii întinse ale Jerusemului. Pe lumea lor de cultură tranziţională, muritorii ascendenţi se amestecă liber cu toate ordinele de filiaţie divină. Voi îi veţi iubi şi îi veţi cunoaşte personal pe aceşti fii, însă viaţa lor socială este în mare măsură limitată la lumea aceasta specială şi la sateliţii ei. Cu toate acestea, în cercurile Jerusemului putem vedea la lucru aceste grupuri variate de filiaţie. Şi, datorită faptului că viziunea morontială are o bătaie enormă, veţi putea circula pe coridoarele Fiilor şi observa activităţile misterioase ale numeroaselor lor ordine.
46:5.11 (524.2) Aceste şapte cercuri ale Fiilor sunt concentrice şi succesiv elevate, astfel încât fiecare dintre cercurile exterioare mai mari oferă o panoramă a cercurilor interioare şi mai mici, fiecare dintre ele fiind împrejmuit de un zid formând o promenadă publică. Aceste ziduri sunt construite din geme de cristal de o strălucire orbitoare şi sunt ridicate atâta cât să le ofere o panoramă a întregului cerc de reşedinţă pe care îl înconjoară. Numeroasele porţi - de la cincizeci de mii la o sută cincizeci de mii - se deschid în fiecare dintre aceste ziduri, şi sunt făcute din câte un singur cristal sidefat.
46:5.12 (524.3) Primul cerc al domeniului Fiilor este ocupat de Fiii Magistrali şi de statul lor major personal. Aici este locul în care se concentrează toate planurile şi activităţile imediate ale serviciilor acestor Fii judiciari în ceea ce priveşte manifestările şi judecăţile. De asemenea, prin acest centru, avonalii sistemului menţin contactul cu universul.
46:5.13 (524.4) Al doilea cerc este ocupat de Fiii Învăţători ai Trinităţii. În acest domeniu sacru, daynalii şi asociaţii lor preiau instruirea Fiilor Învăţători primari nou sosiţi. Şi în toată această muncă ei sunt ajutaţi în cu pricepere de o diviziune de anumite fiinţe coordonate ale Strălucitoarelor Stele de Seară. Fiii trinitizaţi de creaturi ocupă un sector al cercului daynalilor. Într-un sistem local Fiii Învăţători ai Trinităţii sunt cei care îl reprezintă în cea mai mare măsură pe Tatăl Universal; cel puţin sunt fiinţe cu origine în Trinitate. Al doilea cerc este un domeniu care prezintă un interes extraordinar pentru toate populaţiile Jerusemului.
46:5.14 (524.5) Al treilea cerc este consacrat Melchizedekilor. Aici este locul de rezidenţă al şefilor sistemici care supraveghează activităţile aproape nelimitate ale acestor Fii versatili. De la prima lume palat, şi de-a lungul întregii cariere a muritorilor ascendenţi pe Jerusem, Melchizedekii sunt părinţii lor adoptivi şi sfătuitorii lor mereu prezenţi. Putem spune fără a greşi că ei reprezintă influenţa dominantă pe Jerusem, în afară de activităţile continue ale Fiicelor şi ale fiilor Materiali.
46:5.15 (524.6) Al patrulea cerc este lăcaşul vorondadekilor şi al tuturor celorlalte ordine de Fii vizitatori şi observatori care nu sunt găzduiţi altundeva. Preaînalţii Părinţi ai Constelaţiilor locuiesc în acest cerc pe parcursul vizitelor lor de inspecţie în sistemul local. Desăvârşitorii Înţelepciunii, Consilierii Divini şi Cenzorii Universali locuiesc toţi în acest cerc când sunt trimişi să slujească în sistem.
46:5.16 (524.7) Al cincilea cerc este lăcaşul lanonandekilor, ordinul de filiaţie al Suveranilor Sistemici şi al Prinţilor Planetari. Cele trei grupuri se contopesc într-unul atunci când locuiesc acest domeniu. Rezervele sistemului sunt menţinute pe acest cerc, iar Suveranul Sistemului are un templu situat în centrul clădirilor grupului guvernamental de pe dealul administraţiei.
46:5.17 (524.8) Al şaselea cerc este locul de şedere al Purtătorilor de Viaţă ai sistemului. Toate ordinele acestor Fii aici se adună, şi de aici pleacă în misiunile lor din lumi.
46:5.18 (524.9) Al şaptelea cerc este locul de întâlnire al fiilor ascendenţi, muritori desemnaţi care sunt temporar în funcţiune în sediul sistemului, laolaltă cu consoartele lor serafice. Toţi foştii muritorii având un statut superior celui de cetăţeni ai Jerusemului şi inferior celui de finalitari sunt consideraţi că aparţin grupului avându-şi cartierul general în acest cerc.
46:5.19 (525.1) Aceste rezerve circulare ale Fiilor ocupă o suprafaţă enormă şi, până acum o mie nouă sute de ani, exista un mare spaţiu liber în centrul său. Această regiune centrală este acum ocupată de monumentul comemorativ a lui Mihail, care a fost realizat acum aproximativ cinci sute de ani. În urmă cu patru sute nouăzeci şi cinci de ani, în momentul dedicării acestui templu, Mihail era prezent în persoană şi întregul Jerusem a auzit emoţionanta poveste a coborârii Fiului Maestru pe Urantia, cea mai mică dintre planetele Sataniei. Monumentul lui Mihail este acum centrul tuturor activităţilor incluse în administrarea sistemului modificat ca urmare a manifestării lui Mihail, inclusiv cea mai mare parte a activităţilor Salvingtonului, care au fost recent transferate aici. Statul major comemorativ cuprinde peste un milion de personalităţi.
46:5.20 (525.2) 2. Cercul îngerilor. La fel ca zona rezidenţială a Fiilor, cercurile îngerilor constau în şapte ridicături circulare concentrice succesive, având fiecare o deschidere către zonele interioare.
46:5.21 (525.3) Primul dintre cercurile îngerilor este ocupat de Personalităţile Superioare ale Spiritului Infinit care se găsesc staţionate pe lumile-sediu - Mesagerii Solitari şi asociaţii lor. Al doilea cerc este consacrat oştirii mesagerilor, Consilierilor Tehnici, însoţitorilor, inspectorilor şi arhivarilor, care pot fi aduşi să lucreze din când în când pe Jerusem. Al treilea cerc este ocupat de spiritele slujitoare din ordinele şi grupările mai înalte.
46:5.22 (525.4) Al patrulea cerc este ocupat de serafimii administratori, iar serafimii care servesc într-un sistem local ca Satania, alcătuiesc „o oaste nenumărată de îngeri”. Al cincilea cerc este ocupat de serafimii planetari, în timp ce al şaselea este lăcaşul slujitorilor de tranziţie. Al şaptelea cerc este sfera de şederea a anumitor ordine revelate ale serafimilor. Arhivarii tuturor acestor grupuri de îngeri nu locuiesc împreună cu semenii lor. Ei sunt domiciliaţi în templul arhivelor Jerusemului. Toate documentele sunt păstrate în trei exemplare în această triplă sală a arhivelor. În sediul unui sistem, documentele sunt întotdeauna păstrate sub o formă materială, sub una morontială şi sub una spirituală.
46:5.23 (525.5) Aceste şapte cercuri de îngeri sunt înconjurate de expunerea panoramică a Jerusemului, cu o circumferinţă de cinci mii de mile standard. Este prezentat aici statutul progresiv al lumilor populate ale Sataniei sub o formă mereu revizuită, astfel încât să reprezinte cu adevărat condiţiile de actualitate de pe planetele individuale. Nu mă îndoiesc că această imensă promenadă care se înalţă deasupra cercurilor îngerilor va fi prima văzută în Jerusem, care va atrage atenţia voastră atunci când vi se va acorda ceva mai mult răgaz în timpul vizitelor voastre iniţiale.
46:5.24 (525.6) Aceste expuneri sunt în sarcina nativilor Jerusemului , însă ei sunt asistaţi de ascenderii diverselor lumi ale Sataniei, care locuiesc pe Jerusem în drumul lor către Edentia. Descrierea condiţiilor planetare şi a progreselor mondiale se efectuează prin numeroase metode, dintre care unele vă sunt cunoscute, însă, în cea mai mare parte, , prin tehnici necunoscute pe Urantia. Aceste expuneri ocupă marginea exterioară a vastului zid. Restul promenadei este aproape în întregime deschis, fiind în acelaşi timp foarte împodobit, şi aceasta într-un mod magnific.
46:5.25 (525.7) 3. Cercurile Ajutoarelor Universului. Cartierul general al Stelelor de Seară este situat în enormul spaţiu central. Aici se găseşte sediul sistemic al lui Galantia, şeful adjutant al acestui puternic grup de supraîngeri, primul împuternicit dintre toate Stelele de Seară ascendente. Cu toate că este vorba de una dintre cele mai recente construcţii, este şi unul dintre magnificele sectoare administrative ale Jerusemului. Acest centru are optzeci de kilometri diametru. Cartierul general al lui Galantia este un cristal monolitic, turnat, în întregime transparent. Fiinţele materiale, precum şi cele morontiale, apreciază mult aceste cristale material-morontiale. Stelele de Seară create îşi exercită influenţa pe tot cuprinsul Jerusemului, şi posedă atribute extrapersonale. Toată această lume a dobândit o savoare spirituală dat fiind faptul că numeroase activităţi ale Stelelor de Seară au fost transferate aici de pe Salvington.
46:5.26 (526.1) 4. Cercurile Controlorilor Fizici Principali. Diversele ordine de Controlori Fizici Principali sunt dispuse concentric în jurul vastului templu de putere în care prezidează şeful puterii sistemului în asociere cu şeful Supraveghetorilor de Putere Morontială. Acest templu de putere este unul dintre cele două sectoare ale Jerusemului, în care intrarea este interzisă muritorilor ascendenţi şi creaturilor mediene. Celălalt este sectorul de dematerializare din zona Fiilor Materiali, cu o serie de laboratoare unde serafimii transportori transformă fiinţele într-o stare întru totul asemănătoare aceleia a ordinului morontial de existenţă.
46:5.27 (526.2) 5. Cercurile muritorilor ascendenţi. Zona centrală a cercurilor muritorilor ascendenţi este ocupată de un grup de 619 monumente comemorative planetare, reprezentând cele şase sute nouăsprezece lumi locuite ale sistemului, şi aceste structuri suportă periodic transformări extinse. Muritorii fiecăreia dintre lumi au privilegiul de a-şi da acordul din timp în timp pentru anumite transformări sau adăugări pentru aceste monumente planetare. Chiar şi astăzi se mai fac încă numeroase schimbări în structurile Urantiei. Acest centru de 619 temple este ocupat de un model de lucru al Edentiei şi a numeroaselor sale lumi de cultură ascendentă. Acest model are un diametru de şaizeci şi patru de kilometri, şi este o reproducere veridică a sistemului real al Edentiei în toate detaliile sale.
46:5.28 (526.3) Ascenderii au plăcerea de a sluji pe Jerusem şi a observa tehnicile celorlalte grupuri. Tot ceea ce se întâmplă în aceste diverse cercuri se află deschis sub deplina observare a întregului Jerusem.
46:5.29 (526.4) Activităţile acestei lumi comportă trei varietăţi distincte: munca, progresul şi jocul; altfel spus, serviciul, studiul, şi destinderea. Activităţile complexe constau în raporturi sociale, jocuri colective şi adoraţie divină. Există o mare valoare educativă în combinarea de diverse grupuri de personalităţi, de ordine foarte distincte unele de altele.
46:5.30 (526.5) 6. Cercurile coloniilor de curtoazie. Cele şapte cercuri ale coloniilor de curtoazie sunt împodobite cu trei structuri colosale: enormul observator astronomic al Jerusemului, gigantica galerie de artă a Sataniei şi imensa sală de adunări a îndrumătorilor de retrospecţie, teatrul activităţilor morontiale consacrate odihnei şi recreaţiei.
46:5.31 (526.6) Artizanii celeşti îi îndrumă pe spornagi şi furnizează marea mulţime de decoraţiuni creative şi de monumente comemorative care abundă în toate locurile de reuniune publică. Studiourile acestor artizani se numără printre cele mai mari şi mai frumoase dintre toate aceste edificii neasemuite ale acestei lumi magnifice. Celelalte colonii de curtoazie menţin întinse şi frumoase cartiere generale. Multe dintre aceste clădiri sunt construite în întregime din geme cristaline. Toate lumile arhitecturale sunt pline de cristale şi de metale preţioase.
46:5.32 (527.1) 7. Cercurile finalitarilor au în centrul lor o structură unică, iar un templu gol analog se găseşte pe toate lumile-sediu sistemice de pe tot cuprinsul Nebadonului. Aceste edificiu al Jerusemului poartă pecetea sigiliului lui Mihail şi următoarea inscripţie: „ Neînchinat, celui de-al şaptelea stadiu al spiritului - misiunii eterne”. Gabriel este cel care a pus pecetea pe acest templu de mister şi nimeni, în afară de Mihail, nu poate rupe sigiliul suveranităţii puse de Strălucitoarea Stea de Dimineaţă. Într-o bună zi veţi putea contempla acest templu tăcut, chiar dacă nu îi veţi putea pătrunde misterul.
46:5.33 (527.2) Alte cercuri ale Jerusemului. Pe lângă cercurile rezidenţiale, pe Jerusem mai sunt şi multe alte lăcaşuri cu destinaţie specială.
46:6.1 (527.3) Diviziunile executiv-administrative ale sistemului sunt situate în imense pătrate departamentale, în număr de o mie. Fiecare unitate administrativă se împarte într-o sută de subdiviziuni, a câte zece subgrupe fiecare. Aceste o mie de pătrate sunt grupate în zece mari diviziuni, formând astfel următoarele zece departamente administrative:
46:6.2 (527.4) 1. Întreţinere fizică şi ameliorare materială, domeniile puterii şi energiei fizice.
46:6.3 (527.5) 2. Arbitraje, etică şi judecăţi administrative.
46:6.4 (527.6) 3. Probleme planetare şi locale.
46:6.5 (527.7) 4. Probleme ale constelaţiilor şi ale universului.
46:6.6 (527.8) 5. Educaţie şi alte activităţi a Melchizedekilor.
46:6.7 (527.9) 6. Progres fizic planetar şi sistemic, domeniul ştiinţific al activităţilor Sataniei.
46:6.8 (527.10) 7. Chestiuni morontiale.
46:6.9 (527.11) 8. Activităţi şi etică pur spirituale.
46:6.10 (527.12) 9. Slujire ascendentă.
46:6.11 (527.13) 10. Filozofie a marelui univers.
46:6.12 (527.14) Aceste structuri sunt transparente, astfel încât toate activităţile lor sistemice pot fi observate chiar şi de studenţii aflaţi în vizită.
46:7.1 (527.15) Cele o mie de dreptunghiuri ale Jerusemului sunt ocupate de viaţa autohtonă inferioară a planetei-sediu, iar în centrul lor se situează vastul cartier general circular al spornagilor.
46:7.2 (527.16) Pe Jerusem veţi fi stupefiaţi de realizările agricole ale minunaţilor spornagi. Pământul este cultivat aici mai mult pentru efecte estetice şi ornamentale. Spornagii sunt grădinarii peisagişti ai lumilor-sediu, şi ei amenajează spaţiile deschise ale Jerusemului într-o manieră atât originală, cât şi artistică. La cultivarea pământului ei folosesc atât animale, cât şi numeroase dispozitive mecanice. Ei sunt pricepuţi la utilizarea inteligentă a influenţelor de putere ale tărâmului lor, precum şi la angajarea numeroaselor ordine ale fraţilor lor mai mici din creaţiile animale inferioare, dintre care multe le sunt puse la dispoziţie pe aceste lumi speciale. Acest ordin de viaţă animală este acum cârmuit, în mare parte, de către creaturile mediene ascendente ale sferelor evolutive.
46:7.3 (528.1) Spornagii nu sunt locuiţi de Ajustori. Ei nu posedă suflet de supravieţuire, însă se pot bucura de o viaţă foarte lungă, ajungând uneori şi până la patruzeci sau cincizeci de mii de ani standard. Numărul lor este foarte mare, şi ei oferă sprijinul lor fizic tuturor ordinelor de personalităţi universale având nevoie de servicii materiale.
46:7.4 (528.2) Deşi spornagii nu posedă şi nici nu dezvoltă suflete de supravieţuire, deşi sunt lipsiţi de personalitate, ei elaborează, totuşi, o individualitate susceptibilă să se reîncarneze. Când, odată cu trecerea timpului, corpul fizic al acestor creaturi unice se deteriorează prin uzură şi îmbătrânire, creatorii lor, în colaborare cu Purtătorii Vieţii, fabrică noi corpuri, în care aceiaşi vechi spornagi îşi restabilesc rezidenţa.
46:7.5 (528.3) Din tot universul Nebadonului, spornagii sunt singurele creaturi care se reîncarnează într-un fel sau altul. Ele nu sunt sensibile decât la primele cinci spirite mentale adjutante; ele nu reacţionează la spiritele de adoraţie şi de înţelepciune, însă mintea sensibilă la cele cinci adjutante este echivalentă cu un nivel de totalitate sau de a şasea realitate, şi acest factor este cel care persistă ca identitate experienţială.
46:7.6 (528.4) Sunt lipsit de orice termen de comparaţie în încercarea de a descrie aceste creaturi utile şi neobişnuite, din moment ce pe lumile evolutive nu se găseşte nici un animal asemuitor. Spornagii nu sunt fiinţe evolutive, deoarece au fost proiectaţi de Purtătorii Vieţii în forma lor prezentă şi cu statutul lor actual. Ei sunt bisexuaţi şi procreează după necesitate, pentru a se face faţă nevoilor unei populaţii în creştere.
46:7.7 (528.5) Pentru a sugera minţilor Urantiei o noţiune a naturii acestor frumoase şi utile creaturi, aş spune că ele înglobează trăsăturile de caracter combinate ale unui cal credincios şi ale unui câine iubitor, şi că ele manifestă o inteligenţă ce o depăşeşte cu mult pe aceea a tipurilor superioare de cimpanzei; Şi, judecând după standardele fizice ale Urantiei, sunt şi nişte fiinţe foarte frumoase. Spornagii apreciază mult atenţiile care le sunt oferite de gazdele lor materiale şi semimateriale de pe lumile lor arhitecturale. Vederea lor le permite să recunoască, în plus, fiinţele materiale, creaţiile morontiale şi ordinele îngereşti inferioare, creaturile mediene, precum şi câteva ordine inferioare de personalităţi spirituale. Ei nu înţeleg adoraţia infinitului şi nu sesizează importanţa eternului, însă, din afecţiune pentru stăpânii lor, participă la devoţiunile spirituale exterioare ale tărâmului lor.
46:7.8 (528.6) Unii cred că, într-o epocă viitoare a universului, aceşti spornagi fideli vor scăpa de nivelul lor animalic de existenţă şi vor dobândi un destin evolutiv valabil de creştere intelectuală progresivă şi chiar de împlinire spirituală.
46:8.1 (528.7) Treburile pur locale şi de rutină ale Jerusemului sunt dirijate din cele o sută de triunghiuri. Aceste unităţi sunt grupate în jurul a zece magnifice structuri care arbitrează organizaţia locală a Jerusemului. Triunghiurile sunt înconjurate de panouri descriptive panoramice ale istoriei cartierului general sistemic. Există acum un hiat de peste două mii de mile standard în această istorie circulară. Acest sector va fi restaurat atunci când Satania va fi reintegrată în familia constelaţiilor. Toate dispoziţiile pentru întâmpinarea acestui eveniment au fost date prin decretele lui Mihail, însă tribunalul Celor Îmbătrâniţi de Zile nu a sfârşit încă să se pronunţe asupra chestiunilor legate de rebeliunea lui Lucifer. Satania nu poate să reintre în deplina comunitate a Norlatiadekului, atâta timp cât sistemul adăposteşte arhirebeli, fiinţe care au fost create superioare şi care au căzut din lumină în întuneric.
46:8.2 (529.1) Când Satania se va putea întoarce în sânul constelaţiei, se va lua din nou în consideraţie readmiterea acestor lumi izolate în familia sistemică a planetelor locuite, în acelaşi timp cu restabilirea lor în comuniunea spirituală a domeniilor. Însă chiar dacă Urantia ar fi reîncorporată în circuitele sistemice, voi veţi rămâne încă stânjeniţi de faptul că ansamblul sistemului rămâne supus unei carantine a norlatiadekilor, care îl izolează parţial de toate celelalte sisteme.
46:8.3 (529.2) Însă, nu peste mult timp, judecata lui Lucifer şi a asociaţilor săi va reinstaura sistemul Sataniei în constelaţia Norlatiadekului, şi prin urmare Urantia şi celelalte sfere izolate vor fi restabilite în circuitul Sataniei. Aceste lumi se vor bucura atunci din nou de privilegiul comunicărilor interplanetare şi al comuniunii intersistemice.
46:8.4 (529.3) Rebelii şi rebeliunea vor avea un sfârşit. Şefii Supremi sunt îndurători şi răbdători, însă legea referitoare la răul nutrit cu bună ştiinţă este aplicată universal şi infailibil. „Plata pentru păcat este moartea” - anihilarea pentru totdeauna.
46:8.5 (529.4) [Prezentat de un Arhanghel din Nebadon.]
Cartea Urantia
Capitolul 47
47:0.1 (530.1) ATUNCI când Fiul Creator a locuit pe Urantia, el a vorbit despre „numeroase lăcaşuri din universul Tatălui”. Într-un anumit sens, cele cincizeci şi şase de lumi care înconjoară Jerusemul sunt toate consacrate culturii tranziţionale a muritorilor ascendenţi, însă numele de lumi palat este atribuit cu precădere celor şapte sateliţi ai lumii numărul unu.
47:0.2 (530.2) Lumea de tranziţie numărul unu este în sine pe deplin şi exclusiv consacrată activităţilor ascendente, ea fiind cartierul general al corpului finalitarilor ataşaţi Sataniei. Această lume serveşte în prezent drept sediu pentru mai mult de o sută de mii de companii de finalitari, şi fiecare dintre ele conţine o mie de fiinţe glorificate.
47:0.3 (530.3) Când un sistem este stabilizat în lumină şi viaţă, şi când una câte una lumile palat încetează să servească drept staţii educative pentru muritori, ele sunt ocupate de populaţia finalitară în creştere, care se acumulează în aceste sisteme mai vechi şi mai perfecţionate.
47:0.4 (530.4) Cele şapte lumi palat sunt date în grija supraveghetorilor morontiali şi a Melchizedekilor. Pe fiecare dintre ele, un guvernator în exerciţiu este direct răspunzător înaintea şefilor Jerusemului. Conciliatorii Uversei menţin un sediu pe fiecare lume palat, şi în vecinătate se găseşte locul de întâlnire local al Consilierilor Tehnici. Îndrumătorii de retrospecţie şi artizanii celeşti întreţin, de asemenea, câte un sediu de grup pe fiecare dintre aceste lumi. Spirongii acţionează de pe a doua lume palat şi de pe următoarele, în vreme ce toate şapte, laolaltă cu celelalte planete de cultură tranziţională şi cu lumile sediu sunt din abundenţă populate cu spornagi de tip normal.
47:1.1 (530.5) Cu toate că lumea tranziţională numărul unu nu conţine ca rezidenţi decât finalitari şi anumite grupuri de copii salvaţi, însoţiţi de aceia care au grijă de ei, sunt date dispoziţii să fie primite toate clasele de fiinţe spirituale, de muritori în tranziţie şi de vizitatori studenţi. Spornagii, care activează pe toate aceste lumi, sunt gazde ospitaliere pentru toate fiinţele pe care le pot recunoaşte. Ei au un vag sentiment în legătură cu finalitarii, însă nu pot să îi perceapă. Probabil că îşi fac o imagine foarte asemănătoare cu aceea pe care v-o faceţi voi despre îngeri în prezenta voastră stare fizică.
47:1.2 (530.6) Lumea finalitarilor este o sferă de o distinsă frumuseţe fizică şi de o extraordinară împodobire morontială, însă marele lăcaş spiritual situat în centru de activităţi, templul finalitarilor, nu este vizibil vederii materiale neajutate sau viziunii morontiale iniţiale. Însă transformatorii de energie sunt capabili să le facă vizibile multe dintre aceste realităţi muritorilor ascendenţi, şi aşa şi fac din când în când, de pildă cu ocazia reuniunilor claselor studenţilor lumii palat pe această sferă culturală.
47:1.3 (531.1) Pe parcursul întregii voastre experienţe pe lumile palat, veţi avea o anumită conştiinţă spirituală a prezenţei fraţilor voştri înălţaţi care au atins Paradisul, însă din când în când este foarte relaxant să se perceapă modul în care ei trăiesc în domiciliile cartierului lor general. Voi nu îi veţi percepe în mod spontan pe finalitari până ce nu veţi dobândi adevărata viziune spirituală.
47:1.4 (531.2) Pe prima lume palat, toţi supravieţuitorii trebuie să treacă prin filtrul comisiei parentale a planetei lor natale. Comisia Urantiei se compune, în prezent, din douăsprezece cupluri de părinţi recent sosiţi , care au avut, în ca muritori, experienţa creşterii a cel puţin trei copii până la vârsta pubertăţii. Serviciul în această comisie se face cu rândul, de regulă numai pe o durată de zece ani. Toţi cei examinaţi, a căror experienţă părintească nu este satisfăcătoare pentru comisionari, trebuie să îşi desăvârşească calificarea lor servind în domeniile Fiilor Materiali ai Jerusemului sau, în parte, în creşa de probaţie a lumii finalitare.
47:1.5 (531.3) Însă, independent de experienţa lor părintească, părinţilor lumii palat ai căror copii cresc în creşa de probaţie, li se acordă orice prilej de a colabora cu păzitorii morontiali ai acestor copii la instruirea şi la pregătirea lor. Aceşti părinţi au permisiunea de a le face până la patru vizite pe an. Şi a-i vedea părinţii lumii palat îmbrăţişându-i pe copiii lor materiali cu ocazia pelerinajelor lor periodice în lumea finalitară este unul dintre spectacolele cele mai frumoase şi cele mai mişcătoare ale întregii cariere ascendente. Deşi unul dintre părinţi, sau chiar amândoi, pot să părăsească lumile palat înaintea copilului, ei sunt foarte adesea contemporani pentru o anumită perioadă.
47:1.6 (531.4) Nici un ascender muritor nu poate fi scutit de experienţa de a creşte copii - pe ai lui sau pe ai altora - fie pe lumile materiale fie, mai târziu, pe lumea finalitară sau pe Jerusem. Neapărat taţii trebuie să treacă prin această experienţă esenţială, precum mamele. La popoarele moderne de pe Urantia există concepţia nefericită şi greşită că cultivarea copiilor le revine în principal în sarcina mamelor. Copiii au nevoie de un tată tot atât de mult cât de o mamă, iar taţii au nevoie de experienţa părintească ca şi mamele.
47:2.1 (531.5) Şcolile Sataniei unde sunt primiţi copiii sunt situate pe lumea finalitară, prima dintre sferele de cultură tranziţională a Jerusemului. Aceste şcoli în care se primesc copii sunt acţiuni consacrate creşterii şi educării copiilor timpului, inclusiv a celor care au murit pe lumile evolutive ale spaţiului, înainte de a fi dobândit un statut individual înscris în arhivele universului. Dacă unul dintre părinţi sau ambii părinţi ai acestor copii supravieţuiesc, veghetorul destinului îl desemnează pe heruvimul său asociat ca păstrător al identităţii potenţiale a copilului, însărcinându-l pe heruvim cu responsabilitatea de a preda acest suflet nedezvoltat în mâinile Învăţătorilor Lumilor Palat, în creşa de probaţie a lumilor morontiale.
47:2.2 (531.6) Aceşti aceiaşi heruvimii trimişi care, ca Învăţători ai Lumilor Palat şi sub îndrumarea Melchizedekilor, întreţin o organizaţie educativă extinsă pentru instruirea pupililor de probaţie ai finalitarilor. Aceşti pupili ai finalitarilor, aceşti copii de muritori ascendenţi, sunt întotdeauna personalizaţi după statutul lor fizic exact, în ceasul morţii, lipsind doar potenţialul de reproducere. Această trezire are loc în momentul sosirii unuia dintre părinţi pe prima lume palat. Li se dă atunci acestor copii, aşa cum sunt ei, toate ocaziile de a alege calea cerească întocmai cum ar fi făcut o astfel de alegere pe lumile în care moartea a pus atât de prematur sfârşit carierei lor.
47:2.3 (532.1) Pe lumea creşă, creaturile de probaţie sunt grupate după următorul criteriu: au sau nu au un Ajustor, căci Ajustorii vin să locuiască în aceşti copii materiali întocmai ca pe lumile timpului. Copiii încă prea mici pentru a fi avut un Ajustor sunt crescuţi în familii de câte cinci, de vârste care variază de la un an, ori mai puţin, până la cinci ani, sau până la vârsta sosirii Ajustorului.
47:2.4 (532.2) Toţi copiii lumilor în evoluţie care au Ajustori de Gândire, dar care nu au făcut înainte de moarte o alegere în ceea ce priveşte cariera Paradisului sunt, de asemenea, repersonalizaţi pe lumea finalitară a sistemului, unde cresc în familiile Fiilor Materiali şi în cele ale asociaţilor lor la fel ca micii copii care sosesc fără Ajustor, însă care vor primi mai târziu Veghetori de Mister după ce vor fi atins vârsta care să le permită o alegere morală.
47:2.5 (532.3) Copiii şi adolescenţii locuiţi de un Ajustor şi trăind pe lumea finalitarilor sunt crescuţi tot în familii de câte cinci în care vârsta este cuprinsă între şase şi paisprezece ani. Cu aproximaţie, aceste familii sunt compuse din copii în vârstă de şase, de opt, de zece, de doisprezece şi de paisprezece ani. Oricând după şaisprezece ani, dacă alegerea finală a fost făcută, ei sunt transferaţi în prima lume palat şi îşi încep ascensiunea către Paradis. Unii din ei ajung să facă o alegere înainte împlinirii acestei vârste şi merg pe sferele de ascensiune, însă pe lumile palat sunt recunoscuţi doar foarte puţini copii sub vârsta de şaisprezece ani, socotiţi după standardele Urantiei.
47:2.6 (532.4) Păzitorii serafici îi însoţesc aceşti tineri în pepiniera de probaţie a lumii finalitare, tot aşa cum, din punct de vedere spiritual, au grijă de muritorii de pe planetele evolutive, în timp ce fidelii spornagi se îngrijesc de nevoile lor fizice. Aceşti copii cresc astfel pe lumea de tranziţie până la vremea în care ei fac alegerea lor definitivă.
47:2.7 (532.5) Când viaţa materială şi-a terminat cursul, dacă aceşti copii ai timpului nu au ales viaţa ascendentă sau dacă au luat o poziţie categorică contra aventurii Havonei, moartea pune în mod automat capăt carierei lor de probaţie. Nu există judecată pentru astfel de cazuri. Nu mai există reînviere din această a doua moarte. Aceşti copii devin pur şi simplu ca şi cum n-ar fi existat.
47:2.8 (532.6) Însă dacă ei aleg calea paradisiacă a desăvârşirii atunci ei sunt pregătiţi imediat pentru a fi mutaţi pe prima lume palat unde mulţi sosesc, în timp, pentru a se alătura părinţilor lor în ascensiunea Havonei. După ce au trecut prin Havona şi au atins Deităţile aceste suflete salvate, de origine muritoare, constituie populaţia ascendentă permanentă a Paradisului. Aceşti copii care au fost privaţi de preţioasa şi esenţiala experienţă evolutivă pe lumile de natură muritoare nu sunt înrolaţi în Corpurile Finalităţii.
47:3.1 (532.7) Pe lumile palat supravieţuitorii muritori reînviaţi reiau firul vieţii lor exact din punctul în care l-au lăsat când au fost surprinşi de moarte. Când veţi trece de pe Urantia pe prima lume palat, veţi remarca o schimbare considerabilă, însă dacă aţi veni de pe o sferă a timpului mai normală şi care progresează cu greu v-aţi putea da seama de vreo diferenţă, în afară de faptul că v-aţi pomeni în posesia unui alt corp; tabernaculul de carne şi sânge a fost lăsat în urmă, pe lumea natală.
47:3.2 (532.8) Adevăratul centru al tuturor activităţilor pe prima lume palat este sala de reînviere, enormul templu de asamblare a personalităţii. Această construcţie gigantică este locul de întâlnire central al păzitorilor serafici de destin, al Ajustorilor Gândirii şi al arhanghelilor reînvierii. Purtătorii Vieţii lucrează şi ei cu aceste fiinţe celeste la reînvierea celor morţi.
47:3.3 (533.1) Transcrierile minţii muritoare şi tiparele active ale memoriei creaturii, transpuse de la nivelele materiale la nivele spirituale sunt proprietatea individuală a Ajustorilor Gândirii detaşaţi. Aceşti factori spiritualizaţi ai minţii, ai memoriei şi ai personalităţii creaturii fac pentru totdeauna parte integrantă din aceşti Ajustori. Matricea mentală a creaturii şi potenţialele de identitate pasive sunt prezente în sufletul morontial dat în grija păzitorilor serafici ai destinului. Şi tocmai reunirea sufletului morontial încredinţat serafimilor cu mintea spirituală încredinţată Ajustorului este cea ce reconstituie personalitatea creaturii şi constituie reînvierea supravieţuitorilor adormiţi.
47:3.4 (533.2) Dacă o personalitate tranzitorie de origine muritoare nu ar fi niciodată reconstituită astfel, elementele spirituale ale acestei creaturi nesupravieţuitoare ar continua veşnic să facă parte integrală din înzestrarea experienţială individuală a celui care a fost cândva Ajustorul său interior.
47:3.5 (533.3) De la Templul Vieţii Noi se întind şapte aripi radiale, sălile de reînviere ale raselor muritoare. Fiecare dintre aceste structuri este consacrată reconstituirii celor care aparţin uneia din cele şapte rase ale timpului. Fiecare din cele şapte aripi conţin sute de mii de încăperi de reînviere personale şi se termină cu sălile circulare de asamblare în clasă, care servesc drept camere de trezire pentru un număr de indivizi ajungând până la un milion. Aceste săli sunt înconjurate de camere în care sunt reconstituite personalităţile raselor mixte ale lumilor postadamice normale. Indiferent de tehnica ce poate fi folosită pe lumile individuale ale timpului pe parcursul reînvierilor dispensaţionale sau speciale, reconstituirea reală şi conştientă a unei personalităţi actuale şi complete are loc în sălile de reînviere ale primei lumi palat. Veţi păstra pe vecie amintirea profundelor impresii pe care le-aţi trăit când aţi asistat pentru prima dată la aceste dimineţi de reînviere.
47:3.6 (533.4) Din sălile de reînviere porniţi către sectorul Melchizedekilor unde vi se acordă o reşedinţă permanentă. Intraţi atunci într-o perioadă de zece zile de libertate personală. Sunteţi liber să exploraţi vecinătatea imediată a noului vostru cămin şi să vă familiarizaţi cu programul care vă aşteaptă în viitorul imediat. Aveţi, de asemenea, timp să vă satisfaceţi dorinţa de a consulta registrul înscrierilor şi ai le face vizite celor pe care i-aţi iubit şi celorlalţi prieteni pământeni care v-au precedat pe aceste lumi. La sfârşitul celor zece zile de tihnă veţi începe a doua etapă a călătoriei către Paradis, căci lumile palat nu sunt doar planete de detenţie, ci sfere de pregătire efectivă.
47:3.7 (533.5) Pe lumea palat numărul unu (sau pe alta, dacă statutul vostru este mai elevat) vă veţi relua pregătirea intelectuală şi dezvoltarea spirituală exact de la nivelul la care au fost întrerupte de moarte. Între momentul morţii planetare sau al transferului şi acela al reînvierii pe lumea palat, muritorii nu câştigă absolut nimic în afară de experienţa faptului supravieţuirii. Voi începeţi acolo exact din punctul în care v-aţi oprit aici.
47:3.8 (533.6) Aproape toate experienţele lumii palat numărul unu ţin de sprijinul acordat deficienţelor. Supravieţuitorii care sosesc pe această primă sferă de detenţie prezintă atât de numeroase şi de variate defecte de caracter de creatură şi deficienţe de experienţă umană încât activităţile majore ale tărâmului urmăresc corectarea şi tratarea acestor multiple moşteniri ale vieţii încarnate de pe lumile materiale evolutive ale timpului şi spaţiului.
47:3.9 (534.1) Şederea pe lumea palat numărul unu este menită să dezvolte supravieţuitorii muritori cel puţin până la statutul dispensaţiei postadamice pe lumile evolutive normale. Din punct de vedere spiritual, studenţii lumii palat au depăşit desigur cu mult această stare de simplă dezvoltare umană.
47:3.10 (534.2) Dacă nu trebuie să fiţi reţinuţi pe lumea palat numărul unu veţi intra, după zece zile, în somnul de tranziţie şi veţi mergea pe lumea numărul doi, Şi la fiecare zece zile după aceea veţi înainta astfel până când veţi ajunge pe lumea menirii voastre.
47:3.11 (534.3) Centrul celor şapte cercuri majore ale administrării primei lumi palat este ocupat de templul Însoţitorilor Morontiei, îndrumătorii personali ataşaţi ascendenţilor muritori. Aceşti însoţitori sunt vlăstare ale Spiritului Mamă al universului local şi se găsesc mai multe milioane pe lumile morontiale ale Sataniei. În afară de cei care sunt ataşaţi ca însoţitori de grup, veţi avea tangenţă cu tălmăcitorii şi traducătorii, cu deţinătorii de clădiri şi cu supraveghetorii de călătorii. Şi toţi aceşti însoţitori manifestă un puternic spirit de cooperare cu cei care caută să dezvolte factorii voştri de personalitate mentală şi spirituală în interiorul corpului morontial.
47:3.12 (534.4) De la debutul vostru pe prima lume palat, un însoţitor morontial este ataşat fiecărei companii de o mie de ascendenţi muritori însă, veţi întâlni şi mai mulţi înaintând prin cele şapte sfere ale locuinţelor. Aceste frumoase şi iscusite fiinţe sunt nişte tovarăşi sociabili şi nişte îndrumători fermecători. Ei sunt liberi să însoţească indivizi sau grupuri alese din orice sferă de cultură tranziţională şi de pe sateliţii ei. Ei sunt călăuzele de călătorie şi tovarăşii de odihnă ai tuturor muritorilor ascendenţi. Ei însoţesc adesea grupuri de supravieţuitori pe parcursul vizitelor periodice pe Jerusem, şi în fiecare zi, cât timp sunteţi acolo, voi puteţi merge în sectorul de înscrieri al capitalei sistemului şi să întâlniţi ascenderi care vin din cele şapte lumi palat, căci aceştia din urmă călătoresc liber încolo şi încoace între lăcaşurile lor de reşedinţă şi cartierul general al sistemului.
47:4.1 (534.5) Pe această sferă vă instalaţi cel mai mult în viaţa lumilor palat. Încep să ia formă regrupările vieţii morontiale; grupuri de lucru şi organizaţii sociale încep să funcţioneze, comunităţile ating nişte proporţii formale, iar muritorii care în progres inaugurează noi ordine sociale şi iniţiază noi aranjamente guvernamentale.
47:4.2 (534.6) Supravieţuitorii contopiţi cu Spiritul ocupă lumile palat în comun cu muritorii ascendenţi contopiţi cu Ajustorul. Cu toate că diversele ordine de viaţă pe lumile celeste diferă, ele sunt toate prietenoase şi fraterne. Pe nici una dintre lumile ascensiunii nu veţi găsi ceva care să semene cu intoleranţa umană şi cu discriminarea sistemelor lipsite de consideraţie ale castelor.
47:4.3 (534.7) Pe măsură ce urcaţi una câte una lumile palat, voi le găsiţi tot mai animate de activităţile morontiale ale supravieţuitorilor care progresează. Înaintând, veţi recunoaşte o tot mai multe caracteristici ale Jerusemului. Marea de cristal îşi face apariţia pe a doua lume palat.
47:4.4 (534.8) Pe parcursul fiecărei avansări de la o lume palat la alta veţi dobândi un corp morontial nou dezvoltat şi bine ajustat. Veţi adormi pentru transportul serafic şi vă veţi trezi în sălile de reînviere cu corpul nou, dar nedezvoltat, foarte mult ca atunci când aţi ajuns pentru prima dată pe lumea palat numărul unu, numai că Ajustorul Gândirii nu vă părăseşte pe parcursul somnului de tranzit între lumile palat. Odată trecuţi de la o lume evolutivă la lumea palat iniţială, personalitatea voastră rămâne intactă.
47:4.5 (535.1) În timpul ascensiunii voastre în viaţa morontială voi păstraţi integral memoria Ajustorului vostru. Asociaţiile mentale care erau pur animale şi în întregime materiale au pierit în mod natural împreună cu creierul fizic, însă toate lucrurile valabile ale vieţii voastre mentale, şi care aveau o valoare de supravieţuire, au fost contrabalansate de Ajustor şi au fost reţinute ca parte a memoriei personale de-a lungul întregii cariere ascendente. Voi rămâneţi conştienţi de toate experienţele voastre valabile atunci când avansaţi de la o lume palat la alta şi de la un sector al universului la altul - chiar şi până în Paradis.
47:4.6 (535.2) Cu toate că voi aveţi corpuri morontiale, voi continuaţi să mâncaţi, să beţi şi să vă odihniţi în cursul trecerii voastre prin cele şapte lumi palat. Voi absorbiţi alimente de ordin morontial, un domeniu de energie vie necunoscută pe lumile materiale. Corpul morontial utilizează pe deplin hrana şi apa, însă fără deşeuri reziduale. Reflectaţi o clipă: lumea palat numărul unu este o sferă foarte materială, reprezentând începuturile regimului morontial; voi sunteţi încă aproape umani şi nu prea îndepărtaţi de punctele de vedere limitate ale vieţii pământeşti, însă fiecare lume vădeşte un progres evident. De la o sferă la alta, voi deveniţi mai puţin materiali, mai intelectuali şi un pic mai spirituali. Pe ultimele trei dintre aceste şapte lumi de progres, progresul spiritual este cel mai accentuat.
47:4.7 (535.3) Deficienţe biologice au fost larg compensate pe prima lume palat. Defectele de experienţă planetară ce ţin de viaţa sexuală, asocierile în familie şi funcţiunile parentale au fost fie corectate, fie incluse în proiecte de rectificări viitoare în sânul unor familii de Fii Materiali în Jerusem.
47:4.8 (535.4) Lumea palat numărul doi contribuie într-un mod mai specific la eliminarea tuturor fazelor de conflicte intelectuale şi la tratarea tuturor felurilor de dizarmonie mentală. Efortul de a aprofunda semnificaţia motei morontiale, început pe prima lume palat, este aici urmat într-un mod mai serios. Dezvoltarea atinsă pe lumea palat numărul doi se aseamănă cu statutul intelectual al culturii care urmează după venirea Fiilor Magistrali pe lumile evolutive ideale.
47:5.1 (535.5) A treia lume palat este cartierul general al Învăţătorilor Lumilor Palat. Cu toate că ei lucrează pe cele şapte sfere ale lumilor palat, ei îşi menţin sediul de grup în centrul cercurilor şcolare ale lumii numărul trei. Există milioane de asemenea instructori pe lumile palat şi pe lumile morontiale superioare. Aceşti heruvimii elevaţi şi glorificaţi servesc ca învăţători morontiali pe tot drumul în sus, de jos de pe lumile palat până la ultima sferă de pregătire ascendentă a universului local. Ei vor fi printre ultimii de la care vă veţi lua un călduros adio atunci când va veni vremea plecării, clipa când vă veţi lua rămas bun, cel puţin pentru câteva epoci, de la universul vostru natal şi veţi fi înserafimaţi pentru tranzitul către lumile de primire ale sectorului minor al suprauniversului vostru.
47:5.2 (535.6) În cursul şederii voastre pe prima lume palat aveţi permisiunea să vizitaţi prima lume de tranziţie, cartierul general al finalitarilor şi creşa de probaţie a sistemului, unde sunt crescuţi copiii evolutivi nedezvoltaţi. Când ajungeţi pe lumea palat numărul doi, vi se îngăduie să vizitaţi periodic lumea de tranziţie numărul doi, unde se găsesc sediul supraveghetorilor morontiei pentru toată Satania şi şcolile de pregătire pentru diversele ordine morontiale. Atunci când veţi ajunge pe lumea palat numărul trei vi se va acorda imediat permisiunea de a vizita a treia sferă de tranziţie, sediul ordinelor îngereşti şi al diverselor lor şcoli de instruire sistemice. Vizitele făcute din această lume pe Jerusem sunt tot mai benefice pentru muritorii în progres şi prezintă pentru ei un interes tot mai mare.
47:5.3 (536.1) A treia lume palat este o lume de mari înfăptuiri personale şi sociale pentru toţi cei care nu au experimentat echivalentul acestor cercuri de cultură pe lumile lor natale muritoare, înainte de a fi dezbăraţi de trupul lor. Începe pe această sferă o muncă educativă mai pozitivă. Educaţia pe primele două lumi palat este mai degrabă de natură negativă, preocupându-se de deficienţe, în sensul că ea se ocupă de completarea experienţei vieţii întrupate. Pe aceasta a treia lume palat supravieţuitorii încep, în mod real, cultivarea lor morontială progresivă. Această pregătire are ca obiectiv principal să întărească înţelegerea corelaţiei dintre mota morontială şi logica muritorilor, coordonarea motei morontiale cu filozofia umană. Atunci muritorii supravieţuitori dobândesc o clarviziune practică şi cu adevărat metafizică. Este veritabila introducere în înţelegerea inteligentă a semnificaţiilor cosmice şi a inter-relaţiilor universale. Cultura celei de a treia lumi palat participă la natura epocii posterioare, aceea a manifestării unui Fiu pe o planetă normală locuită.
47:6.1 (536.2) Atunci când veţi ajunge pe a patra lume palat veţi fi bine angajaţi în cariera morontială; aţi făcut o cale lungă de la existenţa voastră materială iniţială. Primiţi permisiunea de a face vizite în lumea de tranziţie numărul patru pentru a vă familiariza cu cartierul general şi cu şcolile de pregătire ale supraîngerilor, inclusiv cu Strălucitoarele Stele de Seară. Datorită bunelor oficii ale acestor supraîngeri din a patra lume de tranziţie, vizitatorii morontiali pot să se apropie foarte mult de diversele ordine de Fii ai lui Dumnezeu în cursul vizitelor lor periodice pe Jerusem. În realitate, noi sectoare ale capitalei sistemice se deschid treptat muritorilor în progres, atunci când ei fac vizite repetate în lumea sediu. Noi lucruri măreţe se dezvăluie progresiv înaintea minţii în expansiune a acestor ascenderi.
47:6.2 (536.3) Pe a patra lume ascenderul individual găseşte cu mai mare exactitate locul său în munca colectivă şi funcţiunile de clasă ale vieţii morontiale. Ascenderii învaţă aici să aprecieze mai bine transmisiunile şi alte faze ale culturii şi ale progresului din universul local.
47:6.3 (536.4) Pe parcursul perioadei lor de pregătire pe cea de a patra lume palat, muritorii ascendenţi iau pentru prima dată cunoştinţă de cerinţele şi de încântările adevăratei vieţi sociale a creaturilor morontiale. Este, realmente, o experienţă nouă pentru creaturile evolutive să participe la activităţi sociale care nu sunt întemeiate nici pe dorinţa de preamărire de sine, nici pe căutarea triumfurilor personale. Sunteţi introduşi într-o nouă ordine socială bazată pe compătimirea înţelegătoare a unei preţuiri reciproce, iubirea dezinteresată a serviciilor reciproce şi, mai ales, mobilul de a realiza un destin comun şi suprem - ţelul Paradisiac al perfecţiunii adoratoare şi divine. Ascenderii devin toţi conştienţi, prin ei înşişi, de cunoaşterea de Dumnezeu, de revelarea lui Dumnezeu, de căutarea de Dumnezeu şi de găsirea lui.
47:6.4 (536.5) Cultura intelectuală şi socială a celei de a patra lumi palat poate fi asemuită cu viaţa mentală şi socială a epocii posterioare celei a Fiului Învăţător pe planetele care evoluează normal. Statutul său spiritual este cu mult înaintea acestei dispensaţii muritoare.
47:7.1 (537.1) Transportul în a cincia lume palat reprezintă un extraordinar pas înainte în viaţa unui progresist morontial. Experienţa acestei lumi este o adevărată anticipare a vieţii Jerusemului. Aici începeţi să realizaţi care este înaltul destin al lumilor evolutive loiale, de vreme ce, în mod normal, ele pot progresa până la acest stadiu pe parcursul dezvoltării lor planetare naturale. Cultura acestei lumi palat corespunde, în general, celei din perioada primitivă a luminii şi vieţii de pe planetele în care evoluţia progresează normal. Şi din aceasta puteţi înţelege de ce este rânduit ca aceste tipuri de fiinţe înalt cultivate şi progresive, care locuiesc uneori pe lumile evolutive avansate, să fie scutite de a mai trece prin una sau mai multe sfere palat, dacă nu chiar şi prin toate.
47:7.2 (537.2) Însuşindu-vă limbajul universului local înainte de a părăsi a patra lume palat, veţi consacra acum mai mult timp perfecţionării limbii Uversei pentru a poseda bine cunoaşterea celor două limbi înainte de a ajunge pe Jerusem cu statut rezidenţial. Toţi muritorii ascendenţi sunt bilingvi, de la sediul sistemului lor până în Havona. Aici este de ajuns să se lărgească vocabularul suprauniversului, însă este necesara o lărgire şi mai mare pentru a se putea locui în Paradis.
47:7.3 (537.3) La sosirea pe a cincia lume palat pelerinul primeşte permisiunea de a vizita lumea tranziţională corespunzătoare numărului respectiv, cartierul general al Fiilor. Aici muritorul ascendent se familiarizează personal cu diversele grupări de filiaţie divină. El a auzit vorbindu-se de aceste fiinţe superbe şi a întâlnit deja câteva pe Jerusem, însă acum începe să le cunoască cu adevărat.
47:7.4 (537.4) Pe a cincia lume voi începeţi să vă informaţi despre lumile de studiu ale constelaţiilor. Aici întâlniţi primii instructori care încep să vă pregătească pentru şederea ulterioară în constelaţie. Aceste pregătiri se continuă pe lumile numărul şase şi şapte, în vreme ce retuşurile finale sunt efectuate în sectorul muritorilor ascendenţi de pe Jerusem.
47:7.5 (537.5) O adevărată naştere a conştiinţei cosmice are lor pe locuinţa a cincia. Voi începeţi să gândiţi în termeni de univers. Aceasta este într-adevăr o perioadă de lărgire a orizonturilor. Începe să îi fie limpede minţii în continuă deschidere a muritorilor ascendenţi că un destin extraordinar şi magnific, celest şi divin îi aşteaptă pe toţi cei care desăvârşesc ascensiunea progresivă a Paradisului, întreprinsă cu atâta străduinţă, însă cu atâta bucurie şi în mod atât de favorabil. Aproape că acesta este punctul în care media ascenderilor muritori încep să manifeste un entuziasm experienţial autentic pentru ascensiunea Havonei. Studiul devine voluntar, serviciul dezinteresat devine natural şi adoraţia devine spontană. Începe acum să înmugurească un adevărat caracter morontial; se dezvoltă o reală creatură morontială .
47:8.1 (537.6) Oaspeţii acestei sfere au permisiunea de a vizita lumea de tranziţie numărul şase, unde ei învaţă mai multe despre înaltele spirite ale suprauniversului, deşi nu sunt în stare să vizualizeze multe dintre aceste fiinţe celeste. Aici este şi locul în care ascenderii primesc primele lor lecţii despre cariera spirituală în perspectivă, care vine atât de curând după încercările finale ale educaţiei morontiale din universul local.
47:8.2 (537.7) Suveranul Sistemic asistent face frecvente vizite pe această lume, şi aici începe instruirea iniţială în tehnica administrării universului. Acum sunt date primele lecţii cuprinzând problemele unui întreg univers.
47:8.3 (538.1) Aceasta este o epocă strălucitoare pentru muritorii ascendenţi şi se asistă în general la contopirea perfectă a minţii umane şi a Ajustorului divin. În potenţial, această contopire poate să se fi produs înainte, însă se întâmplă adesea ca identitatea funcţională efectivă să nu fie dobândită înainte de vremea şederii pe a cincia lume palat şi chiar pe a şasea.
47:8.4 (538.2) Uniunea sufletului nemuritor aflat în evoluţie şi a Ajustorului etern şi divin este marcată de convocarea serafică a supraîngerului supraveghetor pentru supravieţuitorii reînviaţi şi a arhanghelului de înregistrare pentru cei care merg să fie judecaţi a treia zi; atunci, în prezenţa unor asemenea asociaţi morontiali ai respectivului, aceşti mesageri de confirmare proclamă: „Acesta este un fiu iubit în care îmi găsesc plăcerea”. Această simplă ceremonie marchează intrarea unui muritor ascendent în cariera eternă a serviciului în Paradis.
47:8.5 (538.3) Imediat după confirmarea contopirii cu Ajustorul noua fiinţă morontială este pentru prima dată prezentată semenilor ei sub noul ei nume; apoi se i se acordă patruzeci de zile de retragere spirituală din toate activităţile de rutină pentru a comunica cu sine şi a alege una dintre traseele opţionale către Havona şi pentru a face o selecţie dintre tehnicile diferenţiale de atingere a Paradisului.
47:8.6 (538.4) Totuşi aceste fiinţe strălucitoare sunt încă mai mult sau mai puţin materiale şi sunt departe de a fi adevărate spirite; din punct de vedere spiritual ele se aseamănă mai mult cu nişte supramuritori, rămânând puţin inferioare îngerilor, însă devin cu adevărat creaturi minunate.
47:8.7 (538.5) Pe durata şederii lor pe lumea numărul şase, studenţii lumilor palat dobândesc un statut comparabil cu dezvoltarea superioară ce caracterizează lumile evolutive care au progresat, în mod normal, dincolo de stadiul iniţial al luminii şi vieţii. Organizarea societăţii de pe această lume palat este de un ordin elevat. Umbra naturii muritoare se micşorează treptat, pe măsură ce aceste lumi sunt urcate una câte una. Voi veţi dobândi tot mai mult farmec, pe măsură ce veţi lăsa în urmă vestigiile grosiere ale originii voastre animale planetare. „Ridicarea prin mari încercări” serveşte la a-i face pe muritorii glorificaţi foarte buni şi înţelegători, foarte compătimitori şi toleranţi.
47:9.1 (538.6) Experienţa pe această sferă este încununarea carierei care urmează imediat morţii. În decursul şederii voastre aici veţi primi îndrumările a numeroşi învăţători care vor contribui cu toţii în munca de pregătire a voastră pentru a vă stabili domiciliul pe Jerusem. Toate diferenţele perceptibile dintre muritorii venind din lumile izolate şi înapoiate şi supravieţuitorii sferelor celor mai avansate şi mai iluminate sunt practic şterse pe durata şederii pe cea de-a şaptea lume palat. Aici veţi fi curăţiţi de toate urmele unei eredităţi nefericite ale unui mediu bolnav şi ale unor tendinţe planetare nespirituale. Ultimele urme ale „însemnului de fiară” sunt extirpate aici.
47:9.2 (538.7) Pe durata şederii voastre pe a şaptea lume palat veţi primi permisiunea de a vizita lumea de tranziţie numărul şapte, sfera Tatălui Universal. Veţi începe aici o nouă adorare, mai spirituală, a Tatălui nevăzut, un obicei de care vă veţi lega tot mai mult de-a lungul întregului drum al lungii voastre cariere ascendente. Găsiţi templul Tatălui pe această lume de cultură tranziţională, însă nu vedeţi Tatăl.
47:9.3 (538.8) Acum începe formarea claselor de calificare pentru cetăţenia Jerusemului. Aţi mers de la o lume la alta ca indivizi, însă acum vă pregătiţi să plecaţi către Jerusem în grupuri, deşi, în anumite limite, un ascender poate alege să mai zăbovească pe a şaptea lume palat pentru a da posibilitatea vreunui membru mai întârziat al grupului său de lucru de pe pământ sau de pe lumea palat să i se alăture.
47:9.4 (539.1) Personalul lumii numărul şapte se adună pe marea de cristal pentru a asista la plecarea voastră către Jerusem cu statut rezidenţial. Se poate să fi vizitat Jerusemul de sute sau de mii de ori, dar întotdeauna ca musafiri; niciodată nu aţi mai călătorit către capitala sistemului în compania unui grup de tovarăşilor voştri care şi-au luat rămas bun de la întreaga lor carieră de pe lumea palat ca muritori ascendenţi. Veţi fi, în curând, întâmpinaţi pe câmpul de primire al lumii sediu ca cetăţeni ai Jerusemului.
47:9.5 (539.2) Vă veţi bucura foarte mult de progresul vostru prin cele şapte lumi de dematerializare; ele sunt realmente sfere în care fiinţa încetează treptat să mai fie muritoare. Sunteţi în mare măsură umani pe prima lume palat, doar o fiinţă muritoare minus un corp material, o minte umană găzduită de o formă morontială, un corp material al lumii morontiale - însă nu o casă muritoare făcută din carne şi sânge. În momentul contopirii cu Ajustorul veţi trece cu adevărat de la starea muritoare la statutul nemuritor şi, în epoca în care veţi fi terminat cariera Jerusemului, veţi fi morontiali în posesia tuturor mijloacelor lor.
47:10.1 (539.3) Primirea unei noi clase de absolvenţi ai lumii palat este semnalul pentru tot Jerusemul de a se aduna ca un comitet de întâmpinare. Chiar şi spornagii se bucură de sosirea acestor ascendenţi triumfători de origine evolutivă care au alergat în cursa planetară şi au terminat progresul lor pe lumile palat. Doar controlorii fizici şi Supraveghetorii de Putere Morontială sunt absenţi de la aceste prilejuri de bucurie.
47:10.2 (539.4) Ioan Evanghelistul a avut o viziune a sosirii unei clase de muritori ce avansau de la a şaptea lume palat la primul lor cer, slava Jerusemului. El a remarcat: „Şi am văzut, ca să zic aşa, o mare de cristal amestecat cu foc; şi pe aceia care câştigaseră victoria asupra fiarei care era de la origine în ei şi asupra imaginii care a persistat de-a lungul trecerii prin lumile palat şi, în cele din urmă, asupra ultimului ei însemn şi urmă stăteau pe marea de cristal, având harpe de la Dumnezeu şi cântând cântecul izbăvirii de frica muritoare şi de moarte” . (Comunicarea spaţială desăvârşită poate fi percepută pe toate aceste lumi şi voi puteţi să le recepţionaţi oriunde dacă aveţi la voi „harpa lui Dumnezeu”, un aparat morontial care compensează incapacitatea de a acorda direct mecanismul senzorial morontial încă nepregătit pentru recepţionare comunicărilor spaţiului).
47:10.3 (539.5) Pavel a avut, de asemenea, viziunea corpurilor de cetăţenie ascendentă ale muritorilor care se perfecţionează pe Jerusem, căci el scria: „Dar voi aţi venit la Muntele Sionului şi în oraşul Dumnezeului viu, Ierusalimul celest, şi la miriadele de îngeri, la marea adunare a lui Mihail şi la spiritele oamenilor drepţi care sunt făcute perfecte”.
47:10.4 (539.6) După ce au dobândit rezidenţa pe lumea sediu sistemică muritorii nu mai trec prin reînvieri propriu-zise. Forma morontială care vă este acordată când părăsiţi cariera lumii palat este suficientă pentru a vă permite să duceţi până la capăt experienţa trăită de voi în universul local. Schimbări vor fi efectuate din timp în timp, însă voi veţi păstra aceeaşi formă până când vă veţi lua adio de la ea atunci când vă veţi ridica, ca spirit de prim stadiu, pregătindu-vă pentru tranzitul către lumile de cultură ascendentă şi de instruire spirituală ale suprauniversului.
47:10.5 (540.1) Muritorii care trec prin întreaga carieră a lumilor palat au de şapte ori experienţa somnului de adaptare şi a trezirii reînvierii. Însă ultima sală de reînviere, camera trezirii definitive de pe a şaptea lume palat a rămas acum în urmă. Nici o schimbare a formei nu va mai necesita pierderea conştiinţei sau vreo întrerupere în continuitatea memoriei personale.
47:10.6 (540.2) Personalitatea muritorului iniţiată pe lumile evolutive şi conţinută în trup - primită de un Veghetor de Mister şi investită cu Spiritul Adevărului - nu este pe deplin mobilizată, realizată şi unificată înainte de ziua aceea în care i se dă unui astfel de cetăţean al Jerusemului aprobarea pentru Edentia, când acesta va fi proclamat un adevărat membru al corpului morontial al Nebadonului - un supravieţuitor nemuritor asociat cu Ajustorul său, ascender al Paradisului, o personalitate de statut morontial şi un adevărat copil al celor Preaînalţi.
47:10.7 (540.3) Moartea fizică este o tehnică de a scăpa de viaţa materială trupească; experienţa din lumea palat de viaţă progresivă prin cele şapte lumi de instruire corectoare şi educativ-culturală reprezintă intrarea supravieţuitorilor muritori în cariera morontială, viaţa de tranziţie care intervine între existenţa materială evolutivă şi împlinirea spirituală superioară a ascenderilor timpului cărora le este hărăzit să ajungă la porţile eternităţii.
47:10.8 (540.4) [Prezentat de o Strălucitoare Stea de Seară.]
Cartea Urantia
Capitolul 48
48:0.1 (541.1) DUMNEZEII nu pot să transforme o creatură de natură animală grosieră într-un spirit desăvârşit prin vreun act misterios de magie creativă - cel puţin nu o fac. Când Creatorii doresc să producă fiinţe perfecte, ei o fac printr-o creaţie directă şi originară, însă ei nu încearcă niciodată să convertească creaturile materiale de origine animală în fiinţe ale perfecţiunii într-o singură etapă.
48:0.2 (541.2) Viaţa morontială, aşa cum se desfăşoară ea pe diversele stadii ale carierei universului local, este singura metodă posibilă prin care muritorii materiali pot să atingă pragul lumii spirituale. Ce virtute magică ar putea să aibă moartea, disoluţia naturală a corpului material, pentru ca, printr-un pas atât de simplu, să poată transforma instantaneu mintea muritoare şi materială într-un spirit nemuritor şi desăvârşit? Aceste credinţe nu sunt decât nişte superstiţii ignorante şi nişte fabule amuzante.
48:0.3 (541.3) Tranziţia morontială se interpune întotdeauna între starea muritoare şi statutul spiritual ulterior al fiinţelor umane care supravieţuiesc. Aceste stări intermediare de progres în univers variază notabil în diversele creaţii locale, însă intenţia şi scopul lor rămân întru totul asemănătoare. Aranjamentul lumilor palat şi al lumilor morontiale superioare din Nebadon este destul de tipic pentru regimurile de tranziţie morontială din această parte a Orvontonului.
48:1.1 (541.4) Domeniile morontiale sunt sferele de legătură ale universului local între nivelele materiale şi nivelele spirituale de existenţă a creaturilor. Această viaţă morontială este cunoscută pe Urantia încă din primele zile ale Prinţului Planetar. Această stare de tranziţie a fost , din timp în timp, propovăduită muritorilor. Sub o formă denaturată, conceptul şi-a găsit locul în religiile de astăzi.
48:1.2 (541.5) Sferele morontiale sunt fazele tranziţionale ale ascensiunii muritorilor prin lumile de progres ale universului local. Doar cele şapte lumi ce înconjoară sfera finalitară a sistemelor locale sunt numite lumi palat, însă cele cincizeci şi şase de lăcaşuri tranziţionale sistemice, precum şi sferele superioare care înconjoară capitalele constelaţiilor şi ale universului, se numesc toate lumi morontiale. Aceste creaţii au o notă din frumuseţea fizică şi din măreţia morontială a sferelor-sediu ale universului local.
48:1.3 (541.6) Toate aceste lumi sunt sfere arhitecturale care conţin exact de două ori mai multe elemente decât planetele evoluate. Aceste lumi făcute la comandă nu abundă doar în metale grele şi în cristale, având o sută de elemente fizice, ci mai au şi exact o sută de forme ale unei organizări unice de energie numite material morontial. Controlorii Fizici Principali şi Supraveghetorii de Putere Morontială în aşa fel pot modifica mişcările de revoluţie ale unităţilor primare de materie şi, totodată, în aşa fel pot transforma aceste asocieri de energii încât să creeze această nouă substanţă.
48:1.4 (542.1) Viaţa morontială primitivă din sistemele locale seamănă mult cu cea a prezentei voastre lumi materiale. Ea devine mai puţin fizică şi mai autentic morontială pe lumile de studiu ale constelaţiei. Şi pe măsură ce avansaţi către sferele Salvingtonului, voi atingeţi tot mai multe nivele spirituale.
48:1.5 (542.2) Supraveghetorii Puterii Morontiale pot, de asemenea, să efectueze o uniune a energiilor materiale şi a celor spirituale şi să organizeze astfel o formă morontială de materializare receptivă la suprapunerea unui spirit care o controlează. Când veţi traversa viaţa morontială a Nebadonului, aceiaşi răbdători şi pricepuţi supraveghetori ai puterii morontiale vă vor acorda succesiv 570 de corpuri morontiale, dintre care fiecare constituie o fază a transformării voastre progresive. Din momentul în care veţi părăsi lumile materiale, până când veţi fi stabiliţi ca spirite de prim stadiu pe Salvington, veţi trece exact prin 570 de schimbări morontiale ascensionale distincte, din care 8 au loc în sistem, 71 în constelaţie, şi 491 pe durata şederii pe sferele Salvingtonului.
48:1.6 (542.3) În ziua încarnării voastre de muritor, spiritul divin locuieşte în voi, aproape ca un corp străin - în realitate ca o invadare a omului de către spiritul revărsat al Tatălui Universal. Însă în viaţa morontială, spiritul devine parte integrantă din personalitatea voastră şi, trecând succesiv prin cele 570 de transformări progresive, vă ridicaţi de la starea materială la starea spirituală a vieţii creaturilor.
48:1.7 (542.4) Pavel ştia de existenţa lumilor morontiale şi de realitatea materiei morontiale, deoarece scria: „Ei au în cer o substanţă mai bună şi mai permanentă”. Şi aceste materiale morontiale sunt literalmente reale, ca în „Oraşul care are temelii, şi al cărui arhitect şi constructor este Dumnezeu”. Şi fiecare dintre aceste sfere minunate este o „patrie mai bună, adică una cerească”.
48:2.1 (542.5) Aceste fiinţe unice se ocupă exclusiv de supravegherea activităţilor care reprezintă o combinaţie viabilă de energii spirituale şi fizice sau semimateriale. Ei se consacră exclusiv susţinerii progresului morontial, nu atât ca să îi sprijine pe muritori pe parcursul experienţei de tranziţie, ci mai degrabă pentru a face posibil un mediu de tranziţie pentru creaturile morontiale care progresează. Ei sunt canale de putere morontială care susţin şi dinamizează fazele morontiale ale lumilor de tranziţie.
48:2.2 (542.6) Supraveghetorii de Putere Morontială sunt vlăstarul Spiritului-Mamă al universului local. Ei sunt de un tip destul de uniform, cu toate că comportă uşoare diferenţe de natură în diversele creaţii locale. Ei sunt creaţi pentru funcţiunea lor specifică şi nu au nevoie de educaţie înainte de a-şi prelua responsabilităţile.
48:2.3 (542.7) Crearea primilor Supraveghetori de Putere Morontială coincide cu sosirea primului muritor supravieţuitor pe ţărmurile uneia dintre primele lumi palat dintr-un univers local. Ei sunt creaţi în grupuri de câte o mie şi clasificaţi după cum urmează:
48:2.4 (542.8) 1. Regulatori de circuite400
48:2.5 (542.9) 2. Coordonatori de sisteme200
48:2.6 (542.10) 3. Conservatori planetari100
48:2.7 (543.1) 4. Controlori combinaţi100
48:2.8 (543.2) 5. Stabilizatori de legături100
48:2.9 (543.3) 6. Asortatori selectivi50
48:2.10 (543.4) 7. Arhivari asociaţi50
48:2.11 (543.5) Supraveghetorii de putere servesc întotdeauna în universul lor natal. Ei sunt exclusiv dirijaţi de activitatea în comun a Fiului Universului şi a Spiritului Universului însă, altfel, ei sunt un grup care se autoguvernează în întregime. Ei menţin un cartier general pe prima lume palat a fiecărui sistem local, unde lucrează în asociere strânsă cu controlorii fizici şi cu serafimii, însă acţionează într-o lume care le este proprie în ceea ce priveşte manifestările energiei şi aplicarea spiritului.
48:2.12 (543.6) Aceşti supraveghetori sunt uneori şi slujitori, primind sarcina temporară de a lucra în legătură cu fenomenele supramateriale de pe lumile evolutive. Însă ei rareori servesc pe planetele locuite; ei nu lucrează nici pe lumile educative superioare ale suprauniversului, fiind devotaţi în principal regimului de tranziţie al avansării morontiale într-un univers local.
48:2.13 (543.7) 1. Regulatorii de Circuite. Sunt fiinţele unice care coordonează energia fizică şi spirituală şi regularizează cursul ei în canalele selecţionate ale sferelor morontiale, iar aceste circuite sunt exclusiv planetare, limitate la o singură lume. Circuitele morontiale sunt distincte atât de circuitele fizice, cât şi de cele spirituale ale lumilor de tranziţie la care se adaugă. Şi sunt necesari milioane de asemenea regulatori, chiar pentru a activa doar un singur sistem de lumi palat, precum acela al Sataniei.
48:2.14 (543.8) Regulatorii de circuite provoacă în energiile materiale schimbările care îi pun sub controlul şi regulamentele asociaţilor lor. Aceste fiinţe sunt generatori de putere morontială, precum şi regulatori ai circuitelor. La fel cum aparent un dinam generează electricitate din atmosferă, tot astfel aceste dinamuri morontiale vii par a transforma energiile omniprezente ale spaţiului în materiale pe care supraveghetorii morontiali le introduc în corpul şi în activităţile vitale ale muritorilor ascendenţi.
48:2.15 (543.9) 2. Coordonatorii de Sisteme. Cum fiecare lume morontială are un ordin distinct de energie morontială, le este extrem de dificil fiinţelor umane să vizualizeze aceste sfere, însă, pe fiecare sferă succesivă de tranziţie, muritorii vor vedea că viaţa vegetală şi tot ceea ce se raportează la existenţa morontială sunt progresiv modificate pentru a corespunde spiritualizării crescătoare a ascenderilor supravieţuitori. Şi cum sistemul energetic al fiecărei lumi este astfel individualizat, aceşti coordonatori acţionează pentru a armoniza şi amalgama sistemele de putere diferite într-o unitate funcţională pentru sferele asociate ale oricărui grup specific.
48:2.16 (543.10) Muritorii ascendenţi progresează treptat, de la fizic la spiritual, pe măsură ce avansează de la o lume morontială la alta; de unde şi necesitatea de a le oferi o scară ascendentă de sfere morontiale şi o scară ascendentă forme morontiale.
48:2.17 (543.11) Când ascenderii lumii palat trec de la o sferă la alta, ei sunt încredinţaţi de către serafimii transportori coordonatorilor sistemici însărcinaţi cu primirea lor pe lumea avansată. Acolo în acele temple unice situate în centrul celor şaptezeci de aripi iradiante unde se află camerele de tranziţie asemănătoare sălilor de reînviere de pe lumea iniţială de primire pentru muritorii de origine terestră. Aici, coordonatorii sistemici efectuează cu iscusinţă schimbările necesare în forma creaturilor. Pentru a realiza aceste modificări iniţiale de forme morontiale, sunt necesare aproape şapte zile de timp standard.
48:2.18 (544.1) 3. Conservatorii Planetari. Fiecare lume morontială, de la sferele locuinţelor şi până sus la sediul universului este dată - în ceea ce priveşte problemele morontiale - în grija a şaptezeci de păzitori. Ei formează consiliul planetar local, dispunând de autoritatea morontială supremă. Acest consiliu acordă tuturor creaturilor ascendente care aterizează pe sfera sa materiale destinate formei lor morontiale şi autorizează toate schimbările de formă care permit unui ascender să meargă pe sfera următoare. După traversarea lumilor palat, voi veţi trece de la o fază a vieţii morontiale la o alta, fără a trebui să vă pierdeţi conştiinţa. Inconştienţa nu însoţeşte decât metamorfozele iniţiale, precum şi tranziţiile de la un univers la altul şi de la Havona în Paradis.
48:2.19 (544.2) 4. Controlori Conjugaţi. Una dintre aceste fiinţe, a căror muncă este cât se poate de mecanică, este întotdeauna staţionată în centrul fiecărei unităţi administrative a unei lumi morontiale. Un controlor combinat este sensibil la energiile fizice, spirituale şi morontiale; el acţionează în simbioză cu ele, şi se găseşte întotdeauna asociat cu doi coordonatori de sisteme, cu patru regulatori de circuite, cu un conservator planetar, cu un stabilizator de legături şi, fie cu un arhivar asociat, fie cu un asortator selectiv.
48:2.20 (544.3) 5. Stabilizatori de Legături. Ei sunt regulatorii energiilor morontiale în asociere cu forţele fizice şi spirituale ale domeniului. Ei fac posibilă conversia energiei morontiale în materiale morontiale. Întreaga organizare morontială a existenţei depinde de stabilizatori. Ei încetinesc mişcarea de revoluţie a energiilor până în punctul în care ele pot deveni fizice. Însă eu nu găsesc termeni cu care să pot compara şi ilustra serviciul acestor fiinţe. El depăşeşte în întregime imaginaţia umană.
48:2.21 (544.4) 6. Asortatori Selectivi. Pe măsură ce veţi progresa de la o clasă sau o fază a unei lumi morontiale la o alta trebuie să fiţi reacordaţi, ori acordaţi într-un mod mai avansat. Asortatorilor selectivi le revine sarcina de a vă menţine în sincronism progresiv cu viaţa morontială.
48:2.22 (544.5) În timp ce formele morontiale fundamentale de viaţă şi de materie sunt identice, de la prima lume palat până la ultima sferă de tranziţie a universului, există un progres funcţional care se extinde treptat de la material la spiritual. Adaptarea voastră la această creaţie esenţialmente uniformă, însă marcată de etape de avansare şi de spiritualizare, se efectuează prin această reacordare selectivă. O astfel de ajustare a mecanismului personalităţii echivalează cu o nouă creaţie, cu toate că voi vă păstraţi aceeaşi formă morontială.
48:2.23 (544.6) Voi vă puteţi supune în mai multe rânduri încercărilor acestor examinatori, de îndată ce veţi face dovada progresului spiritual cuvenit, ei vor atesta cu bucurie că sunteţi gata să fiţi avansaţi. Aceste schimbări progresive se traduc prin felurite reacţii la mediul morontial, cum ar fi modificări în nevoile alimentare şi în numeroase alte practici personale.
48:2.24 (544.7) Asortatorii selectivi fac, de asemenea, mari servicii în gruparea personalităţilor morontiale, contribuind la studii, la învăţături şi la alte proiecte. Ei indică în mod natural fiinţele care vor lucra cel mai bine în asociere temporară.
48:2.25 (544.8) 7. Arhivari Asociaţi. Lumea morontială are proprii ei arhivari, care servesc în asociere cu arhivarii spirituali în supravegherea şi în păstrarea arhivelor şi a altor date intrinseci creaţiilor morontiale. Arhivele morontiale sunt la dispoziţia tuturor ordinelor de personalităţi.
48:2.26 (545.1) Toate tărâmurile de tranziţie morontiale sunt deopotrivă de accesibile fiinţelor materiale şi spirituale. Ca progresori morontiali, voi veţi rămâne în deplin contact cu lumea materială şi cu personalităţile materiale, distingând, în acelaşi timp, tot mai bine fiinţele spirituale şi fraternizând tot mai mult cu ele; iar când veţi părăsi regimul morontial, veţi fi văzut toate ordinele de spirite, cu excepţia câtorva tipuri superioare, cum ar fi Mesagerii Solitari.
48:3.1 (545.2) Aceste gazde ale lumilor palat şi ale lumilor morontiale sunt vlăstarul Spiritului-Mamă al universului local. Ele sunt create din epocă în epocă, în grupuri de câte o sută de mii. Nebadonul numără în prezent peste şaptezeci de miliarde de aceste fiinţe unice.
48:3.2 (545.3) Însoţitorii Morontiei sunt instruiţi pentru a servi de către Melchizedeki, pe o planetă specială, în apropiere de Salvington. Ei nu trec prin şcolile centrale ale Melchizedekilor. Serviciul lor se extinde de la cele mai umile lumi palat ale sistemului până la cele mai înalte sfere de studiu ale Salvingtonului, însă rareori sunt întâlniţi pe lumile locuite. Ei servesc sub supravegherea generală a Fiilor lui Dumnezeu, şi sub îndrumarea imediată a Melchizedekilor.
48:3.3 (545.4) Însoţitorii Morontiei menţin zece mii de cartiere generale într-un univers local, unul pe fiecare primă lume palat a fiecărui sistem local. Ordinul lor se bucură de o guvernare aproape în întregime autonomă. Ei formează, în general, un grup de fiinţe inteligente şi loiale, însă din când în când, în raport cu anumite prefaceri cereşti nefericite, se ştie că au apucat pe o cale greşită. Mii dintre aceste creaturi utile au fost pierdute în epoca rebeliunii lui Lucifer în Satania. Sistemul vostru local dispune acum de întregul său contingent de însoţitori, pierderile datorate rebeliunii lui Lucifer nefiind compensate decât recent.
48:3.4 (545.5) Există două tipuri distincte de Însoţitori ai Morontiei; unul dinamic, şi unul rezervat, însă altfel ei sunt egali în statut. Ei nu sunt creaturi sexuate, însă manifestă o frumoasă şi emoţionantă afecţiune unii pentru alţii. Nu se poate spune că ei trăiesc în uniune liberă în sensul material (uman), dar se apropie foarte mult de rasele umane în ordinea de existenţă a creaturilor. Medienii lumilor sunt părinţii voştri cei mai apropiaţi. Urmează apoi heruvimii morontiali, şi apoi Însoţitorii Morontiei.
48:3.5 (545.6) Aceşti Însoţitori dovedesc o afecţiune vie şi sunt fiinţe fermecător de sociabile. Ele posedă personalităţi distincte, şi atunci când le întâlniţi pe lumile palat, după ce aţi învăţat să le recunoaşteţi drept o clasă, le veţi distinge curând individualitatea. Muritorii seamănă toţi unii cu alţii şi, în acelaşi timp, fiecare dintre voi posedă o personalitate distinctă şi recognoscibilă.
48:3.6 (545.7) Vă puteţi face o idee despre natura muncii acestor Însoţitori ai Morontiei plecând de la clasificarea următoare a activităţilor lor dintr-un sistem local:
48:3.7 (545.8) 1. Păzitori ai Pelerinilor nu au primit misiuni specifice în asocierea lor cu cei progresorii morontiali. Aceşti însoţitori poartă responsabilitatea întregii cariere morontiale şi, de aceea, ei coordonează munca tuturor celorlalţi slujitori morontiali de tranziţie.
48:3.8 (546.1) 2. Primitori ai Pelerinilor şi Asociatori Liberi. Ei sunt însoţitorii sociali ai noilor sosiţi pe lumile palat. Unul dintre ei va fi, cu siguranţă, prezent pentru a vă primi când vă veţi trezi din primul vostru somn de tranzit temporal, pe lumea palat iniţială, când veţi face experienţa reînvierii la viaţa morontială de după moartea în trup. Din acest moment, în care veţi fi astfel oficial primiţi la trezirea voastră şi până în ziua în care veţi părăsi universul local ca spirit de prim stadiu, aceşti Însoţitori ai Morontiei vă vor fi întotdeauna alături.
48:3.9 (546.2) Însoţitorii nu sunt acordaţi în permanenţă unor indivizi. Pe una dintre lumile palat sau pe lumi superioare, un ascender muritor poate avea, cu mai multe ocazii succesive, un tovarăş diferit sau, dimpotrivă, poate trece prin lungi perioade fără a avea nici unul. Totul depinde de necesităţi şi, de asemenea, de numărul de însoţitori disponibili.
48:3.10 (546.3) 3. Gazde ale Vizitatorilor Celeşti. Aceste mărinimoase creaturi se consacră întreţinerii grupurilor supraumane de vizitatori studenţi şi a altor entităţi celeste care se poate întâmpla să se afle pe lumile de tranziţie. Veţi avea ample ocazii de a face vizite înlăuntrul tuturor domeniilor pe care le veţi fi atins în mod experienţial. Vizitatorii studenţi au permisiunea de a merge pe toate planetele locuite, chiar dacă ele sunt izolate.
48:3.11 (546.4) 4. Coordonatori şi Îndrumători de Legături. Aceşti însoţitori se consacră înlesnirii rapoartelor morontiale şi prevenirii confuziilor. Ei sunt instructorii conduitei sociale şi ai progresului morontial. Ei sprijină clase şi alte activităţi de grup printre muritorii ascendenţi. Ei menţin terenuri întinse pentru a reuni elevii lor acolo, şi cheamă din când în când pe artizanii celeşti şi pe îndrumători de retrospecţie pentru îmbogăţirea programelor lor. Pe măsură ce progresaţi, veţi intra în contact intim cu aceşti însoţitori şi veţi devenii peste poate de mulţumiţi de ambele grupuri ale lor. Faptul că veţi fi asociaţi cu un însoţitor de tip dinamic sau de tip retras este o chestiune de şansă.
48:3.12 (546.5) 5. Interpreţi şi Traducători. La începutul carierei voastre pe lumea palat, veţi recurge adesea la interpreţi şi la traducători. Ei cunosc şi vorbesc toate limbile unui univers local; ei sunt lingviştii tărâmului.
48:3.13 (546.6) Cunoaşterea de noi limbi nu o veţi dobândi în mod automat; acolo sus veţi învăţa o limbă într-un mod foarte asemănător cu cel în care o faceţi aici jos, şi aceste fiinţe strălucitoare vor fi profesorii voştri de limbă. Primul studiu pe lumile palat va fi limba Sataniei, şi apoi limba Nebadonului. Şi în timp ce veţi dobândi controlul acestor noi limbi, Însoţitorii Morontiei vor fi interpreţii voştri eficienţi şi traducătorii voştri răbdători. Niciodată, pe nici una dintre aceste lumi, nu veţi întâlni un vizitator pe lângă care unul dintre Însoţitorii Morontiei să nu vă poată servi ca interpret.
48:3.14 (546.7) 6. Supraveghetori de Expediţie şi de Retrospecţie. Aceşti însoţitori vă însoţesc în lungile călătorii făcute pe lumea-sediu şi pe sferele înconjurătoare de cultură tranziţională. Ei pregătesc, dirijează şi supraveghează toate călătoriile individuale sau de grup făcute în jurul lumilor sistemice de educaţie şi de cultură.
48:3.15 (546.8) 7. Conservatori ai Terenurilor şi Clădirilor. Chiar şi structurile materiale şi morontiale sporesc în perfecţiune şi în măreţie pe măsură ce avansaţi în cariera de pe lumile palat. Ca indivizi şi ca grupuri, voi aveţi permisiunea de a efectua anumite schimbări în locurile care vă sunt desemnate ca reşedinţe pe durata şederii voastre pe diferitele lumi palat. Numeroase activităţi ale acestor sfere au loc în incintele deschise ale cercurilor, ale pătratelor şi ale triunghiurilor divers proiectate. Structurile lumilor palat sunt în majoritate lipsite de acoperişuri, şi formează împrejmuiri magnific construite şi frumos ornamentate. Climatul, precum şi celelalte condiţii fizice existente pe lumile arhitecturale, fac ca acoperişurile să fie complet inutile.
48:3.16 (547.1) Aceşti păstrători ai fazelor de tranziţie ale vieţii ascendente au autoritate asupra cârmuirii treburilor morontiale. Ei au fost creaţi pentru această treabă, şi vor rămâne întotdeauna Însoţitori ai Morontiei, aşteptând transpunerea în fapt a Fiinţei Supreme. Ei nu îndeplinesc niciodată alte misiuni.
48:3.17 (547.2) Pe măsură ce sisteme şi universuri se ancorează în lumină şi viaţă, lumile palat încetează progresiv să mai funcţioneze ca sfere de tranziţie pentru pregătirea morontială. Tot mai mult, finalitarii instaurează noul lor regim educativ care pare prevăzut pentru a transfera conştiinţa cosmică, în prezent situată la nivelul marelui univers, pe nivelul viitoarelor universuri exterioare. Însoţitorii Morontiei sunt hărăziţi să lucreze tot mai mult în asociere cu finalitarii, şi în numeroase alte domenii încă nerevelate pe Urantia.
48:3.18 (547.3) Se poate întrevedea că aceste fiinţe vor aduce într-adevăr o importantă contribuţie la bucuriile voastre pe lumile palat, indiferent dacă şederea voastră acolo va fi lungă sau scurtă. Şi veţi continua să vă bucuraţi de tovărăşia lor pe tot parcursul drumului până sus pe Salvington. Din punct de vedere tehnic, ei nu sunt indispensabili nici unei părţi din experienţa voastră de supravieţuire. Voi aţi putea atinge Salvingtonul şi fără ei, însă v-ar lipsi mult. Ei constituie luxul de personalitate al carierei voastre ascendente în universul local.
48:4.1 (547.4) Bucuria plină de voioşie şi echivalentul surâsului sunt la fel de universale ca şi muzica. Există echivalentele morontiale şi spirituale ale bucuriei şi râsului. Viaţa ascendentă este împărţită aproape egal între muncă şi joacă - absenţa obligaţiilor.
48:4.2 (547.5) Destinderea celestă şi umorul suprauman sunt în întregime diferite de echivalentele lor umane, însă noi ne lăsăm cuprinşi, în mod efectiv, de o formă combinată a acestora; şi, în starea noastră, ele fac efectiv pentru noi cam tot ceea ce umorul ideal poate face pentru voi pe Urantia. Însoţitorii Morontiei sunt pricepuţi promotori ai jocurilor şi sunt susţinuţi cu cea mai mare iscusinţă de către îndrumătorii de retrospecţie.
48:4.3 (547.6) Poate veţi înţelege mai bine munca îndrumătorilor de retrospecţie comparându-i cu tipurile superioare de umorişti de pe Urantia, însă aceasta nu ar fi decât o modalitate foarte grosolană şi destul de nefericită de a încerca să vă dăm o idee asupra funcţiunii acestor îndrumători ai schimbării şi ai destinderii, aceşti slujitori ai umorului elevat ai tărâmurilor morontiale şi spirituale.
48:4.4 (547.7) Luând în discuţie umorul spiritual, să vă spun mai întâi ceea ce nu este. Ironia spirituală nu este niciodată pătată de accentuarea nenorocirilor celor slabi şi rătăciţi. Ea nu constituie niciodată o blasfemiere a justeţii şi măreţiei divinităţii. Umorul nostru îmbrăţişează trei nivele generale de apreciere:
48:4.5 (547.8) 1. Ironiile reminiscente. Cuvinte bine potrivite provenind din episoade trecute din experienţa voastră de zbucium şi de luptă. Ele se referă uneori la frică şi foarte adesea la naivele îngrijorări infantile. Pentru noi, această fază a umorului derivă din iscusinţa adânc înrădăcinată şi persistentă de a trage din trecut amintiri care să permită acomodarea într-un mod agreabil cu poverile grele ale prezentului şi să le facă mai uşoare în diverse chipuri.
48:4.6 (548.1) 2. Umorul curent. Indiferenţa la ceea ce ne cauzează atât adesea serioase preocupări, bucuria de a descoperi neimportanţa multora din grijile noastre personale serioase. Noi apreciem cu atât mai mult această fază a umorului, cu cât suntem mai capabili de a atenua neliniştile prezentului în beneficiul certitudinilor viitorului.
48:4.7 (548.2) 3. Bucuria profetică. Poate că le-ar veni greu muritorilor să ia în considerare această fază a umorului, însă noi obţinem o satisfacţie specială din încredinţarea că „toate lucrurile lucrează laolaltă pentru bine” - pentru fiinţe spirituale şi morontiale, precum şi pentru muritori. Acest aspect al umorului celest se naşte din credinţa noastră în copleşitoarea grijă a superiorilor noştri şi în divina stabilitate a Îndrumătorilor noştri Supremi.
48:4.8 (548.3) Însă îndrumătorii de retrospecţie ai tărâmurilor nu se ocupă în mod exclusiv de descrierea umorului elevat al diverselor ordine de fiinţe inteligente. Ei se ocupă şi cu dirijarea divertismentului a recreaţiilor spirituale şi distracţiilor morontiale. Şi ei primesc în acest domeniu inimoasa cooperare a artizanilor celeşti.
48:4.9 (548.4) Înşişi îndrumătorii de retrospecţie nu sunt un corp creat, ci unul recrutat, îmbrăţişând fiinţe de sus, de la nativii Havonei, în jos, prin multitudinea mesagerilor spaţiului şi a spiritelor ocrotitoare ale timpului, până la cei care progresorii morontiali de pe lumile evolutive. Toţi sunt voluntari, dăruindu-se muncii de sprijinire a semenilor lor în dobândirea de schimbări în gândire şi de odihnă a minţii, căci astfel de atitudini sunt de cel mai mare ajutor la recuperarea energiilor consumate.
48:4.10 (548.5) Când fiinţa este parţial epuizată de eforturile de înfăptuire şi când este aşteptată primirea de noi încărcături de energie, există o plăcere agreabilă în retrăirea a ceea ce a fost înfăptuit în alte vremuri şi în alte epoci. Este odihnitoare reamintirea experienţelor iniţiale ale rasei sau ale ordinului. Şi tocmai de aceea aceşti artişti sunt numiţi îndrumători de retrospecţie - ei ajută la îndreptarea memoriei asupra unei stări anterioare de dezvoltare sau asupra unui statut de existenţă unde era mai puţină experienţă.
48:4.11 (548.6) Toate fiinţele se bucură de acest fel de retrospecţie, cu excepţia celor care sunt Creatori prin natură şi a anumitor tipuri înalt specializate de creaturi, cum ar fi centrele de putere şi controlorii fizici. Primii se reînvigorează în mod automat, iar cei din urmă au întotdeauna şi veşnic reacţii în întregime practice. Faptul de a fi scutit periodic de tensiunea îndatoririlor personale face în mod regulat parte din viaţă pe toate lumile universului de universuri, însă nu şi pe Insula Paradisului. Indigenii lăcaşului central n-au cum să se epuizeze şi, prin urmare, nu au niciodată nevoie de reîncărcări energetice, iar pentru fiinţele înzestrate cu această perfecţiune eternă a Paradisului, nu poate exista retrospecţie asupra experienţei evolutive.
48:4.12 (548.7) Cei mai mulţi dintre noi s-au înălţat străbătând stadii inferioare de existenţă sau nivele progresive ale ordinelor noastre, şi este înviorător şi oarecum amuzant să ne reamintim anumite episoade ale experienţelor noastre iniţiale. Este liniştitor să se contemple ceea ce este vechi pentru propriul ordin şi ceea ce rămâne ca o posesie memorială a minţii. Viitorul înseamnă luptă şi progres; el anunţă muncă, eforturi şi împliniri; însă trecutul dă gust lucrurilor deja însuşite şi înfăptuite. Contemplarea trecutului permite destinderea şi revederea acestuia cu destulă nepăsare încât să provoace o uşurare spirituală şi o stare mentală morontială vecină cu voioşia.
48:4.13 (548.8) Chiar şi umorul uman devine foarte cordial când descrie episoade referitoare la persoane a căror stare de dezvoltare este foarte puţin inferioară stării noastre prezente, sau atunci când descrie pe presupuşii superiori ai cuiva căzând victime unor experienţe care sunt asociate de obicei cu presupuşi inferiori. Voi urantienii aţi lăsat să se amestece o mare doză de vulgaritate şi de răutate cu umorul vostru, însă, în ansamblu, putem să vă felicităm în legătură cu simţul vostru relativ acut al umorului. Anumite rase ale voastre au bogate resurse, şi aceasta le ajută considerabil în cariera lor pământeană. Se pare că de la moştenirea voastră adamică aţi primit mult în materie de umor, mult mai mult decât în muzică sau în artă.
48:4.14 (549.1) La ora jocurilor, în momentul în care locuitorii sistemului reînvie cu însufleţire amintirile unui stadiu inferior de existenţă, întreaga Satanie este înălţată sufleteşte de plăcutul umor al unui corp de îndrumători de retrospecţie ai Urantiei. Noi păstrăm întotdeauna simţul umorului celest, chiar şi atunci când suntem angajaţi în misiunile cele mai dificile. El ne ajută la evitarea ca noţiunea importanţei de sine să se dezvolte peste măsură. Însă noi nu ne dăm frâu liber, nu „ne amuzăm” - aşa cum spuneţi voi - decât atunci când suntem scutiţi de sarcinile serioase ale ordinelor noastre respective.
48:4.15 (549.2) Dacă suntem tentaţi să amplificăm importanţa noastră, nu avem decât să contemplăm infinitatea nobleţei şi a măreţiei Făuritorilor noştri. Propria noastră glorificare devine atunci sublim de ridicolă, şi frizează chiar umorul. Una dintre funcţiunile umorului este de a ne ajuta pe toţi să ne luăm în serios mai puţin. Umorul este antidotul divin al exaltării egoului.
48:4.16 (549.3) Nevoia de a se destinde şi de a se amuza prin umor atinge maximul ei la ordinele de fiinţe ascendente care, în lupta lor de a se înălţa, sunt supuse unor continue tensiuni. Cele două categorii extreme ale vieţii nu au deloc nevoie de divertismentul umorului. Oamenii primitivi nu au nici o aptitudine pentru aşa ceva, iar fiinţele perfecte ale Paradisului nu simt nevoia de el. Mulţimile Havonei sunt în mod natural o adunare voioasă şi înflăcărată de personalităţi suprem fericite. În Paradis, calitatea adoraţiei face inutile activităţile retrospecţiei, însă printre cei care debutează în cariera lor de foarte departe de ţelul perfecţiunii paradisiace, serviciul îndrumătorilor de retrospecţie poate să se exercite cu dărnicie.
48:4.17 (549.4) Cu cât specia muritoare este mai elevată, cu atât este mai mare tensiunea, şi cu atât mai mare este capacitatea pentru umor, precum şi nevoia de a se recurge la el. În lumea spiritului, adevărul este invers: cu cât ne ridicăm mai mult, cu atât avem mai puţină nevoie de divertisment prin practica retrospecţiei, însă când coborâm pe scara vieţii spirituale, de la Paradis până la mulţimile serafice, utilitatea menirii bucuriei şi a serviciului voioşiei se face tot mai mult simţită. Fiinţele care au cel mai mare nevoie de înviorarea derivată din revenirea periodică asupra statutului intelectual al experienţelor lor anterioare sunt tipurile mai înalte de specii umane, morontienii, îngerii şi Fiii Materiali, laolaltă cu toate personalităţile de tip asemănător.
48:4.18 (549.5) Umorul ar trebui să funcţioneze ca o supapă de siguranţă automată pentru a împiedica acumularea presiunilor excesive pricinuite de monotonia contemplării de sine grave şi susţinute, în asociere cu strădania intensă de dezvoltare progresivă şi de realizare nobilă. Umorul acţionează, de asemenea, la reducerea şocului impactului neaşteptat al faptelor şi al adevărului. Faptele sunt rigide şi inflexibile, adevărul este suplu şi mereu viu. Personalitatea muritoare nu este niciodată sigură de ceea ce i se va întâmpla. Cu ajutorul umorului ea pricepe rapid - vede despre ce este vorba şi dobândeşte înţelegere - natura neaşteptată a situaţiei, indiferent că este vorba de fapte sau de adevăr.
48:4.19 (549.6) Cu toate că umorul Urantiei este extrem de grosolan şi destul de puţin artistic, el este preţios atât ca asigurare a sănătăţii, precum şi ca eliberator al presiunilor emotive. El împiedică tensiunile nervoase nocive şi contemplarea de sine prea serioasă. Umorul şi jocul - destinderea - nu sunt niciodată reacţii de epuizare progresivă. Ele sunt întotdeauna ecourile unei priviri înapoi, o reminiscenţă a trecutului. Chiar şi aşa cum sunteţi în prezent pe Urantia, voi veţi găsi întotdeauna reconfortant să puteţi suspenda, timp de câteva clipe, încordarea eforturilor intelectuale mai noi şi mai înalte, şi să reveniţi la ocupaţiile mai simple ale strămoşilor voştri.
48:4.20 (550.1) Principiile vieţii recreative pe Urantia sunt corecte din punct de vedere filozofic, şi continuă să fie aplicabile pe parcursul vieţii voastre ascendente prin circuitele Havonei până pe ţărmurile eterne ale Paradisului. Ca fiinţe ascendente, voi posedaţi amintiri personale ale tuturor existenţelor voastre anterioare cele mai umile. Fără aceste amintiri de identitate ale trecutului, nu ar exista o temelie pentru umorul prezentului, care se traduce fie prin râsul muritorilor fie prin voioşia morontială. Amintirea experienţelor trecute este cea care oferă baza divertismentelor şi amuzamentelor din prezent. Pe tot parcursul lungii voastre cariere morontiale, şi apoi de-a lungul progresului spiritual, veţi obţine o plăcere din echivalentele celeste ale umorului vostru pământean, iar această fracţiune a lui Dumnezeu (Ajustorul), care devine o parte eternă a personalităţii unui ascender muritor, aduce armoniile divinităţii la expresii pline de bucurie, şi chiar la râsul spiritual al creaturilor ascendente ale timpului şi spaţiului.
48:5.1 (550.2) Învăţătorii Lumii Palat sunt un corp de heruvimi şi de sanovimi părăsiţi dar glorificaţi. Când un pelerin al timpului avansează de la o lume de încercare a spaţiului la lumile palat şi la lumile asociate de instruire morontială, el este însoţit de serafimul său individual sau colectiv, păzitorul destinului său. În lumile existenţei muritoare, serafimul este ajutat cu iscusinţă de heruvimi şi de sanovimi, însă când pupilul său muritor este eliberat de legăturile trupului şi debutează în cariera lui ascendentă, când începe viaţa post materială sau morontială, serafimul însoţitor nu mai are nevoie de sprijinul vechilor săi locţiitori, heruvimii şi sanovimii.
48:5.2 (550.3) Aceşti asistenţi abandonaţi ai serafimilor ocrotitori sunt adesea convocaţi în sediul universului. Ei trec prin îmbrăţişarea intimă a Spiritului-Mamă al Universului, după care pleacă pe sferele sistemice de pregătire ca Învăţători ai Lumilor Palat. Aceşti instructori vizitează adesea lumile materiale şi activează de la lumile palat inferioare până la cele mai înalte sfere educative aflate în legătură cu sediul universului. Din proprie iniţiativă, ei pot să se întoarcă la vechea lor muncă, în asociere cu serafimii ocrotitori.
48:5.3 (550.4) Există miliarde şi miliarde de astfel de învăţători în Satania, şi numărul lor creşte constant, căci, în majoritatea cazurilor, când un serafim însoţeşte către interior un muritor contopit cu Ajustorul său, el lasă în urmă atât un heruvim, cât şi un sanovim.
48:5.4 (550.5) Învăţătorii Lumilor Palat, ca şi cea mai mare parte a celorlalţi instructori, sunt împuterniciţi de Melchizedeki. Ei sunt, în general, supravegheaţi de Însoţitorii Morontiei, însă ca indivizi şi ca instructori, ei sunt supravegheaţi de conducătorii în exerciţiu ai şcolilor sau ai sferelor în care ei funcţionează în ca instructori.
48:5.5 (550.6) Aceşti heruvimi evoluaţi lucrează, în general, în perechi, aşa cum o făceau şi atunci când erau ataşaţi serafimilor. Ei sunt foarte aproape, prin natura lor, de tipurile morontiale de existenţă, şi sunt învăţătorii spontani, îngăduitori, ai muritorilor ascendenţi. Ei aplică în mod foarte eficient programele lumii palat şi ale sistemului educativ morontial.
48:5.6 (551.1) În şcolile vieţii morontiale, aceşti educatori se ocupă de învăţătura indivizilor, a grupurilor, a claselor şi a maselor. Pe lumile palat, şcolile sunt organizate în trei grupuri generale de câte o sută de diviziuni fiecare: şcolile de gândire, şcolile de simţire, şi şcolile de acţiune. Când atingeţi constelaţia, se mai adaugă şi şcolile de etică, şcolile de administrare şi şcolile de adaptare socială. Pe lumile-sediu ale universului veţi intra în şcolile de filozofiei, de divinitate şi de spiritualitate pură.
48:5.7 (551.2) Lucrurile pe care aţi fi putut să le învăţaţi pe pământ, însă pe care nu le-aţi învăţat, trebuie să fie asimilate sub călăuzirea acestor învăţători încrezători şi răbdători. Nu există nici căi regale, nici scurtături, nici drumuri uşoare pentru atingerea Paradisului. Independent de variantele individuale ale traseului, vă veţi însuşi lecţiile unei sfere înainte de a trece pe o alta; cel puţin aşa este de îndată ce veţi fi părăsit lumea voastră natală.
48:5.8 (551.3) Unul dintre scopurile carierei morontiale este de a extirpa definitiv din supravieţuitorii muritori vestigiile caracterului animal, cum ar fi tărăgănările, eschivările, nesinceritatea, evitarea problemelor, inechitatea şi căutarea uşurătăţii. Viaţa în lumile palat îi învaţă de timpuriu pe tinerii elevi morontiali că, cu nici un chip, un lucru nu se poate evita prin amânare. După viaţa în trup, nu se mai dispune de timp ca tehnică de evitare a unor situaţii sau de sustragere de la unele obligaţii dezagreabile.
48:5.9 (551.4) Învăţătorii Lumilor Palat încep prin a servi pe cele mai umile sfere de şedere, apoi se înalţă, odată cu experienţa dobândită, prin sferele educative ale sistemului şi ale constelaţiei, până la lumile educative ale Salvingtonului. Ei nu sunt supuşi nici unei discipline speciale, nici înainte, nici după îmbrăţişarea lor de către Spiritul-Mamă al Universului. Ei au fost deja pregătiţi pentru munca lor de pe când serveau ca asociaţi serafici pe sferele natale ale elevilor lor, care sunt acum pe lumile palat. Ei au avut o experienţă efectivă cu aceşti muritori aflaţi în progres pe lumile locuite. Ei sunt învăţători practici şi compătimitori, instructori înţelepţi şi înţelegători, îndrumători capabili şi eficienţi. Ei sunt în întregime la curent cu planurile de ascensiune şi posedă o mare experienţă a fazelor iniţiale ale carierei de progres.
48:5.10 (551.5) Mulţi dintre aceşti educatori, printre cei mai vechi, cei care au servit mult timp pe lumile circuitului Salvingtonului, sunt îmbrăţişaţi din nou de Spiritul-Mamă al Universului. Aceşti heruvimi şi sanovimi ies atunci din această a doua îmbrăţişare cu statutul de serafimi.
48:6.1 (551.6) Cu toate că toate ordinele de îngeri, de la ajutoarele planetare până la serafimii supremi, vin în ajutorul lumilor morontiale, slujitorii de tranziţie sunt în mod exclusiv desemnaţi pentru aceste activităţi. Aceşti îngeri aparţin celui de al şaselea ordin de servitori serafici, iar slujirea lor este consacrată înlesnirii tranzitului creaturilor materiale şi muritoare între viaţa temporală încarnată şi primele stadii ale existenţei morontiale de pe cele şapte lumi palat.
48:6.2 (551.7) Trebuie să înţelegeţi că viaţa morontială a unui muritor ascendent începe efectiv pe lumile locuite pe parcursul concepţiei sufletului, în momentul în care mintea unei creaturi cu statut moral este locuită de Ajustorul spiritual. Începând cu acest moment, sufletul muritor posedă capacitatea potenţială pentru funcţiuni supramuritoare, fiind chiar susceptibil de a fi recunoscut pe nivelele superioare al sferelor morontiale ale universului local.
48:6.3 (552.1) Cu toate acestea, voi nu veţi fi conştienţi de sprijinul serafimilor de tranziţie înainte de ajunge pe lumile palat, unde ei lucrează neobosit la progresul elevilor lor muritori. Ei sunt împuterniciţi ca să servească în următoarele şapte diviziuni:
48:6.4 (552.2) 1. Îngeri Serafici. În clipa în care vă veţi redobândi conştiinţa pe lumile palat, veţi fi clasificaţi în analele sistemului ca spirite în evoluţie. Este adevărat că, în realitate, nu sunteţi încă spirite, însă nu sunteţi nici fiinţe muritoare sau materiale. Voi aţi intrat în cariera prespirituală, şi aţi fost admişi cum se cuvine la viaţa morontială.
48:6.5 (552.3) Pe lumile palat, îngerii serafici vă vor ajuta să alegeţi, cu înţelepciune, dintre traseele opţionale către Edentia, către Salvington, către Uversa sau către Havona. Dacă mai multe itinerarii sunt deopotrivă de recomandabile, ei vi le vor arăta, iar voi veţi avea permisiunea pe a-l alege pe cel care vă atrage cel mai mult. Aceşti serafimi vor face apoi recomandările lor celor douăzeci şi patru de consilieri ai Jerusemului, în ceea ce priveşte calea care ar fi cea mai avantajoasă pentru fiecare suflet ascendent.
48:6.6 (552.4) Nu vi se oferă o alegere nelimitată pentru cariera voastră viitoare. Puteţi, cu toate acestea, alege în limitele a ceea ce slujitorii de tranziţie şi superiorii lor determină cu înţelepciune ca fiind cel mai potrivit pentru viitoarea voastră împlinire spirituală. Lumea spiritului este guvernată de principiul respectării liberului arbitru al indivizilor, dacă linia de conduită a alegerii lor nu este vătămătoare pentru ei, nici nu este prejudiciabilă pentru semenii lor.
48:6.7 (552.5) Aceşti îngeri serafici se consacră proclamării evangheliei progresului etern, triumful atingerii perfecţiunii. Pe lumile palat, ei proclamă marea lege a conservării şi supremaţia bunătăţii. Nici o faptă bună nu se pierde niciodată în întregime. Ea poate fi multă vreme zădărnicită, însă niciodată anulată în întregime, şi rămâne veşnic potentă, proporţional cu divinitatea motivaţiei ei.
48:6.8 (552.6) Chiar şi pe Urantia, îngerii le sfătuiesc pe fiinţele umane care propovăduiesc adevărul şi dreptatea, să adere la predicarea „bunătăţii lui Dumnezeu care duce la căinţă” şi la proclamarea „iubirii lui Dumnezeu, care alungă orice frică”. Aceste adevăruri au fost proclamate chiar şi astfel în lumea voastră:
48:6.9 (552.7) Zeii sunt păzitorii mei; nu mă voi rătăcii;
48:6.10 (552.8) De o parte şi de alta a mea, ei mă conduc pe frumoasele căi şi la glorioasa odihnă a vieţii veşnice.
48:6.11 (552.9) În această Divină Prezenţă nu va fi nici nevoie de hrană, nici sete de apă.
48:6.12 (552.10) Deşi voi coborî în valea incertitudinii sau mă voi ridica în lumile îndoielii,
48:6.13 (552.11) Cu toate că voi merge în singurătate sau cu semenii speciei mele,
48:6.14 (552.12) Cu toate că voi triumfa în corurile de lumină sau voi merge orbecăind prin locurile pustii ale sferelor,
48:6.15 (552.13) Bunul tău spirit mă va salva, şi gloriosul tău înger mă va consola.
48:6.16 (552.14) Cu toate că mă voi coborî în adâncurile tenebrelor şi ale morţii însăşi,
48:6.17 (552.15) Eu nu mă voi îndoi de tine şi nici nu voi avea frică de tine,
48:6.18 (552.16) Căci ştiu că la timpul potrivit şi în gloria numelui tău
48:6.19 (552.17) Mă vei ridica pentru a sta cu tine pe meterezele din înalt.
48:6.20 (553.1) Aceasta este povestea şoptită în ceasul nopţii la urechea tânărului păstor. El n-a putut-o reţine cuvânt cu cuvânt, dar din câte şi-a mai putut aminti, el a reprodus-o în termeni apropiaţi celor ai scrierilor voastre de astăzi.
48:6.21 (553.2) Aceşti serafimi sunt, totodată, vestitorii evangheliilor dobândirii desăvârşirii, atât pentru întregul sistem, cât şi pentru ascenderul individual. Chiar şi acum, în tânărul sistem al Sataniei, învăţăturile şi planurile lor conţin luări de măsuri pentru epocile viitoare, în care lumile palat nu vor mai servi ascenderilor muritori ca trepte către sferele superioare.
48:6.22 (553.3) 2. Interpreţi Rasiali. Rasele fiinţelor muritoare nu sunt toate la fel. Este adevărat că un tip planetar transpare în natura şi în tendinţele fizice, mentale şi spirituale ale diverselor rase ale unei lumi date. Însă există, de asemenea, tipuri rasiale distincte, iar descendenţa acestor felurite tipuri fundamentale de fiinţe umane este marcată de tendinţe sociale foarte clare. Pe lumile timpului, interpreţii rasiali serafici se alătură eforturilor comisionarilor rasiali în armonizarea variatelor puncte de vedere ale raselor. Ei continuă să acţioneze pe lumile palat, unde aceste aceleaşi deosebiri au tendinţa de a persista într-o oarecare măsură. Pe o planetă în dezordine, precum Urantia, aceste strălucitoare fiinţe nu prea au avut vreun prilej bun de a acţiona, însă ele sunt pricepuţi sociologi şi înţelepţii consilieri etnici ai primului cer.
48:6.23 (553.4) Ar trebui să vă gândiţi la afirmaţiile referitoare la „cer” şi la „cerul cerurilor”. Cerul conceput de cea mai mare parte a profeţilor voştri era prima lume palat a sistemului local. Când apostolul vorbeşte de a fi fost „ridicat la al treilea cer”, el se referea la experienţa în care Ajustorul său s-a detaşat în cursul somnului, şi în această stare neobişnuită, a făcut o proiecţie pe a treia dintre cele şapte lumi palat. Unii dintre înţelepţii voştri au avut viziunea cerului mai mare, „cerul cerurilor”, dintre care experienţa lumi palat septuple nu era decât primul cer; al doilea era Jerusemul; al treilea Edentia şi sateliţii ei; al patrulea Salvingtonul şi sferele educative care îl înconjoară; al cincilea Uversa; al şaselea Havona, şi al şaptelea Paradisul.
48:6.24 (553.5) 3. Organizatorii Mentali. Aceşti serafimi se consacră grupării eficiente a fiinţelor morontiale şi organizării muncii lor de echipă pe lumile palat. Ei sunt psihologii primului cer. Slujitorii serafici ai acestei diviziuni speciale au dobândit, în majoritate, o experienţă anterioară ca îngeri păzitori ai copiilor timpului, însă, dintr-un anumit motiv, elevii nu au reuşit să se personalizeze pe lumile palat sau au supravieţuit prin tehnica contopirii cu Spiritul.
48:6.25 (553.6) Sarcina organizatorilor mentali este de a studia natura, experienţa şi statutul sufletelor înzestrate cu Ajustori şi aflate în trecere prin lumile palat, şi de a facilita pentru gruparea lor acordarea de misiuni şi de promovări. Însă organizatorii mentali nu urzesc intrigi, nu manipulează şi nu trag alte avantaje din ignoranţa sau din alte limitări ale studenţilor lumilor palat. Ei sunt în întregime echitabili şi eminamente drepţi. Ei respectă voinţa voastră morontială nou născută; ei vă consideră fiinţe voluntare independente şi caută să încurajeze dezvoltarea şi avansarea voastră rapidă. Cu ei voi vă veţi găsi faţă în faţă cu nişte prieteni adevăraţi şi nişte sfătuitori înţelegători, îngeri care sunt într-adevăr capabili să vă ajute, „să vă vadă aşa cum vă văd şi ceilalţi” şi „să vă cunoască pe voi înşivă aşa cum vă cunosc îngerii.”
48:6.26 (553.7) Chiar şi pe Urantia, aceşti serafimi propovăduiesc acest adevăr etern: dacă propria voastră minte nu vă serveşte bine, puteţi să o schimbaţi pe mintea lui Isus din Nazaret, care vă serveşte întotdeauna bine.
48:6.27 (554.1) 4. Consilieri Morontiali. Aceşti slujitori sunt numiţi astfel deoarece sunt însărcinaţi să-i înveţe, să-i dirijeze şi să-i sfătuiască pe muritorii supravieţuitori ai lumilor de origine umană, sufletele în tranzit către şcolile superioare ale sediilor sistemice. Ei sunt educatorii celor care caută iluminarea în unitatea experienţială a nivelelor de viaţă divergente, care încearcă să integreze semnificaţiile şi să unifice valorile. Acesta este rolul filozofiei în viaţa pământească şi al motei pe sferele morontiale.
48:6.28 (554.2) Mota este mai mult decât o filozofie superioară; pe lângă filozofie ea este aşa cum sunt doi ochi pe lângă unul. Ea are un efect stereoscopic asupra semnificaţiilor şi a valorilor. Omul material vede universul, ca să zicem aşa, numai cu un singur ochi - îl vede plat. Studenţii lumilor palat dobândesc o perspectivă cosmică - profunzime - suprapunând percepţiile vieţii morontiale peste percepţiile vieţii fizice, iar ceea ce le îngăduie să focalizeze clar aceste puncte de vedere materiale şi morontiale este în mare măsură sprijinul, neobosit al consilierilor lor serafici, care au o mare răbdare când dau învăţăturile lor lumilor palat şi progresorilor morontiali. Numeroşi consilieri învăţători ai ordinului suprem al serafimilor şi-au început cariera sfătuind sufletele muritorilor timpului recent eliberate.
48:6.29 (554.3) 5. Tehnicieni. Sunt serafimii care îi ajută pe tinerii ascenderi să se adapteze la mediul nou şi relativ straniu al sferelor morontiale. Viaţa pe lumile de tranziţie comportă un contact efectiv cu energiile şi cu materialele nivelelor morontiale şi, într-o oarecare măsură, cu realităţile spirituale. Trebuie ca ascenderii să se obişnuiască cu fiecare nou stadiu al vieţii morontiale şi, în toate acestea, tehnicile serafice îi ajută foarte mult. Aceşti serafimi operează ca agenţi de legătură cu Supraveghetorii de Putere Morontială şi cu Controlorii Fizici Principali şi funcţiunea lor este mai ales aceea de a-i învăţa pe pelerinii timpului natura energiilor utilizate pe sferele de tranziţie. Ei servesc în caz de urgenţă ca traversatori ai spaţiului şi îndeplinesc numeroase alte sarcini regulate şi speciale.
48:6.30 (554.4) 6. Învăţători Arhivari. Aceşti serafimi înregistrează tranzacţiile care au loc la frontierele spiritualului şi ale fizicului, relaţiile dintre oameni şi îngeri, tranzacţiile morontiale ale tărâmurilor inferioare ale universului. Ei predau, de asemenea, tehnicile eficiente şi practice de înregistrare a faptelor. Există o anumită măiestrie în coordonarea şi în asamblarea inteligentă de date conexe, iar această artă este înălţată prin colaborarea cu artizani celeşti; chiar şi muritorii ascendenţi pot să se afilieze astfel cu serafimii arhivari.
48:6.31 (554.5) Arhivarii tuturor ordinelor serafice consacră o anumită perioadă de timp educării şi instruirii progresorilor morontiali . Aceşti păstrători angelici ai faptelor temporale sunt instructorii ideali ai tuturor cercetătorilor de fapte. Înainte de a părăsi Jerusemul, veţi fi foarte bine informaţi de istoria Sataniei şi a celor 619 lumi locuite ale ei. O mare parte a acestei istorii vă va fi comunicată de arhivarii serafici.
48:6.32 (554.6) Aceşti îngeri fac toţi parte din şirul arhivarilor care se întinde de la cei mai umili până la cei mai elevaţi conservatori ai faptelor temporale şi ai adevărurilor eterne. Într-o bună zi, ei vă vor învăţa să căutaţi atât adevărul, cât şi faptele, să vă dezvoltaţi atât sufletul, cât şi mintea. Chiar şi acum voi trebuie să învăţaţi să udaţi grădina inimii voastre şi să cercetaţi nisipurile aride ale cunoaşterii. Formele nu mai au nici o valoare când lecţiile au fost învăţate. Nu poate fi pui fără coaja oului, şi nici coaja nu mai are nici un rost după ce puiul a ieşit din ou. Însă eroarea este uneori atât de mare, încât rectificarea ei prin revelaţie ar fi fatală pentru acele adevăruri care se ridică lent şi care sunt esenţiale pentru îndepărtarea erorii prin experienţă. Când copiii au idealurile lor, nu le înlăturaţi; lăsaţi-le să crească. În timp ce veţi învăţa să gândiţi ca oameni mari va trebui, de asemenea, să învăţaţi să vă rugaţi ca nişte copii.
48:6.33 (555.1) Legea este viaţa însăşi, iar nu regulile ei de conduită. Răul este o încălcare a legii, iar nu o violare a regulilor de conduită care ţin de viaţă, care este legea. Falsitatea nu este o chestiune de tehnică narativă, ci un lucru premeditat pentru a denatura adevărul. Crearea de imagini noi din fapte vechi, noua expunere a vieţii părinţilor în cea a odraslelor lor - iată triumfurile artistice ale adevărului. Până şi umbra clintirii unui singur fir de păr premeditată cu o intenţie nesinceră, cea mai mică deformare sau pervertire a ceea ce este un principiu - acestea constituie falsitatea. Însă fetişul adevărului factualizat, adevărul fosilizat, mâna de fier a adevărului aşa-zis invariabil, vă orbesc reţinându-vă într-un cerc închis al faptelor brute. Din punct de vedere tehnic se poate avea dreptate în ceea ce priveşte faptele, şi te poţi înşela mereu în privinţa adevărului.
48:6.34 (555.2) 7. Rezerve Slujitoare. Un corp important al tuturor ordinelor de serafimi de tranziţie este menţinut pe prima lume palat. Dintre toate ordinele de serafimi, şi după păzitorii destinului, aceşti slujitori de tranziţie sunt cel mai aproape de oameni, şi veţi petrece cu ei multe dintre momentele voastre de tihnă. Îngerii se bucură să servească, şi când nu au sarcini de îndeplinit ei servesc ca voluntari. La numeroşi muritori ascendenţi, când sufletul se aprinde pentru prima dată de focul divin al voinţei de a servi, acest lucru se petrece ca urmare a unei prietenii personale cu slujitorii voluntari ai rezervelor serafice.
48:6.35 (555.3) De la ei veţi învăţa să lăsaţi ca presiunile să se dezvolte în stabilitate şi certitudine; să fiţi încrezători şi sârguincioşi şi, în acelaşi timp, voioşi; să acceptaţi încercările fără să vă plângeţi, şi să înfruntaţi dificultăţile şi incertitudinile fără frică. Ei vă vor întreba: dacă voi nu reuşiţi, vă veţi ridica oare cu dârzenie pentru a încerca din nou? Dacă reuşiţi, veţi păstra oare un echilibru bine cumpănit, o atitudine fermă şi spiritualizată pe toată durata fiecărui efort din lunga luptă de zdrobire a lanţurilor inerţiei materiale pentru atingerea libertăţii existenţei spirituale?
48:6.36 (555.4) Spre deosebire de muritori, aceşti îngeri au avut numeroase dezamăgiri, şi ei vă vor arăta că dezamăgirile voastre cele mai descurajante au devenit uneori binecuvântările voastre cele mai mari. Uneori sădirea unei seminţe necesită moartea ei, moartea celor mai dragi speranţe ale voastre, înainte ca sămânţa să poată renaşte pentru a da rodul unei noi vieţi şi al unor noi oportunităţi . Ei vă vor învăţa să suferiţi mai puţin de amărăciuni şi de decepţii, mai întâi făcându-vă mai puţine planuri personale cu privire la alte personalităţi, şi apoi acceptându-vă soarta, atunci când vă veţi fi îndeplinit în mod fidel datoria.
48:6.37 (555.5) Veţi învăţa că vă veţi îngreuna poverile şi vă veţi diminua şansele de reuşită dacă vă luaţi prea în serios. Nimic nu are prioritate asupra muncii care ţine de sfera voastră statutară - prezenta lume sau următoarele. Munca de pregătire pentru următoarea sferă mai elevată este foarte importantă, însă nimic nu este atât de important ca munca lumii pe care trăiţi actualmente. Însă, deşi munca este importantă, egoul nu este. Când vă simţiţi importanţi, pierdeţi atât de multă energie pentru a justifica mândria egoului vostru, încât mai rămâne puţină energie pentru a înfăptui munca. Importanţa de sine, nu importanţa muncii este cea care epuizează creaturile imature; elementul egoului este cel care epuizează, iar nu efortul de a reuşi. Puteţi face o lucrare importantă cât timp nu vă daţi importanţă vouă; puteţi să faceţi mai multe lucruri la fel de uşor ca pe unul singur, dacă lăsaţi egoul deoparte. Varietatea este odihnitoare; monotonia este cea care uzează şi epuizează. Toate zilele sunt la fel - viaţa, sau alternativa morţii.
48:7.1 (556.1) Planurile inferioare ale motei morontiale sunt în continuitate directă cu nivelele superioare ale filozofiei umane. Pe prima lume palat, se obişnuieşte ca studenţilor mai puţin avansaţi să li se predea prin tehnica în paralel; adică, într-o coloană se prezintă conceptele mai simple ale înţelesurilor motei, iar în coloana alăturată se citează afirmaţii analoage ale filozofiei umane.
48:7.2 (556.2) Cu puţin timp în urmă, în timp ce îndeplineam o misiune pe prima lume palat de pe Satania, am avut ocazia să observ această metodă de învăţare; cu toate că nu am voie să vă expun conţinutul în mota al lecţiei, am permisiunea de a reproduce cele douăzeci şi opt de citate din filozofia umană pe care instructorul morontiei le folosea ca materiale ilustrative pentru a-i ajuta pe noii sosiţi pe lumile casă, în primele lor eforturi de a sesiza înţelesul şi semnificaţia motei. Iată care erau aceste ilustrări prin filozofia umană:
48:7.3 (556.3) 1. O demonstraţie de iscusinţă specializată nu înseamnă că se posedă capacitate spirituală. Ingeniozitatea nu este un substitut al adevăratului caracter.
48:7.4 (556.4) 2. Rare sunt persoanele care trăiesc la nivelul credinţei pe care o au cu adevărat. Teama iraţională este o fraudă intelectuală majoră practicată asupra sufletului muritor în evoluţie.
48:7.5 (556.5) 3. Capacităţile înnăscute nu pot fi depăşite; jumătate de litru nu poate niciodată conţine un litru. Este imposibil să se introducă mecanic un concept spiritual în tiparul memoriei materiale.
48:7.6 (556.6) 4. Rari sunt muritorii care îndrăznesc vreodată să tragă totalitatea creditelor lor de personalitate stabilite prin serviciile conjugate ale naturii şi ale harului. Cea mai mare parte a sufletelor sărăcite sunt în realitate bogate, însă refuză să o creadă.
48:7.7 (556.7) 5. Dificultăţile pot să provoace mediocritatea şi să învingă pe cei temători, însă pe copiii celor Preaînalţi doar îi stimulează.
48:7.8 (556.8) 6. A te bucura de privilegii fără a abuza de ele, a dispune de libertate fără desfrâu, a poseda puterea refuzând cu fermitate să o utilizaţi pentru ambiţii personale - acestea sunt însemnele unei înalte civilizaţii.
48:7.9 (556.9) 7. Nu se pot produce accidente neprevăzute şi inexplicabile în cosmos. Fiinţele celeste nu îşi vin în ajutorul unei creaturi inferioare care refuză să acţioneze potrivit iluminării pe care o posedă asupra adevărului.
48:7.10 (556.10) 8. Efortul nu produce întotdeauna bucurie, însă nu există fericire fără efort inteligent.
48:7.11 (556.11) 9. Acţiunea duce la dobândirea de forţă; cumpătarea rezultă în farmec.
48:7.12 (556.12) 10. Justeţea atinge corzile armonioase ale adevărului, iar melodia vibrează în întregul cosmos, până când recunoaşte Infinitul.
48:7.13 (556.13) 11. Cei slabi se complac în a lua hotărâri, însă cei puternici acţionează. Viaţa nu este decât munca unei zile - faceţi-o bine. Acţiunea este a noastră; consecinţele sunt ale lui Dumnezeu.
48:7.14 (556.14) 12. În cosmos, cea mai mare suferinţă este aceea de a nu fi suferit niciodată. Muritorii nu învaţă înţelepciunea decât trecând prin chinuri.
48:7.15 (556.15) 13. Stelele se disting mai bine din izolarea solitară a adâncimilor experienţiale, iar nu din extazul şi din iluminarea de pe crestele munţilor.
48:7.16 (556.16) 14. Stârniţi pofta de adevăr a asociaţilor voştri. Daţi sfaturi numai când vi se cere.
48:7.17 (557.1) 15. Afectarea este efortul ridicol al ignoranţilor de a părea înţelepţi, încercarea sufletului sterp de a părea bogat.
48:7.18 (557.2) 16. Se poate percepe adevărul spiritual înainte de a-l experimentat în simţire, şi numeroase adevăruri nu sunt cu adevărat simţite decât în adversitate.
48:7.19 (557.3) 17. Ambiţia este periculoasă atât timp cât nu este complet socializată. Voi nu aţi dobândit cu adevărat o virtute înainte ca acţiunile voastre să nu vă fi făcut demni de ea.
48:7.20 (557.4) 18. Nerăbdarea este o otravă a spiritului; furia seamănă cu o piatră aruncată într-un cuib de viespi.
48:7.21 (557.5) 19. Îngrijorarea trebuie abandonată. Dezamăgirile cel mai greu de îndurat sunt cele care nu vin niciodată.
48:7.22 (557.6) 20. Doar un poet poate distinge poezia în proza banală a vieţii de rutină.
48:7.23 (557.7) 21. Înalta misiune a unei arte este de a prefigura, prin iluziile sale, o realitate superioară a universului, de a cristaliza emoţiile timpului într-un gând al eternităţii.
48:7.24 (557.8) 22. Un suflet în evoluţie nu este făcut divin prin ceea ce face, ci prin ceea ce se străduieşte să facă.
48:7.25 (557.9) 23. Moartea nu adaugă nimic posesiunilor intelectuale, nici înzestrării spirituale, însă ea adaugă statutului experienţial conştiinţa supravieţuirii.
48:7.26 (557.10) 24. Destinul eternităţii se determină clipă de clipă prin înfăptuirile vieţii de zi cu zi. Acţiunile de azi formează destinul de mâine.
48:7.27 (557.11) 25. Măreţia nu constă atât de mult în a poseda forţă, cât în a o folosi cu înţelepciune şi dumnezeieşte.
48:7.28 (557.12) 26. Nu posedăm cunoaşterea decât împărtăşind-o; ea este protejată prin înţelepciune şi socializată de iubire.
48:7.29 (557.13) 27. Progresul necesită dezvoltarea individualităţii; mediocritatea caută să se perpetueze în uniformitate.
48:7.30 (557.14) 28. Argumentarea necesară pentru a apăra o teză este invers proporţională cu adevărul conţinut în acea teză.
48:7.31 (557.15) Aceasta este munca începătorilor pe prima lume palat, în timp ce elevii mai avansaţi de pe lumile următoare stăpânesc nivelele superioare ale clarviziunii cosmice şi ale motei morontiale.
48:8.1 (557.16) Din momentul absolvirii în lumile palat până la dobândirea statutului spiritual în cariera suprauniversală, muritorii ascendenţi sunt numiţi progresori morontiali. Trecerea voastră prin această minunată viaţă de frontieră va rămâne o experienţă de neuitat şi o amintire încântătoare. Ea este poarta evolutivă către viaţa spirituală şi către atingerea finală a perfecţiunii creaturilor, prin care ascenderii ating ţelul timpului - găsirea lui Dumnezeu în Paradis.
48:8.2 (557.17) Planul morontial de progres al muritorilor şi planul spiritual subsecvent, această şcoală universală de educaţie minuţioasă a creaturilor ascendente, comportă un ţel divin şi bine definit. Este planul Creatorilor de a oferi creaturilor timpului un mai mare prilej de a stăpânii detaliile funcţionării şi administrării marelui univers, şi cea mai bună manieră de a urma acest lung curs de pregătire constă în înălţarea treptată a muritorilor, făcându-i efectiv să participe la fiecare dintre etapele ascensiunii.
48:8.3 (558.1) Planul supravieţuirii muritorilor are un scop practic şi util; dacă sunteţi receptorii acestei întregi lucrări divine şi ai acestei pregătiri pline de grijă, acest lucru nu se face doar în vederea unei supravieţuiri pentru a se bucura de o fericire perpetuă şi de o bunăstare eternă. Există un ţel de servire transcendentă ascuns dincolo de orizontul prezentei epoci a universului. Dacă Zeii ar fi proiectat numai să vă ducă într-o lungă plimbare de bucurie veşnică, ei sigur nu ar fi transformat universul etern într-o imensă şi complexă şcoală de instruire practică, nu ar fi solicitat o parte substanţială a creaturilor celeste ca învăţători şi ca instructori, şi nu ar fi petrecut apoi epoci de-a rândul călăuzindu-vă, unul câte unul, prin această gigantică şcoală universală de instruire experienţială. Dezvoltarea planului de înaintare a muritorilor pare a fi una dintre principalele griji ale prezentului univers organizat, şi majoritatea unui număr incalculabil de ordine de inteligenţă create este fie direct, fie indirect angajată în a face să progreseze o fază sau o alta a acestui plan de perfecţionare progresivă.
48:8.4 (558.2) Trecând de scara ascendentă a existenţei vii, de la starea de om muritor până la îmbrăţişarea Deităţii, veţi trăi efectiv însăşi viaţa creaturilor făcute perfecte care există în toate stadiile şi fazele ce se pot întâlni în cadrul prezentei epoci a universului. Intervalul dintre starea de om muritor şi statutul de finalitar în Paradis înglobează tot ceea poate exista astăzi - tot ceea ce este în prezent posibil pentru ordinele vii de creaturi finite şi inteligente şi făcute perfecte. Dacă destinul viitor al finalitarilor Paradisului este de a servi în noile universuri, actualmente în formare, este sigur că această nouă şi viitoare creaţie nu va conţine ordine de creaturi experienţiale a căror viaţă să fie în întregime diferită de cea pe care finalitarii muritori o vor fi trăit pe o lume oarecare ca parte a pregătirii lor ascendente sau ca una dintre etapele progresului lor de la o epocă la alta, pentru a trece de la starea animală la cea de înger, apoi de la starea de înger la cea de spirit şi de la cea de spirit la cea de Dumnezeu.
48:8.5 (558.3) [Prezentat de un Arhanghel al Nebadonului.]
Cartea Urantia
Capitolul 49
49:0.1 (559.1) TOATE lumile locuite de muritori au o origine şi o natură evolutivă. Aceste sfere sunt cuibul, leagănul de evoluţie al raselor muritoare ale timpului şi spaţiului. Fiecare unitate a vieţii ascendente este o adevărată şcoală de pregătire pentru stadiul de existenţă imediat următor, şi acest lucru este adevărat pentru toate stadiile ascensiunii progresive a oamenilor către Paradis; este tot atât de adevărat pentru experienţa iniţială a muritorilor pe o planetă evolutivă cât şi pentru şcoala finală a Melchizedekilor pe lumea-sediu a universului local. Muritorii ascendenţi nu frecventează această din urmă şcoală decât din clipa de dinainte de a fi transferaţi în regimul suprauniversului şi de a fi atins primul stadiu de existenţă spirituală.
49:0.2 (559.2) În esenţă, toate lumile locuite sunt grupate în sisteme locale pentru administrarea lor celestă, şi fiecare dintre sistemele locale se limitează la aproximativ o mie de lumi evolutive. Această limitare este hotărâtă printr-un decret al Celor Îmbătrâniţi de Zile şi se referă la planetele efectiv evolutive, pe care trăiesc muritori având statut de supravieţuire. Nici lumile definitiv stabilizate în lumină şi viaţă, nici planetele în stadiul preuman de dezvoltare a vieţii nu fac parte din acest grup.
49:0.3 (559.3) Satania însăşi este un sistem neterminat încă, neconţinând decât 619 de lumi locuite, care sunt numerotate în ordine, după data înscrierii lor ca lumi locuite de creaturi cu voinţă. Aşa i s-a dat Urantiei numărul 606 din Satania, acest lucru însemnând că ea este a 606-a lume a acestui sistem local pe care lungul proces evolutiv al vieţii a culminat în apariţia fiinţelor umane. Treizeci şi şase de planete nelocuite ale sistemului se apropie de stadiul în care vor fi înzestrate cu viaţă şi mai multe sunt în prezent pregătite pentru Purtătorii Vieţii. Aproape două sute de sfere evoluează în aşa fel încât vor fi gata pentru implantarea vieţii în următoarele câteva milioane de ani.
49:0.4 (559.4) Planetele nu sunt toate adecvate pentru a găzdui viaţa muritorilor. Micile planete care se învârt foarte repede în jurul axei lor sunt cu totul nepotrivite pentru a servi drept habitat vieţii. În mai multe sisteme fizice ale Sataniei, planetele care se rotesc în jurul soarelui central sunt prea mari pentru a fi locuite, asta din cauza apăsătoarei gravitaţii ocazionate de marea lor masă. Numeroase dintre aceste enorme sfere au sateliţi, uneori şase sau mai mulţi, şi aceste lumi au adesea o mărime foarte apropiată de aceea a Urantiei, ceea ce le face aproape ideale pentru locuire.
49:0.5 (559.5) Cea mai veche lume locuită a Sataniei, lumea numărul unu, este Anova, unul dintre cei patruzeci şi patru de sateliţi care se învârte în jurul unei enorme planete întunecate, însă expusă luminii diferenţiale a trei sori vecini. Anova este într-o stare avansată de civilizaţie progresivă.
49:1.1 (559.6) Universurile timpului şi spaţiului se dezvoltă treptat; progresul vieţii - terestre sau celeste - nu este nici arbitrar, nici magic. Evoluţia cosmică nu este întotdeauna comprehensibilă (previzibilă), însă este strict neaccidentală.
49:1.2 (560.1) Unitatea biologică a vieţii materiale este celula protoplasmică, asocierea comună de energii chimice şi electrice cu alte energii de bază. Formulele chimice variază în fiecare sistem, iar tehnica de reproducere a celulelor vii este uşor diferită în fiecare univers local, însă Purtătorii Vieţii sunt întotdeauna catalizatorii vii care declanşează reacţiile primordiale ale vieţii materiale; ei sunt declanşatorii circuitelor de energie ale materiei vii.
49:1.3 (560.2) Toate lumile unui sistem local lasă să transpară o legătură părintească fizică indubitabilă; cu toate acestea, fiecare planetă are propria sa scară a vieţii, şi nu există două lumi exact la fel în ceea ce priveşte înzestrarea lor vegetală şi animală. Variantele planetare în tipurile vieţii sistemice vor rezulta din deciziile Purtătorilor Vieţii. Însă aceste fiinţe nu sunt nici capricioase, nici fanteziste; ordinea şi legea se află la cârma universurilor. Legile Nebadonului sunt divinele ordonanţe ale Salvingtonului, iar ordinul evolutiv al vieţii din Satania se acordează cu modelul evolutiv al Nebadonului.
49:1.4 (560.3) Evoluţia este regula dezvoltării umane, însă procesul în sine variază mult pe diversele lumi. Viaţa este uneori iniţiată într-un singur centru, alteori în trei, aşa cum a fost cazul pe Urantia. Pe lumile prevăzute cu atmosferă, originea vieţii este, în general, marină, însă nu întotdeauna; aceasta depinde mult de statutul fizic al planetei. Purtătorii Vieţii dispun de o mare latitudine în funcţiunea lor la declanşarea vieţii.
49:1.5 (560.4) În dezvoltarea vieţii planetare, forma vegetală precede întotdeauna forma animală, iar regnul vegetal este deja pe deplin dezvoltat înainte ca formele animale să se diferenţieze. Toate tipurile de animale se dezvoltă pe baza unor modele fundamentale ale precedentului regn vegetal al lucrurilor vii; ele nu sunt organizate separat.
49:1.6 (560.5) Stadiile iniţiale de evoluţie a vieţii nu sunt în întregime conforme punctului vostru de vedere al momentului. Omul muritor nu este un accident evolutiv. Există un sistem precis, o lege universală, care determină derularea planului vieţii planetare pe sferele spaţiului. Timpul şi producerea unui mare număr de specimene ale unei specii nu sunt influenţele dominante. Şoarecii se reproduc mult mai repede decât elefanţii şi, cu toate acestea, elefanţii evoluează mai repede decât şoarecii.
49:1.7 (560.6) Procesul evoluţiei planetare este ordonat şi controlat. Dezvoltarea organismelor superioare pe baza grupărilor vitale mai modeste nu este accidentală. Dezvoltarea evolutivă este uneori temporar încetinită de distrugerea anumitor linii favorabile ale plasmei vitale existente într-o specie selecţionată. Sunt necesare uneori epoci de-a rândul pentru a repara stricăciunea ocazionată de pierderea unei singure linii superioare de ereditate umană. Îndată ce aceste linii superioare şi selecţionate ale protoplasmei vii şi-au făcut apariţia, ele trebuie menţinute cu grijă şi cu inteligenţă, iar pe cea mai mare parte a lumilor locuite, acestor potenţiale superioare ale vieţii li se acordă o valoare mult mai mare decât pe Urantia.
49:2.1 (560.7) Fiecare sistem comportă un model standard şi fundamental de viaţă animală şi vegetală. Purtătorii Vieţii sunt însă adesea confruntaţi cu necesitatea de a modifica aceste modele fundamentale pentru a le conforma condiţiilor fizice variabile pe care le întâlnesc în numeroasele lumi ale spaţiului. Ei dezvoltă un tip generalizat de creaturi muritoare în sistem, însă există şapte tipuri fizice distincte, precum şi mii şi mii de variante minore ale acestor şapte diferenţieri majore:
49:2.2 (561.1) 1. Tipurile atmosferice.
49:2.3 (561.2) 2. Tipurile elementale.
49:2.4 (561.3) 3. Tipurile gravitaţionale.
49:2.5 (561.4) 4. Tipurile termice.
49:2.6 (561.5) 5. Tipurile electrice.
49:2.7 (561.6) 6. Tipurile activatoare.
49:2.8 (561.7) 7. Tipurile nedenumite.
49:2.9 (561.8) Sistemul Sataniei conţine toate aceste tipuri, precum şi numeroase grupe intermediare, dintre care unele nu sunt decât foarte rar reprezentate.
49:2.10 (561.9) 1. Tipurile atmosferice. Diferenţele fizice dintre lumile locuite de muritori sunt în principal determinate de natura atmosferei; celelalte influenţe care contribuie la diferenţierea planetară a vieţii sunt relativ minore.
49:2.11 (561.10) Statutul atmosferic care este prevalent în prezent pe Urantia este aproape ideal pentru întreţinerea fiinţelor umane de tip respirator, însă se poate modifica acest tip, astfel încât să i se permită să trăiască pe planetele supraatmosferice sau subatmosferice. Aceste modificări se extind, de asemenea, la viaţa animală, care este foarte diferită pe diversele sfere locuite. Ordinele animale suportă schimbări foarte importante pe lumile subatmosferice şi supraatmosferice.
49:2.12 (561.11) Dintre tipurile de planete atmosferice ale Sataniei, aproape două procente şi jumătate sunt lumi subrespiratorii, cinci la sută lumi suprarespiratorii, şi peste nouăzeci şi unu la sută lumi respiratorii medii, un total de 98,5 la sută din lumile Sataniei.
49:2.13 (561.12) Fiinţele asemănătoare cu cele ale raselor Urantiei sunt clasate ca respiratorii medii; voi reprezentaţi ordinul respirator mediu sau tipic de existenţă muritoare. Dacă ar exista creaturi inteligente pe o planetă având o atmosferă asemănătoare aceleia a planetei Venus, vecinul vostru cel mai apropiat, ele ar aparţine grupului suprarespirator, în timp ce locuitorii unei planete având o atmosferă la fel de rarefiată ca aceea a lui Marte, vecinul vostru exterior, ar fi numiţi subrespiratori.
49:2.14 (561.13) Dacă muritorii ar locui pe o planetă lipsită de aer, cum este Luna voastră, ei ar aparţine ordinului distinct de nerespiratori. Acest tip reprezintă o adaptare radicală sau extremă la mediul planetar, şi este studiat separat. Lumile nerespiratorilor reprezintă procentul de 1,5 la sută rămas, din lumile Sataniei.
49:2.15 (561.14) 2. Tipurile elementale. Aceste tipuri diferenţiale se raportează la relaţii ale muritorilor cu apa, cu aerul şi cu pământul, şi există patru specii distincte de vieţi inteligente, în funcţie de relaţiile lor cu habitatul lor. Rasele Urantiei aparţin ordinului terestru.
49:2.16 (561.15) Vă este în întregime imposibil să vă imaginaţi mediul care predomină de-a lungul epocilor primitive ale anumitor lumi. Aceste condiţii neobişnuite obligă viaţa animală în evoluţie să rămână în habitatul ei marin pe parcursul unor perioade mai lungi decât pe planetele care oferă de la început un mediu atât terestru, cât şi atmosferic ospitalier. Dimpotrivă, pe anumite lumi de fiinţe subrespiratorii şi când planeta nu este prea mare, este uneori oportun să se introducă un tip uman capabil să traverseze uşor atmosfera. Aceşti navigatori aerieni apar uneori între grupul acvatic şi grupul terestru, ei trăiesc întotdeauna, într-o anumită măsură, pe sol şi sfârşesc prin a deveni locuitori ai uscatului. Însă, pe anumite lumi, ei continuă, pe parcursul a numeroase epoci, să zboare, chiar după ce au dobândit tipul pământean.
49:2.17 (562.1) Este la fel de uimitor şi amuzant să se observe civilizaţia iniţială a unei rase umane primitive prinzând formă atât în aer, cât şi în vârfurile copacilor, atât în mijlocul apelor puţin adânci ale bazinelor tropicale izolate, cât şi în adâncime, pe malurile şi pe ţărmurile grădinilor maritime care găzduiesc începutul raselor acestor sfere extraordinare. Chiar şi pe Urantia, a existat o lungă perioadă în care oamenii primitivi s-au conservat şi au făcut să progreseze civilizaţia lor primitivă, trăind în cea mai mare din parte a timpului în vârfurile arborilor, la fel ca îndepărtaţii lor strămoşi arboricoli. Pe Urantia voi aveţi încă un grup foarte mic de mamifere (familia liliecilor) care sunt navigatori aerieni. Focile şi balenele habitatului vostru marin aparţin, de asemenea, ordinului mamiferelor.
49:2.18 (562.2) Dintre tipurile elementare ale Sataniei, şapte la sută sunt acvatice, zece la sută aeriene, şaisprezece la sută terestre şi treisprezece la sută sunt tipuri combinate aero-terestre. Însă aceste din urmă variante de creaturi inteligente primitive nu sunt nici oameni-peşti, nici oameni-păsări. Ele reprezintă tipuri umane şi pre-umane care nu sunt nici suprapeşti, nici păsări glorificate, ci în mod clar muritori.
49:2.19 (562.3) 3. Tipurile gravitaţionale. Prin modificarea modelului creativ, fiinţe inteligente sunt construite astfel încât să poată funcţiona liber pe sfere mai mici sau mai mari decât Urantia. Ele se găsesc astfel adaptate, în măsura dorită, la gravitaţia planetelor a căror mărime şi densitate nu sunt ideale.
49:2.20 (562.4) Talia diverselor tipuri planetare de muritori este variabilă. În Nebadon, media este cu puţin peste doi metri şi zece centimetri. Unele dintre cele mai mari planete sunt populate cu fiinţe măsurând doar şaptezeci şi cinci de centimetri. Statura oamenilor se întinde de la acest minim până la trei metri, pe cele mai mici sfere locuite, trecând prin mărime intermediară, pe planetele de mărime medie. În Satania nu există decât o singură rasă având mai puţin de un metru optzeci. Dintre lumile Sataniei, douăzeci la sută sunt populate cu muritori de tip gravitaţional modificat. Ei locuiesc pe planetele cele mai mari şi pe cele mai mici.
49:2.21 (562.5) 4. Tipurile termice. Este posibil să se creeze fiinţe vii capabile să reziste la temperaturi mult mai ridicate şi mult mai joase decât rasele Urantiei. Dacă clasificăm fiinţele după mecanismele lor termoreglatoare, ele se împart în cinci categorii distincte. Pe scara aceasta, rasele Urantiei poartă numărul trei. Treizeci la sută din lumile Sataniei sunt populate cu rase de tipuri termice modificate, din care douăsprezece la sută aparţin zonelor cu temperaturi înalte, şi optsprezece la sută celor cu temperaturi joase. Prin comparaţie, Urantienii se plasează în grupul temperaturilor medii.
49:2.22 (562.6) 5. Tipurile electrice. Comportamentul electric, magnetic şi electronic al lumilor variază în mod considerabil. Există zece modele de viaţă muritoare divers modelate pentru a rezista la energia diferenţială a sferelor. Cele zece varietăţi reacţionează, de asemenea, într-un mod uşor diferit la razele chimice ale luminii solare obişnuite. Însă aceste mici variante fizice nu afectează deloc viaţa intelectuală sau spirituală.
49:2.23 (562.7) Printre grupările electrice ale vieţii muritoare, aproape douăzeci şi trei la sută aparţin clasei a patra, aceea a tipului urantian de existenţă. În cifre rotunjite, distribuţia acestor tipuri este următoarea: clasa numărul 1 - 1 la sută; clasa numărul 2 - 2 la sută; clasa numărul 3 - 5 la sută; clasa numărul 4 - 23 la sută; clasa numărul 5 - 27 la sută; clasa numărul 6 - 24 la sută; clasa numărul 7 - 8 la sută; clasa numărul 8 - 5 la sută; clasa numărul 9 - 3 la sută; clasa numărul 10 - 2 la sută.
49:2.24 (563.1) 6. Tipurile activatoare. Lumile nu sunt toate asemănătoare în maniera lor de a absorbi energia. Lumile locuite nu au toate un ocean atmosferic ca acela al Urantiei, care este favorabil schimbului de gaze respiratorii. Pe numeroase planete aflate în stadiul iniţial sau în stadiul lor final, fiinţe aparţinând ordinului vostru nu ar putea să existe. Când factorii respiratorii ai unei planete sunt de un grad foarte elevat sau foarte jos, însă toate celelalte condiţii prealabile vieţii inteligente sunt favorabile Purtătorii Vieţii stabilesc adesea pe aceste lumi o formă modificată de existenţă muritoare, fiinţe capabile să efectueze schimburile proceselor lor vitale folosind direct energia luminoasă şi efectuând, la prima mână, transmutarea de putere a Controlorilor Fizici Principali.
49:2.25 (563.2) Există şase tipuri diferite de nutriţie animală şi umană: subrespiratorii îl folosesc pe primul, speciile marine pe cel de-al doilea, şi respiratorii medii pe cel de-al treilea, ca pe Urantia. Suprarespiratorii folosesc al patrulea tip de absorbţie de energie, în timp ce nerespiratorii utilizează al cincilea ordin de nutriţie şi de energie. În ceea ce priveşte cea de a şasea tehnică de activare, ea se limitează la creaturile mediene.
49:2.26 (563.3) 7. Tipurile nedenumite. Există numeroase alte variante fizice în viaţa planetară, însă toate aceste diferenţe sunt în întregime chestiuni de modificări anatomice, de diferenţieri fiziologice şi de ajustări electrochimice. Aceste distincţii nu se referă nici la viaţa intelectuală, nici la cea spirituală.
49:3.1 (563.4) Majoritatea planetelor locuite sunt populate de fiinţe inteligente de tipul respirator. Însă există, de asemenea, ordine de muritori capabili să trăiască pe lumi având foarte puţin aer sau chiar deloc. Mai puţin de şapte la sută din planetele locuite ale Orvontonului sunt din această specie. În Nebadon, acest procentaj coboară sub trei. În întreaga Satanie nu există decât nouă lumi de acest ordin.
49:3.2 (563.5) Dacă lumile tipului nerespirator sunt la fel de rare în Satania, aceasta se datorează faptului că acest sector al Norlatiadekului a fost organizat destul de recent, şi abundă încă în corpuri spaţiale meteorice, iar lumile fără atmosferă de fricţiune protectoare sunt supuse unui bombardament neîncetat al acestor rătăcitori. Chiar şi unele comete sunt constituite din resturi de meteori însă, de regulă, ele sunt mici corpuri materiale dislocate.
49:3.3 (563.6) Milioane şi milioane de meteori penetrează zilnic atmosfera Urantiei, şi ajung la o viteză de ordinul a trei sute douăzeci de kilometri pe secundă. Pe lumile în care nu se respiră, rasele evoluate trebuie să se protejeze mult de pagubele meteorice, stabilind instalaţii electrice care consumă sau abat meteorii. Mari sunt pericolele care le ameninţă atunci când se aventurează dincolo de zonele protejate. Aceste lumi sunt, de asemenea, supuse unor dezastruoase furtuni electrice, de o natură necunoscută pe Urantia. Pe parcursul acestor momente de formidabile fluctuaţii energetice, locuitorii trebuie să se refugieze în construcţiile lor speciale de izolare protectoare.
49:3.4 (563.7) Viaţa pe lumile nerespiratorilor este radical diferită de cea care prelevează pe Urantia. Nerespiratorii nu absorb hrană şi nu beau apă, aşa cum o fac rasele Urantiei. Reacţiile sistemului nervos, mecanismul reglator al temperaturii, şi metabolismul acestor fiinţe specializate sunt radical diferite de aceleaşi funcţiuni la muritorii Urantiei. Aproape toate activităţile vieţii, cu excepţia reproducerii, se efectuează altfel, şi chiar metodele de procreaţie sunt puţin diferite.
49:3.5 (564.1) Pe lumile nerespiratorilor, speciile animale sunt radical neasemănătoare celor de pe planetele atmosferice. Planul vieţii fără respiraţie se îndepărtează de tehnica de existenţă a unei lumi prevăzute cu o atmosferă. Locuitorii acestor lumi diferă chiar şi în supravieţuire, ei fiind candidaţi la contopirea cu Spiritul. Aceste fiinţe se bucură, totuşi, de viaţă, şi continuă activităţile tărâmului cu aceleaşi încercări şi cu aceleaşi bucurii relative pe care muritorii le trăiesc pe planetele atmosferice. În ceea ce priveşte mintea şi caracterul, nerespiratorii nu diferă de alte tipuri de muritori.
49:3.6 (564.2) Conduita planetară a nerespiratorilor ar prezenta pentru voi mai mult decât un simplu interes, căci o rasă a acestor fiinţe locuieşte pe o sferă foarte apropiată de Urantia.
49:4.1 (564.3) Diferenţele sunt mari între muritorii diverselor lumi, chiar şi printre cei care aparţin unor tipuri intelectuale şi fizice asemănătoare, însă toţi muritorii de demnitate volitivă sunt animale bipede care stau în picioare.
49:4.2 (564.4) Există şase rase evolutive fundamentale: trei primare - roşie, galbenă şi albastră; şi trei secundare - portocalie, verde şi indigo. Cea mai mare parte a lumilor locuite conţin toate aceste rase, însă numeroase planete ale căror rase sunt tri-cerebrale nu găzduiesc decât cele trei tipuri primare. Câteva sisteme locale nu au, de asemenea, decât aceste trei rase.
49:4.3 (564.5) Fiinţele umane sunt înzestrate, în medie, cu douăsprezece simţuri fizice speciale, cu toate că simţurile muritorilor cu trei creiere sunt mai ascuţite decât cele ale tipurilor cu unul sau două creiere. Ei pot să vadă şi să audă considerabil mai multe lucruri decât rasele Urantiei.
49:4.4 (564.6) Ei nu nasc, de obicei, decât un singur copil o dată, naşterile multiple fiind o excepţie, iar viaţa de familie este destul de uniformă pe toate tipurile de planete. Egalitatea sexelor prevalează pe toate lumile evoluate. Dotarea mentală şi statutul spiritual ale celor două sexe sunt egale. Noi nu considerăm că o planetă a depăşit barbaria atâta timp cât unul dintre sexe încearcă să îl tiranizeze pe celălalt. Această trăsătură experienţială a creaturilor este întotdeauna mult ameliorată după sosirea unui Fiu şi a unei Fiice Materiale.
49:4.5 (564.7) Variaţiile de anotimp şi de temperatură se produc pe toate planetele luminate şi încălzite de sori. Agricultura este universală pe toate lumile atmosferice; cultura solului este singura activitate comună tuturor raselor care progresează pe aceste planete.
49:4.6 (564.8) În vremurile lor primitive, muritorii au toţi de purtat, cu inamici microscopici, lupte similare celor pe care le aveţi voi în prezent pe Urantia, cu toate că acest fapt se poate produce la o scară mai mică. Durata vieţii poate să varieze pe diversele planete de la douăzeci şi cinci de ani pe lumile primitive, până la aproape cinci sute de ani pe sferele mai evoluate şi mai vechi.
49:4.7 (564.9) Fiinţele umane au toate spiritul gregar al tribului şi al rasei. Segregările în grupuri sunt inerente naturii şi constituţiei lor. Aceste tendinţe nu pot fi modificate decât prin progresul civilizaţiei şi printr-o spiritualizare treptată. Problemele sociale, economice şi guvernamentale ale lumilor locuite variază în funcţie de vârsta planetelor şi de gradul de influenţă exercitat de şederile succesive ale Fiilor divini.
49:4.8 (564.10) Mintea este darul Spiritului Infinit; ea funcţionează la fel în medii diferite. Muritorii se aseamănă la minte, independent de anumite diferenţe structurale şi chimice, care caracterizează natura fizică a creaturilor volitive de pe sistemele locale. Oricare ar fi variantele planetare, personale sau fizice, viaţa mentală a diverselor ordine de muritori este foarte similară, şi carierele lor de după moarte se aseamănă mult.
49:4.9 (565.1) Însă mintea muritoare fără spirit nemuritor nu poate supravieţui. Mintea omului este muritoare; doar spiritul dăruit este nemuritor. Supravieţuirea depinde de spiritualizarea realizată prin intermediul Ajustorului - de naşterea şi de evoluţia sufletului nemuritor; trebuie, cu toate acestea, să nu se fi dezvoltat nici o reacţie un antagonică împotriva misiunii Ajustorului care încearcă să efectueze transformarea spirituală a minţii muritoare.
49:5.1 (565.2) Va fi destul de dificil să se facă o descriere potrivită a seriilor planetare de muritori, deoarece voi ştiţi foarte puţine lucruri despre ei, dar şi pentru că există atât de multe variante. Putem, cu toate acestea, studia creaturile muritoare din numeroase puncte de vedere, dintre care iată câteva:
49:5.2 (565.3) 1. Ajustare la mediul planetar.
49:5.3 (565.4) 2. Serie de tipuri cerebrale.
49:5.4 (565.5) 3. Serie de tipuri receptive la Spirit.
49:5.5 (565.6) 4. Epoci planetare ale muritorilor.
49:5.6 (565.7) 5. Serie de creaturi înrudite.
49:5.7 (565.8) 6. Serie de contopire cu Ajustorii.
49:5.8 (565.9) 7. Tehnici de scăpare terestră.
49:5.9 (565.10) Sferele locuite ale celor şapte suprauniversuri sunt populate de muritori care se clasifică simultan într-una sau în mai multe categorii dintre aceste clase generale de viaţă a creaturilor evolutive. Însă aceste clasificări generale în sine nu ţin cont nici de fiinţe cum ar fi midsonitarii, nici de anumite alte forme de viaţă inteligentă. Lumile locuite, aşa cum au fost prezentate în aceste expuneri, sunt populate de creaturi muritoare evolutive, însă mai există şi alte forme de viaţă.
49:5.10 (565.11) 1. Ajustarea la mediul planetar. Din punctul de vedere al ajustării vieţii creaturilor la mediul planetar, există trei grupuri generale de lumi locuite: grup de ajustare normal, grup de ajustare radical, şi grup experimental.
49:5.11 (565.12) Ajustările normale la condiţiile planetare urmează modelele fizice generale studiate anterior. Lumile nonrespiratorii reprezintă ajustarea radicală sau extremă, însă acest grup conţine şi el, la rândul lui, alte tipuri. Lumile experimentale sunt, în general, ideal adaptate la formele tipice ale vieţii, şi pe aceste planete zecimale Purtătorii Vieţii încearcă să producă variaţii benefice în modelele normale ale vieţii. Cum lumea voastră este o planetă experimentală, ea diferă în mod notabil de sferele-surori ale Sataniei; numeroase forme de viaţă, care nu se găsesc nicăieri altundeva, au apărut pe Urantia, după cum numeroase specii comune sunt absente de pe planeta voastră.
49:5.12 (565.13) În universul Nebadonului, toate lumile cu viaţă modificată sunt legate în serie şi constituie un domeniu special al problemelor universului, faşă de care administratorii desemnaţi acordă întreaga lor atenţie; şi toate aceste lumi experimentale sunt inspectate periodic de un corp de îndrumători universali, al căror şef este veteranul finalitar cunoscut în Satania sub numele de Tabamantia.
49:5.13 (566.1) 2. Serii de tipuri cerebrale. Creierul şi sistemul nervos constituie singura caracteristică uniformă a muritorilor. Există, cu toate acestea, trei organizări fundamentale ale mecanismului cerebral: tipurile cu un creier, cu două creiere, şi cu trei creiere. Urantienii aparţin tipului bicerebral; ei sunt ceva mai imaginativi, aventuroşi şi filozofi decât muritorii monocerebrali, însă mai puţin spirituali, etici şi adoratori decât ordinele tricerebrale. Aceste diferenţe cerebrale caracterizează chiar şi existenţele animale preumane.
49:5.14 (566.2) Pornind de la substanţa corticală a creierului Urantian, al cărui tip comportă două emisfere, vă puteţi face o idee despre tipul monocerebral. Cât despre al treilea creier, cel al ordinelor tricerebrale, vi l-aţi putea imagina mai bine ca pe o evoluţie a creierului vostru mic rudimentar, a cărui formă inferioară se dezvoltă la tricerebrali, astfel încât să funcţioneze în principal pentru a controla activităţile fizice, lăsând cele două creiere superioare libere pentru a fi folosite în activităţi mai elevate, unul pentru funcţiunile intelectuale, şi celălalt pentru activităţile de transcrieri spirituale ale Ajustorului Gândirii.
49:5.15 (566.3) Înfăptuirile pământeşti ale raselor monocerebrale sunt puţin mai limitate faţă de cele ale ordinelor bicerebrale; dimpotrivă, planetele vechi ale grupului tricerebral vădesc civilizaţii care i-ar stupefia pe urantieni şi pe lângă care a voastră s-ar face de ruşine. În dezvoltare mecanică, în civilizaţie materială, şi chiar în progres intelectual, lumile muritorilor bicerebrali pot egala sferele tricerebralilor. Însă în ceea ce priveşte controlul superior al minţii şi dezvoltarea schimburilor dintre intelect şi spirit, voi sunteţi într-o oarecare măsură inferiori.
49:5.16 (566.4) Toate estimările comparative asupra progresului intelectual sau a împlinirilor spirituale ale unei lumi sau ale unui grup de lumi ar trebui să ţină cont, pentru a fi corecte, de epoca planetară; starea de lucruri depinde enorm de vârsta, de ajutorul elevatorilor biologici, precum şi de misiunile ulterioare ale Fiilor divini ai diverselor ordine.
49:5.17 (566.5) Popoarele cu trei creiere pot să aibă o evoluţie planetară uşor superioară celei a ordinelor cu unul sau cu două creiere, însă toate au o plasmă vitală de acelaşi tip, şi îşi urmează activităţile lor planetare în moduri foarte similare, semănând mult cu aceea a fiinţelor umane de pe Urantia. Aceste trei tipuri de muritori sunt repartizaţi în toate lumile sistemelor locale. În majoritatea cazurilor, condiţiile planetare au avut o foarte mică influenţă asupra deciziilor Purtătorilor Vieţii care au proiectat aceste ordine variate de muritori pe diversele lumi. Purtătorii Vieţii au prerogativele de a pregăti astfel planurile lor şi de a le executa.
49:5.18 (566.6) Aceste trei ordine cerebrale se găsesc pe acelaşi plan în cariera ascensiunii. Fiecare trebuie să treacă de aceeaşi scară intelectuală de dezvoltare şi să învingă aceleaşi probe spirituale de progres. Administrarea sistemică a acestor lumi diferite şi supracontrolul lor de către constelaţie sunt uniform libere de orice discriminare. Chiar şi regimurile Prinţilor Planetari sunt identice.
49:5.19 (566.7) 3. Serii de tipuri receptive la Spirit. În ceea ce priveşte contactul cu problemele spirituale, există trei grupe de modele mentale. Această clasificare nu se referă la ordinele muritorilor mono-, bi- sau tri-cerebrale. Ea se leagă în mod esenţial de chimia glandulară şi, în special, de organizarea anumitor glande comparabile cu corpurile pituitare. Pe anumite lumi, rasele au numai una dintre aceste glande, pe celelalte două, ca urantienii, în timp ce pe alte sfere, rasele au trei dintre aceste corpuri extraordinare. Imaginaţia naturală şi receptivitatea spirituală sunt net influenţate de această înzestrare chimică diferenţială.
49:5.20 (566.8) Dintre tipurile receptive la spirit, şaizeci şi cinci la sută aparţin celui de al doilea grup, ca rasele urantiene, douăsprezece la sută sunt din primul tip, fireşte mai puţin receptiv, în timp ce douăzeci şi trei la sută sunt mai înclinaţi către spiritualitate în timpul vieţii terestre. Însă aceste distincţii nu supravieţuiesc morţii naturale. Toate aceste diferenţe rasiale nu se referă decât la viaţa în trup.
49:5.21 (567.1) 4. Epoci planetare ale muritorilor. Această clasificare recunoaşte succesiunea dispensaţiilor temporale prin aceea că ele afectează statutul pământean al omului şi primirea lui de ajutor celest.
49:5.22 (567.2) Viaţa este declanşată pe planete de Purtătorii Vieţii. Ei supraveghează dezvoltarea ei pe o anumită perioadă de timp, după apariţia evolutivă a omului muritor. Înainte de a părăsi o planetă, Purtătorii Vieţii instaurează cum se cuvine un Prinţ Planetar ca guvernator al tărâmului. Împreună cu acest şef soseşte un prim contingent de auxiliari subordonaţi şi de ajutoare slujitoare, şi cea dintâi judecată a celor vii şi a celor morţi coincide cu sosirea sa.
49:5.23 (567.3) Odată cu ivirea grupărilor umane soseşte şi Prinţul Planetar pentru a inaugura civilizaţia umană şi pentru a focaliza societatea umană. Lumea voastră, a confuziei, nu este un criteriu al primelor zile ale domniei Prinţilor Planetari, căci tot cam pe la începuturile administraţiei lor pe Urantia s-a întâmplat şi ca Prinţul vostru Planetar, Caligastia, să-şi lege soarta de rebeliunea lui Lucifer, Suveranul Sistemului. De atunci, planeta voastră a urmat, întotdeauna, o carieră furtunoasă.
49:5.24 (567.4) Pe o lume evolutivă normală, progresul rasial atinge apogeul lui biologic natural în cursul regimului Prinţului Planetar. Puţin după aceasta, Suveranul Sistemic trimite un Fiu şi o Fiică Materiali pe această planetă. Aceste fiinţe importate au funcţiunea de elevatori biologici; eşecul lor pe Urantia a complicat încă şi mai mult istoria planetei voastre.
49:5.25 (567.5) Când progresul intelectual şi etic al unei rase umane a atins limitele dezvoltării evolutive, un Fiu Avonal Paradisiac vine în misiune magistrală, şi mai târziu, când statutul spiritual al acestei lumi se apropie de limita împlinirii sale naturale, planeta primeşte vizita unui Fiu de Manifestare al Paradisului. Misiunea principală a unui Fiu de Manifestare constă în a stabili statutul planetar, în a da frâu liber spiritului adevărului, pentru ca el să funcţioneze la scară planetară şi să efectueze astfel sosirea universală a Ajustorilor Gândirii.
49:5.26 (567.6) Aici, iarăşi, Urantia se abate de la normă: nu a existat niciodată o misiune magistrală pe lumea voastră, iar Fiul vostru de Manifestare nu aparţinea ordinului avonalilor. Planeta voastră a avut onoarea deosebită de a deveni planeta muritoare cămin a Fiului Suveran, Mihail din Nebadon.
49:5.27 (567.7) Ca urmare a sprijinului din partea tuturor ordinelor succesive de filiaţie divină, lumile locuite şi rasele lor progresive încep să se apropie de apogeul evoluţiei planetare. Astfel de lumi devin atunci pregătite pentru misiunea culminantă, sosirea Fiilor Învăţători ai Trinităţii. Această epocă a Fiilor Învăţători este preludiul epocii planetare finale, al utopiei evolutive, epoca luminii şi a vieţii.
49:5.28 (567.8) Această clasificare a fiinţelor umane va fi reluată cu o atenţie specifică într-un capitol ulterior.
49:5.29 (567.9) 5. Serii de creaturi înrudite. Planetele nu sunt organizate doar pe verticală în sisteme, în constelaţii şi aşa mai departe. Administrarea universală furnizează, de asemenea, grupări orizontale, în funcţie de tipuri, de serii şi de alte relaţii. Această administrare laterală a universului se ocupă în special de coordonarea activităţilor de natură înrudită, care au fost susţinute în mod independent pe sfere diferite. Aceste clase înrudite ale creaturilor universului sunt periodic inspectate de un corp compozit de înalte personalităţi, prezidat de finalitari având o lungă experienţă.
49:5.30 (568.1) Aceşti factori de înrudire sunt evidenţi pe toate nivelele, căci seriile înrudite există atât printre personalităţile neumane, cât şi printre creaturile muritoare - şi chiar şi printre ordinele umane şi cele supraumane. Fiinţele inteligente sunt grupate vertical, în douăsprezece mari grupuri, de câte şapte diviziuni majore fiecare. Coordonarea acestor grupuri de fiinţe vii, legate într-un mod unic, este probabil efectuată printr-o tehnică a Fiinţei Supreme, pe care noi nu o înţelegem în întregime.
49:5.31 (568.2) 6. Serie cu fuziune cu Ajustorul. Clasificarea spirituală, sau gruparea tuturor muritorilor pe parcursul experienţei lor precedând fuziunea este în întregime determinată de relaţia dintre statutul personalităţii şi Veghetorul de Mister care o locuieşte. Aproape nouăzeci la sută dintre aceste lumi locuite ale Nebadonului sunt populate cu muritori contopiţi cu Ajustorii, spre deosebire de un univers vecin, unde mai puţin de jumătate dintre lumi găzduiesc fiinţe locuite de Ajustori şi de candidaţi la fuziunea eternă.
49:5.32 (568.3) 7. Tehnici de scăpare terestre. Pentru a inaugura o viaţă umană individuală pe lumile locuite, nu există decât o singură tehnică fundamentală, procreaţia creaturilor şi naşterea naturală; însă există numeroase tehnici prin care omul scapă de statutul său pământesc şi accede la curentul centripet al ascenderilor Paradisului.
49:6.1 (568.4) Diferitele tipuri fizice şi serii planetare ale muritorilor beneficiază toate, în mod asemănător, de sprijinul Ajustorilor Gândirii, al îngerilor păzitori şi al diverselor ordine ale mulţimii de mesageri ai Spiritului Infinit. Toţi sunt, în mod asemănător, eliberaţi de legăturile trupeşti datorită emancipării prin moarte naturală, şi toţi merg deopotrivă de acolo pe lumile morontiale de evoluţie spirituală şi de progres mental.
49:6.2 (568.5) Din timp în timp, la propunerea autorităţilor planetare sau a conducătorilor sistemului, au loc reînvieri speciale ale supravieţuitorilor adormiţi. Aceste reînvieri se produc cel puţin la o mie de ani ai timpului planetar, deoarece „mulţi dintre cei care dorm în ţărână se trezesc”, însă nu toţi. Aceste reînvieri speciale sunt prilej de mobilizare a unor grupuri speciale de ascenderi pentru servicii specifice în planul de ascensiune al muritorilor universului local. Reînvierile speciale sunt motivate atât de raţiuni practice, cât şi de asocieri sentimentale.
49:6.3 (568.6) Pe tot parcursul epocilor primitive ale unei lumi locuite, mulţi sunt oamenii chemaţi pe lumile palat la reînvierile speciale şi milenare, însă cea mai mare parte a supravieţuitorilor sunt repersonalizaţi pe parcursul inaugurării unei noi dispensaţii asociate cu venirea unui Fiu divin în serviciul planetei.
49:6.4 (568.7) 1. Muritori ai ordinului de supravieţuire dispensaţional sau colectiv. Odată cu sosirea primului Ajustor pe o lume locuită, păzitorii serafici îşi fac şi ei apariţia; ei sunt indispensabili eliberării terestre. Pe toată durata perioadei în care supravieţuitorii adormiţi sunt fără de viaţă, valorile spirituale şi realităţile eterne ale sufletelor lor nemuritoare evoluate în chip nou sunt păstrate ca ceva sacru de către păzitorii serafici individuali sau colectivi.
49:6.5 (568.8) Păzitorii grupului ataşaţi supravieţuitorilor adormiţi lucrează, întotdeauna, cu Fiii judecăţii la sosirea lor pe lume. „Îi va trimite pe îngerii lui, şi ei îi vor aduna pe cei aleşi din toate cele patru vânturi”. Acelaşi fragment nemuritor al Tatălui care trăia într-un muritor pe durata încarnării sale, Ajustorul revenit, lucrează împreună cu serafimul desemnat la repersonalizarea acestui muritor. Identitatea este astfel restabilită, şi personalitatea reînviată. Pe durata somnului celor aflaţi în grija lor, aceşti Ajustori în aşteptare servesc pe Divinington, fără a mai locui în nici o altă minte de muritor pe parcursul acestui interval.
49:6.6 (569.1) Lumile în care existenţa umană datează de foarte mult timp găzduiesc tipuri de fiinţe umane înalt dezvoltate şi distins spirituale, care sunt practic scutite de viaţa morontială. Însă primele epoci ale raselor de origine animală sunt caracterizate de muritori primitivi atât de puţin maturizaţi, încât contopirea cu Ajustorul lor este imposibilă. Trezirea acestor muritori este realizată de păzitorul lor serafic în comun cu o fracţiune individualizată a spiritului nemuritor al celei de a Treia Surse-Centru.
49:6.7 (569.2) Aşa sunt repersonalizaţi supravieţuitorii adormiţi ai unei ere planetare cu prilejul apelurilor dispensaţionale. În ceea ce priveşte personalităţile ce nu mai pot fi salvate ale unui tărâm, faptul că nici un spirit nemuritor nu este prezent pentru a acţiona în asociere cu păzitorii colectivi ai destinului lor, constituie încetarea existenţei lor de creaturi. Cu toate că anumite scrieri ale voastre au descris acest evenimente ca având loc pe planetele în care cei în cauză au decedat, ele au loc, în realitate, pe lumile palat.
49:6.8 (569.3) 2. Muritori din ordinele individuale de ascensiune. Progresul individual al fiinţelor umane se măsoară prin sosirile lor succesive pe cele şapte cercuri cosmice şi prin traversarea (stăpânirea) acestor cercuri. Aceste cercuri de progres ale muritorilor sunt nivele asociind valori intelectuale, sociale, spirituale şi de clarviziune cosmică. Plecând din al şaptelea cer, muritorii se străduiesc să-l atingă pe primul, şi toţi cei care l-au atins pe al treilea se văd imediat dăruiţi cu păzitori ai destinului personali. Aceşti muritori pot fi repersonalizaţi în viaţa morontială independent de judecăţile dispensaţionale sau de altă natură.
49:6.9 (569.4) Pe toată durata primelor epoci ale unei lumi evolutive, rare sunt fiinţele umane care sunt judecate în cea de-a treia zi. Însă cu trecerea epocilor, păzitorii personali ai destinului sunt acordaţi în număr din ce în ce mai mare muritorilor în progres. Creaturile evolutive, în număr tot mai mare, sunt prin urmare repersonalizate pe prima lume palat în cea de- a treia zi de după moartea lor naturală. Cu aceste prilejuri, întoarcerea Ajustorului este semnul trezirii sufletului uman, şi aceasta este repersonalizarea celor morţi, literalmente ca în momentul apelului în masă de la sfârşitul unei dispensaţii pe lumile evolutive.
49:6.10 (569.5) Există trei grupuri de ascenderi individuali: cel mai puţin avansat dintre ele aterizează pe lumea iniţială, sau prima lume palat. Grupul mai evoluat poate întreprinde cariera morontială pe una dintre lumile palat intermediare, conform progresului său planetar anterior. Indivizii cei mai avansaţi ai acestor ordine, iniţiază în mod real experienţa lor morontială pe a şaptea lume palat.
49:6.11 (569.6) 3. Muritori ai căror ascensiune este subordonată unor încercări. În ochii universului, sosirea unui Ajustor constituie identitatea, şi toate fiinţele locuite de un Ajustor figurează pe listele de apel ale justiţiei. Însă viaţa temporală pe lumile evolutive este nesigură, şi numeroase fiinţe umane mor tinere, înainte de a fi ales cariera Paradisului. Asemenea copii şi tineri locuiţi de un Ajustor, îl urmează pe acela dintre părinţi lor al cărui statut spiritual este cel mai avansat, şi merg deci pe lumea finalitară a sistemului (creşa de probaţie) în cea de-a treia zi, sau cu prilejul unei reînvieri speciale, ori cu prilejul apelurilor nominale regulate ale mileniilor şi ale dispensărilor.
49:6.12 (570.1) Copiii care mor prea tineri pentru a avea un Ajustor al Gândirii sunt repersonalizaţi pe lumea finalitară a sistemelor locale în acelaşi timp cu sosirea unuia dintre părinţii lor pe lumile palat. Un copil dobândeşte entitatea sa fizică pe parcursul naşterii terestre, însă, în ceea ce priveşte supravieţuirea, toţi copiii lipsiţi de Ajustor sunt consideraţi ca ataşaţi încă părinţilor lor.
49:6.13 (570.2) La timpul cuvenit Ajustorii Gândiri vin să locuiască în aceşti copii. Slujirea serafică pe lângă două categorii de copii a căror supravieţuire depinde de încercări este, în general, asemănătoare aceleia a părintelui cel mai avansat sau este echivalentă cu a părintelui, în cazul în care numai unul din doi supravieţuieşte. Păzitorii personali sunt acordaţi fără a se ţine cont de statutul părinţilor celor care ating al treilea cerc.
49:6.14 (570.3) Creşe de probaţie similare sunt întreţinute pe sferele finalitare ale constelaţiilor şi ale sediului universului pentru copiii lipsiţi de Ajustor şi aparţinând ordinelor modificate primare şi secundare de ascenderi.
49:6.15 (570.4) 4. Muritori ai ordinelor de ascensiune secundară modificată. Sunt fiinţele umane progresive ale lumilor evolutive intermediare. De regulă, ele nu sunt imunizate contra morţii naturale, însă sunt scutite de trecerea prin cele şapte lumi palat.
49:6.16 (570.5) Cei aparţinând grupului cel mai puţin perfecţionat se retrezesc în sediul sistemului lor local, netrecând decât prin lumile palat. Cei din grupul mediu se duc pe lumile de pregătire ale constelaţiilor, trecând prin tot regimul morontial al sistemului local. Mai târziu încă, în epocile planetare de efort spiritual, numeroşi supravieţuitori se trezesc în sediul constelaţiilor, şi acolo îşi încep ei ascensiunea către Paradis.
49:6.17 (570.6) Înainte ca membrii acestor trei grupuri să poată avansa, trebuie, totuşi, ca ei să se întoarcă ca învăţători pe lumile pe care le-au străbătut ca studenţi, şi vor dobândi aici multă experienţă ca instructori. Apoi, se îndreaptă toţi către Paradis, urmând itinerariile ordonate ale progresului muritorilor.
49:6.18 (570.7) 5. Muritori ai ordinului de ascensiune primar modificat. Aceşti muritori aparţin tipului de viaţă evolutiv fuzionată cu Ajustorul, însă reprezintă, cel mai adesea, fazele finale ale dezvoltării umane pe o lume în evoluţie. Aceste fiinţe glorificate sunt scutite de trecerea prin porţile morţii. Ele sunt supuse controlului Fiului. Ele sunt transferate dintre cei vii, şi apar imediat în prezenţa Fiului Suveran în sediul universului local.
49:6.19 (570.8) Ei sunt muritorii care s-au contopit cu Ajustorul lor pe parcursul vieţii muritoare, şi aceste personalităţi contopite cu Ajustorul traversează liber spaţiul, înainte de a fi îmbrăcate în forme morontiale. Aceste suflete contopite merg direct, prin tranzitul Ajustorului, în sălile de reînviere ale sferelor morontiale superioare, unde primesc învestitura lor morontială iniţială, întocmai ca şi ceilalţi muritori sosind din lumile evolutive.
49:6.20 (570.9) Acest ordin primar modificat al ascensiunii umane poate să se aplice unor indivizi din orice serie planetară, de la stadiile cele mai joase până la stadiile cele mai înalte ale lumilor de fuziune cu Ajustorii. El funcţionează, totuşi, mai frecvent pe sferele mai vechi de acest tip, după ce au beneficiat de numeroase şederi ale Fiilor divini.
49:6.21 (570.10) Odată cu stabilirea erei planetare de lumină şi viaţă, numeroşi muritori merg pe lumile morontiale ale universului prin ordinul primar modificat de transfer. Mai târziu, în stadiile de existenţă stabilizate, când majoritatea muritorilor care părăsesc un tărâm este cuprinsă în această clasă, planeta este considerată ca aparţinând acestei serii. Moartea naturală devine tot mai puţin frecventă pe aceste sfere stabilizate de mult în lumină şi în viaţă.
49:6.22 (571.1) [Prezentat de un Melchizedek din Şcoala de Administrare Planetară a Jerusemului.]
Cartea Urantia
Capitolul 50
50:0.1 (572.1) DEŞI aparţin ordinului Fiilor Lanonandeki, Prinţii Planetari sunt atât de specializaţi în serviciul lor încât sunt în general consideraţi ca un grup distinct. După ce au fost atestaţi de către Melchizedeki ca Lanonandeki secundari, aceşti Fii ai universului local sunt ataşaţi rezervelor ordinului lor din sediul constelaţiei. De acolo, ei primesc diverse sarcini de la Suveranii Sistemului, şi în cele din urmă sunt desemnaţi ca Prinţi Planetari şi trimişi ca să guverneze lumile locuite aflate în evoluţie.
50:0.2 (572.2) Atunci când are loc ataşarea unui şef unei planete date, decizia unui Suveran de Sistem este declanşată de o cerere a Purtătorilor Vieţii reclamând un şef administrativ pentru o lume unde ei au stabilit viaţa şi au dezvoltat fiinţe evolutive inteligente. Toate planetele locuite de creaturi evolutive muritoare se văd încredinţate unui şef planetar al acestui ordin de filiaţie.
50:1.1 (572.3) Prinţul Planetar şi fraţii săi asistenţi reprezintă (făcând abstracţie de încarnare) forma personalizată prin care Fiul Etern al Paradisului poate să vină cât se poate de aproape de umilele creaturi ale timpului şi ale spaţiului. Este adevărat că Fiul Creator atinge creaturile tărâmurilor prin spiritul său, însă Prinţii Planetari reprezintă cel din urmă ordin personal al Fiilor din seria care se extinde din Paradis până la copiii oamenilor. Spiritul Infinit ajunge foarte aproape de oameni în persoana păzitorilor destinului şi a altor fiinţe îngereşti; Tatăl Universal trăieşte în om prin prezenţa personală a Veghetorilor de Mister; Prinţul Planetar reprezintă însă ultimul efort al Fiului Etern şi al Fiilor săi de a se apropia de voi. Pe o lume nou locuită, Prinţul Planetar este singurul reprezentant a cărui divinitate este completă. El este efectiv provenit din Fiul Creator (urmaşul Tatălui Universal şi al Fiului Etern) şi din Divina Slujitoare (Fiica Spiritului Infinit din universul local).
50:1.2 (572.4) Prinţul unei planete recent locuite este înconjurat de un corp loial de ajutoare şi de asistenţi, şi de un mare număr de spirite slujitoare. Dar corpul conducător al unei lumi nou locuite trebuie să aparţină ordinelor inferioare ale administratorilor sistemului pentru a putea fi compătimitori şi înţelegători în ceea ce priveşte problemele şi dificultăţile planetare, iar tot acest efort de a oferi lumilor evolutive un guvern plin de compasiune implică riscul sporit că personalităţile sale aproape umane s-ar putea rătăci în înălţarea propriei lor minţi mai presus de voinţa Şefilor Supremi.
50:1.3 (572.5) Datorită faptului că sunt întru totul singuri în calitate de reprezentanţi ai divinităţii pe planetele individuale, aceşti Fii sunt supuşi unei severe încercări, iar Nebadonul a suferit din nefericire mai multe rebeliuni. Creaţia Suveranilor Sistemici şi a Prinţilor Planetari comportă personalizarea unui concept care s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de Tatăl Universal şi de Fiul Etern. Primejdia de a pierde simţul proporţiilor propriei tale importanţe se măreşte, şi sporesc şi riscurile de a vedea treptele inferioare incapabile să priceapă cum se cuvine valoarea şi relaţiile numeroaselor ordine de fiinţe divine, precum şi ierarhia autorităţii lor. Faptul că Tatăl nu este personal prezent în universurile locale impune deopotrivă tuturor acestor Fii o anumită încercare a credinţei şi a loialităţii.
50:1.4 (573.1) Este totuşi ceva rar ca prinţii planetari ai acestor lumi să eşueze în misiunea lor de organizare şi de administrare a sferelor locuite, iar reuşita lor uşurează treptat misiunile ulterioare ale Fiilor Materiali, care vin să implanteze formele superioare ale vieţii creaturilor pe oamenii primitivi ai lumilor. Guvernarea lor contribuie, de asemenea, foarte mult la pregătirea planetelor pentru Fiii Paradisiaci ai lui Dumnezeu, care vor veni ulterior să judece lumile şi să inaugureze dispensaţii succesive.
50:2.1 (573.2) Toţi Prinţii Planetari sunt plasaţi sub jurisdicţia administrativă universală a lui Gabriel, şeful executiv al lui Mihail, cu toate că, în ceea ce priveşte autoritatea imediată, ei sunt supuşi unor ordine executive ale Suveranilor de Sisteme.
50:2.2 (573.3) Prinţii Planetari pot în orice moment să ceară sfatul Melchizedekilor, străvechii lor instructori şi mentori, dar ei nu sunt în mod arbitrar siliţi să recurgă la acest ajutor, şi, dacă asemenea ajutor nu este cerut de bună voie, Melchizedekii nu intervin în administrarea planetară. Aceşti conducători ai unei planete pot astfel să se prevaleze de sfatul celor douăzeci şi patru de consilieri reuniţi provenind din lumile de manifestare ale sistemului. În Satania, aceşti consilieri sunt astăzi cu toţii nativi ai Urantiei. Şi există, de asemenea, în sediul constelaţiei, un consiliu analog de şaizeci de membri, şi ei aleşi dintre fiinţele evolutive ale tărâmurilor.
50:2.3 (573.4) Guvernarea planetelor evolutive este în principal autocratică la începuturile instabile ale carierei lor. Prinţii Planetari organizează grupurile lor specializate de asistenţi recrutându-i din corpul lor de ajutoare planetare. Ei sunt înconjuraţi în general de un consiliu suprem de doisprezece membri, aleşi în chip variabil şi divers constituiţi pe diferitele lumi. Un Prinţ Planetar poate, de asemenea, să fie ajutat de o mulţime de membri din cel de-al treilea ordin al grupului său de filiaţie, şi uneori, pe anumite lumi, de către un asociat din propriul lui ordin, un Lanonandek secundar.
50:2.4 (573.5) Întregul Stat major al unui şef planetar este în întregime compus din personalităţi ale Spiritului Infinit, din anumite tipuri de fiinţe superioare evoluate şi din muritori ascendenţi venind din alte lumi. El comportă în medie o mie de persoane, şi pe măsură ce planeta progresează, numărul de ajutoare ale acestui corp se poate ridica până la cinci mii sau chiar mai mult. De fiecare dată când Prinţii Planetari au nevoie de asistenţi suplimentari, le este de ajuns să formuleze cererea către fraţii lor, Suveranii de Sisteme, şi ea este aprobată pe loc.
50:2.5 (573.6) Natura, organizarea şi administrarea planetelor sunt foarte variabile, dar ele sunt toate prevăzute cu tribunale de justiţie. Sistemul judiciar al unui univers local începe cu tribunalele unui Prinţ Planetar, care sunt prezidate de un membru al statului său major personal. Decretele acestor curţi reflectă o atitudine foarte părintească şi discreţionară. Pentru toate problemele care depăşesc reglementarea locuitorilor planetei, este posibil să se facă apel la tribunalele superioare, însă toate chestiunile care privesc propria lume, sunt în mare măsură puse la discreţia personală a prinţului.
50:2.6 (574.1) Comisiile voiajore de conciliatori servesc şi completează tribunalele planetare. Controlorii fizici şi spirituali sunt supuşi verdictelor conciliatorilor, însă nici o sentinţă nu este niciodată pusă în mod arbitrar în executare fără consimţământul Tatălui Constelaţiei, deoarece „Preaînalţii domnesc în împărăţiile oamenilor.”
50:2.7 (574.2) Controlorii şi transformatorii afectaţi planetelor pot, de asemenea, să colaboreze cu îngeri şi cu alte ordine de fiinţe celeste, făcându-le pe aceste din urmă personalităţi vizibile creaturilor muritoare. Cu ocazii speciale, ajutoarele serafice şi chiar şi Melchizedekii pot deveni vizibili pentru locuitorii lumilor evolutive, şi chiar fac acest lucru. Motivul principal pentru a-i aduce pe ascenderii muritori din capitala sistemului şi de a-i integra în statul-major al Prinţului Planetar este de a înlesni comunicările cu locuitorii tărâmului.
50:3.1 (574.3) Când un Prinţ Planetar pleacă pe o lume tânără, el duce în general cu el un grup de ascendenţi voluntari, care vin din sediul sistemului local. Aceşti ascendenţi îl însoţesc pe Prinţ pentru a-l sfătui şi a-l ajuta în munca de ameliorare iniţială a rasei. Acest corp de ajutoare materiale constituie legătura dintre prinţ şi rasele lumii. Caligastia, Prinţul Urantiei, dispunea de un corp de o sută de ajutoare de acest ordin.
50:3.2 (574.4) Aceşti asistenţi morontiali voluntari sunt cetăţeni ai capitalei unui sistem, şi nici unul dintre ei nu s-a contopit cu Ajustorul său interior. În timp ce se reîntorc temporar la o stare materială anterioară, Ajustorii lor păstrează statutul rezidenţial al sediului sistemic.
50:3.3 (574.5) Purtătorii Vieţii, arhitecţii formei, furnizează acestor voluntari noi corpuri fizice pe care le ocupă în timpul şederii lor planetare. Aceste forme de personalitate sunt scutite de bolile obişnuite ale tărâmurilor, dar, ca şi corpurile morontiale primitive, ele sunt supuse anumitor accidente de natură mecanică.
50:3.4 (574.6) Statul-major corporal al prinţului este în general retras de pe planetă cu ocazia judecăţii următoare, în momentul sosirii celui de-al doilea Fiu pe sferă. Înainte de a pleca de acolo, membrii săi îşi încredinţează de obicei sarcinile urmaşilor lor comuni şi anumitor nativi superiori voluntari. Pe lumile unde ajutoarele prinţului au avut permisiunea de a se împreuna cu membrii grupurilor superioare ai raselor autohtone, urmaşii lor, în general, i-au succedat.
50:3.5 (574.7) Aceşti asistenţi ai Prinţului Planetar se împerechează rar cu rasele lumilor, însă ei se împreunează întotdeauna între ei. Două clase de fiinţe rezultă din aceste uniuni: tipul primar de creaturi mediene, precum şi anumite tipuri înălţate de fiinţe materiale care rămân ataşate statului-major al prinţului, după ce părinţii lor au plecat cu ocazia sosirii lui Adam şi a Evei. Aceşti copii nu se împreunează cu rasele muritoare, decât în anumite cazuri de urgenţă, şi atunci la ordinul Prinţului Planetar. În acest caz, copiii lor - nepoţii membrilor statului-major corporal - se bucură de acelaşi statut ca şi rasele superioare ale vremii şi ale generaţiei lor. Toţi urmaşii acestor asistenţi semimateriali ai Prinţului Planetar sunt locuiţi de Ajustori.
50:3.6 (575.1) La sfârşitul dispensaţiei prinţului, când vine vremea ca „statul-major de reversiune” să fie retrimis în sediul sistemului pentru a-şi relua cariera către Paradis, aceşti ascendenţi se prezintă la Purtătorii Vieţii pentru a li se restitui corpul lor material. Ei intră în somnul lor de tranziţie, din care se trezesc eliberaţi de hainele lor muritoare de piele şi reîmbrăcaţi cu forme morontiale, gata pentru transportul serafic de reîntoarcere către capitala sistemului, unde Ajustorii detaşaţi de ei îi aşteaptă. Ei sunt în întârziere cu o întreagă dispensaţie faţă de clasa lor de pe Jerusem, însă au dobândit o experienţă unică şi extraordinară, un capitol rar în cariera unui ascender muritor.
50:4.1 (575.2) Statul-major corporal al prinţului organizează devreme şcoli planetare de educaţie şi de cultură, unde este instruită elita raselor evolutive, şi de unde este apoi trimisă către popoarele lor pentru ca ele să fie învăţate aceste moduri mai bune de acţiune. Aceste şcoli ale prinţului sunt situate în cartierul general material al planetei.
50:4.2 (575.3) O mare parte a muncii fizice legate de stabilirea oraşului-sediu este îndeplinită de statul-major corporal. Aceste oraşe-sediu, sau colonii primitive ale Prinţului Planetar, sunt foarte diferite de ceea ce şi-ar putea imagina un muritor al Urantiei. În comparaţie cu cele ale epocilor mai târzii, ele sunt simple, caracterizate prin ornamente minerale şi printr-o construcţie materială relativ avansată. Toate acestea se deosebesc de regimul adamic centrat în jurul unui cartier general al grădinilor, de unde Adamii îşi urmează opera lor în favoarea raselor în timpul celei de-a doua dispensaţii a Fiilor universului.
50:4.3 (575.4) La instalarea cartierului general pe lumea voastră, fiecare locuinţă omenească era înconjurată de vaste ţinuturi. Triburile îndepărtate continuau să se dedice vânatului şi căutării hranei, în timp ce, în şcolile Prinţului, elevii şi profesorii erau cu toţii agricultori şi horticultori. Aici timpul era în mod egal divizat pentru următoarele munci:
50:4.4 (575.5) 1. Munca fizică. Cultivarea solului asociată cu construirea şi decorarea caselor.
50:4.5 (575.6) 2. Activităţile sociale. Reprezentaţiile teatrale şi grupările culturale.
50:4.6 (575.7) 3. Aplicaţia educaţională. Instruirea individuală în raport cu învăţătura grupului familial, completată de o pregătire specializată de clasă.
50:4.7 (575.8) 4. Educaţia profesională. Şcoli de căsnicie şi de reformare a căminului, şcoli aplicative de artă şi de meserii, precum şi clase formatoare de instructori - laici, culturali şi religioşi.
50:4.8 (575.9) 5. Cultura spirituală. Fraternitatea maeştrilor, iluminarea grupurilor de copii şi a tinerilor, precum şi pregătirea copiilor indigeni adoptaţi ca misionari pe lângă poporul lor.
50:4.9 (575.10) Un Prinţ Planetar nu este vizibil pentru fiinţele muritoare; faptul de a crede în reprezentările pe care le fac asupra lui fiinţele semimateriale ale statului său major, reprezintă o probă de credinţă. Aceste şcoli de cultură şi de educaţie sunt însă bine adaptate la nevoile fiecărei planete; o vie şi lăudabilă întrecere se dezvoltă curând printre rasele omeneşti în eforturile lor de a se face admise în aceste diverse instituţii de învăţământ.
50:4.10 (575.11) Pornind de la acest centru mondial de cultură şi de realizare, o influenţă înălţătoare şi civilizată iradiază progresiv toate popoarele şi transformă lent, dar sigur, rasele evolutive. Între timp, copiii educaţi şi spiritualizaţi ai popoarelor învecinate, care au fost adoptaţi şi instruiţi în şcolile prinţului, se reîntorc la grupul lor natal, şi stabilesc, la capacitatea lor maximă, noi centre puternice de studiu şi de cultură, pe care le întreţin după planul şcolilor prinţului.
50:4.11 (576.1) Pe Urantia, aceste planuri destinate progresului planetar şi perfecţionării culturale erau în plin curs de aplicare şi se executau într-un mod satisfăcător, când toată întreprinderea a luat sfârşit într-un mod mai degrabă brusc şi prea puţin glorios prin aderarea lui Caligastia la rebeliunea lui Lucifer.
50:4.12 (576.2) Pentru mine, unul dintre episoadele cel mai profund şocante ale acestei rebeliuni a fost acela de a afla cruda perfidie a lui Caligastia, membru al propriului meu ordin de filiaţie, care, cu bună ştiinţă, şi cu o răutate calculată, a pervertit sistematic instruirea şi a otrăvit învăţătura care era dată în şcolile planetare ale Urantiei deschise în acel moment. Ruina acestor şcoli a fost rapidă şi completă.
50:4.13 (576.3) Mulţi dintre urmaşii ascendenţilor statului-major materializat al Prinţului au rămas loiali şi au dezertat din rândurile ordinului lui Caligastia. Aceşti credincioşi au fost încurajaţi de administratorii provizorii Melchizedeki ai Urantiei şi, într-o epocă ulterioară, urmaşii lor au ajutat mult la susţinerea conceptelor planetare de adevăr şi de dreptate. Lucrarea acestor evanghelişti loiali a contribuit la împiedicarea dispariţiei totale a adevărului spiritual de pe Urantia. Aceste suflete curajoase şi urmaşii lor au păstrat vie o anumită cunoaştere a legii Tatălui şi au păstrat, pentru rasele lumii, conceptul dispensaţiilor planetare succesive, aduse de diversele ordine ale Fiilor divini.
50:5.1 (576.4) Prinţii loiali ai lumilor locuite rămân ataşaţi permanent planetei pentru care au fost desemnaţi iniţial. Fiii Paradisului care aduc cu ei dispensaţii pot să vină şi să plece, însă un Prinţul Planetar care a reuşit rămâne şef al tărâmului său. Munca sa este întru totul independentă de misiunile Fiilor Superiori, căci ea este menită să favorizeze dezvoltarea civilizaţiei planetare.
50:5.2 (576.5) Progresul civilizaţiei se aseamănă prea puţin pe două planete. Detaliile desfăşurării evoluţiei muritorilor sunt foarte diferite pe multe lumi neasemănătoare. În pofida a numeroase diversificări ale dezvoltării planetare în domeniile fizic, intelectual şi social, toate sferele evolutive progresează în anumite direcţii bine definite.
50:5.3 (576.6) Sub guvernarea binefăcătoare a unui Prinţ Planetar, lărgită de Fiii Materiali şi punctată de misiunile periodice ale Fiilor Paradisului, rasele muritoare ale unei lumii medii a timpului şi spaţiului trec succesiv prin următoarele şapte epoci evolutive:
50:5.4 (576.7) 1. Epoca nutriţiei. Creaturile preumane şi rasele iniţiale de oameni primitivi se ocupă în principal de probleme de hrană. Aceste fiinţe în evoluţie îşi petrec orele de veghe căutându-şi hrana sau bătându-se, ofensiv sau defensiv. Căutarea hranei este de supremă importanţă în mintea acestor primi strămoşi ai civilizaţiei.
50:5.5 (576.8) 2. Perioada securităţii. Imediat ce vânătorii primitivi pot să drămuiască puţin timp liber în căutarea lor de hrană, ei îşi folosesc răgazul pentru a-şi spori siguranţa. Se consacră tot mai multă atenţie tehnicii războiului. Ei îşi fortifică locuinţele, şi clanurile devin tot mai solide din cauza temerii reciproce şi prin insuflarea urii faţă de grupurile străine. Autoconservarea este o ocupaţie care urmează întotdeauna autoîntreţinerea.
50:5.6 (577.1) 3. Era confortului material. După ce au rezolvat parţial problemele alimentare şi au atins un oarecare grad de securitate, oamenii şi-au consacrat răgazul în plus dezvoltării confortului lor personal. Luxul rivalizează cu necesitatea la ocuparea centrului scenei activităţilor umane. Această perioadă este mult prea adesea caracterizată de tiranie, de toleranţă, de îmbuibare şi de beţie. Elementele slabe ale raselor au înclinaţie către excese şi brutalitate. Aceşti plăpânzi căutători de plăceri sunt treptat subjugaţi de elementele mai puternice ale civilizaţiei în progres, care iubesc adevărul.
50:5.7 (577.2) 4. Căutarea cunoaşterii şi a înţelepciunii. Hrana, siguranţa, plăcerea şi răgazul oferă baza care permite culturii să se dezvolte şi cunoştinţelor să se răspândească. Efortul de a pune cunoştinţele în practică duce la înţelepciune şi, când o cultură a învăţat să profite de experienţă şi să se perfecţioneze prin ea, atunci a sosit civilizaţia cu adevărat. Alimentaţia, securitatea şi confortul material încă domină societatea, dar multor indivizi orientaţi către viitor le este foame de cunoaştere şi sete de înţelepciune. Fiecărui copil i se oferă ocazia de a învăţa prin practică, iar educaţia este cuvântul de ordine al acestor vremuri.
50:5.8 (577.3) 5. Epoca filozofiei şi a fraternităţii. Când muritorii învaţă să gândească şi încep să profite de experienţă, ei devin filozofi, se apucă să raţioneze în sinea lor şi să exerseze o judecată chibzuită. Societatea acestei perioade devine etică, iar oamenii acestei epoci devin realmente fiinţe morale. Fiinţele morale şi înţelepte sunt capabile să stabilească fraternitatea umană pe această lume în progres. Fiinţele etice şi morale pot învăţa să trăiască după regula de aur.
50:5.9 (577.4) 6. Epoca strădaniei spirituale. Când muritorii care evoluau au trecut prin stadiile de dezvoltare fizică, intelectuală şi socială, ei ating mai devreme sau mai târziu nivele de clarviziune personală care îi stimulează să caute satisfacţii spirituale şi înţelegeri cosmice. Religia reuşeşte să se ridice de la domeniile emoţionale ale fricii şi ale superstiţiei la nivelele superioare ale înţelepciunii cosmice şi ale experienţei spirituale personale. Educaţia aspiră la dobândirea de înţelesuri; cultura percepe relaţiile cosmice şi adevăratele valori. Muritorii care evoluează astfel sunt sincer cultivaţi, cu adevărat educaţi, şi subtil cunoscători de Dumnezeu .
50:5.10 (577.5) 7. Era luminii şi a vieţii. Aceasta este înflorirea epocilor succesive de securitate fizică, de expansiune intelectuală, de cultură socială, şi de realizare spirituală. Aceste înfăptuiri omeneşti sunt acum îmbinate, asociate, şi coordonate, într-o unitate cosmică şi într-o servire dezinteresată. În limitele naturii finite şi a înzestrărilor materiale, nu se impune nici o graniţă posibilităţilor de realizare evolutivă a generaţiilor în progres care trăiesc succesiv pe aceste lumi celeste şi bine stabilite ale timpului şi spaţiului.
50:5.11 (577.6) După ce au servit sferele lor pe parcursul dispensaţiilor succesive ale istoriei lumii şi ale epocilor progresive de avansare planetară, Prinţii Planetari sunt ridicaţi la rangul de Suverani Planetari cu ocazia inaugurării erei luminii şi a vieţii.
50:6.1 (578.1) Izolarea Urantiei face posibilă descrierea multor particularităţi ale modului de viaţă şi al anturajului vecinilor voştri din Satania. Noi suntem limitaţi în aceste expuneri de carantina planetară şi de izolarea sistemului. Toate eforturile noastre de a-i ilumina pe muritorii Urantiei sunt supuse acestor restricţii, dar, în măsura în care este permis, voi aţi fost instruiţi asupra progreselor unei lumi evolutive medii, şi sunteţi în stare să comparaţi cariera unei astfel de lumi cu prezenta stare a Urantiei.
50:6.2 (578.2) Dezvoltarea civilizaţiei pe Urantia nu este foarte diferită de cea a altor lumi care au avut nefericirea de a fi izolate din punct de vedere spiritual. Însă, atunci când este comparată cu lumile loiale ale universului, planeta voastră apare ca fiind foarte confuză şi mult întârziată în toate fazele de progres intelectual şi de realizare spirituală.
50:6.3 (578.3) Din cauza necazurilor lor planetare, urantienii sunt împiedicaţi în a înţelege mare lucru din cultura lumilor normale. Dar nu ar trebui să vă imaginaţi că lumile evolutive, chiar şi cele mai ideale, sunt sfere unde viaţa este o potecă netedă şi înflorită. Lupta face întotdeauna parte din viaţa iniţială a raselor muritoare. Efortul şi decizia sunt factori esenţiali pentru dobândirea de valori de supravieţuire.
50:6.4 (578.4) Cultura presupune o calitate a minţii; cultura nu poate fi reînsufleţită dacă mintea nu se înalţă. Un intelect superior va căuta o cultură nobilă, şi va găsi un mijloc de a atinge acest scop. Minţile inferioare vor dispreţui cultura cea mai înaltă, chiar dacă li se oferă dă de-a gata. Multe lucruri depind, de asemenea, de misiunile succesive ale Fiilor divini şi de măsura în care primesc iluminarea epocile dispensaţiilor lor respective.
50:6.5 (578.5) Nu ar trebui uitat că, timp de două sute de mii de ani, toate lumile Sataniei au rămas din punct de vedere spiritual sub interdicţia Norlatiadekului, ca urmare a rebeliunii lui Lucifer. Şi vor fi necesare epoci de-a rândul pentru a repara neajunsurile cauzate de păcatele şi de secesiunea care au rezultat. Lumea voastră continuă să urmeze o carieră neregulată şi plină de vicisitudini din pricina dublei sale tragedii a unui Prinţ Planetar rebel şi a unui Fiu Material foarte slab. Nici chiar coborârea lui Cristos Mihail pe Urantia nu a înlăturat imediat consecinţele temporale ale acestor grave greşeli din administrarea anterioară a acestei lumi.
50:7.1 (578.6) La prima vedere, s-ar părea că Urantia şi lumile asociate în izolare sunt foarte nefericite de faptul de a fi private de prezenţa şi de influenţa binefăcătoare a personalităţilor supraumane, cum ar fi un Prinţ Planetar, şi de un Fiu şi o Fiică Materiali. Dar izolarea acestor sfere le oferă raselor lor o ocazie unică de a-şi exersa credinţa şi de a-şi dezvolta o calitate specială a încrederii în siguranţa cosmică, care nu depinde nici de vedere, nici de vreo altă consideraţie materială. Se poate întâmpla, în cele din urmă, ca creaturile omeneşti care vin din lumile puse în carantină în urma rebeliunii să fie extrem de norocoase. Noi am descoperit că aceşti ascenderi se văd însărcinaţi de foarte devreme cu numeroase misiuni speciale în întreprinderile cosmice în care o credinţă netăgăduită şi o încredere sublimă sunt esenţiale pentru înfăptuirea lor.
50:7.2 (579.1) Pe Jerusem, ascenderii lumilor izolate ocupă un sector rezidenţial privat şi sunt cunoscuţi sub numele de agondonteri, ceea ce înseamnă creaturi cu voinţă evolutive care pot să creadă fără să vadă, să persevereze când sunt izolate şi să triumfe asupra dificultăţilor aproape insurmontabile, chiar şi atunci când sunt singure. Această grupare funcţională de agondonteri persistă de-a lungul ascensiunii universului local şi a traversării suprauniversului. Ea dispare în timpul şederii în Havona, dar reapare rapid după sosirea în Paradis şi subzistă categoric în Corpul de Finalitate Muritor. Tabamantia este un agondonter de statut finalitar, supravieţuitor al unei sfere puse în carantină după prima rebeliune care a avut vreodată loc în universul timpului şi spaţiului.
50:7.3 (579.2) Pe parcursul întregii cariere a Paradisului, răsplata urmează efortul ca un rezultat al cauzelor. Aceste recompense separă individul de ceea ce reprezintă media, oferind variante de experienţă ale creaturilor, şi contribuind la diversitatea înfăptuirilor ultime în corpul colectiv al finalitarilor.
50:7.4 (579.3) [Prezentat de un Fiu Lanonandek Secundar din Corpul de Rezervă.]
Cartea Urantia
Capitolul 51
51:0.1 (580.1) PE PARCURSUL domniei unui Prinţ Planetar, omul primitiv atinge limita dezvoltării evolutive naturale, şi această dobândire biologică îl avizează pe Suveranul Sistemului că a venit momentul să trimită pe această lume un al doilea ordin de filiaţie, elevatorii biologici. Aceşti Fii, căci doi sunt - Fiicele şi Fiii Materiali - sunt în general numiţi Adamul şi Eva de pe o planetă. Fiul Material originar al Sataniei este Adam, şi cei care merg pe lumile sistemului ca elevatori biologici poartă întotdeauna numele acestui prim Fiu originar al ordinului lor unic.
51:0.2 (580.2) Aceşti Fii sunt darul material făcut de Fiul Creator lumilor locuite. Ei rămân pe planeta pe care au fost trimişi împreună cu Prinţul Planetar, pe tot parcursul evolutiv al acestei sfere. Ei nu îşi asumă mari riscuri în această aventură pe o lume având un Prinţ Planetar, însă pe o planetă apostată, fără nici un conducători spirituali şi privată de comunicări interplanetare, misiunea lor este plină de mari pericole.
51:0.3 (580.3) Nu vă puteţi aştepta să ştiţi totul despre lucrarea acestor Fii din toate lumile Sataniei şi ale alte sisteme, însă alte capitole vor descrie mai bine viaţa şi experienţele lui Adam şi ale Evei, interesantul cuplu venit din rezervele corpului de elevatori biologici ai Jerusemului pentru a înălţa rasele Urantiei. Cu toate că planurile ideale de ameliorare a rasele voastre indigene nu au fost duse la bun sfârşit, misiunea lui Adam nu a fost în zadar; Urantia a avut de profitat imens de dăruirea lui Adam şi a Evei, şi printre tovarăşii lor în consiliile celeste, lucrarea lor nu este considerată ca o pierdere totală.
51:1.1 (580.4) Fiicele şi Fiii materiali sau sexuaţi sunt progenitura Fiului Creator; Spiritul-Mamă al Universului nu participă la producerea acestor fiinţe, care sunt destinate să joace rolul de elevatori fizici pe lumile evolutive.
51:1.2 (580.5) Ordinul material de filiaţie nu este uniform în întregul univers local. Fiul Creator nu produce decât un singur cuplu de astfel de fiinţe în fiecare sistem local; aceste cupluri originare au naturi diverse, armonizate cu modelul vieţii sistemelor lor respective. Acest aranjament este indispensabil, din moment ce altfel potenţialul reproducător al Adamilor ar fi funcţional incompatibil cu acela al muritorilor evoluând pe lumile oricărui sistem. Adamul şi Eva care au venit pe Urantia, proveneau din cuplul originar al Fiilor Materiali ai Sataniei.
51:1.3 (580.6) Înălţimea Fiilor Materiali variază între doi metri cincizeci şi trei metri, iar corpul lor străluceşte de o lumină radiantă de o tentă violetă. Prin corpul lor material circulă sânge material, însă ei sunt, de asemenea, încărcaţi de energie divină şi saturaţi de lumină celestă. Aceşti Fii Materiali (Adamii) şi aceste Fiice Materiale (Evele) sunt egali în toate privinţele, deosebindu-se în natura lor de reproducători şi în funcţie de anumiţi factori chimici. Ei sunt egali, însă diferenţiaţi, mascul şi femelă - deci complementari, şi sunt concepuţi pentru a îndeplini în doi aproape toate misiunile lor.
51:1.4 (581.1) Fiii Materiali beneficiază de o hrană dublă; ei sunt cu adevărat dubli în natura şi în constituţia lor, ei consumă energie materializată aproape ca fiinţele fizice ale tărâmului şi, în acelaşi timp, existenţa lor nemuritoare este deplin întreţinută prin absorbţia directă şi automată a anumitor energii cosmice susţinătoare. Dacă ei ar eşua în vreo misiune încredinţată lor sau chiar şi dacă s-ar revolta în mod conştient şi deliberat, Fiii acestui ordin sunt izolaţi, întrerupţi de conexiunea lor cu sursa de lumină şi de viaţă a universului. Practic, ei devin atunci fiinţe materiale destinate să urmeze cursul vieţii materiale pe lumea pe care au fost trimişi, şi sunt nevoiţi să recurgă la magistraţii universului pentru a fi judecaţi. Moartea naturală va termina, în cele din urmă, cariera planetară a unor asemenea Fiice sau Fii nefericiţi şi puţin înţelepţi.
51:1.5 (581.2) Un Adam şi o Evă originari - creaţi direct - sunt nemuritori prin înzestrare naturală, întocmai ca toate celelalte ordine de filiaţie ale universului local, însă Fiii şi Fiicele lor suportă o diminuare a potenţialului de nemurire. Acest cuplu originar nu poate transmite nemurirea necondiţionată Fiilor şi Fiicelor cărora le dau ei naştere. Pentru continuitatea vieţii, progenitura lor depinde de un sincronism intelectual neîntrerupt cu circuitul gravitaţiei mentale al Spiritului. De când există sistemul Sataniei, treisprezece Adami Planetari au fost pierduţi în rebeliune sau în greşeală şi 681.204 în posturi de încredere subordonate. Cea mai mare parte a acestor dezordini au avut loc în epoca rebeliunii lui Lucifer.
51:1.6 (581.3) În timp ce trăiesc ca cetăţeni permanenţi pe capitalele sistemice şi chiar şi atunci când coboară în misiune pentru a acţiona pe planetele evolutive Fiii Materiali nu posedă Ajustori ai Gândirii, însă prin aceste servicii vor dobândii capacitatea experienţială de a dobândi un Ajustor şi de a întreprinde cariera de ascensiune în Paradis. Aceste fiinţe unice şi minunat de utile sunt elementul de legătură dintre lumea fizică şi lumea spirituală. Ei sunt concentraţi în sediul sistemic, unde se reproduc şi continuă să trăiască ca cetăţeni materiali ai tărâmului, şi de acolo sunt trimişi către lumile evolutive.
51:1.7 (581.4) Spre deosebire de ceilalţi Fii creaţi pentru a servi pe planete, Fiii ordinului material de filiaţie nu sunt prin natura lor invizibili unor creaturi materiale precum locuitorii Urantiei. Aceşti Fii ai lui Dumnezeu pot fi văzuţi şi înţeleşi de creaturile timpului, şi se pot amesteca efectiv cu ele. Ei ar putea chiar să procreeze cu ele, cu toate că rolul de înălţare biologică îi revine, în general, progeniturii Adamilor Planetari.
51:1.8 (581.5) Pe Jerusem, copiii loiali ai unui Adam şi ai unei Eve sunt nemuritori, însă descendenţii unei Fiice şi ai unui Fiu materiali procreaţi după sosirea părinţilor lor pe o planetă evolutivă nu sunt imuni la moartea naturală. Când părinţii sunt rematerializaţi pentru a deveni reproducători pe o lume evolutivă, se produce o schimbare în mecanismul transmiţător al vieţii. Purtătorii Vieţii privează în mod voluntar pe Adamii şi Evele Planetari de puterea de a naşte fii şi fiice care nu mor. Un Adam şi o Evă în misiune planetară pot să trăiască la nesfârşit dacă nu comit nici o greşeală, însă, între anumite limite, longevitatea copiilor lor descreşte cu fiecare nouă generaţie.
51:2.1 (582.1) Dacă primeşte vestea că o nouă lume locuită a atins apogeul evoluţiei fizice, Suveranul Sistemului reuneşte corpul Fiicelor şi al fiilor Materiali pe capitala sistemică. După discutarea nevoilor lumii evolutive, se alege un cuplu din grupul de voluntari - un Adam şi Evă din corpul celor mai vechi Fii Materiali - este ales pentru a întreprinde aventura. Ei se supun atunci profundului somn pregătitor pentru a fi înserafimaţi şi transportaţi de la căminul în care serviseră ca asociaţi până la noul lor tărâm cu noile lui oportunităţi şi riscuri.
51:2.2 (582.2) Adamii şi Evele sunt creaturi semimateriale şi, ca atare, ei nu pot fi transportaţi de serafimi. Trebuie ca mai întâi să treacă printr-o dematerializare pe capitala sistemului înainte de a putea fi înserafimaţi şi apoi transportaţi pe lumea pentru care au fost desemnaţi. Serafimii transportori sunt capabili să efectueze, în cazul Fiilor Materiali şi al altor creaturi semimateriale, schimbările care le vor permite să fie înserafimaţi şi transportaţi astfel prin spaţiu de la o lume sau un sistem la altele. Această pregătire pentru transport ia în jur de trei zile din timpul standard, şi cooperarea unui Purtător al Vieţii este necesară pentru a restabili existenţa normală a creaturii dematerializate, atunci când ea a ajuns la sfârşitul călătoriei prin transport serafic.
51:2.3 (582.3) Cu toate că există această tehnică de dematerializare pregătitoare tranzitului Adamilor din Jerusem pe lumile evolutive, nu există nici o metodă echivalentă pentru a-i retrage de pe acele lumi, afara numai dacă s-ar goli întreaga planetă. În acest caz, se stabileşte o instalaţie de siguranţă, în care se foloseşte tehnica de dematerializare pentru întreaga populaţie care trebuie salvată. Dacă o catastrofă fizică ar ruina rezidenţa planetară a unei rase în evoluţie, Melchizedekii şi Purtătorii Vieţii ar folosi tehnica de dematerializare pentru toţi supravieţuitorii, şi aceste fiinţe ar fi aduse, prin transport serafic, pe noua lume pregătită pentru continuarea existenţei lor. Odată inaugurată pe o lume a spaţiului, evoluţia unei rase umane trebuie să continue în întregime independent de supravieţuirea fizică a planetei sale, însă pe durata epocilor evolutive nu se ia în considerare nici o dispoziţie pentru ca un Adam şi o Evă planetari să poată părăsi lumea pe care au ales-o.
51:2.4 (582.4) Sosind la destinaţia lor planetară, Fiicele şi Fiii Materiali sunt rematerializaţi sub îndrumarea Purtătorilor Vieţii. Întregul proces cere de la zece până la douăzeci şi opt de zile din timpul Urantiei. Inconştienţa somnului profund serafic persistă pe parcursul acestei întregi perioade de reconstrucţie. Când reconstituirea organismului lor fizic este încheiată, Fiicele şi Fiii Materiali se regăsesc în noul lor cămin şi pe noua lor lume, practic, întocmai cum erau înainte de a se supune procesului de dematerializare pe Jerusem.
51:3.1 (582.5) Pe lumile locuite, Fiicele şi Fiii Materiali construiesc propriile lor lăcaşuri, grădini unde sunt curând ajutaţi de copiii lor. Amplasarea grădinii a fost în general aleasă de Prinţul Planetar, al cărui stat major corporal contribuie mult la munca preliminară de pregătire cu ajutorul unui mare număr de indivizi superiori aparţinând raselor autohtone.
51:3.2 (583.1) Aceste Grădini ale Edenului şi-au primit numele în onoarea Edentiei, capitala constelaţiei, şi pentru că ele sunt modelate după măreţia botanică a lumii-sediu a Părinţilor Preaînalţi. Aceste locuinţe-grădini sunt de obicei situate într-un loc retras, şi într-o zonă apropiată de tropice. Pe cea mai mare parte a lumilor, acestea sunt creaţii minunate. Voi nu puteţi, în nici un caz, să vă daţi seama ce înseamnă aceste magnifice centre de cultură pe temeiul istoriei fragmentate a eşuării unei astfel de întreprinderi pe Urantia.
51:3.3 (583.2) Un Adam şi o Evă planetari reprezintă în potenţial darul total al harului fizic făcut raselor muritoare. Rolul principal al cuplului importat constă în a se înmulţi şi a creşte copiii timpului. Însă nu există căsătorii imediate între populaţia grădinii şi aceea a planetei; timp de numeroase generaţii, Adam şi Eva rămân, biologic, separaţi de muritorii evolutivi, în timp ce îşi construiesc o rasă puternică de ordinul lor. Aceasta este originea rasei violete pe lumile locuite.
51:3.4 (583.3) Planurile de ridicare a nivelului rasei sunt pregătite de Prinţul Planetar şi de statul său major, şi executate de Adam şi Eva. Şi aici, Fiul vostru Material şi tovarăşa sa au fost puşi în mare dezavantaj atunci când au sosit pe Urantia. Caligastia s-a opus cu şiretenie şi cu eficacitate misiunii Adamice, cu toate că administratorii provizorii Melchizedeki ai Urantiei i-au avertizat cum se cuvine pe Adam şi Eva de pericolele planetare inerente prezenţei Prinţului Planetar rebel. Printr-o stratagemă vicleană, acest arhirebel a biruit în tactică pe Adamul şi pe Eva voastră, şi i-a făcut să cadă în capcana trădării misiunii lor de încredere, în calitate de conducători vizibili ai lumii voastre. Prinţul Planetar trădător a reuşit să compromită cuplul edenic, însă a eşuat în eforturile sale pentru a-l implica în rebeliunea luciferică.
51:3.5 (583.4) Îngerii de al cincilea ordin, ajutoarele planetare, sunt ataşaţi misiunii Adamice şi îi însoţesc întotdeauna pe Adamii Planetari în aventurile lor pe lumi. Grupul lor desemnat iniţial cuprinde, de obicei, aproape o sută de mii. Când lucrarea Adamului şi a Evei Urantiei a fost înfăptuită prematur, când s-au îndepărtat de planul ordonat, una dintre Vocile serafice ale Grădinii a fost aceea care le-a reproşat conduita lor reprobabilă. Povestirea acestui eveniment ilustrează maniera în care tradiţiile voastre planetare au încercat să îi atribuie lui Dumnezeu Domnul tot ceea ce este supranatural. Din aceasta cauză, urantienii au căzut adesea în confuzie în ceea ce priveşte natura Tatălui Universal, deoarece cuvintele tuturor asociaţilor şi subordonaţilor săi i-au fost într-un mod atât de general atribuite lui. În cazul Adamului şi al Evei, îngerul Grădinii nu era altcineva decât şeful ajutoarelor planetare de serviciu în acea epocă. Acest serafim, numit Solonia, a anunţat eşecul planului divin, şi a cerut întoarcerea pe Urantia a administratorilor provizorii Melchizedeki.
51:3.6 (583.5) Creaturile mediene secundare apar pe parcursul misiunilor Adamice. Asemenea statului major corporal al Prinţului Planetar, descendenţii Fiicelor şi ai Fiilor Materiali sunt de două ordine: copiii lor fizici şi creaturile mediene ale ordinului secundar. Aceste slujitoare planetare materiale, care sunt însă, de obicei, invizibile, contribuie mult la avansarea civilizaţiei, şi chiar la supunerea minorităţilor nesupuse care ar căuta cumva subminarea dezvoltării sociale şi a progresului spiritual.
51:3.7 (583.6) Nu trebuie să se confunde medienii secundari cu cei ai ordinului primar, care datează dintr-o epocă apropiată de cea a sosirii Prinţului Planetar. Pe Urantia, majoritatea acestor creaturi mediene primare s-au angajat în rebeliune cu Caligastia, şi au fost internate cu prilejul Rusaliilor. Numeroşi membri ai grupului Adamic care nu au rămas fideli administraţiei planetare sunt, de asemenea, internaţi.
51:3.8 (584.1) În ziua Învierii, medienii primari şi cei secundari loiali au efectuat o uniune voluntară şi au acţionat de atunci încolo ca o tot unitar în problemele lumii. Ei servesc sub comanda medienilor loiali aleşi alternativ din cele două grupuri.
51:3.9 (584.2) Lumea voastră a fost vizitată de reprezentanţii a patru ordine de filiaţie: Caligastia, prinţul Planetar; Adam şi Eva, Fiii Materiali ai lui Dumnezeu; Machiventa Melchizedek, „înţeleptul din Salem” din vremea lui Avraam, şi Cristos Mihail care a venit ca Fiu de manifestare din Paradis. Cât ar fi fost de efectiv şi de frumos ca Mihail, conducătorul suprem al universului Nebadonului, să fi fost primit pe lumea voastră de un Prinţ Planetar loial şi eficient, şi de un Fiu Material devotat şi care a reuşit; ambii ar fi putut îmbunătăţi foarte mult munca şi misiunea Fiului de manifestare! Însă nu toate lumile au fost atât de lipsite de noroc ca Urantia, şi misiunea Adamilor Planetari nu a fost întotdeauna atât de dificilă şi de riscantă. Când Fiii Materiali reuşesc în misiunea lor, ei contribuie la dezvoltarea unei mari populaţii, şi îşi continuă activităţile ca guvernatori vizibili ai treburilor planetare, mult timp după ce lumea lor a fost stabilizată în lumină şi în viaţă.
51:4.1 (584.3) Rasa care domină de-a lungul epocilor primitive ale lumilor locuite este aceea a oamenilor roşii; ei sunt, în general, primii care ating nivelele umane de dezvoltare. Cu toate că oamenii roşii constituie rasa primă a planetelor, popoarele de culoare care vin mai apoi încep să îşi facă apariţia de foarte devreme, în era de emergenţă a muritorilor.
51:4.2 (584.4) Rasele primitive sunt puţin superioare celor mai tardive; omul roşu este foarte mult deasupra rasei indigo (neagră). Purtătorii Vieţii transmit, în plenitudinea lui, darul energiilor vii rasei iniţiale sau roşii, şi fiecare manifestare evolutivă următoare a unui grup uman distinct reprezintă o variaţie, în pofida darului originar. Chiar mărime muritorilor tinde să descrească de la omul roşu până la rasa indigo, cu toate că pe Urantia neamuri neaşteptate de gigantism au apărut printre popoarele verzi şi portocalii.
51:4.3 (584.5) Pe lumi care conţin cele şase rase evolutive, popoarele superioare sunt prima, a treia şi a cincia rasă - cea roşie, galbenă şi albastră. Rasele evolutive alternează astfel în aptitudinea lor pentru creşterea intelectuală şi pentru dezvoltarea spirituală, a doua, a patra şi a şasea fiind mai puţin bine înzestrate. Aceste rase secundare sunt cele care lipsesc pe anumite lumi; ele sunt cele care au fost exterminate pe numeroase altele. Este nefericit faptul că, pe Urantia, aţi pierdut într-o măsură atât de mare oamenii voştri albaştri superiori, mai puţin în măsura în care ei persistă în „rasa voastră albă” amalgamată. Pierderea raselor voastre portocalii şi verzi nu are atât de mare importanţă.
51:4.4 (584.6) Evoluţia a şase - sau a trei - rase colorate pare să deterioreze facultăţile originare ale omului roşu, însă ea oferă anumite variante foarte dezirabile la tipurile muritoare, şi procură o expresie a diverselor potenţiale umane care ar fi de neatins altfel. Aceste modificări sunt favorabile pentru progresul omenirii, în ansamblul ei, dat fiind faptul că ele sunt ulterior înălţate prin importarea rasei Adamice sau violete. Pe Urantia, acest plan obişnuit de amalgamare nu a fost dus la bun sfârşit decât foarte parţial, şi acest eşec în executarea planului evolutiv al raselor vă împiedică să înţelegeţi statutul popoarelor de pe o planetă locuită medie doar prin observarea pe a voastră a rămăşiţelor raselor primitive.
51:4.5 (585.1) La începutul dezvoltării rasiale, se conturează o uşoară tendinţă către încrucişări între membrii raselor roşii, galbene şi albastre. Rasele portocalii, verde şi indigo au o tendinţă similară de a se amesteca. Fiinţele umane cele mai înapoiate sunt, de obicei, folosite ca lucrători de către rasele mai progresive, ceea ce explică originea sclaviei pe planete în epocile primitive. Oamenii portocalii sunt, în general, supuşi de cei roşii şi reduşi la statutul de servitori - şi, uneori, exterminaţi. Oamenii galbeni fraternizează adesea cu roşii, însă nu întotdeauna.
51:4.6 (585.2) Rasa galbenă reduce, în general, pe cea verde în sclavie, în timp ce oamenii albaştrii îi subjugă pe cei indigo. Aceste rase de oameni primitivi nu au nici un fel de scrupule în a se folosi de serviciile tovarăşilor lor mai înapoiaţi sub formă de muncă silnică, nu mai mult decât ar avea urantienii în cumpărarea sau vinderea cailor sau a vitelor.
51:4.7 (585.3) Pe cea mai mare parte a lumilor normale, servitudinea involuntară nu urmează cârmuirii Prinţului Planetar, cu toate că cei deficienţii mintal şi delicvenţii sociali sunt adesea condamnaţi la munci forţate. Însă, pe toate sferele normale, acest fel de sclavie primitiv este abolit la puţin timp după sosirea rasei violete sau Adamice importate.
51:4.8 (585.4) Aceste şase rase evolutive sunt destinate să fie amestecate şi înnobilate prin amalgamări cu progenitura elevatorilor Adamici. Însă, înainte de contopirea acestor popoare, cei inferiori şi neadaptaţi sunt în mare parte eliminaţi. Prinţul Planetar şi Fiii Materiali, precum şi celelalte autorităţi planetare competente, judecă aptitudinile neamurilor reproducătoare. Dificultatea executării unui program atât de radical pe Urantia provine din absenţa judecătorilor competenţi pentru a statua aptitudinea sau inaptitudinea biologică a indivizilor raselor lumii voastre. În ciuda acestui obstacol, se pare că ar trebui să fiţi capabili să vă puneţi de acord în ceea ce priveşte disocierea biologică neamurile care sunt cele mai cunoscute ca inapte, pline de defecte sau antisociale.
51:5.1 (585.5) Când un Adam şi o Evă Planetari sosesc pe o lume locuită, ei sunt pe deplin instruiţi de superiorii lor cu privire la cea mai bună modalitate de a ameliora rasele existente de fiinţe inteligente. Planul de desfăşurare nu este uniform; foarte mult rămâne la latitudinea cuplului slujitor şi greşelile nu sunt rare, în special pe lumile aflate în dezordine şi în insurecţie, cum este Urantia.
51:5.2 (585.6) De obicei, oamenii violeţi nu încep să se amestece cu nativii planetei mai înainte ca propriul lor grup să depăşească un milion de membrii. Însă, între timp, statul major al Prinţului Planetar proclamă că copiii lui Dumnezeu au coborât, ca să zicem aşa, pentru a se amesteca cu rasele umane. Şi oamenii aşteaptă cu nerăbdare ziua în care se va anunţa că cei care sunt pregătiţi pentru a aparţine familiilor rasiale superioare pot să meargă în Grădina Edenului şi să fie aleşi de Fiii şi de Fiicele lui Adam pentru a deveni taţii şi mamele evolutivi ai noului ordin contopit al omenirii.
51:5.3 (585.7) Pe lumile normale, un Adam şi o Evă Planetari nu se împreunează niciodată cu membrii raselor evolutive. Această muncă de ameliorare biologică este o funcţiune a progeniturii lui Adam. Însă aceşti Adamiţi nu se răspândesc printre rase; statul major al prinţului aduce în Grădina Edenului bărbaţii şi femeile superiori care vor să se împreuneze cu urmaşii adamici. Şi, în cea mai mare parte a lumilor, se consideră ca o onoare supremă faptul de a fi ales drept candidat la împreunarea cu fiii şi cu fiicele grădinii.
51:5.4 (586.1) Pentru prima dată războaiele rasiale şi alte lupte dintre triburi se domolesc puţin, în timp ce diversele rase se străduiesc tot mai mult să facă recunoscută competenţa lor de a fi admişi în grădină. Nu puteţi să vă faceţi decât o idee foarte vagă cu privire la maniera în care această luptă competitivă vine să ocupe centrul tuturor activităţilor pe o planetă normală. Tot acest plan de a ameliora rasa s-a năruit aproape de la început pe Urantia.
51:5.5 (586.2) Rasa violetă este un popor monogam. Orice femeie sau bărbat evolutivi, unindu-se cu fiicele şi cu fiii adamici, se angajează să nu ia alţi soţi, şi să le propovăduiască monogamia copiilor lor. Copiii fiecăreia dintre aceste uniuni sunt educaţi şi instruiţi în şcolile Prinţului Planetar. Li se permite apoi să meargă la rasa părintelui lor evolutiv şi să se căsătorească printre grupurile selecţionate ale muritorilor superiori.
51:5.6 (586.3) Când această viţă a Fiilor Materiali se adaugă raselor evoluânde ale lumilor, se deschide o eră nouă şi mai mare de progres evolutiv. După afluxul procreativ de aptitudini importate şi de caractere supraevolutive se produce o succesiune rapidă de avânturi în civilizaţie şi în dezvoltarea rasială. În o sută de mii de ani, există un progres mai mare decât într-un milion de ani de luptă anterioară. Pe lumea voastră, şi în ciuda eşuării planurilor ordonate, s-au realizat mari progrese de când plasma vitală a lui Adam a fost dăruită popoarelor voastre.
51:5.7 (586.4) Copiii pur-sânge ai unei Grădini planetare a Edenului pot foarte bine să se coboare printre membrii superiori ai raselor evolutive, şi să ridice astfel nivelul biologic al omenirii, însă pentru viţele superioare ale muritorilor Urantiei nu ar fi de nici un folos să se unească cu rasele inferioare. o procedură atât de nechibzuită ar pune în pericol întreaga civilizaţie a lumii voastre. Nereuşind să obţineţi armonizarea rasei prin tehnica adamică, voi trebuie acum să vă rezolvaţi problema ameliorării rasiale prin alte metode, în principal umane, de adaptare şi de control.
51:6.1 (586.5) Pe cea mai mare parte a lumilor locuite, Grădinile Edenului subzistă ca superbe centre culturale, şi continuă să funcţioneze timp de epoci ca modele sociale de conduită şi de obiceiuri planetare. Chiar şi în epocile primitive, în care oamenii violeţi trăiesc relativ izolaţi, şcolile lor primesc candidaţi calificaţi, provenind din diversele rase ale planetei, în timp ce dezvoltările industriale ale grădinii deschid noi căi schimburilor comerciale. Acesta este modul în care Adamii şi Evele şi progenitura lor contribuie la expansiunea bruscă a culturii şi la rapida ameliorare a raselor evolutive ale lumii lor. Şi toate aceste relaţii se amplifică şi se pecetluiesc prin amalgamarea raselor evolutive şi a fiilor lui Adam, care produce ridicarea imediată a statutului biologic, activarea potenţialului intelectual şi creşterea receptivităţii spirituale.
51:6.2 (586.6) Pe lumile normale, grădina-sediu a rasei violete devine al doilea centru de cultură mondială şi, împreună cu oraşul-sediu al Prinţului Planetar, reglementează alura dezvoltării civilizaţiei. De-a lungul secolelor, şcolile oraşului-sediu al Prinţului Planetar şi acelea ale grădinii lui Adam şi a Evei, rămân sincrone. Ele nu sunt, în general, prea îndepărtate, şi colaborează în mod armonios.
51:6.3 (587.1) Imaginaţi-vă ce ar însemna acest lucru pentru lumea voastră dacă, undeva în Levant ar exista un centru mondial de civilizaţie, o mare universitate planetară de cultură, care ar fi funcţionat fără întrerupere timp de 37.000 de ani. Consideraţi, printre altele, cât de mare ar fi autoritate morală a unui astfel de centru antic dacă ar exista în apropiere un cartier general încă şi mai vechi de slujire celestă, a cărui tradiţie ar exercita forţa cumulativă a 500.000 de ani influenţe evolutive integrate. Obiceiurile sunt cele care sfârşesc prin a răspândi idealurile Edenului asupra ansamblului unei lumi.
51:6.4 (587.2) Şcolile Prinţului Planetar sunt preocupate, în principal, de filozofie, de religie, de morală şi de lucrările intelectuale şi artistice superioare. Şcolile din grădini ale lui Adam şi Eva sunt, în general, consacrate artelor practice, educaţiei intelectuale de bază, culturii sociale, dezvoltării economice, relaţiilor comerciale, aptitudinii fizice şi guvernării civile. Aceste două centre mondiale ajung în cele din urmă să se amestece, însă afilierea lor efectivă întârzie uneori până în epoca primului Fiu Magistral.
51:6.5 (587.3) Continuitatea existenţei Adamilor şi a Evelor Planetari, aliată nucleului pur-sânge al rasei violete, asigură culturii Edenice stabilitatea creşterii care îi permite să acţioneze asupra civilizaţiei unei lumi cu forţa de constrângere a tradiţiei. În aceşti nemuritori Fii şi Fiice Materiali noi întâlnim ultima verigă, indispensabilă, care îl leagă pe Dumnezeu de om, care aruncă un pod peste abisul aproape infinit dintre Creatorul Etern şi cele mai umile personalităţi finite ale timpului. Iată aici nişte fiinţe de înaltă origine care sunt fizice, materiale şi chiar sexuate, ca muritorii Urantiei, care îl pot vedea şi înţelege pe invizibilul Prinţ Planetar şi pot lucra ca interpreţi pe lângă creaturile muritoare ale tărâmului, deoarece Fiicele şi Fiii Materiali sunt capabili să vadă toate fiinţele spirituale ale ordinelor inferioare. Ele îl văd pe Prinţul Planetar şi întregul său stat major vizibil şi invizibil.
51:6.6 (587.4) Odată cu trecerea secolelor, şi prin amalgamarea progeniturii lor cu rasele umane, acelaşi Fiu Material şi aceeaşi Fiică Materială sunt acceptaţi ca strămoşi comuni ai omenirii, părinţi comuni ai descendenţilor raselor evolutive de acum înainte contopite. Intenţia evolutivă este ca muritorii, părăsind o lume locuită, să aibă experienţa de a recunoaşte şapte părinţi:
51:6.7 (587.5) 1. Tatăl biologic - tatăl trupesc.
51:6.8 (587.6) 2. Tatăl tărâmului - Adamul Planetar.
51:6.9 (587.7) 3. Tatăl sferelor - Suveranul Sistemic.
51:6.10 (587.8) 4. Tatăl Preaînalt - Tatăl Constelaţiei.
51:6.11 (587.9) 5. Tatăl Universului - Fiul Creator şi şeful suprem al creaţiilor locale.
51:6.12 (587.10) 6. Suprataţii - Cei Îmbătrâniţi de Zile care guvernează suprauniversurile.
51:6.13 (587.11) 7. Tatăl spiritual sau Tatăl Havonei - Tatăl Universal care locuieşte în Paradis şi îşi revarsă spiritul pentru a trăi şi lucra în mintea umilelor creaturi care locuiesc în universul universurilor.
51:7.1 (587.12) Fiii Avonali ai Paradisului vin din când în când pe lumile locuite pentru a înfăptui acte judiciare, însă primul avonal care soseşte cu o misiune magistrală iniţiază a patra guvernare a unei lumi evolutive a timpului şi spaţiului. Pe câteva planete în care acest Fiu Magistral este universal acceptat, el rămâne pentru o epocă întreagă. Planeta prosperă atunci sub domnia în comun a trei Fii: Prinţul Planetar, Fiul Material şi Fiul Magistral, ultimii doi fiindu-le vizibili tuturor locuitorilor tărâmului.
51:7.2 (588.1) Înainte ca primul Fiu Magistral să îşi încheie misiunea pe o lume evolutivă normală, amalgamarea muncilor educative şi administrative ale Prinţului Planetar şi ale Fiului Material a fost efectuată. Această amalgamare a supravegherii duale a unei planete aduce în existenţă un nou ordin eficient de administrare mondială. Când Fiul Magistral se retrage, Adamul Planetar preia conducerea exterioară a sferei. Fiul şi Fiica Materiali acţionează astfel în comun, ca administratori planetari, până la ancorarea lumii în era luminii şi vieţii, după care Prinţul Planetar este ridicat la poziţia de Suveran Planetar. Pe parcursul acestei epoci de evoluţie avansată, Adam şi Eva devin ceea ce s-ar putea numi prim-miniştrii uniţi ai tărâmului glorificat.
51:7.3 (588.2) Imediat ce noua capitală consolidată a lumii aflate în evoluţie este bine instalată, şi în funcţie de cât de repede se pot instrui cum se cuvine administratorii subordonaţi competenţi, sunt întemeiate subcapitale în teritorii îndepărtate şi printre diferite popoare. Înainte de sosirea unui alt Fiu cârmuitor, se vor fi organizat deja între cinci zeci şi o sută de aceste centre secundare.
51:7.4 (588.3) Prinţul Planetar şi statul său major întreţin încă domeniile spirituale şi filozofice de activitate. Adam şi Eva îndreaptă o atenţie specifică în ceea ce priveşte statutul fizic şi ştiinţific şi economic al tărâmului. Cele două grupuri consacră, de asemenea, energiile lor promovării artelor, relaţiilor sociale şi realizărilor intelectuale.
51:7.5 (588.4) Încă înainte de inaugurarea celei de a cincia administrări a treburilor lumii, s-a pus la punct o magnifică administrare a activităţilor planetare. Existenţa muritorilor pe aceste sfere bine dirijate este cu adevărat stimulatoare şi benefică. Dacă urantienii ar putea măcar să observe viaţa pe o astfel de planetă, atunci ar aprecia imediat valoarea acelor lucruri pe care lumea lor le-a pierdut de când a îmbrăţişat răul şi a luat parte la rebeliune.
51:7.6 (588.5) [Prezentat de un Fiu Lanonandek Secundar din Corpul de Rezervă.]
Cartea Urantia
Capitolul 52
52:0.1 (589.1) DE LA începerea vieţii pe o planetă evolutivă, până în momentul înfloriri ei finale, în era luminii şi a vieţii, cel puţin şapte epoci de viaţă umană se conturează pe scena acţiunii lumii. Aceste epoci succesive sunt determinate de misiunile planetare ale Fiilor divini, şi pe o lume locuită medie aceste epoci vor apărea în ordinea următoare:
52:0.2 (589.2) 1. Omul anterior Prinţului Planetar.
52:0.3 (589.3) 2. Omul Posterior Prinţului Planetar
52:0.4 (589.4) 3. Omul postadamic
52:0.5 (589.5) 4. Omul posterior Fiului Magistral
52:0.6 (589.6) 5. Omul posterior Fiului de manifestare
52:0.7 (589.7) 6. Omul posterior Fiilor Învăţători.
52:0.8 (589.8) 7. Era Luminii şi a Vieţii.
52:0.9 (589.9) Imediat ce lumile spaţiului convin fizic vieţii, ele sunt înscrise în registrul Purtătorilor Vieţii şi, la timpul potrivit, aceşti Fii sunt trimişi pe aceste planete cu scopul de a declanşa viaţa. Întreaga perioadă cuprinsă între această declanşare a vieţii şi apariţia omului se numeşte era preumană, şi ea precede epocile succesive ale muritorilor studiate în această expunere.
52:1.1 (589.10) Începând cu momentul în care oamenii se ridică de pe nivelul animal - stadiu în care pot alege să îl venereze pe Creatorul lor - până la sosirea Prinţului Planetar, creaturile volitive muritoare sunt numite oameni primitivi. Există şase tipuri fundamentale sau rase de oameni primitivi, şi aceste popoare primitive apar succesiv în ordinea culorilor spectrului, începând cu culoarea roşie. Durata acestei evoluţii primitive a vieţii variază considerabil pe diferitele lumi. Ea se întinde între o sută cincizeci de mii de ani, până la mai mult de un milion de ani, timp al Urantiei.
52:1.2 (589.11) Rasele evolutive - de culoare roşie, portocalie, galbenă, verde, albastră şi indigo - încep să apară aproape de momentul în care oamenii primitivi dezvoltă un limbaj simplu şi încep să îşi exercite imaginaţia lor creatoare. În epoca respectivă, omul este bine obişnuit să se menţină în poziţie verticală.
52:1.3 (589.12) Oamenii primitivi sunt vânători viguroşi şi combatanţi feroce. Legea epocii respective este supravieţuirea celor mai apţi; guvernarea epocii este, în întregime, aceea a tribului. Pe numeroase lumi, unele dintre rasele evolutive sunt distruse pe parcursul războaielor rasiale primitive, cum a fost cazul pe Urantia. Cei care supravieţuiesc sunt, în general, amestecaţi ulterior cu rasa violetă importată mai târziu, popoarele Adamice.
52:1.4 (589.13) În lumina civilizaţiei ulterioare, această eră o oamenilor primitivi este un lung capitol sumbru şi sângeros. Legea junglei şi morala pădurilor virgine nu sunt în armonie cu normele călăuzirilor ulterioare ale religiei revelate şi ale dezvoltării spirituale superioare. Pe lumile normale şi neexperimentale această epocă este foarte diferită de luptele prelungite şi extraordinar de brutale, caracteristice acestei epoci pe Urantia. Atunci când vă veţi fi ridicat din prima voastră experienţă planetară, veţi începe să vedeţi de ce această lungă luptă dureroasă are loc pe lumile evolutive şi, pe măsură ce veţi avansa pe calea Paradisului, veţi înţelege tot mai bine înţelepciunea acestor acţiuni aparent stranii. Însă, în ciuda tuturor vicisitudinilor primelor epoci ale emergenţei umane, înfăptuirile oamenilor primitivi reprezintă un capitol minunat şi chiar eroic în analele unei lumi evolutive a timpului şi spaţiului.
52:1.5 (590.1) Primii oameni evolutivi nu sunt creaturi pitoreşti. Aceşti muritori primitivi locuiesc, în general, în caverne, sau rămân pe faleze. Ei construiesc, de asemenea, bordeie rudimentare în arborii înalţi. Înainte de a se manifesta un ordin înalt de inteligenţă, planetele sunt uneori invadate de tipuri de animale de mărime mare, însă de la începutul acestei ere muritorii învaţă să aprindă şi să întreţină focul, şi odată cu creşterea imaginaţiei lor inventive şi cu construirea uneltelor lor, oamenii în evoluţie triumfă curând asupra animalelor mai mari şi mai agile. Rasele primitive se folosesc foarte mult, de asemenea, marile animale zburătoare. Aceste enorme păsări pot să transporte una sau două persoane de mărime medie pe parcursul unui zbor neîntrerupt de peste opt sute de kilometri. Pe anumite planete, aceste păsări aduc mari foloase, deoarece sunt înzestrate cu o inteligenţă de un ordin elevat şi pot adesea pronunţa numeroase cuvinte ale limbii planetare. Aceste păsări sunt foarte inteligente, foarte supuse, şi deosebit de afectuoase. Rasa acestor păsări transportatoare s-a stins de mult pe Urantia, însă strămoşii voştri primitivi beneficiau de serviciile lor.
52:1.6 (590.2) Dobândirea de către oameni a judecăţii etice şi a voinţei morale coincide, în general, cu apariţia limbajului primitiv. După această emergenţă a voinţei, când aceste fiinţe ating nivelul uman, ele devin receptive la admiterea temporară a Ajustorilor divini. La moarte, mulţi dintre ei sunt aleşi ca supravieţuitori şi marcaţi cu o pecete de arhangheli pentru o reînviere ulterioară şi o contopire cu Spiritul. Arhanghelii însoţesc întotdeauna pe Prinţii Planetari, şi are loc în acelaşi timp cu sosirea prinţului o judecată de izbăvire a tărâmului.
52:1.7 (590.3) Toţi muritorii locuiţi de un Ajustor al Gândirii sunt potenţiali adoratori potenţiali; ei au fost „iluminaţi de adevărata lumină” şi sunt înzestraţi cu capacitatea de a căuta un contact reciproc cu divinitatea. Cu toate acestea, religia iniţială sau biologică a oamenilor primitivi constă în mare parte într-o persistenţă a fricii animale, dublată de o teamă ignorantă şi de superstiţii tribale. Supravieţuirea superstiţiilor la rasele Urantiei nu onorează deloc dezvoltarea voastră evolutivă, şi nu este deloc compatibilă cu reuşitele voastre, de altfel splendide, în progresele materiale. Însă această religie iniţială a fricii serveşte unui scop foarte util, controlând caracterele prea temperamentale ale acestor creaturi primitive. Ea este premergătorul civilizaţiei şi terenul în care Prinţul Planetar şi slujitorii săi vor planta ulterior germenii religiei revelate.
52:1.8 (590.4) Prinţul Planetar soseşte, în general, la mai puţin de o sută de mii de ani după epoca în care oamenii se menţin normal în poziţie verticală. Suveranul Sistemului îl trimite după ce a fost informat de Purtătorii Vieţii că voinţa funcţionează, chiar dacă sunt puţini indivizii care s-au dezvoltat astfel. Oamenii primitivi îl primesc, în general, bine pe Prinţul Planetar şi statutul său major vizibil. În realitate, ei îi consideră, adesea, cu teamă şi respect, aproape cu veneraţie, dacă nu se înfrânează de la asta.
52:2.1 (591.1) Odată cu sosirea Prinţului Planetar, începe o nouă distribuire. Apare pe pământ un guvern, şi epoca avansată a triburilor este stinsă. Câteva milenii ale regim ca acesta permit mari progrese sociale. În condiţii normale, pe parcursul acestei epoci, muritorii ating un grad înalt de civilizaţie. Ei nu luptă în barbarie tot atât de mult ca rasele urantiene, însă viaţa pe o lume locuită este atât de schimbată de rebeliune, încât nu puteţi deloc să vă imaginaţi acest regim pe o planetă normală.
52:2.2 (591.2) Durata medie a acestei perioade de cârmuire divină este de cinci sute de mii de ani, uneori mai mult, alteori mai puţin. Pe parcursul acestei epoci, planeta este instalată în circuitele sistemice, şi un prim contingent de serafimi şi alte ajutoare celeste este însărcinat cu administrarea ei. Ajustorii Gândirii vin în număr tot mai mare, şi păzitorii serafici amplifică regimul lor de supraveghere a muritorilor.
52:2.3 (591.3) În momentul în care Prinţul Planetar soseşte pe o lume primitivă, religia evolutivă a fricii şi ignoranţei este predominantă. Prinţul şi statul său major fac primele revelaţii asupra adevărurilor superioare şi a organizării universului. Aceste prezentări iniţiale ale religiei revelate sunt deosebit de simple şi se referă, de obicei, la problemele sistemului local. Înainte de sosirea Prinţului Planetar religia este, în întregime, un proces evolutiv. Ea progresează apoi, atât prin revelaţii gradate, cât şi prin creştere evolutivă. Fiecare distribuire, fiecare epocă a muritorilor, primeşte o prezentare lărgită a adevărului spiritual şi eticii religioase. Evoluţia capacităţii receptivităţii religioase în locuitorii unei lumi determină, în mare parte, gradul avansării lor spirituale şi întinderea revelaţiei religioase care le este făcută.
52:2.4 (591.4) Această distribuire este martora unei aurore spirituale, iar diferitele rase şi diversele lor triburi tind să dezvolte sisteme specializate de gândire religioasă şi filozofică. Două tendinţe se fac uniform simţite în aceste religii rasiale: temerile iniţiale ale oamenilor primitivi şi revelaţiile ulterioare ale Prinţului Planetar. În anumite privinţe, Urantienii nu par a fi în întregime ieşiţi din acest stadiu de evoluţie planetară. Urmând acest studiu, voi veţi distinge tot mai clar cât de mult se îndepărtează lumea voastră de cursul mediu al progresului şi al dezvoltării evolutive.
52:2.5 (591.5) Însă Prinţul Planetar nu este „Prinţul Păcii”. Luptele raselor şi războaiele triburilor se continuă în cursul acestei perioade de administrare divină, însă cu mai puţină frecvenţă şi brutalitate. Este marea epocă a dispersiei raselor, care culminează într-o perioadă de naţionalism înfocat. Culoarea este baza grupărilor în triburi şi naţiuni, şi diferitele rase elaborează adesea limbi separate. Fiecare grup uman în expansiune caută să se izoleze. Această segregare este favorizată de existenţa a numeroase limbi. Înainte ca diversele rase să se poată unifica, războaiele lor implacabile ajung adesea să anihileze popoare întregi. Oamenii portocalii şi verzi riscă în mod special să fie astfel distruşi.
52:2.6 (591.6) Pe cea lumile de rând şi în timpul ultimei părţi a domniei prinţului, viaţa naţională începe să înlocuiască organizarea tribală sau, mai degrabă, să se impună grupărilor de triburi existente. Însă marea realizare socială a epocii prinţului este emergenţa vieţii de familie. Până acum, relaţiile umane au fost, în principal, tribale; acum, începe să se stabilească căminul familial.
52:2.7 (591.7) Este distribuirea în care se realizează egalizarea sexelor. Pe unele planete masculii pot să conducă femelele; pe altele este invers. În cursul acestei epoci, lumile normale stabilesc deplina egalitate a sexelor, preliminar necesar pentru a realiza mai complet idealurile vieţii de familie. Este începutul epocii de aur a căminelor. Ideea legii tribului cedează treptat locul conceptului dublu de viaţă naţională şi familială.
52:2.8 (592.1) Pe parcursul acestei epoci, îşi face apariţia agricultura. Dezvoltarea ideii de familie este incompatibilă cu viaţa rătăcitoare şi instabilă a vânătorilor. Obiceiul domiciliilor fixe şi cultura solului se stabilesc treptat. Domesticirea animalelor şi practica meşteşugurilor iau un puternic având. La apogeul evoluţiei biologice a fost atins un înalt nivel de civilizaţie, însă dezvoltarea de ordin mecanic este slabă. Invenţia este caracteristica epocii următoare.
52:2.9 (592.2) Înainte de sfârşitul acestei ere, rasele sunt purificate şi aduse la o înaltă stare de perfecţiune fizică şi de vigoare intelectuală. Planul, constând în favorizarea înmulţirii tipurilor superioare de muritori şi în reducerea proporţiei tipurilor inferioare, contribuie mult la dezvoltarea iniţială a unei lumi normale. Popoarele voastre primitive nu au reuşit să facă o astfel de discriminare între tipuri, ceea ce explică prezenţa a atât de mulţi indivizi plini de defecte şi degeneraţi printre rasele Urantiene de astăzi.
52:2.10 (592.3) Una dintre marile realizări ale epocii prinţului constă în restrângerea înmulţirii indivizilor debili mentali şi neadaptaţi social. Cu mult înainte de epoca sosirii Fiilor de ordinul al doilea, adamii, cea mai mare parte a lumilor se angajează serios la sarcina purifica rasa, lucru pe care popoarele Urantiei nici măcar nu l-au întreprins încă serios astăzi.
52:2.11 (592.4) Această problemă a ameliorării rasei nu este o întreprindere atât de mare atunci când este atacat de la începutul evoluţiei umane. Perioada anterioară a luptelor dintre triburi şi a durelor întreceri pentru supravieţuirea rasei a eliminat cea mai mare parte a neamurilor anormale sau pline de defecte. Un idiot nu are prea multe şanse să supravieţuiască în organizarea socială a unui trib primitiv şi războinic. Falsa sentimentalitate a civilizaţiilor voastre parţial perfecţionate este cea care întreţine, protejează şi perpetuează viţele iremediabil defectuoase ale raselor umane evolutive.
52:2.12 (592.5) Nu există nici tandreţe, nici altruism în faptul de manifesta o compătimire inutilă unor fiinţe degenerate, unor muritori iremediabil anormali şi inferiori. Chiar pe lumile evolutive cele mai normale, există între indivizi şi între numeroase grupuri sociale suficiente diferenţe pentru a permite tuturor trăsăturilor nobile de sentimente altruiste şi de întrajutorare umană dezinteresată să se manifeste fără a perpetua neamurile neadaptabile social şi degenerate moral ale omenirii în evoluţie. Se ivesc din plin prilejuri pentru a practica toleranţa şi altruismul în favoarea indivizilor nenorociţi sau aflaţi în nevoie, care nu şi-au pierdut în mod ireparabil moştenirea lor morală şi nici nu şi-au distrus patrimoniul lor spiritual.
52:3.1 (592.6) Când impulsul originar al vieţii evolutive şi-a epuizat elanul său biologic şi omul a atins apogeul dezvoltării animale, intervine al doilea ordin de filiaţie, şi este iniţiată a doua împărţire de har şi de ajutor. Acest lucru este adevărat pe toate lumile evolutive. Când nivelul cel mai elevat posibil al vieţii evolutive a fost atins, când omul primitiv a urcat cât a putut de sus pe scara biologică, un Fiu şi o Fiică Materiali apar întotdeauna pe planetă, trimişi de Suveranul Sistemului.
52:3.2 (593.1) Ajustorii Gândirii sunt acordaţi în număr tot mai mare oamenilor postadamici, şi aceşti muritori ating în număr tot mai mare capacitatea de a fuziona ulterior cu Ajustorul lor. În timp ce ei operează ca fii descendenţi, adamii nu posedă Ajustori, însă descendenţii lor planetari direcţi, precum şi cei cu sânge amestecat, devin candidaţi calificaţi în mod legitim pentru a primi, la un moment dat, un Veghetor de Mister. La sfârşitul epocii postadamice, planeta este în posesia contingentului ei complet de slujitori celeşti. Doar Ajustorii destinaţi contopirii nu au fost încă atribuiţi în mod universal.
52:3.3 (593.2) Scopul principal al domniei Adamice este de a influenţa oamenii în evoluţie pentru ca ei să încheie trecerea de la stadiul civilizaţiei vânătorilor şi păstorilor la acela al agricultorilor şi horticultorilor, completat ulterior de apariţia accesoriilor urbane şi industriale ale civilizaţiei. Sunt suficienţi zece mii de ani ai acestei distribuiri de elevatori biologici pentru a efectua o transformare minunată. După douăzeci şi cinci de mii de ani de administrare, prin înţelepciunea unită a Prinţului Planetar şi a Fiilor Materiali, planeta este, în general, pregătită pentru sosirea unui Fiu Magistral.
52:3.4 (593.3) Această epocă asistă la realizarea, în general, a eliminării neadaptaţilor, şi viţele rasiale se purifică încă şi mai mult. Pe lumile normale, tendinţele bestiale perverse au dispărut aproape în întregime din liniile reproducătoare ale tărâmului.
52:3.5 (593.4) Progenitura Adamică nu se amestecă niciodată cu viţele inferioare ale raselor evolutive. Planul divin nu prevedea nici ca Adam sau Eva Planetari să se împreuneze personal cu popoarele evolutive. Proiectul de a ameliorare al rasei este sarcina progeniturii, însă descendenţii Fiicelor şi ai Fiilor Materiali sunt mobilizaţi cu generaţii înainte de a se fi inaugurat serviciul de amalgamare rasială.
52:3.6 (593.5) Când plasma vitală adamică este transmisă raselor muritoare, rezultă o înălţare imediată a capacităţii lor intelectuale şi o accelerare a progresului lor spiritual. Se produce, de asemenea, de obicei, o ameliorare fizică. Pe o lume medie, distribuirea postadamică este o epocă de mari invenţii, de control al energiei, şi de dezvoltare mecanică. Este era în care apar industrii multiforme şi un control al forţelor naturale. Este vârsta de aur a explorării şi a dominării finale a planetei. O mare parte a progresului material al unei lumi se efectuează pe parcursul acestei perioade iniţiale a dezvoltării ştiinţelor fizice, mai exact în epoca care este traversată în prezent de Urantia. Lumea voastră este în urmă cu o întreagă perioadă de cârmuire divină, şi chiar mai mult, faţă de programul planetar mediu.
52:3.7 (593.6) Către sfârşitul perioadei domniei adamice pe o planetă normală, rasele sunt practic amalgamate, astfel încât se poate proclama cu adevărat că „Dumnezeu a făcut un singur sânge din toate naţiunile” şi că Fiul său „a dat o aceeaşi culoare tuturor popoarelor”. Culoarea rasei amalgamate este de o nuanţă puţin măslinie a tentei violete, „albul” rasial al sferelor.
52:3.8 (593.7) Oamenii primitivi sunt în principal carnivori. Fiicele şi Fiii Materiali nu mănâncă carne însă, după câteva generaţii, descendenţii lor gravitează în general către nivelul omnivor, cu toate că grupuri întregi dintre ei continuă uneori să se abţină de la consumul de carne. Această dublă origine a raselor postadamice explică cum fiinţele umane cu sânge amestecat prezintă vestigii anatomice provenind atât din grupurile animale carnivore, cât şi erbivore.
52:3.9 (593.8) În cei zece mii de ani care urmează amalgamării rasiale, rasele rezultante arată diverse grade de fuziune anatomică. Anumite neamuri poartă mai mult urmele ascendenţei lor vegetariene, iar altele prezintă mai mult trăsături distinctive şi caracteristici fizice ale procreatorilor lor evolutivi carnivori. Majoritatea raselor lumii devine în curând omnivoră, şi se hrăneşte cu o gamă largă de alimente, provenind atât din regnul animal, cât şi din regnul vegetal.
52:3.10 (594.1) Epoca postadamică este distribuirea internaţionalismului. Sarcina de amestecare a raselor fiind aproape îndeplinită, naţionalismul creşte şi fraternitatea oamenilor începe cu adevărat să se materializeze. Guverne reprezentative tind să înlocuiască formele de domnie monarhice şi patriarhale. Sistemul educativ se construieşte la scară mondială, iar limbile raselor cedează progresiv locul limbii poporului violet. Pacea şi cooperarea universale sunt rar atinse înainte ca rasele să fie destul de bine amalgamate şi să vorbească o limbă comună.
52:3.11 (594.2) Pe parcursul ultimelor secole ale epocii postadamice, un nou interes se manifestă pentru artă, muzică şi literatură, şi această trezire mondială este un semnal care precede apariţia unui Fiu Magistral. Dezvoltarea care încununează această eră este interesul universal pentru realităţile intelectuale, pentru adevărata filozofie. Religia devine mai puţin naţionalistă şi din ce în ce mai mult o chestiune planetară. Noi revelaţii ale adevărului marchează aceste epoci, şi Preaînalţii constelaţiilor încep să facă legea în treburile oamenilor. Se revelează adevărul până la nivelul administraţiei constelaţiilor.
52:3.12 (594.3) Era este caracterizată printr-un mare progres etic; fraternitatea oamenilor este ţelul societăţii. Pacea mondială, încetarea conflictelor dintre rasele şi animozităţile naţionale indică faptul că planeta este pregătită pentru sosirea unui membru din al treilea ordin de filiaţie, un Fiu Magistral.
52:4.1 (594.4) La începutul acestei epoci, pe planetele normale şi loiale, rasele muritoare sunt amestecate şi biologic adaptate. Nu există probleme de rasă sau de culoare; toate naţiunile şi toate rasele au literalmente acelaşi sânge. Fraternitatea oamenilor se dezvoltă, şi naţiunile învaţă să trăiască pe pământ în pace şi linişte. O asemenea lume se găseşte în pragul unei mari dezvoltări intelectuale culminante.
52:4.2 (594.5) Când o lume evolutivă devine atât de pregătită pentru epoca magistrală, îşi face apariţia în misiune magistrală un membru al ordinului elevat al Fiilor Avonali. Prinţul Planetar şi Fiii Materiali îşi au originea în universul local; Fiul Magistral soseşte din Paradis.
52:4.3 (594.6) Când Avonalii Paradisului vin pe sferele muritorilor pentru acţiuni judiciare şi doar ca judecători ai unei perioade de domnie divină, ei nu sunt niciodată întrupaţi. Însă atunci când sosesc pentru misiuni magistrale, ei sunt întotdeauna întrupaţi, cel puţin pentru prima misiune, cu toate că nu trec prin experienţa naşterii şi prin moartea materială a copiilor tărâmului. În cazurile în care ei rămân în calitate de şefi, pot continua să trăiască vreme de câteva generaţii pe anumite planete. Când misiunile lor sunt îndeplinite, ei abandonează viaţa lor planetară şi se întorc la starea lor anterioară de filiaţie divină.
52:4.4 (594.7) Fiecare nouă guvernare divină lărgeşte orizontul religiei revelate, şi Fiii Magistrali extind revelaţia adevărului până la descrierea problemelor universului local şi a tuturor tributarilor săi.
52:4.5 (594.8) După vizita iniţială a unui Fiu Magistral, rasele procedează, în curând, la eliberarea lor economică. Munca cotidiană necesară fiecărui om pentru a-şi asigura independenţa ar lua două ore şi jumătate din timpul vostru. Nu există nici un pericol în eliberarea unor muritori atât de inteligenţi şi etici. Popoare atât de rafinate ştiu bine cum să folosească plăcerile pentru a se ameliora şi a face să progreseze planeta. Pe parcursul acestei epoci, liniile rasiale se purifică şi mai mult prin restrângerea reproducerii indivizilor mai puţin adaptaţi şi mai puţin înzestraţi.
52:4.6 (595.1) Guvernarea politică şi administrarea socială a raselor continuă să se amelioreze. Către sfârşitul epocii, autonomia guvernamentală este destul de bine stabilită. Noi numim autonomie guvernamentală tipul cel mai elevat al guvernului reprezentativ. Lumile în chestiune îi avansează şi îi onorează numai pe şefii şi pe conducătorii cei mai competenţi pentru a-şi asuma responsabilităţi sociale şi politice.
52:4.7 (595.2) În timpul acestei epoci, majoritatea muritorilor lumii este locuită de Ajustori însă, chiar şi atunci, acordarea de Veghetori Divini nu este întotdeauna universal. Ajustorii destinaţi contopirii nu au fost încă dăruiţi tuturor muritorilor planetari. Creaturile volitive trebuie încă să aleagă faptul de a primi un Veghetor de Mister.
52:4.8 (595.3) În cursul epocilor care încheie această perioadă de cârmuire divină, societatea începe să revină la forme de viaţă mai simplificate. Natura complexă a unei civilizaţii în progres îşi urmează cursul, şi muritorii învaţă să trăiască mai natural şi mai eficient. Această tendinţă creşte cu fiecare epocă succesivă. Este epoca în care înfloresc artele, muzica şi studiile superioare. Ştiinţele fizice au atins deja apogeul dezvoltării lor. Pe o lume ideală, sfârşitul acestei epoci vede plenitudinea unei mari treziri religioase, o iluminare spirituală a întregii lumi. Această trezire generalizată de natură spirituală a raselor este semnalul aşteptat pentru sosirea Fiului de manifestare şi pentru inaugurarea celei de a cincia epoci a muritorilor.
52:4.9 (595.4) Pe numeroase lumi, se întâmplă să nu fie suficientă numai o singură misiune magistrală pentru a pregăti planeta pentru sosirea unui Fiu de Manifestare. În acest caz, va exista un al doilea Fiu Magistral, sau chiar o succesiune, dintre care fiecare va face să progreseze rasele de la o perioadă de guvernare divină la următoarea, până când planeta este gata pentru dăruirea Fiului de Manifestare. Fiii Magistrali pot fi încarnaţi sau nu pentru o a doua misiune şi pentru cele următoare. Însă, indiferent de numărul Fiilor Magistrali care apar - şi pot să existe după Fiul de Manifestare - venirea fiecăruia dintre ei marchează sfârşitul unei domnii divine şi începerea alteia.
52:4.10 (595.5) Aceste cârmuiri ale Fiilor Magistrali durează douăzeci şi cinci până la cincizeci de mii de ani ai timpului Urantiei. Se întâmplă ca unele dintre ele să fie mult mai scurte, şi rareori sunt mai lungi, însă, de cele mai multe ori, unul dintre aceşti Fii Magistrali se va naşte ca Fiu de Manifestare al Paradisului.
52:5.1 (595.6) Când un anumit nivel de dezvoltare intelectuală şi spirituală este atins pe o lume locuită, un Fiu de efuziune al Paradisului soseşte întotdeauna. Pe lumile normale, el nu apare în trup înainte ca rasele să se fi ridicat la cele mai înalte nivele de inteligenţă şi de progres etic. Însă, pe Urantia, Fiul de Manifestare care era Fiul vostru Creator în persoană, a apărut la sfârşitul domniei adamice, însă nu aceea este ordinea obişnuită a evenimentelor pe lumile spaţiului.
52:5.2 (595.7) Când o lume este gata pentru spiritualizare, soseşte Fiul de Manifestare. Acest Fiu aparţine întotdeauna ordinului Avonal zis Magistral, însă nu şi atunci când Fiul Creator efectuează manifestarea sa finală pe o lume evolutivă, caz care se produce o singură dată în fiecare univers local. Este ceea ce s-a întâmplat când Mihail din Nebadon a apărut pe Urantia pentru a se dărui raselor voastre muritoare. Un astfel de dar nu este rezervat decât unei singure lumi din aproape zece milioane. Toate celelalte lumi progresează spiritual prin manifestarea Fiilor Paradisului din ordinul avonalilor.
52:5.3 (596.1) Fiul de manifestare soseşte pe o lume în care educaţia culturală este foarte avansată. El întâlneşte o rasă spiritual educată, gata să asimileze învăţături superioare şi să aprecieze această misiune de consacrare. Pe parcursul acestui stadiu, întreaga lume caută cultura morală şi adevărul spiritual. Muritorii acestei guvernări divine au pasiunea de a pătrunde realitatea cosmică şi de a comunica cu realitatea spirituală. Revelaţia adevărului se întinde până la includerea suprauniversului. Sistemele de educaţie şi de guvernare, în întregime noi, se dezvoltă pentru a înlocui regimurile primitive ale timpurilor de demult. Bucuria de a trăi capătă o culoare nouă şi reacţiile vieţii sunt exaltate la nivele celeste de ton şi de nuanţă.
52:5.4 (596.2) Fiul de consacrare trăieşte şi moare pentru înnobilarea spirituală a raselor muritoare ale unei lumi. El stabileşte „calea nouă şi vie”; viaţa sa este o încarnare a adevărului Paradisului în trup muritor - Spiritul Adevărului însuşi - în cunoaşterea căruia toţi oamenii vor fi eliberaţi.
52:5.5 (596.3) Pe Urantia, stabilirea acestei „căi noi şi vii” a fost manifestată atât în fapt, cât şi în adevăr. Izolarea Urantiei în rebeliunea lui Lucifer a suspendat procesul prin care muritorii pot trece direct pe ţărmurile lumilor palat imediat după moarte. Înaintea epocii lui Cristos Mihail pe Urantia, toate sufletele dormeau până la reînvierile judecăţii de ispăşire sau până la reînvierile milenare speciale. Nici Moise însuşi, nu a avut permisiunea să meargă de cealaltă parte a văii morţii înainte de a prilejul unei reînvieri speciale, deoarece Prinţul Planetar decăzut, Caligastia, se opunea acestei eliberări. Însă, din ziua Învierii, muritorii Urantiei pot, din nou, să meargă direct pe sferele morontiale.
52:5.6 (596.4) Pe parcursul reînvierii sale, a treia zi după ce a renunţat la viaţa sa întrupată, Fiul de efuziune urcă la dreapta Tatălui Universal, primeşte asigurarea că misiunea sa de consacrare a fost acceptată, şi se întoarce la Fiul Creator în sediul universului local. Atunci, Avonalul de consacrare şi Mihailul Creator trimit spiritul lor asociat, Spiritul Adevărului, pe lumea de consacrare. Este ocazia cu care „spiritul Fiului triumfător este revărsat peste toată carnea”. Spiritul-Mamă al Universului participă, de asemenea, la această revărsare a Spiritului Adevărului, şi în acelaşi timp are lor proclamarea edictului de consacrare a Ajustorilor Gândirii. După aceasta, toate creaturile volitive ale acestei lumi, a căror minte este normală, vor primi un Ajustor de îndată ce vor atinge vârsta responsabilităţii morale, aceea a alegerii spirituale.
52:5.7 (596.5) Dacă un Avonal de consacrare ar trebui să se întoarcă pe lumea misiunii sale de manifestare, el nu s-ar întrupa, ci ar veni „în glorie cu oştirile serafice”.
52:5.8 (596.6) Epoca posterioară Fiului de efuziune poate dura între zece şi o sută de mii de ani. Nici o limită arbitrară a timpului nu este impusă acestei ere de cârmuire divină. Este o epocă de mare progres etic şi spiritual. Sub influenţa spirituală a acestor epoci, caracterul uman trece prin transformări uluitoare şi suportă o dezvoltare fenomenală. Devine posibilă punerea în practică a regulii de aur. Învăţăturile lui Isus sunt cu adevărat aplicabile într-o lume de muritori care a primit instruirea preliminară care precede manifestarea Fiilor cu călăuzirile lor care înnobilează caracterul şi maturizează cultura.
52:5.9 (596.7) Pe parcursul acestei ere, problemele bolii şi ale delicvenţei sunt practic rezolvate. Degenerescenţa a fost deja larg eliminată prin reproducerea selectivă. Boala a fost practic învinsă prin înaltele calităţi de rezistenţă ale neamurilor adamice şi prin inteligenta aplicare mondială a descoperirilor făcute în domeniul ştiinţelor fizice de-a lungul epocilor precedente. Pe parcursul acestei perioade, durata vieţii se creşte mult peste echivalentul a trei sute de ani ai timpului Urantiei.
52:5.10 (597.1) Supravegherea guvernamentală se atenuează progresiv pe parcursul acestei epoci. Încep să funcţioneze adevărate guverne autonome. Este tot mai puţin necesar să se promulge legi restrictive. Departamentele militare de rezistenţă naţională sunt pe cale de dispariţie; era armoniei internaţionale vine cu adevărat. Există numeroase naţiuni, în principal determinate de geografia pământurilor lor, însă doar o singură rasă, o singură limbă şi o singură religie. Treburile muritorilor sunt aproape utopice. Este cu adevărat o epocă mare şi glorioasă.
52:6.1 (597.2) Fiul de consacrare este Prinţul Păcii. El soseşte cu mesajul „Pace pe pământ şi înţelegere între oameni”. Pe lumile normale, este o perioadă aducătoare de pace generală în lume; naţiunile nu mai propovăduiesc războiul, însă aceste influenţe salutare nu au însoţit venirea Fiului vostru de consacrare, Cristos Mihail. Urantia nu procedează conform ordinii normale. Lumea voastră nu păşeşte în pas cu procesiunea planetară. Când Maestrul vostru era pe pământ, el şi-a prevenit discipolii că sosirea sa nu aducea domnia obişnuită a păcii pe Urantia. El le-a explicat clar că „vor fi războaie şi zvonuri de războaie” şi că unele naţiuni se vor ridica împotriva altor naţiuni. La un moment dat, el a spus: „să nu credeţi că am venit ca să aduc pacea pe pământ”.
52:6.2 (597.3) Chiar şi pe lumile evolutive normale, nu este uşor să se realizeze înfrăţirea mondială a oamenilor. Pe o planetă ca Urantia, unde domnesc confuzia şi dezordinea, această împlinire cere mult mai mult timp şi necesită un efort mult mai mare. Este aproape imposibil unei evoluţii sociale să ajungă, fără ajutor exterior, la aceste rezultate fericite pe o sferă spiritual izolată. Revelaţia religioasă este esenţială pentru realizarea fraternităţii pe Urantia. Isus a indicat corect calea de a se atinge imediat fraternitatea spirituală. Însă realizarea fraternităţii sociale pe lumea voastră depinde mult de realizarea transformărilor personale şi de ajustările planetare următoare:
52:6.3 (597.4) 1. Fraternitate socială. Înmulţirea contactelor sociale internaţionale şi inter-rasiale şi a asocierilor fraterne prin călătorii, prin comerţ şi prin jocuri competitive. Dezvoltarea unui limbaj comun şi proliferarea polilingviştilor, schimburile naţionale şi rasiale de studenţi, de profesori, de industriaşi şi de filozofi religioşi.
52:6.4 (597.5) 2. Fecundarea prin încrucişare a gândirii. Fraternitatea este imposibilă pe o lume ai cărei locuitori sunt prea primitivi pentru a recunoaşte nebunia unui egoism pe care nimic nu îl potoleşte. Este nevoie de un schimb de literatură internaţională şi rasială; fiecare rasă trebuie să se familiarizeze cu gândirea tuturor celorlalte rase, fiecare naţiune trebuie să cunoască sentimentele tuturor naţiunilor; ignoranţa creează suspiciune, iar suspiciunea este incompatibilă cu atitudinea esenţială a simpatiei şi a iubirii.
52:6.5 (597.6) 3. Trezirea etică. Doar conştiinţa etică poate demasca imoralitate intoleranţei umane şi păcatul luptelor fraticide. Doar o conştiinţă morală poate condamna răul invidiei naţionale şi pizmei rasiale. Doar nişte fiinţe morale vor căuta întotdeauna clarviziunea spirituală care este esenţială pentru a trăi regula de aur.
52:6.6 (598.1) 4. Înţelepciunea politică. Maturitatea emotivă este indispensabilă pentru auto-control. Doar maturitatea emotivă garantează că tehnicile internaţionale de judecată civilizată se vor substitui arbitrajului barbar al războiului. Oamenii de stat înţelepţi vor lucra într-o bună zi pentru bunăstarea omenirii, chiar şi atunci când se vor strădui să promoveze interesul grupurilor lor naţionale şi rasiale. Iscusinţa politică egoistă duce la sinucidere, la distrugerea tuturor calităţilor care asigură supravieţuirea grupurilor planetare.
52:6.7 (598.2) 5. Clarviziunea spirituală. În cele din urmă fraternitatea oamenilor este bazată pe recunoaşterea paternităţii lui Dumnezeu. Maniera cea mai rapidă de a realiza fraternitatea oamenilor pe Urantia este de a efectua transformarea spirituală a omenirii de astăzi. Singura tehnică de accelerare a tendinţei naturale a evoluţiei sociale constă în exercitarea unei presiuni spirituale de sus, ceea ce intensifică clarviziunea morală, mărind totodată capacitatea sufletului tuturor oamenilor de a-i înţelege şi de a-i iubi pe toţi semenii lor. Înţelegerea reciprocă şi iubirea fraternă sunt factori civilizatori transcendenţi şi factori puternici în realizarea mondială a fraternităţii oamenilor.
52:6.8 (598.3) Dacă aţi putea fi transportaţi de pe lumea voastră rămasă în urmă şi plină de confuzie pe vreo planetă normală aflată acum în epoca posterioară Fiului de consacrare, voi v-aţi crede că aţi fost transferaţi în cerul menţionat în tradiţiilor voastre. Greu vă va veni să credeţi că observaţi acţiunile evolutive normale ale unei sfere locuite de oameni. Aceste lumi sunt plasate în circuitele spirituale ale tărâmului lor. Ele beneficiază de toate avantajele teledifuziunilor universului lor şi de serviciile reflexivităţii ale suprauniversului lor.
52:7.1 (598.4) Ordinul de filiaţie care urmează apoi pe lumile evolutive medii este acela al Fiilor Învăţători ai Trinităţii, divinii Fii ai Trinităţii Paradisului. Noi constatăm din nou că Urantia nu este în cadenţă cu sferele ei surori şi de aceea acel Isus al vostru a făgăduit să se întoarcă. El îşi va îndeplini, cu siguranţă, făgăduiala, însă nimeni nu ştie dacă venirea sa va precede sau va urma apariţia pe Urantia a unui Fiu Magistral sau a Fiilor Învăţători.
52:7.2 (598.5) Fiii Învăţători vin în grup pe lumile care se spiritualizează. Un Fiu Învăţător planetar este asistat şi sprijinit de şaptezeci de fii primari, doisprezece fii secundari, şi trei membrii aleşi dintre cei mai elevaţi şi cei mai experimentaţi din ordinul suprem al Daynalilor. Acest corp rămâne câtva timp pe lumile respective, destul de mult pentru a efectua tranziţia dintre epocile evolutive şi era luminii şi vieţii, nu mai puţin de o mie de ani ai timpului planetar, şi adesea mult mai mult. Această misiune este o contribuţie a Trinităţii la eforturile anterioare ale tuturor personalităţilor divine care şi-au slujit pe lângă o lume locuită.
52:7.3 (598.6) Revelaţia adevărului se extinde acum la universul central şi la Paradis. Rasele devin înalt spirituale. Un mare popor a evoluat şi o mare epocă se apropie. Sistemele educative, economice şi administrative ale planetei suportă transformări radicale. Se stabilesc noi valori şi noi relaţii. Împărăţia cerurilor apare pe pământ, şi gloria lui Dumnezeu se răspândeşte în această lume.
52:7.4 (598.7) Este distribuirea în care un mare număr de muritori sunt transferaţi direct dintre cei vii pe lumile morontiale. Pe măsură ce era Fiilor Învăţători ai Trinităţii progresează, loialitatea spirituală a muritorilor timpului devine tot mai universală. Moartea naturală devine din ce în ce mai puţin frecventă, în măsura în care Ajustorii fuzionează tot mai mult cu subiectele lor pe parcursul vieţii lor în trup. Planeta sfârşeşte prin a fi clasată ca aparţinând ordinului primar modificat al ascensiunii muritorilor.
52:7.5 (599.1) Viaţa pe parcursul acestei ere este agreabilă şi benefică. Degenerescenţa şi elementele antisociale, la sfârşitul acestei lungi lupte evolutive au fost practic eliminate. Durata vieţii se apropie de cinci sute de ani ai Urantiei, şi nivelul de creştere a reproducerii raselor este inteligent controlat. Apare o ordine socială în întregime nouă; subzistă încă mari diferenţe între oameni, însă starea societăţii se apropie de idealurile de fraternitate sociale şi de egalitate spirituală. Guvernele reprezentative tind să dispară, şi lumea trece sub legea autocontrolului individual. Funcţiunea guvernului se orientează, în principal, către scopurile colective ale administrării sociale şi ale coordonării economice. Epoca de aur avansează rapid; ţelul temporal al îndelungatei şi intensei lupte planetare pentru evoluţie se întrevede bine. Răsplata timpurilor va fi curând primită. Înţelepciunea zeilor este pe punctul de a se manifesta.
52:7.6 (599.2) Pe parcursul acestei epoci, administrarea fizică a unei lumi cere o oră pe zi din timpul fiecărui individ adult, vrem să spunem o oră a timpului Urantiei. Planeta este în strâns contact cu treburile universului, şi locuitorii săi pot să recepţioneze ultimele teledifuziuni cu un interes la fel de viu ca acela pe care voi îl manifestaţi astăzi pentru ultimele ediţii ale jurnalelor voastre cotidiene. Aceste rase se ocupă cu o mie de lucruri interesante necunoscute pe lumea voastră.
52:7.7 (599.3) Adevărata loialitate planetară faţă Fiinţa Supremă se dezvoltă tot mai mult. Generaţie după generaţie, un număr crescut de indivizi ai rasei intră în rând cu cei care practică dreptatea şi trăiesc compasiunea. Încet, dar sigur, lumea este câştigată de partea serviciului bucuros al Fiilor lui Dumnezeu. Greutăţile fizice şi problemele materiale au fost în mare parte rezolvate. Planeta este pregătită pentru viaţa superioară şi pentru o existenţă mai stabilă.
52:7.8 (599.4) Din timp în timp, pe parcursul domniei lor, Fiii Învăţători continuă să vină pe aceste lumi pacifice. Ei nu părăsesc o lume înainte de a fi asiguraţi că planul evolutiv se derulează fără nici un obstacol pe planeta respectivă. Un Fiu Magistral de judecată însoţeşte, în general, pe Fiii Învăţători în misiunile lor succesive, în timp ce un alt Fiu din acelaşi ordin activează în momentul plecării lor, şi aceste acţiuni judecătoreşti continuă din epocă în epocă pe tot parcursul regimului muritor al timpului şi spaţiului.
52:7.9 (599.5) Fiecare misiune nouă a Fiilor Învăţători ai Trinităţii ridică această lume celestă pe culmi tot mai înalte de înţelepciune, de spiritualitate şi de iluminare cosmică, însă nobilii nativi ai acestei sfere sunt încă finiţi şi muritori; nimic nu este perfect, însă vedem dezvoltându-se o calitate de cvasiperfecţiune în operaţiunile unei lumi imperfecte şi în viaţa locuitorilor ei umani.
52:7.10 (599.6) Fiii Învăţători ai Trinităţii pot reveni de nenumărate ori pe aceeaşi lume însă, mai devreme sau mai târziu, în raport cu sfârşitul uneia din misiunile lor, Prinţul Planetar este înălţat la poziţia de Suveran Planetar, iar Suveranul Sistemic apare pentru a proclama intrarea acestei lumi în era luminii şi vieţii.
52:7.11 (599.7) În ceea ce priveşte concluzia misiunii finale a Fiilor Învăţători (cel puţin conform cronologiei unei lumi normale) Ioan a scris: „văd noi ceruri şi un nou pământ şi noul Ierusalim coborând de lângă Dumnezeu, din cer, împodobit ca o mireasă pregătită pentru mire”.
52:7.12 (600.1) Este acelaşi pământ reînnoit, stadiul planetar avansat pe care clarvăzătorul din vechime, care a avut viziunea, l-a descris astfel: „căci, la fel cum noile ceruri şi noul pământ pe care le voi face vor rămâne în faţa mea, tot astfel veţi supravieţui voi şi copiii voştri; şi se va întâmpla ca de la o nouă lună la alta şi din Sabat în Sabat tot ce este întrupat va veni să se prosterneze în faţa mea, spune Domnul”.
52:7.13 (600.2) Muritorii acestei epoci sunt descrişi ca „o generaţie aleasă, un sacerdoţiu regal, o naţiune sfântă, un popor elevat; iar voi veţi cânta omagii celui care v-a chemat din întuneric spre această minunată lumină”.
52:7.14 (600.3) Indiferent de istoria naturală specială a unei planete individuale şi de faptul că o împărăţie a fost în întregime loială, pângărită de rău sau blestemată de păcat - puţin importă antecedentele - mai devreme sau mai târziu graţia lui Dumnezeu şi sprijinul îngerilor vor anunţa ziua venirii Fiilor Învăţători ai Trinităţii; şi plecarea lor ca urmare a misiunii lor finale va inaugura vârsta superbă a luminii şi vieţii.
52:7.15 (600.4) Toate lumile Sataniei pot să împărtăşească experienţa celui care scrie: „cu toate acestea, potrivit cu promisiunea lui, noi vom atinge noi ceruri şi un pământ nou, unde domneşte dreptatea. Astfel, prea iubiţilor, văzând că voi speraţi aceste lucruri, vegheaţi să fiţi găsiţi în pace, neprihăniţi şi ireproşabili”.
52:7.16 (600.5) Plecarea corpului Fiilor Învăţători, la sfârşitul primei lor domnii sau a unei domnii subsecvente, anunţă aurora erei luminii şi vieţii - pragul de tranziţie dintre timp şi anticamera eternităţii. Realizarea planetară a acestei ere de lumină şi de viaţă depăşeşte cu mult cele mai dragi speranţe ale muritorilor Urantiei, ale căror concepte referitoare la viaţa viitoare nu se extind dincolo de cele îmbrăţişate de credinţele religioase care descriu cerul ca fiind destinul imediat şi ţelul final al muritorilor supravieţuitori.
52:7.17 (600.6) [Prezentat de un Puternic Mesager ataşat temporar statutului major al lui Gabriel.]
Cartea Urantia
Capitolul 53
53:0.1 (601.1) LUCIFER era un strălucitor Fiu Lanonandek principal al Nebadonului. El avea experienţa slujirii în numeroase sisteme, a fost un înalt consilier al grupul său şi s-a distins prin înţelepciunea, prin inteligenţa şi prin eficienţa sa. Lucifer purta numărul 37 din ordinul său. Când a fost împuternicit de Melchizedeki şi ales dintre peste şapte sute de mii de personalităţi din specia sa, el a fost desemnat ca unul din o sută dintre cei mai capabili şi mai strălucitori. De la acest început magnific , prin rău şi prin greşeli, el s-a lăsat pradă păcatului şi se numără acum printre cei trei Suverani Sistemici ai Nebadonului care au cedat presiunii eului şi s-au dedat sofismelor falsei libertăţi personale - refuzul de a se supune universului, neglijarea obligaţiilor fraterne, orbirea faţă de relaţiile cosmice.
53:0.2 (601.2) Universul Nebadonului, domeniul lui Cristos Mihail, comportă zece mii de sisteme de lumi locuite. În toată istoria Fiilor Lanonandeki, în întreaga lor lucrare printre aceste mii de sisteme şi în sediul universului, nu se găsesc decât trei Suverani Sistemici care au încălcat vreodată legile guvernului Fiului Creator.
53:1.1 (601.3) Lucifer nu era un ascender, ci un Fiu creat al universului local şi s-a spus despre el: „Erai perfect în toate căile tale din ziua în care ai fost creat, până în ziua în care nejusteţea a fost găsită în tine”. El a rămas de multe ori în consiliu cu Preaînalţii Edentiei. Şi Lucifer domnea „pe sfântul munte al lui Dumnezeu”, muntele administrativ al Jerusemului, deoarece el era administratorul şef al marelui sistem de 607 lumi locuite.
53:1.2 (601.4) Lucifer era o fiinţă magnifică, o personalitate strălucitoare; el urma imediat după Părinţii Preaînalţi ai constelaţiilor în ierarhia autorităţii universale. În ciuda transgresiunii lui Lucifer, inteligenţele subordonate şi-au înfrânat orice lipsă de respect şi de nesupunere înainte de manifestarea lui Mihail pe Urantia. Chiar şi în epoca reînvierii lui Moise, arhanghelul Mihail „nu a adus împotriva lui o judecată acuzatoare, ci a spus, pur şi simplu: „Judecătorul să te judece”. Judecata în aceste probleme aparţine Celor Îmbătrâniţi de Zile, conducătorii suprauniversului.
53:1.3 (601.5) Lucifer este acum Suveranul decăzut şi deportat al Sataniei. Contemplarea de sine este cu adevărat dezastruoasă, chiar pentru personalităţile elevate ale lumii celeste. Se spune despre Lucifer: „Inima ta s-a înnobilat datorită frumuseţii tale; tu ai corupt inteligenţa ta din cauza splendorii tale”. Profetul vostru de altă dată a văzut trista sa situaţie când a scris: „Cum ai căzut din cer, o Lucifer, fiu al dimineţii! Cum te-ai abătut, tu care ai îndrăznit să aduci confuzie în atâtea lumi!”
53:1.4 (602.1) S-a auzit foarte puţin vorbindu-se de Lucifer pe Urantia, deoarece el l-a desemnat pe Satan, primul său locotenent, pentru a-i pleda cauza pe planeta voastră. Satan era membru al grupului primar al lanonandekilor, însă nu a exercitat niciodată funcţiunile de Suveran Sistemic. El a intrat pe deplin în insurecţia lui Lucifer. „Diavolul” nu este altul decât Caligastia, Prinţul Planetar depus al Urantiei şi fiul ordinului secundar al Lanonandekilor. În epoca în care Mihail era încarnat pe Urantia, iar Lucifer, Satan şi Caligastia s-au aliat să facă să eşueze misiunea sa de efuziune, însă au suportat un mare eşec.
53:1.5 (602.2) Abaddon era şeful statului major al lui Caligastia. El şi-a urmat maestrul în rebeliune, şi a acţionat de atunci în calitate de şef administrativ al rebelilor de pe Urantia. Belzebut era şeful medienilor neloiali care s-au aliat forţelor trădătorului Caligastia.
53:1.6 (602.3) În cele din urmă, dragonul a devenit simbolul reprezentativ al acestor trei personalităţi rele. Cu prilejul triumfului lui Mihail, „Gabriel a coborât din Salvington şi a legat dragonul (toţi şefii rebeli) pentru o epocă”. În ceea ce priveşte rebelii serafici ai Jerusemului, despre ei este scris: „Iar pe îngerii care nu au păstrat prima lor stare, dar care au abandonat propriul lor lăcaş, i-a înlănţuit în tenebre, ţinându-i pentru judecata marii zile”.
53:2.1 (602.4) Lucifer şi primul său asistent, Satan, domniseră asupra Jerusemului vreme de peste cinci mii de ani, când în inima lor au început să se ridice contra Tatălui Universal şi a Fiului său Mihail, pe atunci viceregent al Nebadonului.
53:2.2 (602.5) Nu existau condiţii particulare sau speciale în sistemul Sataniei pentru a sugera sau a favoriza o rebeliune. Noi credem că ideea s-a născut şi s-a conturat în mintea lui Lucifer şi că el ar fi putut fi instigatorul unei astfel de rebeliuni, indiferent unde ar fi fost staţionat. Lucifer a început prin a-şi anunţa planurile lui Satan, însă i-au fost necesare mai multe luni pentru a corupe mintea strălucitorului şi abilului său asociat. Cu toate acestea, când Satan a fost convertit la teoriile rebele, el a devenit un partizan plin de zel şi serios al „afirmării de sine şi al libertăţii”.
53:2.3 (602.6) Nimeni nu i-a sugerat niciodată lui Lucifer să se răscoale; ideea de a se afirma în opoziţie cu voinţa lui Mihail şi cu planurile Tatălui Universal, astfel cum erau ele reprezentate de Mihail, a luat naştere în propria sa minte. Relaţiile sale cu Fiul Creator au fost strânse şi întotdeauna cordiale. Nicicând înainte de a-şi exalta propria sa minte, Lucifer nu şi-a exprimat aşa deschis nemulţumirile legate de administrarea universului. În ciuda tăcerii sale şi timp de peste o sută de ani ai timpului standard, Uniunile de Zile ale Salvingtonului informaseră Uversa, prin reflectivitate, că nu toate erau în ordine în mintea lui Lucifer. Această informaţie a fost, de asemenea, comunicată Fiului Creator şi Părinţilor Constelaţiei Norlatiadekului.
53:2.4 (602.7) În toată această perioadă, Lucifer a început să critice, tot mai mult, întregul plan de administrare al universului, profesând în acelaşi timp o sinceră loialitate faţă de Şefii Supremi. El şi-a manifestat pe faţă prima sa infidelitate cu ocazia unei vizite a lui Gabriel pe Jerusem, cu câteva zile înainte de a proclama deschis Declaraţia Luciferiană de Liberate. Gabriel a fost atât de profund impresionat prin certitudinea unei revolte iminente, încât a plecat imediat pe Edentia pentru a discuta cu Părinţii Constelaţiei despre măsurile ce trebuiesc luate în caz de rebeliune deschisă.
53:2.5 (603.1) Este foarte dificil să se citeze cauza sau cauzele exacte care au culminat în cele din urmă cu rebeliunea lui Lucifer. Noi nu suntem siguri decât de un lucru: că primele începuturi, indiferent cum au fost ele, şi-au avut originea în mintea lui Lucifer. Probabil a existat o mândrie de sine, care s-a nutrit pe sine până la a-l înşela pe Lucifer asupra sieşi, astfel încât el s-a convins cu adevărat, o anumită perioadă de timp, că rebeliunea sa proiectată ar fi acţionat efectiv pentru binele sistemului, şi poate chiar şi al universului. În momentul în care realizarea planurilor sale a fost dezvoltată până în punctul deziluzionării, el mersese deja prea departe pentru ca orgoliul său originar făcător de dezordine să-i mai permită să se oprească. Într-un anumit punct al acestei experienţe, el a încetat să fie sincer şi răul s-a transformat în păcat voluntar şi deliberat. Conduita ulterioară a acestui strălucitor administrator dovedeşte acest lucru. I s-au oferit multă vreme oportunităţi de a se căi, însă doar unii dintre subordonaţii săi au acceptat îndurarea arătată. La cererea Părinţilor Constelaţiei, Fidelul de Zile al Edentiei, în persoană, a prezentat planul de salvare al lui Mihail pentru aceşti rebeli impenitenţi, însă compasiunea Fiului Creator a fost întotdeauna respinsă şi chiar respinsă cu un dispreţ şi o lipsă de consideraţie tot mai mari.
53:3.1 (603.2) Oricare ar fi fost motivele iniţiale de nelinişte din inima lui Lucifer şi din cea a lui Satan, revolta s-a concretizat sub forma Declaraţiei Luciferiene a Libertăţii. Cauza rebelilor a fost expusă în trei rubrici:
53:3.2 (603.3) 1. Realitatea Tatălui Universal. Lucifer pretindea că Tatăl Universal nu există cu adevărat, că gravitaţia fizică şi energia spaţiului erau inerente universului şi că Tatăl era un mit născocit de Fiii Paradisului pentru a le permite să păstreze puterea asupra universurilor lor în numele Tatălui. El a negat că personalitatea este un dar al Tatăl Universal. El a insinuat chiar că finalitarii erau înţeleşi cu Fiii Paradisului pentru a introduce frauda în întreaga creaţie, deoarece ei nu raportau niciodată o idee bine conturată asupra personalităţii actuale a Tatălui, aşa cum poate fi ea distinsă în Paradis. El trata respectul drept ignoranţă. Acuzaţia era categorică, teribilă şi blasfematorie. Fără nici o îndoială, acest atac învăluit contra finalitarilor a fost ceea ce i-a îndemnat pe cetăţenii ascendenţi, atunci prezenţi pe Jerusem, să rămână fermi şi să reziste cu fermitate tuturor acestor propuneri ale rebelilor.
53:3.3 (603.4) 2. Guvernul universal al lui Mihail-Fiul Creator. Lucifer susţinea că sistemele locale trebuie să fie autonome. El a protestat contra dreptului lui Mihail, Fiul Creator, de a-şi aroga suveranitatea Nebadonului în numele unui Tată Paradisiac ipotetic şi de a cere tuturor personalităţilor să-şi recunoască supunerea faţă de acest Tată invizibil. El a afirmat că întregul plan de adorare era o stratagemă pentru a servi ambiţia Fiilor Paradisului. El era dispus să îl recunoască pe Mihail ca Tată al său Creator, însă nu ca Dumnezeu şi ca conducător al legitim.
53:3.4 (603.5) El a atacat foarte violent dreptul Celor Îmbătrâniţi de Zile - „potentaţii străini” - de a se amesteca în treburile sistemelor locale şi ale universurilor. El i-a denunţat pe aceşti conducători ca fiind tirani şi uzurpatori. El i-a încurajat pe partizanii săi să creadă că nici unul dintre aceşti şefi nu ar putea face nimic pentru a se amesteca în jocul autonomiei complete, dacă oamenii şi îngerii ar avea curajul de a se afirma şi de a-şi reclama cu răbdare drepturile.
53:3.5 (603.6) El pretindea că agenţii executivi ai Celor Îmbătrâniţi de Zile pot fi împiedicaţi să acţioneze în sistemele locale, doar prin simplul fapt că indigenii îşi vor afirma independenţa. El a susţinut că nemurirea era inerentă personalităţilor sistemului, că reînvierea era naturală şi automată, şi că toate fiinţele nu erau împiedicate să trăiască etern decât de către actele arbitrare şi injuste ale agenţilor executivi ai Celor Îmbătrâniţi de Zile.
53:3.6 (604.1) 3. Atacul contra planului universal de instruire a muritorilor ascendenţi. Lucifer susţinea că se consumă prea mult timp şi energie pentru a-i instrui atât de riguros pe muritorii ascendenţi în principiile administrării universului, principii pe care el le-a caracterizat ca fiind lipsite de etică şi nesănătoase. El a protestat contra programului obligatoriu de a pregăti timp de epoci întregi pe muritorii spaţiului în vederea vreunui destin necunoscut, şi a semnalat prezenţa pe Jerusem a corpurilor finalitarilor ca o dovadă că aceşti muritori au petrecut milenii de pregătire pentru un destin de pură ficţiune. El a remarcat cu derâdere că aceşti finalitari nu întâlniseră un destin mai glorios decât acela de a fi retrimişi pe umile sfere asemănătoare cu sfera lor de origine lor. El a sugerat că au fost corupţi de un exces de disciplină şi de o pregătire prea prelungită şi că, în realitate, ei îi trădau pe tovarăşii lor muritori, deoarece cooperau acum cu planul de aservire al întregii creaţii, făcând să se creadă în mitul unui destin etern pentru muritorii ascendenţi. El a susţinut că ascenderii trebuiau să se bucure de libertate şi de faptul de a-şi determina ei înşişi soarta. El a sfidat şi condamnat întregul plan de ascensiune al muritorilor prezentat de Fiii Paradisiaci ai lui Dumnezeu şi aprobat de Spiritul Infinit.
53:3.7 (604.2) Şi aceasta a fost Declaraţia Libertăţii cu care Lucifer a declanşat orgia lui de tenebre şi de moarte.
53:4.1 (604.3) Manifestul lui Lucifer a fost proclamat la conclavul anual al Sataniei, pe marea de cristal, în prezenţa mulţimilor reunite ale Jerusemului în ultima zi a anului, în urmă cu aproximativ două sute de mii de ani ai timpului Urantiei. Satan proclama faptul că se puteau adora forţele universale - fizice, intelectuale şi spirituale - însă că nu trebuie să existe loialitate decât faţă de Lucifer, şeful actual prezent, „prieten al oamenilor şi al îngerilor” şi „Dumnezeul libertăţii”.
53:4.2 (604.4) Afirmarea de sine a fost strigătul de război al rebeliunii lui Lucifer. Unul dintre principalele argumente ale lui Lucifer a fost următorul: dacă un guvern autonom era bun şi drept pentru Melchizedeki şi pentru alte grupuri, el era, de asemenea, bun pentru toate ordinele de inteligenţe. El a început cu stăruinţă să recomande „egalitatea minţii” şi „fraternitatea inteligenţei”. El a susţinut că orice guvern trebuia să se limiteze la planetele locale şi la confederaţia lor voluntară în sistemele locale. El a refuzat toate celelalte supravegheri. El a promis Prinţilor Planetari că vor guverna lumile lor în calitate de şefi supremi. El a recuzat sediul constelaţiei ca fiind locul de amplasare a activităţilor legislative şi denunţat capitala universului ca fiind centru director a problemelor judiciare. El a susţinut că toate aceste funcţiuni guvernamentale ar trebui să fie concentrate pe capitalele sistemelor şi a început să stabilească propria sa adunare legislativă şi a organizat propriile sale tribunale, sub jurisdicţia lui Satan, iar el a prescris ca prinţii lumilor apostate să facă la fel.
53:4.3 (604.5) Întregul cabinet administrativ al lui Lucifer a trecut, în bloc, în tabăra sa; membrii săi au fost public delegaţi ca agenţi administrativi ai noului şef „al lumilor şi al sistemelor eliberate”.
53:4.4 (605.1) Au existat două rebeliuni anterioare în Nebadon, însă în constelaţii îndepărtate. Lucifer a susţinut că aceste insurecţii au eşuat deoarece majoritatea fiinţelor inteligente nu şi-au urmat şefii. El a afirmat că „majoritatea guvernează” şi că „mintea este infailibilă”. Libertatea pe care i-o dădeau cârmuitorii universului a susţinut aparent numeroase din pretenţiile sale nefaste. El şi-a sfidat toţi superiorii şi, în acelaşi timp, ei nu au părut să-şi îndrepte atenţia asupra acestor acţiuni. El a fost liber să-şi urmeze planul său seducător fără nici o stavilă sau control.
53:4.5 (605.2) Lucifer a indicat toate amânările pline de îndurare ale justiţiei ca o dovadă că guvernul Fiilor Paradisului era incapabil să oprească rebeliunea. El a început să sfideze deschis şi cu aroganţă pe Mihail, pe Emmanuel şi pe Cei Îmbătrâniţi de Zile, apoi a prezentat absenţa lor de reacţie ca o dovadă pozitivă că guvernele universului şi ale suprauniversului erau neputincioase.
53:4.6 (605.3) Gabriel era prezent, în persoană, în tot cursul acestor dezbateri neloiale, şi a anunţat pur şi simplu că în momentul oportun va vorbi pentru Mihail, că alegerea tuturor fiinţelor va fi liberă şi în nici un caz silită şi că „guvernul Fiilor pentru Tată nu dorea loialitate şi devotament decât dacă ele erau voluntare, dăruite din toată inima şi ferite de sofisme”.
53:4.7 (605.4) Lui Lucifer i s-a permis să stabilească guvernul său rebel şi să-l organizeze complet înainte ca Gabriel să facă cel mai mic efort de a contesta dreptul la secesiune sau pentru a contracara propaganda rebelă. Dimpotrivă, Părinţii Constelaţiilor au mărginit imediat la sistemul Sataniei acţiunea personalităţilor lipsite de loialitate. Această întârziere a fost, cu toate acestea, o perioadă de mari tribulaţii şi de încercări pentru fiinţele loiale ale întregii Satanii. Totul a fost haotic vreme de câţiva ani şi a domnit o mare confuzie pe lumile casă.
53:5.1 (605.5) Atunci când rebeliunea Sataniei a izbucnit, Mihail s-a sfătuit cu fratele său Paradisiac, Emmanuel. Ca urmare a acestei importante convorbiri, Mihail a declarat că va urma politica care a caracterizat modalitatea sa de a trata aceste răscoale similare în trecut şi va adopta o atitudine de neamestec.
53:5.2 (605.6) În epoca acestei rebeliuni, şi a celor două precedente, nu exista autoritate suverană şi personală în universul Nebadonului. Mihail conducea prin drept divin, ca locţiitor al Tatălui Universal, nu încă în virtutea propriului său drept personal. El nu împlinise încă cariera sa de consacrare; el nu fusese încă investit cu „întreaga putere din ceruri şi de pe pământ”.
53:5.3 (605.7) De la izbucnirea rebeliunii până în ziua urcării sale pe tron, ca cârmuitor suveran al Nebadonului, Mihail nu a intervenit niciodată contra forţelor rebele ale lui Lucifer. El le-a lăsat să se desfăşoare liber timp de aproape două sute de mii de ani ai timpului Urantiei. Cristos Mihail posedă acum ample puteri, precum şi autoritatea de a regla rapid, şi chiar sumar, astfel de izbucniri de neloialitate, însă noi ne îndoim că această autoritate supremă îl va incita să acţioneze diferit dacă s-ar mai produce o altă rebeliune asemănătoare.
53:5.4 (605.8) Cum Mihail a ales să rămână la adăpost de războiul actual în rebeliunea lui Lucifer, Gabriel şi-a reunit statul său major personal pe Edentia. Apoi, în consiliu cu cei Preaînalţi, el a decis să preia comanda oştirilor loiale ale Sataniei. Când Mihail a rămas pe Salvington în timp ce Gabriel a plecat pe Jerusem şi s-a instalat pe sfera dedicată Tatălui - acelaşi Tată Universal căruia Lucifer şi Satan i-au pus la îndoială personalitatea - în prezenţa mulţimilor loiale reunite el a desfăşurat stindardul lui Mihail, emblema materială a guvernului Trinitar al întregii creaţii, cele trei cercuri concentrice albastre pe fond alb.
53:5.5 (606.1) Emblema lui Lucifer era un stindard alb cu un cerc roşu în centrul căruia se găsea un disc negru.
53:5.6 (606.2) ”Şi a fost război în cer; locotenenţii lui Mihail şi îngerii săi au luptat împotriva dragonului (Lucifer, Satan şi prinţii apostaţi); iar dragonul şi îngerii lui rebeli au luptat însă nu au câştigat”. Acest „război în cer” nu a fost o bătălie fizică, un conflict aşa cum se concepe pe Urantia. În primele timpuri ale luptei, Lucifer a ţinut în permanenţă discursuri în amfiteatrul planetar. Gabriel îşi stabilise cartierul său general în apropiere, şi de acolo a combătut fără încetare sofismele rebelilor. Diversele personalităţi prezente pe sferă şi care ezitau în luarea unei atitudini, oscilau înainte şi înapoi între aceste discuţii, până când au ajuns la o decizie definitivă.
53:5.7 (606.3) Însă acest război în cer era teribil şi foarte real. El nu oferea vederii nici una dintre acţiunile barbare atât de caracteristice războiului fizic pe lumile fără maturitate, însă conflictul era mult mai implacabil; viaţa materială este cea care este ameninţată în conflictele materiale, însă războiul din ceruri avea legătură cu viaţa veşnică.
53:6.1 (606.4) Numeroase personalităţi au realizat multe acţiuni nobile şi inspiratoare de devotament şi de loialitate pe parcursul intervalului dintre declanşarea ostilităţilor şi sosirea noului cârmuitor sistemic cu statul său major, însă cea mai îndrăzneaţă dintre aceste isprăvi de devotament a fost purtarea plină de curaj a lui Manotia, comandantul secund al serafimilor din cartierul general al Sataniei.
53:6.2 (606.5) Când rebeliunea a izbucnit pe Jerusem, şeful oştirilor serafice a îmbrăţişat cauza lui Lucifer. Aceasta explică indubitabil de ce s-au rătăcit un număr atât de mare de serafimi de ordinul al patrulea, administratorii sistemici. Şeful serafic a fost orbit din punct de vedere spiritual de strălucitoarea personalitate a lui Lucifer, ale cărui maniere încântătoare au fascinat creaturile celeste de ordine inferioare. Ele nu puteau pur şi simplu să înţeleagă că era posibil ca o personalitate atât de strălucitoare să apuce pe o cale strâmbă.
53:6.3 (606.6) Nu demult, descriind experienţele asociate atacului rebeliunii lui Lucifer, Manotia spunea: „Clipele mele cele mai însufleţitoare au fost acelea ale emoţionantei aventuri legate de rebeliunea lui Lucifer când, în calitate de comandant secund al serafimilor, am refuzat să particip la proiectata insultare a lui Mihail. Puternicii rebeli încercau să mă distrugă prin intermediul forţelor de legătură pe care le realizaseră. Au existat răscoale formidabile pe Jerusem, însă nici un serafim loial nu a suferit.”
53:6.4 (606.7) ”Superiorul meu imediat a căzut în greşeală, mi-a revenit mie sarcina de a prelua comanda legiunilor de îngeri ale Jerusemului ca director titular al problemelor serafice confuze ale sistemului. Am fost susţinut moral de Melchizedeki, ajutat cu pricepere de o majoritate de Fii Materiali, abandonat de un imens grup din propriul meu ordin, însă încurajat magnific de muritorii ascendenţi ai Jerusemului.”
53:6.5 (606.8) ”Fiind automat întrerupţi de circuitele constelaţiei, prin secesiunea lui Lucifer, noi am depins de loialitatea corpului nostru de învăţături care lansau chemări de ajutor pe Edentia, din sistemul vecin, Rantulia. Noi am constatat că regatul ordinii, al loialităţii intelectuale şi al spiritului adevărului au triumfat, în mod inerent, rebeliunii, afirmării de sine şi pretinsei libertăţi personale. Noi am fost capabili să rezistăm până la sosirea noului Suveran Sistemic, valorosul succesor al lui Lucifer. Imediat după aceea, am fost ataşat corpului de administrare provizorie al Melchizedekilor de pe Urantia şi am preluat jurisdicţia asupra ordinelor serafice loiale ale planetei trădătorului Caligastia. Acesta îşi numise sfera ca membră a sistemului nou proiectat de lumi eliberate şi de personalităţi emancipate propus în infama Declaraţie a Libertăţii emisă de Lucifer în apelul său la „inteligenţele care iubesc libertatea, care gândesc liber şi sunt orientate către viitor în lumile greşit conduse şi rău administrate ale Sataniei”.
53:6.6 (607.1) Acest înger este încă în serviciu pe Urantia, unde funcţionează ca şef adjunct al serafimilor.
53:7.1 (607.2) Rebeliunea lui Lucifer a avut loc la scară sistemică. Treizeci şi şapte de prinţi Planetari separatişti au făcut să treacă, într-o mare măsură, administrările lumilor lor de partea rebelilor. Doar pe Panoptia, Prinţul Planetar nu a reuşit să antreneze popoarele sale cu el. Pe această lume, şi sub direcţia Melchizedekilor, populaţia s-a aliat susţinerii lui Mihail. Elanora, o tânără femeie al acestui tărâm al muritorilor, a preluat conducerea raselor umane, şi nici un singur suflet al acestei lumi sfâşiate de conflict nu s-a înrolat sub stindardul lui Lucifer. Şi de atunci, aceşti panoptieni loiali au servit mereu pe a şaptea lume de tranziţie a Jerusemului în calitate de păzitori şi de constructori pe sfera Tatălui şi pe cele şapte lumi de detenţie care o înconjoară. Panoptienii nu acţionează doar ca veritabili păzitori ai acestor lumi ce execută, de asemenea, ordinele personale ale lui Mihail pentru înfrumuseţarea acestor sfere în vederea vreunei viitoare folosinţe necunoscute. Ei efectuează această muncă zăbovind pe drumul Edentiei.
53:7.2 (607.3) Pe tot parcursul acestei perioade, Caligastia pleda cauza lui Lucifer pe Urantia. Melchizedekii s-au opus cu abilitate Prinţului Planetar apostat, însă sofismele unei libertăţi lipsite de orice limită şi iluziile afirmării de sine aveau toate şansele să înşele toate popoarele primitive ale unei lumi tinere şi puţin dezvoltate.
53:7.3 (607.4) Rebelii nu puteau să-şi facă propaganda lor de secesiune decât prin eforturi personale, deoarece serviciul teledifuziunilor şi toate celelalte mijloace de comunicare interplanetare fuseseră întrerupte prin acţiunea supraveghetorilor sistemici ai circuitelor. Imediat ce insurecţia a izbucnit efectiv, întregul sistem al Sataniei a fost izolat atât de circuitele constelaţiei, cât şi de cele ale universului. În acest timp, agenţi serafici şi Mesageri Solitari au transmis toate mesajele primite sau expediate. Circuitele care ajungeau la lumile decăzute au fost, de asemenea, întrerupte, astfel încât Lucifer să nu le poată folosi pentru a propaga planul său nefast. Şi aceste circuite nu vor fi restabilite câtă vreme arhirebelul în Satania.
53:7.4 (607.5) Aceasta a fost o rebeliune Lanonandek. Ordinele superioare de filiaţie ale universului local nu s-au raliat secesiunii lui Lucifer, un mic număr de Purtători ai Vieţii staţionaţi pe planetele rebele a fost însă influenţat de rebeliunea prinţilor neloiali. Nici unul dintre Fiii Trinitizaţi nu s-a abătut de la calea dreaptă; Melchizedekii, arhanghelii şi Strălucitoare Stele de Seară au rămas toţi loiali lui Mihail şi, cu ajutorul lui Gabriel, s-au luptat cu vitejie pentru voia Tatălui şi pentru domnia Fiului.
53:7.5 (608.1) Nici una dintre fiinţele originare ale Paradisului nu a fost implicată în ceva neloial. Împreună cu Mesagerii Solitari, ele şi-au stabilit cartierul general pe lumea Spiritului şi au rămas sub comanda Fidelilor de Zile de pe Edentia. Nici unul dintre consiliatori nu a apostat, şi nici măcar un singur Arhivar Celest nu s-a rătăcit, însă un puternic contingent de rebeli a fost detaşat dintre Însoţitorii Morontiei şi Învăţătorii Lumilor Palat.
53:7.6 (608.2) Din ordinul suprem de serafimi, nici un înger nu a fost pierdut, însă din următorul, ordinul superior, un grup mare a fost înşelat şi prins în cursă. Câţiva membrii din ordinul al treilea, acela al îngerilor supraveghetori s-au abătut şi ei de la drumul drept. Tocmai în al patrulea grup, acela al îngerilor administratori, serafimii însărcinaţi în mod normal cu îndatoririle capitalelor sistemice, s-a produs cea mai teribilă ruptură. Manotia a salvat aproape două treimi din ei, însă ceva mai mult de o treime şi-a urmat şeful în rândul rebelilor. O treime din toţi heruvimii Jerusemului ataşaţi îngerilor administratori a fost pierdută împreună cu serafimii neloiali.
53:7.7 (608.3) Dintre ajutoarele îngereşti planetare, cele care sunt afectate Fiilor Materiali, aproximativ o treime a fost amăgită, şi aproape zece la sută din slujitorii de tranziţie au fost prinşi în cursă. Ioan a avut o viziune simbolică a acestei scene atunci când a scris despre marele dragon roşu: „Şi coada sa va atrage un sfert din stelele cerului şi le va arunca în întuneric”.
53:7.8 (608.4) Pierderile cele mai mari au avut loc în rândurile îngerilor, însă cea mai mare parte a ordinelor inferioare de inteligenţe au fost implicate în lisa de loialitate. Dintre 681.217 de Fii Materiali pierduţi în Satania, optzeci şi cinci la sută au fost victime ale rebeliunii lui Lucifer. Pe planetele individuale ale căror Prinţi Planetari au fost aliaţi cauzei lui Lucifer, au fost pierdute un mare număr de creaturi mediene.
53:7.9 (608.5) În multe privinţe, această răscoală a fost cea mai întinsă şi cea mai dezastruoasă dintre episoadele asemănătoare din Nebadon. În această insurecţie au fost implicate mai multe personalităţi decât în celelalte două luate la un loc. Şi va rămâne veşnic în dezonoarea emisarilor lui Lucifer şi ai lui Satan faptul de a nu fi cruţat şcolile de instruire ale copiiilor de pe planeta culturală a finalitarilor, ci de a fi căutat, mai degrabă, să corupă mintea în dezvoltare a micuţelor suflete salvate din lumile evolutive prin milostenie.
53:7.10 (608.6) Ascenderii muritori erau vulnerabili, însă au rezistat mai bine decât spiritele inferioare la sofismele rebeliunii. Numeroase personalităţi ale primelor lumi palat, printre cele care nu au atins fuziunea definitivă cu Ajustorul lor, au decăzut. Însă nici un cetăţean ascendent al Sataniei, aflat cu statut permanent pe Jerusem, nu a participat la rebeliune, şi această absenţă se înscrie în gloria înţelepciunii planului de ascensiune.
53:7.11 (608.7) Oră de oră şi zi de zi, staţiile de teledifuziune ale întregului Nebadon au fost invadate de observatori îngrijoraţi din toate clasele imaginabile de inteligenţe celeste, care citeau cu nesaţ buletinele rebeliunii Sataniei. Ei se bucurau pe măsură ce rapoartele se succedau pentru a descrie loialitatea de neînfrânt a ascendenţilor muritori care, sub direcţia Melchizedekilor lor, rezistau victorios la eforturile conjugate şi prelungite ale tuturor forţelor subtile rele care se reuneau atât de rapid sub stindardul secesiunii şi al păcatului.
53:7.12 (608.8) S-au scurs mai mult de doi ani ai timpului sistemic între începutul „războiului în ceruri” şi instalarea succesorului lui Lucifer. Noul suveran a ajuns, în sfârşit, aterizând pe marea de sticlă cu statul său major. Făceam parte din rezervele mobilizate de Gabriel pe Edentia şi îmi amintesc bine primul mesaj a lui Lanaforge către Tatăl Constelaţiei Norlatiadekului. El spunea: „Nici un cetăţean al Jerusemului nu a fost pierdut. Toţi muritorii ascendenţi au supravieţuit ardentelor tribulaţii şi au ieşit triumfători şi, în întregime victorioşi din proba decisivă”. Acest mesaj a fost trimis pe Salvington, pe Uversa şi în Paradis pentru a asigura că experienţa de supravieţuire a ascensiunii muritorilor constituia cea mai mare siguranţă împotriva rebeliunii şi cea mai bună protecţie contra păcatului. Nobila trupă a Jerusemului număra exact 187.432.811 muritori fideli.
53:7.13 (609.1) Odată cu sosirea lui Lanaforge, arhirebelii au fost detronaţi şi văduviţi de orice putere de guvernare. Li s-a permis, cu toate acestea, să circule liber în Jerusem, pe sferele morontiale şi chiar pe planetele locuite individuale. Ei şi-au urmat eforturile înşelătoare şi seducătoare de a corupe şi rătăci mintea oamenilor şi a îngerilor, însă în ceea ce priveşte munca lor pe muntele administrativ al Jerusemului „locul lor nu a mai fost găsit”.
53:7.14 (609.2) Lucifer era privat de orice autoritate administrativă în Satania, însă nu exista atunci în universul local nici putere pentru a întemniţa acest viclean rebel, nici tribunal pentru a-l anihila. În acea epocă, Mihail nu era încă un domnitor suveran. Cei Îmbătrâniţi de Zile i-au susţinut Părinţii Constelaţiilor, care au preluat comanda guvernului sistemic, însă nu au comunicat nici o decizie ulterioară în numeroasele apeluri încă în curs, în ceea ce priveşte statutul prezent şi soarta viitoare a lui Lucifer, a lui Satan şi a asociaţilor lor.
53:7.15 (609.3) În felul acesta au putut aceşti arhirebeli să cutreiere prin tot sistemul pentru a căuta să facă să pătrundă şi mai mult doctrinele lor de nemulţumire şi de afirmare de sine. Însă, vreme de peste două sute de mii de ani ai Urantiei, ei au fost incapabili să mai înşele vreo o altă lume. Nici o lume a Sataniei nu a fost pierdută de la căderea celor treizeci şi şapte, nici măcar printre lumile celor mai tinere popoare de după rebeliune.
53:8.1 (609.4) Lucifer şi Satan au cutreierat liber în sistemul Sataniei până la împlinirea misiunii de efuziune a lui Mihail pe Urantia. Ultima dată când s-au găsit împreună pe lumea voastră a fost în momentul asaltului lor conjugat împotriva Fiului Omului.
53:8.2 (609.5) Înainte, atunci când Prinţii Planetari, „Fiii lui Dumnezeu”, se reuneau periodic, „Satan venea şi el”, pretinzând că el reprezintă toate lumile izolate ale Prinţilor Planetari decăzuţi. Însă această liberate pe Jerusem i-a fost refuzată de la manifestarea terminală a lui Mihail. Ca urmare a eforturilor lui Lucifer şi ale lui Satan de a-l corupe pe Mihail în timpul încarnării sale de consacrare, orice urmă de simpatie pentru ei a pierit în toată Satania, adică în afara lumilor păcătoase izolate.
53:8.3 (609.6) Manifestarea lui Mihail a pus capăt rebeliunii lui Lucifer în întreaga Satanie, mai puţin pe planetele Prinţilor Planetari apostaţi. Aceasta a fost semnificaţia experienţei personale a lui Isus, chiar înainte de moartea sa trupească, atunci când a strigat, în prezenţa discipolilor săi: „Şi l-am văzut pe Satan căzând din cer ca un fulger”. Satan venise cu Lucifer pe Urantia pentru ultima bătălie decisivă.
53:8.4 (609.7) Fiul Omului avea încredere în reuşita sa şi ştia că triumful său pe lumea voastră va stabili pentru totdeauna statutul inamicilor săi seculari, nu numai în Satania, ci şi în celelalte două sisteme în intrase păcatul. Supravieţuirea muritorilor şi siguranţa îngerilor au fost restabilite atunci când Maestrul vostru, răspunzând propunerilor luciferiene, a replicat calm şi cu o siguranţă divină: „În urma mea, Satan”. Acesta a fost, în principiu, adevăratul sfârşit al rebeliunii lui Lucifer. Este adevărat că tribunalele Uversei nu au luat încă o decizie executivă în ceea ce priveşte apelul lui Gabriel care solicita distrugerea rebelilor, însă nu există nici o îndoială că vor lua o hotărâre la timpul cuvenit, deoarece primele măsuri pentru audierea cazului au fost deja luate.
53:8.5 (610.1) Câtva timp înainte de moartea sa, Fiul Omului îl recunoştea încă pe Caligastia ca fiind, tehnic, Prinţul Planetar al Urantiei. Isus a spus: „Acum are loc judecata acestei lumi, acum va fi dat jos prinţul acestei lumi”. Mai târziu încă, înainte de a împlini opera vieţii sale, el a declarat: „Prinţul acestei lumi este judecat”. Şi este acelaşi prinţ detronat şi discreditat care a fost cândva numit „Dumnezeul Urantiei”.
53:8.6 (610.2) Ultimul act a lui Mihail înainte de a părăsi Urantia a fost de a acorda iertarea sa lui Caligastia şi lui Daligastia, însă ei au refuzat această propunere delicată. Caligastia, Prinţul vostru Planetar apostat, este încă liber să îşi urmeze proiectele sale nefaste pe Urantia, însă nu are absolut deloc puterea de a pătrunde în mintea oamenilor, nici de a se apropia de sufletul lor pentru a-i ispiti şi corupe, dacă oamenii nu doresc cu adevărat să fie blestemaţi de reaua sa prezenţă.
53:8.7 (610.3) Înainte de efuziunea lui Mihail, aceşti domnitori ai întunericului căutau să îşi păstreze autoritatea pe Urantia şi rezistau personalităţilor celeste minore şi subordonate, însă din ziua Învierii trădătorul Caligastia şi asociatul său la fel de demn de dispreţ, Daligastia, sunt servili în faţa maiestăţii divine a Ajustorilor Gândirii ai Paradisului şi ai Spiritului Adevărului protector, spiritul lui Mihail care a fost răspândit peste tot ceea ce este întrupat.
53:8.8 (610.4) Chiar şi aşa, nici un spirit decăzut nu a avut niciodată puterea de a invada mintea şi de a nelinişti sufletul copiilor lui Dumnezeu; nici Satan, nici Caligastia nu au putut niciodată să se atingă sau să se apropie de Fiii lui Dumnezeu prin credinţă. Credinţa este o armură eficientă contra păcatului şi nedreptăţii. Este adevărat că „oricine este născut din Dumnezeu este propriul său păzitor şi cel rău nu îl atinge”.
53:8.9 (610.5) În general, atunci când muritori slabi şi desfrânaţi sunt presupuşi a fi sub influenţa diavolului şi a demonilor, ei sunt pur şi simplu dominaţi de propriile lor tendinţe mărunte şi sunt mânaţi de propriile lor proprietăţi naturale. I se atribuie diavolului numeroase rele care nu îi sunt imputabile lui. Caligastia a rămas relativ neputincios de la trecerea lui Christos.
53:9.1 (610.6) La începuturile rebeliunii lui Lucifer, salvarea a fost oferită de Mihail tuturor rebelilor. Tuturor celor care dovedeau o căinţă sinceră, în momentul dobândirii de către el a unei suveranităţi depline asupra universului său, le-a oferit iertarea şi reintegrarea într-un post oarecare de serviciu universal, suveranitatea completă asupra universului său. Nici unul dintre conducători nu a acceptat această ofertă milostivă, însă mii de îngeri şi de fiinţe celeste ale ordinelor inferioare, inclusiv sute de Fii şi Fiice Materiali, au acceptat milostenia proclamată de panoptieni şi au fost reabilitaţi în momentul reînvierii lui Isus acum o mie nouă sute de ani. De atunci, aceste fiinţe au fost transferate pe lumile jerusemice ale Tatălui unde este tehnic necesar ca ele să fie reţinute până când tribunalele Uversei iau decizia asupra problemei lui Gabriel contra lui Lucifer. Însă nimeni nu se îndoieşte că aceste personalităţi, care se căiesc şi au fost salvate, vor fi excluse de la decretul de anihilare atunci când se va pronunţa verdictul. Aceste suflete în probaţie lucrează acum cu panoptienii pentru a avea grijă de lumea Tatălui.
53:9.2 (611.1) Marele înşelător nu s-a mai întors niciodată pe Urantia din vremea în care a încercat să îl abată pe Mihail de la ţelul desăvârşirii manifestării care trebuia să îl stabilească în mod sigur şi definitiv ca stăpân absolut al Nebadonului. Când Mihail a devenit şeful confirmat al Nebadonului, Lucifer a fost dat în paza agenţilor Celor Îmbătrâniţi de Zile de pe Uversa şi de atunci a rămas prizonier pe satelitul numărul unu al grupului de sfere tranziţionale al Tatălui, care înconjoară Jerusemul. Şi acolo este locul în care şefii altor lumi şi sisteme pot să contemple sfârşitul suveranului lipsit de loialitate al Sataniei. Pavel cunoştea statutul de după contopirea lui Mihail al liderilor rebeli, deoarece el i-a descris pe şefii lui Caligastia ca „o oştire spirituală de răutate în locurile celeste”.
53:9.3 (611.2) Atunci când Mihail a preluat suveranitatea supremă a Nebadonului, el a cerut Celor Îmbătrâniţi de Zile dreptul de a interna toate personalităţile care au luat parte la rebeliunea lui Lucifer, aceasta aşteptând ordonanţele tribunalelor suprauniversale în cazul lui Gabriel contra lui Lucifer, care fusese înaintat curţii supreme a Uversei de aproape două sute de mii de ani, după cum măsuraţi voi timpul. În ceea ce priveşte grupul rebelilor capitalei sistemului, Cei Îmbătrâniţi de Zile au dat curs cererii lui Mihail, însă cu o singură excepţie: Satan avea permisiunea de a face vizite periodice prinţilor apostaţi ai lumilor decăzute, până când un alt Fiu al lui Dumnezeu a fost acceptat de aceste lumi apostate sau până când tribunalele Uversei vor începe să judece cazul lui Gabriel contra lui Lucifer.
53:9.4 (611.3) Satan putea să vină pe Urantia, deoarece voi nu aveaţi nici un Fiu rezident având rangul necesar pentru a fi în frunte - nici Prinţ Planetar, nici Fiu Material. De atunci, Machiventa Melchizedek a fost proclamat Prinţ Planetar locţiitor al Urantiei, şi deschiderea procesului lui Gabriel contra lui Lucifer a dat semnalul pentru inaugurarea sistemelor planetare temporare pe toate lumile izolate. Este adevărat că Satan l-a vizitat periodic pe Caligastia şi alţi prinţi decăzuţi până în momentul prezentelor revelaţii, care coincide cu prima audienţă a procesului lui Gabriel pentru anihilarea arhirebelilor. Satan este acum deţinut necondiţionat pe lumile-închisori ale Jerusemului.
53:9.5 (611.4) De la manifestarea finală a lui Mihail, nimeni în întreaga Satanie nu a dorit să meargă pe lumile-închisori pentru a-i ajuta rebelii internaţi. Şi nici o fiinţă n-a mai fost câştigată de partea cauzei înşelătorului. Timp de nouăsprezece secole, statutul acestor rebeli nu s-a schimbat.
53:9.6 (611.5) Noi nu ne aşteptăm ca prezentele restricţii ale Sataniei să fie ridicate înainte ca Cei Îmbătrâniţi de Zile să fi dispus definitiv în privinţa arhirebelilor. Circuitele sistemice nu vor fi stabilite atâta timp cât Lucifer va rămâne în viaţă. Stând în aşteptare, acesta din urmă, este complet inactiv.
53:9.7 (611.6) Pe Jerusem rebeliunea a luat sfârşit. Ea se sfârşeşte pe lumile decăzute de îndată ce sosesc Fiii divini. Noi credem că toţi rebelii care vor fi fost în stare să accepte îndurarea, au făcut-o deja. Noi aşteptăm mesajul fulgerător teledifuzat, care îi va priva pe aceşti trădători ai existenţei de personalitate. Noi prevedem că verdictul Uversei se va anunţa prin ordinul de execuţie teledifuzat care îi va anihila aceşti rebeli internaţi. Atunci veţi căuta locul lor, însă nu îi veţi găsi. „Şi cei care te-au cunoscut printre lumi vor fi uimiţi de tine; ai fost o teroare, însă tu nu vei mai exista.” Acesta este modul în care toţi aceşti trădători nedemni „vor deveni ca şi cum nu ar fi fost niciodată”. Toată lumea aşteaptă decretul Uversei.
53:9.8 (611.7) Însă vreme de epoci, cele şapte lumi-închisori de întuneric spiritual din Satania au constituit un avertisment solemn pentru tot Nebadonul. Acest avertisment proclamă elocvent şi efectiv marele adevăr „că drumul celui care încalcă legea este greu”; „că în fiecare păcat se ascunde sămânţa propriei lui distrugeri”; că „răsplata păcatului este moartea”.
53:9.9 (612.1) [Prezentat de Manovandet Melchizedek, ataşat odinioară administraţiei provizorii a Urantiei.]
Cartea Urantia
Capitolul 54
54:0.1 (613.1) OMULUI evolutiv îi vine greu să înţeleagă pe deplin semnificaţia răului, a greşelii, a păcatului şi a inechităţii şi să sesizeze sensul lor. Omului îi trebuie mult până percepe că un contrast dintre perfecţiune şi imperfecţiune produce răul potenţial, că un conflict dintre adevăr şi falsitate creează confuzia şi eroarea; că înzestrarea divină cu liber arbitru, care se exprimă prin alegere, duce la domenii divergente ale păcatului şi ale dreptăţii, iar căutarea perseverentă a divinităţii conduce la împărăţia lui Dumnezeu, în timp ce respingerea sa persistentă duce la domeniile inechităţii.
54:0.2 (613.2) Nu Zeii sunt cei care creează răul sau permit păcatul şi rebeliunea. Răul potenţial există în timp şi într-un univers care îmbrăţişează nivele diferenţiate de semnificaţii şi de valori în ceea ce priveşte perfecţiunea. Păcatul este potenţial în toate domeniile în care fiinţe imperfecte sunt înzestrate cu facultatea de a alege între bine şi rău. Simpla prezenţă conflictuală a adevărului şi a contra-adevărului, a faptelor şi a falsităţii, constituie potenţialul erorii. Alegerea deliberată a răului constituie păcatul; refuzul voluntar al adevărului este eroarea; urmarea persistentă a păcatului şi a erorii constituie inechitatea.
54:1.1 (613.3) Dintre toate problemele tulburătoare provenite din rebeliunea lui Lucifer, nici una nu a ocazionat mai multe dificultăţi decât inaptitudinea muritorilor evolutivi imaturi de a distinge între adevărata libertate şi cea falsă.
54:1.2 (613.4) Adevărata liberate este căutarea timpurilor şi răsplata progresului evolutiv. Falsa libertate este amăgirea subtilă a erorii timpului şi a răului spaţiului. Libertatea durabilă este fondată pe realitatea dreptăţii - a inteligenţei, a maturităţii, a fraternităţii şi a echităţii.
54:1.3 (613.5) Libertatea este o tehnică autodistrugătoare a existenţei cosmice atunci când motivaţia ei este neinteligentă, necondiţionată şi necontrolată. Adevărata libertate se raportează progresiv la realitate şi rămâne întotdeauna plină de respect faţă de echitatea socială, de echitatea cosmică, de fraternitatea universală şi de obligaţiile divine.
54:1.4 (613.6) Libertatea este o sinucidere când este separată de dreptatea materială, de justeţea intelectuală, de îngăduinţa socială, de datoria morală şi de valorile spirituale. Libertatea este inexistentă în afara realităţii cosmice, şi orice realitate a personalităţii este proporţională cu relaţiile ei cu divinitatea.
54:1.5 (613.7) Voinţa autonomă, lipsită de limite, şi exprimarea de sine necontrolată echivalează cu un egoism pe care nu îl îmblânzeşte nimic, o culme a impietăţii. Libertatea neînsoţită de o victorie tot mai mare asupra sinelui este o fantezie a unei imaginaţii de muritor egoist. Libertatea motivată prin sine este o iluzie conceptuală, o crudă amăgire. Desfrâul deghizat sub veşmintele libertăţii este premergătorul unei servitudini abjecte.
54:1.6 (614.1) Adevărata libertate este asociată cu un sincer respect de sine; libertatea falsă este consoarta admiraţiei de sine. Adevărata libertate este rodul stăpânirii de sine; falsa libertate este pretenţia de a te afirma pe tine însuţi. Stăpânirea de sine conduce la serviciul altruist; admiraţia de sine tinde să îl exploateze pe celălalt pentru a asigura avantaje personale individului aflat în greşeală, care este dispus să sacrifice înfăptuirea în dreptate în schimbul posedării unei puteri injuste asupra tovarăşilor săi.
54:1.7 (614.2) Înţelepciunea însăşi nu este divină şi sigură decât dacă orizontul ei este cosmic şi motivaţia spirituală.
54:1.8 (614.3) Nu există o eroare mai mare decât amăgirea de sine, care le face pe fiinţele inteligente să râvnească la exercitarea puterii asupra altor fiinţe, cu scopul de a le priva de libertăţile lor naturale. Regula de aur a echităţii umane se ridică contra tuturor acestor fraude, inechităţi, fapte egoiste şi nedreptăţi. Doar o libertate autentică este veritabilă şi compatibilă cu tărâmul iubirii şi cu acordarea îndurării.
54:1.9 (614.4) Cum ar putea creatura voluntară să îndrăznească să încalce drepturile tovarăşilor ei în numele libertăţii personale, în timp ce Cârmuitorii Supremi ai universului se retrag cu un respect îngăduitor din faţa prerogativelor voinţei şi a potenţialelor personalităţii! În exercitarea presupusei sale libertăţi personale, nici o fiinţă nu are dreptul de a priva o altă fiinţă de privilegiile existenţei care i-au fost conferite de Creatori şi care sunt respectate de toţi asociaţii lor, de subordonaţii lor şi de supuşilor lor loiali.
54:1.10 (614.5) Se prea poate ca omul evolutiv să trebuiască să lupte pentru libertăţile sale materiale contra unor tirani şi asupritori pe o lume a păcatului şi a nedreptăţii sau în cursul primelor timpuri ale unei sfere primitive în evoluţie. Însă nu este astfel nici pe lumile morontiale, nici pe sferele spiritului. Războiul este moştenirea omului evolutiv primitiv, însă pe lumile în care civilizaţia progresează normal, bătălia fizică este discreditată de mult timp ca tehnică de rezolvare a neînţelegerilor rasiale.
54:2.1 (614.6) Cu Fiul şi în Spirit, Dumnezeu a proiectat eterna Havona, şi, de atunci, arhetipul etern de participare coordonată la creaţie - împărtăşirea - a prevalat întotdeauna. Acest arhetip al împărtăşirii este modelul esenţial de urmat de fiecare dintre Fiii şi Fiicele lui Dumnezeu care se duc în spaţiu pentru a încerca să copieze în timp universul central de perfecţiune eternă.
54:2.2 (614.7) Orice creatură, din toate universurile în evoluţie, care aspiră să facă voinţa Tatălui, este destinată să devină partener a Creatorilor timpului-spaţiu în această magnifică aventură a dobândirii perfecţiunii experienţiale. Dacă acest lucru nu ar fi fost adevărat, Tatăl nu ar fi înzestrat niciodată aceste creaturi cu liber arbitru creativ, nu ar fi locuit în ele şi nu ar fi intrat efectiv în asociere cu ele prin mijlocirea propriului său spirit.
54:2.3 (614.8) Nebunia lui Lucifer a fost de a încerca ceea ce nu se poate face, acea de a străbate timpul într-un univers experienţial. Crima lui Lucifer a fost încercarea sa de a priva de drepturile lor creative pe fiecare dintre personalităţile Sataniei, de a reduce în mod nechibzuit participarea personală a creaturilor - participarea lor liberă - voluntară la lunga luptă evolutivă de atingere a statutului de lumină şi de viaţă, atât individual, cât şi colectiv. Şi acţionând astfel, acest vechi suveran al sistemului vostru a opus direct proiectul temporal al propriei sale voinţe ţelului etern al voinţei lui Dumnezeu, aşa cum este el revelat prin dăruirea cu liber arbitru a tuturor creaturilor personale. Rebeliunea lui Lucifer ameninţa astfel să încalce la maxim liberul arbitru al ascenderilor şi al slujitorilor sistemului Sataniei. Exista pericolul de a priva pentru totdeauna pe fiecare dintre aceste fiinţe de o experienţă pasionantă, aceea de a aduce ceva personal şi unic monumentului de înţelepciune experienţială care se ridică lent şi care va exista într-o bună zi sub forma sistemului Sataniei, devenit perfect. Acesta este modul în care manifestul lui Lucifer, deghizându-se sub veşmântul libertăţii, se ridică în lumina clară a raţiunii ca un pericol monumental pentru a consuma zborul libertăţii personale şi aceasta la o scară care nu a mai fost încă întâlnită decât de două ori în toată istoria Nebadonului.
54:2.4 (615.1) Pe scurt, Lucifer ar fi dorit să ia oamenilor şi îngerilor ceea ce le dăduse Dumnezeu, adică privilegiul divin de a participa la creaţia propriului lor destin şi la destinul acestui sistem local de lumi locuite.
54:2.5 (615.2) Nici o fiinţă din întregul univers nu are justificată libertatea de a priva o altă fiinţă de adevărata libertate, de dreptul de a iubi şi de a fi iubită, de privilegiul de a-l adora pe Dumnezeu şi a-şi servi semenul.
54:3.1 (615.3) Creaturile morale ale lumilor evolutive sunt, întotdeauna, frământate de o anumită întrebare nechibzuită: de ce Creatorii infinit de înţelepţi permit răul şi păcatul. Ele nu înţeleg că răul şi păcatul sunt inevitabile în cazul în care creaturile trebuie să fie cu adevărat libere. Liberul arbitru al oamenilor în evoluţie şi al îngerilor aleşi nu este un simplu concept filozofic, un ideal simbolic. Aptitudinea oamenilor de a alege binele sau răul este o realitate a universului. Această libertate de alege prin sine este un dar al Conducătorilor Supremi, şi aceştia interzic oricărei fiinţe sau oricărui grup de fiinţe din vastul univers să priveze cea mai mică personalitate de libertatea care îi este dată prin putere divină, nici măcar pentru a satisface fiinţe rătăcite şi ignorante în bucuria a ceea ce ele numesc, în mod greşit, libertate personală.
54:3.2 (615.4) Cu toate că identificarea conştientă şi deliberată cu răul (păcatul) este echivalentă cu nonexistenţa (anihilarea), trebuie întotdeauna să intervină o întârziere între momentul identificării personale cu păcatul şi execuţia pedepsei - care survine automat când fiinţa se îmbrăţişează de bună voie răul. Această întârziere reprezintă o perioadă de timp suficientă pentru a judeca statutul universal al păcătosului într-un mod pe deplin satisfăcător pentru toate personalităţile universului care au o legătură cu cazul, şi în acelaşi timp, într-un mod destul de echitabil şi just, pentru a putea câştiga aprobarea păcătosului însuşi.
54:3.3 (615.5) Însă, dacă acest rebel al universului care merge împotriva realităţii, a bunătăţii şi a adevărului refuză să aprobe verdictul, şi dacă vinovatul cunoaşte în inima sa dreptatea condamnării sale însă refuză să o mărturisească, atunci trebuie ca execuţia sentinţei să fie întârziată conform convenienţelor Celor Îmbătrâniţi de Zile. Or, Cei Îmbătrâniţi de Zile refuză să nimicească o fiinţă înainte ca toate valorile morale şi realităţile spirituale să fie stinse atât în autorul răului, cât şi la toţi partizanii şi simpatizanţii săi posibili.
54:4.1 (615.6) O altă problemă, dificil de explicat în constelaţia Norlatiadekului, se referă la motivele pentru care i-a fost permis lui Lucifer, lui Satan şi prinţilor decăzuţi să semene atât de multă vreme discordia, înainte de a fi reţinuţi, internaţi şi judecaţi.
54:4.2 (616.1) Părinţii care au născut şi crescut copii vor înţelege mai bine de ce Mihail, un Creator-tată, poate să întârzie atât de mult în a-i condamna şi a-i distruge pe proprii săi Fii. Istoria fiului rătăcitor, povestită de Isus, ilustrează bine cum un tată iubitor poate să aştepte mult timp căinţa unui copil rătăcitor.
54:4.3 (616.2) Faptul însuşi că o creatură care făcătoare de rău poate efectiv să aleagă să facă ceva rău - să comită păcatul - demonstrează fapticitatea liberului arbitru şi justifică pe deplin toate lungile întârzieri în executarea dreptăţii, dat fiind faptul că această acordare a îndurării ar putea să conducă la căinţă şi la reabilitare.
54:4.4 (616.3) Cea mai mare parte a libertăţilor căutate de Lucifer el le avea deja şi trebuia să primească altele în viitor. Toate aceste daruri preţioase au fost pierdute prin nerăbdarea sa şi prin cedarea la dorinţa de a poseda imediat ceea ce este dorit cu ardoare, de a poseda aceasta în dispreţul oricărei obligaţii de a respecta drepturile şi libertăţile tuturor celorlalte creaturi compunând universul universurilor. Obligaţiile etice sunt înnăscute, divine şi universale.
54:4.5 (616.4) Noi cunoaştem numeroase motive pentru care Conducătorii Supremi nu îi distrug, nici nu îi internează imediat pe conducătorii rebeliunii lui Lucifer şi există, indubitabil, altele, poate mai bune, care ne sunt necunoscute. Întârzierea în executarea dreptăţii vădeşte trăsăturile unei mărinimii care au fost oferite personal de Mihail din Nebadon. Fără afecţiunea acestui Creator-tată pentru Fiii săi rătăciţi, ar fi intrat în acţiune dreptatea supremă a suprauniversului. Dacă un episod, cum ar fi rebeliunea lui Lucifer, s-ar fi produs în Nebadon, în timpul încarnării lui Mihail pe Urantia, instigatorii acestui rău ar fi putut fi, imediat şi absolut, anihilaţi.
54:4.6 (616.5) Dreptatea supremă poate acţiona instantaneu atunci când ea nu este temperată de îndurarea divină. Acordarea îndurării copiilor timpului şi spaţiului prevede întotdeauna această întârziere, acest interval salutar între semănat şi recoltat. Dacă sămânţa semănată este bună, această întârziere permite punerea la încercare şi întărirea caracterului; dacă sămânţa semănată este rea, această întârziere îngăduitoare lasă timp pentru căinţă şi pentru îndreptare. Această întârziere în judecată şi în pedepsirea răufăcătorilor este inerentă acordării îndurării în cele şapte suprauniversuri. Această înfrânare a justiţiei prin îndurare dovedeşte că Dumnezeu este iubire, că Dumnezeul iubirii domină universurile, şi că el controlează, prin îndurarea sa, destinul şi judecata tuturor creaturilor sale.
54:4.7 (616.6) Întârzierile în timp datorate îndurării sunt acordate prin ordinul Creatorilor utilizând libertatea lor divină. Universul poate profita de tehnica răbdării folosită faţă de păcătoşii rebeli. Este cât se poate de adevărat că binele nu poate veni din rău pentru cel care proiectează şi împlineşte răul, însă este, de asemenea, adevărat că toate lucrurile (inclusiv răul, potenţial sau manifest) lucrează împreună pentru binele tuturor fiinţelor care îl cunosc pe Dumnezeu, se bucură să facă voinţa sa şi se ridică către Paradis conform planului său etern şi ţelului său divin.
54:4.8 (616.7) Însă aceste întârzieri de compasiune nu sunt infinite. În ciuda lungii întârzieri (după socotirea timpului pe Urantia) în judecarea rebeliunii lui Lucifer, noi putem observa că în epoca prezentei revelaţii prima audienţă a procesului în curs a lui Gabriel contra lui Lucifer a fost ţinută pe Uversa, şi puţin după aceea o decizie a Celor Îmbătrâniţi de Zile a fost publicată, ordonând ca Satan să fie de acum închis împreună cu Lucifer într-o lume închisoare a acestuia din urmă. Acest fapt pune sfârşit posibilităţii pe care o avea Satan de a face noi vizite lumilor decăzute ale Sataniei. Într-un univers dominat de milostenie, dreptatea este poate înceată, însă ea este certă.
54:5.1 (617.1) Dintre numeroasele motive pe care le cunosc şi pentru care Lucifer şi acoliţii săi nu au fost nici internaţi, nici judecaţi mai devreme, sunt autorizat să le expun pe următoarele:
54:5.2 (617.2) 1. Îndurarea cere ca orice răufăcător să aibă un timp suficient pentru a dezvolta o atitudine deliberată şi bine chibzuită în ceea ce priveşte gândurile sale rele şi acţiunile sale păcătoase.
54:5.3 (617.3) 2. Dreptatea supremă este dominată de o dragoste de Tată; şi de aceea dreptatea nu va distruge niciodată ceea ce poate salva îndurarea. Timpul necesar pentru a accepta salvarea este acordat oricărui răufăcător.
54:5.4 (617.4) 3. Nici un tată afectuos nu impune, niciodată, o pedeapsă pripită unui membru al familiei sale care s-a înşelat. Răbdarea nu poate funcţiona independent de timp.
54:5.5 (617.5) 4. Cu toate că facerea de rău este întotdeauna tristă pentru o familie, înţelepciunea şi iubirea cer copiilor integraţi să aibă răbdare cu un frate rătăcit pe parcursul întârzierii pe care tatăl afectuos o acordă pentru ca păcătosul să-şi dea seama de greşeala purtării sale şi să îmbrăţişeze calea salvării.
54:5.6 (617.6) 5. Independent de atitudinea lui Mihail faţă de Lucifer şi, cu toate că Mihail a fost Creatorul-tată al lui Lucifer, nu era de domeniul Fiului Creator să exercite o jurisdicţie sumară asupra Suveranului Sistemic apostat, deoarece Mihail nu realizase încă cariera de consacrare care trebuia să îl ducă la suveranitatea sa indiscutabilă asupra Nebadonului.
54:5.7 (617.7) 6. Cei Îmbătrâniţi de Zile ar fi putut să îi nimicească imediat pe rebeli, însă ei rareori îi execută pe răufăcători fără o audiere completă. În această situaţie, ei au refuzat să treacă peste deciziile lui Mihail.
54:5.8 (617.8) 7. Este evident că Emmanuel l-a sfătuit pe Mihail să se ţină la distanţă de rebeli şi să permită rebeliunii să îşi urmeze cursul natural de autodistrugere, iar înţelepciunea Uniunilor de Zile este reflectarea în timp a înţelepciunii unificate a Trinităţii Paradisului.
54:5.9 (617.9) 8. Pe Edentia, Fidelul de Zile a recomandat Părinţilor Constelaţiei să le lase rebelilor mâinile libere pentru a dezrădăcina cât mai repede întreaga simpatie pentru aceşti răufăcători din inima tuturor cetăţenilor prezenţi şi viitori ai Norlatiadekului, a oricărei creaturi muritoare morontiale sau spirituale.
54:5.10 (617.10) 9. Pe Jerusem, reprezentantul personal al Executivului Suprem al Orvontonului l-a sfătuit pe Gabriel să ofere oricărei creaturi vii ocazia deplină de a realiza o alegere deliberată în problemele referitoare la Declaraţia Libertăţii a lui Lucifer. Problemele rebeliunii fiind ridicate, consilierul Paradisului, trimis de urgenţă pe lângă Gabriel, a arătat că, dacă această facultate deplină şi liberă nu ar fi fost dată tuturor creaturilor Norlatiadekului, carantina Paradisului ar fi fost extinsă asupra întregii constelaţii, pentru a se proteja de prezenţa posibilă a unor creaturi nehotărâte sau cuprinse de îndoială. Pentru a lăsa porţile de ascensiune către Paradis deschise fiinţelor Norlatiadekului, era necesar să se prevadă deplina dezvoltare a rebeliunii şi să se asigure de completa determinare a atitudinii din partea tuturor fiinţelor pe care ea ar fi atins-o într-un mod oarecare.
54:5.11 (617.11) 10. Divina Slujitoare a Salvingtonului a emis o decizie care a constituit a treia sa proclamaţie independentă, ordonând să nu se facă pentru a se vindeca pe jumătate, a se suprima în mod laş sau a se masca în vreun alt fel chipul hidos al rebelilor şi al rebeliunii. Oştirile îngereşti au primit consemnul de a veghea ca această exprimare a păcatului să fie pe deplin revelată şi să primească prilejuri nelimitate de a se manifesta, aceasta fiind cea mai rapidă tehnică de ajungere la vindecarea perfectă şi definitivă a flagelului răului şi al păcatului.
54:5.12 (618.1) 11. Un comitet de urgenţă, format din foşti muritori, compus din Puternicii Mesageri, muritori glorificaţi care au avut experienţa personală a unor situaţii asemănătoare şi a colegilor lor, a fost organizat pe Jerusem. El l-a sfătuit pe Gabriel că, dacă s-ar recurge la metode de represiune arbitrare sau sumare, vor fi distruse cel puţin de trei ori mai multe fiinţe. Întregul corp al consilierilor Uversei a fost de acord să se recomande lui Gabriel să îi permită rebeliunii să îşi urmeze cursul ei deplin şi natural, chiar dacă s-ar cere după aceea un milion de ani pentru a-i lichida consecinţele.
54:5.13 (618.2) 12. Chiar şi într-un univers al timpului, timpul este relativ. Dacă un muritor urantian cu durată de viaţă medie ar comite o crimă transformând planeta într-un pandemoniu şi dacă ar fi prins, judecat şi executat în următoarele două sau trei zile după crima sa, vi s-ar părea oare lung acest interval? Şi totuşi, în raport cu durata de viaţă a lui Lucifer, comparaţia ar rămâne valabilă chiar dacă judecata sa care a început acum nu ar trebui să se termine înainte de a mai trece cinci sute de mii de ani ai timpului Urantiei. Din punctul de vedere al Uversei, unde litigiul este în suspensie, putem estima întârzierea spunând că dreptatea a fost înştiinţată de crima lui Lucifer la două secunde şi jumătate după ce aceasta a fost comisă. Din punctul de vedere al Paradisului, judecata este concomitentă cu acţiunea.
54:5.14 (618.3) Voi aţi putea înţelege parţial la fel de multe motive valabile pentru a nu se opri arbitrar rebeliunea lui Lucifer, însă nu sunt autorizat să vi le dezvălui. Pot, cu toate acestea, să vă informez că pe Uversa noi propovăduim patruzeci şi opt de motive pentru a permite răului să urmeze deplinul curs al propriului lui eşec moral şi a anihilării lui spirituale. Nu mă îndoiesc că există tot atât de multe motive care îmi sunt necunoscute.
54:6.1 (618.4) Oricare ar fi dificultăţile întâlnite de muritorii evolutivi în eforturile lor de a înţelege rebeliunea lui Lucifer, ar trebui să fie clar pentru toţi gânditorii raţionali că tehnica folosită în ceea ce îi priveşte pe rebeli este o justificare a iubirii divine. Îndurarea plină de iubire acordată rebelilor pare a fi antrenat numeroase fiinţe inocente în mari încercări şi cazne, însă toate aceste persoane zdrobite pot să se încredinţeze în deplină siguranţă Judecătorilor infinit de înţelepţi pentru a se pronunţa asupra destinului lor cu îndurare şi cu justeţe.
54:6.2 (618.5) În toate tratativele lor cu fiinţe inteligente, Fiul Creator şi Tatăl său Paradisiac sunt amândoi dominaţi de iubire. Numeroase faze ale purtării cârmuitorilor universului faţă de rebeli şi de rebeliune - păcătoşii şi păcatul - sunt de neînţeles dacă nu ne amintim că Dumnezeu, în calitate de Tată, are întâietate faşă de oricare dintre fazele manifestării Deităţii în toate raporturile dintre divinitate şi omenire. Trebuie să nu se uite nici faptul că actele Fiilor Creatori Paradisiaci sunt toate motivate de îndurare.
54:6.3 (618.6) Dacă tatăl iubitor al unei mari familii ar alege să se arate îndurător faţă de unul dintre copiii săi vinovat de un grav delict se poate întâmpla ca acordarea îndurării acestui copil care se are o purtare greşită să impună temporar o greutate tuturor celorlalţi copii care au o purtare bună. Aceste eventualităţi sunt inevitabile; riscul este inseparabil de realitatea care constă în a avea un tată plin de afecţiune şi a fi membru al unui grup familial. Fiecare membru al familiei beneficiază de buna purtare a tuturor celorlalţi, şi tot astfel, trebuie ca fiecare membru să sufere imediat consecinţele temporale ale purtării greşite a tuturor celorlalţi. Familiile, grupurile, naţiunile, rasele, lumile, sistemele, constelaţiile şi universurile sunt asocieri de relaţii posedând o individualitate. De aceea orice membru al unui grup, mare sau mic, culege roadele faptelor bune şi suportă consecinţele faptelor rele ale tuturor celorlalţi membri ale grupului respectiv.
54:6.4 (619.1) Însă este bine să se clarifice un lucru: dacă sunteţi făcuţi să suferiţi consecinţele deloc plăcute ale păcatului unui membru al familiei voastre, ale unui cetăţean, ale unui semen muritor sau chiar ale unei rebeliuni din cadrul sistemului sau din altă parte - indiferent care vor fi suferinţele voastre pricinuite de conduita greşită a asociaţilor voştri, ale tovarăşilor voştri sau ale superiorilor voştri - puteţi să vă încredinţaţi certitudinii eterne că aceste cazne nu sunt decât suferinţe temporare. Nici una dintre aceste consecinţe ale vieţii fraterne, îndepărtată de conduita membrilor grupului vostru, nu poate vreodată să compromită perspectivele voastre eterne, nici să vă priveze câtuşi de puţin de dreptul vostru divin de a urca în Paradis şi de a-l atinge pe Dumnezeu.
54:6.5 (619.2) Şi există compensări pentru aceste încercări, întârzieri şi decepţii care însoţesc inevitabil păcatul rebeliunii. Dintre numeroasele repercusiuni folositoare ale rebeliunii lui Lucifer pe care le putem cita vă vom atrage atenţia doar asupra carierelor înnobilate ale ascenderilor muritori, cetăţeni ai Jerusemului, care prin rezistenţa lor la sofismele păcatului s-au plasat în poziţia de a deveni viitori Puternici Mesageri, însoţitori ai ordinului meu. Orice fiinţă care a trecut de proba acestui episod nefast a avansat instantaneu de la statutul său administrativ şi şi-a sporit valoarea spirituală.
54:6.6 (619.3) La început, răscoala luciferiană a apărut ca o pură catastrofă pentru sistem şi pentru univers. Treptat, au început să se acumuleze şi avantajele ei. După douăzeci şi cinci de mii de ani ai timpului sistemic (douăzeci şi cinci de mii de ani ai Urantiei), Melchizedekii au început să propovăduiască că binele rezultat din nebunia lui Lucifer a ajuns să egaleze răul suferit. Suma răului a devenit atunci aproape staţionară, necontinuând să crească decât pe anumite lumi izolate, în timp ce repercusiunile binefăcătoare continuau să sporească şi să se extindă în univers şi în suprauniversuri, şi chiar şi până în Havona. Astăzi, Melchizedekii propovăduiesc că binele rezultat din rebeliunea Sataniei este cu o mie de ori mai mare decât suma întregului ei rău.
54:6.7 (619.4) Însă, pentru a extrage din această acţiune rea o recoltă benefică atât de extraordinară este necesară atitudinea înţeleptă, divină şi îndurătoare a tuturor superiorilor lui Lucifer, de la părinţii Constelaţiei de pe Edentia până la Tatăl Universal din Paradis. Trecerea timpului a amplificat bunele consecinţe care pot fi extrase din nebunia lui Lucifer. Şi cum răul de pedepsit a atins întreaga sa amploare într-un timp relativ scurt, este evident că şefii infinit de înţelepţi şi prevăzători ai universului vor acţiona în sensul prelungirii timpului, permiţându-le să recolteze rezultatele benefice crescătoare. Independent de multe alte motive pentru a-i prinde şi judeca pe rebelii Sataniei, acest singur câştig ar fi fost suficient să explice de ce aceşti păcătoşi nu au fost internaţi mai devreme, şi de ce nu au fost încă judecaţi şi distruşi.
54:6.8 (619.5) Muritorii cu mintea îngustă şi îngrădită şi de timp, ar trebui să nu fie aşa pripiţi în critica amânărilor acordate de administratorii prevăzători şi infinit de înţelepţi ai treburilor universului.
54:6.9 (620.1) Una dintre erorile gândirii umane cu privire la acest subiect constă în a crede că toţi muritorii evolutivi ai unei planete în evoluţie vor fi ales să intre în cariera Paradisului dacă lumea lor nu ar fi fost blestemată de păcat. Aptitudinea de a refuza supravieţuirea nu datează din epoca rebeliunii lui Lucifer. Oamenii au posedat întotdeauna darul liberului arbitru în ceea ce priveşte cariera Paradisului.
54:6.10 (620.2) Pe măsură ce veţi urca în experienţa supravieţuirii, voi vă veţi lărgi conceptele asupra universului, vă veţi extinde orizontul semnificaţiilor şi al valorilor, şi veţi fi astfel mai în măsură să înţelegeţi de ce li se permite unor fiinţe ca Lucifer şi Satan să persiste în rebeliunea lor. Veţi sesiza, totodată, mai bine cum se poate extrage un bine ultim (dacă nu imediat) dintr-un rău limitat în timp. După ce veţi fi atins Paradisul veţi fi cu adevărat iluminaţi şi consolaţi, auzindu-i pe filozofii suprarafici discutând şi explicând aceste profunde probleme de ajustare universală. Însă, chiar şi atunci, mă îndoiesc că veţi fi în întregime satisfăcuţi în sinea voastră. Cel puţin, eu nu am fost, chiar şi atunci când am atins astfel apogeul filozofiei universului. Nu am ajuns să înţeleg pe deplin aceste complexităţi înainte de a fi fost afectat într-un post administrativ al suprauniversului. Acolo, printr-o experienţă efectivă, am dobândit o capacitate de a concepe suficient de mare pentru a înţelege, în echitate cosmică şi în filozofie spirituală, aceste probleme complexe. Pe când vă veţi îndrepta spre Paradis, veţi înţelege tot mai bine că nu putem înţelege numeroase aspecte problematice ale administrării universului decât după ce am dobândit o mai mare capacitate experienţială şi o clarviziune spirituală superioară. Pentru a înţelege situaţiile cosmice, înţelepciunea cosmică este esenţială.
54:6.11 (620.3) [Prezentat de un Puternic Mesager care a avut experienţa de a fi supravieţuit primei rebeliuni sistemice a universului timpului, în prezent ataşat guvernului suprauniversului Orvontonului şi acţionând în această chestiune la cererea lui Gabriel din Salvington.]
Cartea Urantia
Capitolul 55
55:0.1 (621.1) EPOCA luminii şi a vieţii este împlinirea evolutivă finală a unei lumi a timpului şi spaţiului. Din vremurile îndepărtate ale omului primitiv, o astfel de lume locuită a trecut prin seria epocilor planetare, epocile anterioare şi posterioare Prinţului Planetar, epoca postadamică, epoca posterioară Fiului Magistral, şi epoca posterioară Fiului de Manifestare. Această lume este atunci pregătită pentru împlinirea evolutivă culminantă, statutul stabilit al lumini şi vieţii, prin intermediul misiunilor planetare succesive ale Fiilor Învăţători ai Trinităţii cu revelaţiile lor tot mai avansate ale adevărului divin şi ale înţelepciunii cosmice. În eforturile lor de a stabili epoca planetară finală, Fiii Învăţători beneficiază întotdeauna de ajutorul Strălucitoarelor Stele de Seară şi, uneori, de acela al Melchizedekilor.
55:0.2 (621.2) Această eră de lumină şi de viaţă, inaugurată de Fiii Învăţători la sfârşitul misiunii lor planetare terminale, continuă la nesfârşit pe lumile locuite. Acţiunile judecătoreşti ale Fiilor Magistrali pot diviza fiecare stadiu progresiv al statutului confirmat într-o succesiune de domnii divine, însă toate acestea acte judecătoreşti sunt pur tehnice, şi nu modifică cu nimic cursul evenimentelor planetare.
55:0.3 (621.3) Doar planetele care iau fiinţă în circuitele principale ale suprauniversului sunt încredinţate de o supravieţuire perpetuă însă, după câte ştim noi, aceste lumi ancorate în lumină şi viaţă sunt destinate să îşi urmeze cursul în toate epocile eterne ale timpurilor viitoare.
55:0.4 (621.4) Desfăşurarea erei luminii şi vieţii pe o lume evolutivă comportă şapte stadii, şi în această privinţă trebuie să notăm că lumile muritorilor care s-au contopit cu Spiritul evoluează de-a lungul unor linii identice cu cele ale seriilor de Ajustori. Iată cele şapte stadii ale luminii şi vieţii:
55:0.5 (621.5) 1. Primul stadiu sau stadiul planetar.
55:0.6 (621.6) 2. Al doilea stadiu sau stadiul sistemic.
55:0.7 (621.7) 3. Al treilea stadiu sau stadiul constelaţiei.
55:0.8 (621.8) 4. Al patrulea stadiu sau stadiul universului local.
55:0.9 (621.9) 5. Al cincilea stadiu sau stadiul sectorului minor.
55:0.10 (621.10) 6. Al şaselea stadiu sau stadiul sectorului major.
55:0.11 (621.11) 7. Al şaptelea stadiu sau stadiul suprauniversal.
55:0.12 (621.12) La sfârşitul capitolului prezent, aceste stadii de dezvoltare progresivă sunt descrise după raporturile lor cu organizarea universului, însă valorile planetare ale oricărui stadiu pot fi atinse de orice lume, cu totul independent de dezvoltarea altor lumi sau a altor nivele supraplanetare de administrare ale universului.
55:1.1 (622.1) Prezenţa unui templu morontial pe capitala unei lumi locuite este certificarea admiterii acestei sfere la epocile confirmate de lumină şi de viaţă. Înainte ca Fiii Învăţători să părăsească o lume la sfârşitul misiunii lor terminale, ei inaugurează această epocă finală de împlinire evolutivă; ei prezidează în ziua în care „templul sfânt coboară pe pământ”. Acest eveniment marchează începutul epocii luminii şi vieţii; el este întotdeauna onorat de prezenţa personală a Fiului Paradisiac de manifestare al planetei, care vine să asiste la această zi mare. În acest templu, de o frumuseţe fără egal, Fiul Paradisiac manifestare îl proclamă pe cel care a fost multă vreme Prinţul Planetar al sferei drept noul Suveran Planetar şi îi conferă acestui fidel Fiu Lanonandek noi puteri şi o autoritate extinsă asupra problemelor planetare. Suveranul Sistemului este şi el prezent şi ia cuvântul pentru a confirma aceste declaraţii.
55:1.2 (622.2) Un templu morontial este împărţit în trei părţi: în centru se găseşte sanctuarul Fiului Paradisiac de consacrare; la dreapta se găseşte sediul vechiului Prinţ Planetar, de acum Suveran Planetar; şi când acest Fiu Lanonandek este prezent în templu, indivizii cei mai spiritualizaţi ai tărâmului pot să îl vadă; la stânga, se găseşte sediul conducătorului în exerciţiu al finalitarilor ataşaţi planetei.
55:1.3 (622.3) Cu toate că s-a vorbit despre templele planetare ca „venind jos din cer” nici un material nu este de fapt adus din sediul sistemului. Arhitectura fiecărui templu este elaborată în miniatură pe capitala sistemică. Supraveghetorii Puterii Morontiale aduc apoi pe planetă aceste planuri aprobate şi acolo, în asociere cu Controlorii Fizici Principali, ei procedează la construirea templului morontial conform specificaţiilor.
55:1.4 (622.4) Într-un templu morontial obişnuit pot să încapă aproximativ trei sute de mii de spectatori. Aceste edificii nu sunt utilizate nici pentru cult, nici pentru jocuri, nici pentru a primi transmisiuni; ele sunt consacrate ceremoniilor speciale ale planetei, cum ar fi comunicările cu Suveranul Sistemic sau cu cei Preaînalţi, ceremonii speciale de vizualizare destinate să reveleze prezenţa personală a fiinţelor spirituale şi contemplări cosmice tăcute. Aici este locul în care şcolile de filozofie cosmică organizează exerciţiile lor de gradare, şi tot aici fiinţele umane ale tărâmului primesc recunoştinţa planetară pentru mari servicii sociale şi pentru alte împliniri remarcabile.
55:1.5 (622.5) Templul morontial serveşte, de asemenea, ca loc de reuniune pentru a se asista la transferul muritorilor vii la existenţa morontială. Datorită faptului că templul de transfer este construit din materiale morontiale, el nu este distrus de strălucirea orbitoare a focului consumator care nimiceşte atât de complet corpul fizic al muritorilor care suportă fuziunea definitivă cu Ajustorul lor divin. Pe o sferă mare, aceste fulgere de plecare sunt aproape continue, şi pe măsură ce numărul transferurilor creşte, se construiesc în diverse zone ale planetei sanctuare auxiliare ale vieţii morontiale. Nu demult, am locuit pe o planetă situată în nordul foarte îndepărtat unde erau în funcţiune optzeci şi cinci dintre aceste sanctuare morontiale.
55:1.6 (622.6) Pe lumile care se pregătesc să fie ancorate, planete fără templu morontial, fulgerele de fuziune se produc, adesea, în atmosfera planetară în care corpul material al candidatului la transfer este ridicat de creaturile mediene şi de controlorii fizici.
55:2.1 (623.1) Moartea fizică naturală nu este inevitabilă pentru fiinţele umane. Majoritatea fiinţelor evolutive avansate, cetăţeni ai lumilor ajunse la stadiul final al luminii şi al vieţii nu mor; ele sunt transferate direct, de la viaţa în trup la existenţa morontială.
55:2.2 (623.2) Această experienţă a transferului de la viaţa materială la starea morontială - contopirea sufletului nemuritor cu Ajustorul interior - se produce cu o frecvenţă care creşte proporţional cu progresul evolutiv al planetei. La început doar câţiva muritori ating, în cursul fiecărei epoci, nivelele de progres spiritual care să permită transferul, însă odată cu apropierea epocilor succesive inaugurate de Fiii Învăţători, se produc din ce în ce mai multe fuziuni cu Ajustorul, înainte de sfârşitul vieţii, din ce în ce mai lungă, a acestor muritori în progres, iar în epoca misiunii finale a Fiilor Învăţători, aproximativ un sfert dintre aceşti minunaţi muritori sunt scutiţi de moartea naturală.
55:2.3 (623.3) Mai târziu încă, în era luminii şi a vieţii, creaturile mediene sau asociaţii lor simt apropierea stării în care un suflet se va uni probabil cu Ajustorul său. Ei semnalează acest fapt păzitorilor destinului care, la rândul lor, comunică informaţia grupului finalitar sub jurisdicţia căruia se află muritorul. Apoi Prinţul Planetar îl invită acest muritor să îşi dea demisia din toate funcţiile sale planetare, să îşi ia rămas bun de la lumea sa de origine şi să se prezinte în templul interior al Suveranului Planetar pentru a aştepta tranzitul morontial, fulgerul de transfer de la domeniul material al evoluţiei la nivelul morontial de progres spiritual.
55:2.4 (623.4) Când familia, prietenii şi grupul de muncă al candidatului la fuziune s-au adunat în templul morontial, ei se aşează în jurul scenei centrale, unde candidaţii la fuziune se odihnesc, timp în care discută deschis cu prietenii lor reuniţi. Se creează un cerc intermediar de personalităţi celeste care să protejeze pe muritorii materiali de acţiunea energiilor care se manifestă în momentul în care ţâşneşte „fulgerul vieţii” eliberând de legăturile trupului muritor pe candidatul la ascensiune. Acest fulger operează asupra muritorului evolutiv toate transformările pe care moartea naturală le efectuează asupra celor pe care ea îi eliberează de trup.
55:2.5 (623.5) Numeroşi candidaţi la fuziune pot fi reuniţi în acelaşi timp în templul spaţios. Ce minunat prilej este pentru muritori acela de a se aduna astfel ca să asiste la ascensiunea celor dragi lor în flăcările spirituale, şi ce contrast cu epocile anterioare, în care muritorii trebuiau să-i încredinţeze pe morţii lor în braţele elementelor pământeşti. Scenele de bocete şi vaiete care caracterizează epocile primitive ale evoluţiei umane sunt acum înlocuite de o bucurie extatică şi de un entuziasm sublim, în timp ce aceşti muritori, cunoscători de Dumnezeu, îşi iau rămas bun temporar de la cei dragi lor şi sunt descătuşaţi de legăturile lor materiale, folosind focul spiritual al măreţiei înflăcărate şi al strălucirii ascendente. Pe lumile stabilizate în lumină şi viaţă „funeraliile” sunt prilej de bucurie supremă, de satisfacţie profundă, şi de speranţă inexprimabilă.
55:2.6 (623.6) Sufletul acestor muritori în progres este tot mai plin de credinţă, de speranţă şi de încredinţare. Spiritul de care sunt pătrunşi spectatorii care înconjoară sanctuarul de tranziţie seamănă cu acela al prietenilor şi al părinţilor bucuroşi care ar asista la examenele de admitere ale candidatului grupului lor sau care s-ar aduna pentru a fi martori ai conferirii unor mari onoruri unuia dintre ei. În mod sigur ar fi de folos ca fiinţele umane mai puţin evoluate să înveţe să considere moartea naturală cu ceva din aceeaşi voioşie şi chiar bucurie.
55:2.7 (624.1) După fulgerul de fuziune, observatorii muritori nu pot să mai vadă nimic din tovarăşii lor transferaţi. Sufletele transferate se duc direct, prin tranzitul Ajustorilor, în sala de reînviere a lumii corespunzătoare de educaţie morontială. Problemele legate de transferul muritorilor vii în lumea morontială sunt supravegheate de un arhanghel ataşat sferei în ziua în care aceasta a fost stabilizată în lumină şi în viaţă.
55:2.8 (624.2) În epoca în care o lume atinge al patrulea stadiu al luminii şi vieţii, mai mult de jumătate dintre muritori părăsesc planeta prin transfer dintre cei vii. Scăderea numărului celor morţi se produce constant, însă nu cunosc nici un sistem ale cărui lumi locuite, chiar şi ancorate de mult timp în viaţă, să fi fost în întregime eliberate de moartea naturală, ca tehnică de scăpare din lanţurile trupului. Şi până când această stare superioară de evoluţie planetară va fi dobândită în mod uniform, trebuie ca lumile de pregătire morontială ale universului local să continue să servească ca sfere educative şi culturale pentru cei care progresează în domeniul morontial în evoluţie. Eliminarea morţii este teoretic posibilă, însă din câte am observat, ea nu s-a produs încă. Poate că acest statut este susceptibil de a fi atins în îndepărtatele etape viitoare ale epocilor succesive, marcând al şaptelea stadiu al ancorării în viaţa planetară.
55:2.9 (624.3) Sufletele transferate în cursul epocilor de înflorire ale sferelor ancorate nu trec prin lumile palat. Ele nu călătoresc nici pe lumile morontiale ale sistemului sau ale constelaţiei pentru a studia. Ele nu trec prin nici una dintre fazele primitive ale vieţii morontiale. Aceşti ascendenţi muritori sunt singurii care aproape că scapă de tranziţia morontială de la existenţa materială la statutul semispiritual. Experienţa iniţială a acestor muritori prinşi de Fii în cariera lor ascendentă are loc în serviciile lumilor de progres din sediul universului local. Plecând astfel dintre aceste lumi de studiu ale Salvingtonului ei se întorc ca instructori pe lumile pe care le-au străbătut şi se îndreaptă apoi spre interior, către Paradis, pe calea stabilită de ascensiune a muritorilor.
55:2.10 (624.4) Dacă aţi putea măcar să vizitaţi o planetă cu un stadiu avansat de dezvoltare, voi aţi înţelege repede motivele care determină o primire diferenţiată a muritorilor ascendenţi pe lumile palat şi pe lumile morontiale superioare. Aţi înţelege cu uşurinţă că fiinţele care părăsesc aceste sfere înalt evoluate sunt pregătite să-şi reia ascensiunea lor către Paradis cu mult înainte de majoritatea muritorilor sosind dintr-o lume dezordonată şi înapoiată, ca Urantia.
55:2.11 (624.5) Oricare ar fi nivelul de înfăptuire planetară de pe care pleacă oamenii pentru a se ridica în lumile morontiale, cele şapte sfere palat le oferă ample oportunităţi de a dobândi prin experienţă, ca profesori-elevi, toate noţiunile care le lipsesc din cauza statutului avansat al planetei lor natale.
55:2.12 (624.6) Universul nu întârzie niciodată să aplice tehnici de egalizare destinate să vegheze ca nici un ascender să nu fi privat de nimic esenţial experienţei sale de ascensiune.
55:3.1 (624.7) Pe parcursul acestei epoci de lumină şi viaţă, lumea prosperă tot mai mult sub domnia părintească a Suveranului Planetar. În aceste epoci, lumile progresează cu forţa vie a unei singure limbi, a unei singure religii şi, pe sferele normale, a unei singure rase. Însă această epocă nu este perfectă. Aceste lumi au încă spitale bine instalate, clinici de îngrijire a bolnavilor. Rămân încă de rezolvat rănirile accidentale şi infirmităţile inevitabile care însoţesc decrepitudinea vârstei şi tulburările senilităţii. Boala nu a fost în întregime învinsă şi animalele terestre nu au fost pe deplin îmblânzite, însă aceste lumi seamănă cu Paradisul în comparaţie cu primele timpuri ale omului primitiv, înaintea epocii precedente celei a Prinţului Planetar. Dacă pe neaşteptate aţi putea fi transportaţi pe o planetă cu acest stadiu de dezvoltare, aţi descrie instinctiv acest tărâm drept împărăţia cerului pe pământ.
55:3.2 (625.1) Un guvern uman pentru conducerea problemelor materiale continuă să funcţioneze pe parcursul acestei epoci de progres şi de perfecţiune relative. Pe o lume vizitată recent şi care era în primul stadiu al luminii şi al vieţii, activităţile publice erau finanţate prin tehnica dijmei. Fiecare muncitor adult - şi toţi cetăţenii valizi lucrau ceva - plătea zece la sută din veniturile sale sau din plus-valorile lui trezoreriei publice care dispunea de această sumă în modul următor:
55:3.3 (625.2) 1. Trei la sută erau cheltuite pentru propagarea adevărului - ştiinţă, educaţie şi filozofie.
55:3.4 (625.3) 2. Trei la sută erau consacrate frumuseţii - jocuri, destinderi sociale şi arte.
55:3.5 (625.4) 3. Trei la sută erau consacrate bunătăţii - servicii sociale, altruism şi religie.
55:3.6 (625.5) 4. Unu la sută era afectat rezervelor de asigurare contra riscului de incapacitate de muncă cauzată de accidente, de boli, de bătrâneţe sau de dezastre implacabile.
55:3.7 (625.6) Resursele naturale ale acestei planete erau administrate ca posesiuni sociale, proprietăţi ale comunităţii.
55:3.8 (625.7) Pe această lume, cea mai mare onoare conferită unui cetăţean era ordinul „serviciului suprem”, singurul titlu de recunoştinţă care era decernat în templul morontial. El era acordat celor care s-au distins vreme îndelungată într-o fază de descoperiri supramateriale sau de serviciu social planetar.
55:3.9 (625.8) Cea mai mare parte a posturilor sociale şi administrative erau ocupate în comun de un bărbat şi o femeie. Cea mai mare parte a învăţăturii era, de asemenea, dată în comun, iar responsabilităţile judiciare erau toate preluate de cupluri asociate în acelaşi fel.
55:3.10 (625.9) Pe aceste lumi superbe, perioada de fecunditate a femeilor nu este mult prelungită. Nu este de dorit să existe prea mari diferenţe de vârstă între copiii unei aceleiaşi familii. Când sunt apropiaţi ca vârstă, ei pot să contribuie mult mai bine la educaţia lor reciprocă. Pe aceste planete, ei sunt magnific educaţi de sistemele competitive de eforturi asidue în domeniile şi în departamentele avansate unde se realizează înfăptuiri diverse în controlul adevărului, al frumuseţii şi al bunătăţii. Nu vă temeţi însă, chiar şi aceste sfere slăvite prezintă o mare doză de rău, atât real, cât şi potenţial, fapt care stimulează alegerea dintre adevăr şi falsitate, dintre bine şi rău, dintre păcat şi justeţe.
55:3.11 (625.10) Cu toate acestea, există o pedeapsă sigură şi inevitabilă ataşată existenţei muritoare de pe planetele evolutive avansate. Atunci când o lume stabilizată progresează până dincolo de al treilea stadiu al luminii şi al vieţii, toţi ascenderii sunt meniţi să primească, înainte de a atinge sectorul minor, o sarcină temporară de un fel sau altul, pe o planetă care trece prin stadiile primitive de evoluţie.
55:3.12 (626.1) Fiecare eră succesivă reprezintă o înfăptuire mai elevată în toate fazele de împlinire planetară. În stadiul iniţial al luminii, revelaţia adevărului este lărgită până când îmbrăţişează mersul universului universurilor, în timp ce pe durata celei de-a doua epoci, studiul Deităţii tinde să aprofundeze conceptul protean asupra naturii, a misiunii, a serviciului, a asociaţiilor, a originii şi a destinului Fiilor Creatori, primul nivel al Dumnezeului Septuplu.
55:3.13 (626.2) Când o planetă de dimensiunea Urantiei este destul de bine ancorată, ea dispune de o sută de subcentre administrative. Aceste centre subordonate sunt prezidate de un membru al următoarelor grupuri de administratori calificaţi:
55:3.14 (626.3) 1. Tinerii Fii şi Fiice Materiali aduşi din sediul sistemic pentru a lucra ca asistenţi ai Adamului şi al Evei domnitori.
55:3.15 (626.4) 2. Descendenţii statului major semimuritor al Prinţului Planetar, care au fost procreaţi pe anumite lumi în vederea acestei responsabilităţi şi a altor câtorva asemănătoare.
55:3.16 (626.5) 3. Urmaşii planetari direcţi a lui Adam şi Eva.
55:3.17 (626.6) 4. Creaturile mediene materializate şi umanizate.
55:3.18 (626.7) 5. Muritorii având statutul de fuziune cu Ajustorul lor şi care, la propria lor cerere şi la ordinul Ajustorului Personalizat şef al ordinului său în univers, sunt temporar scutiţi de transfer pentru a putea păstra pe planetă anumite posturi administrative importante.
55:3.19 (626.8) 6. Muritori special instruiţi ieşind din şcolile planetare de administrare, şi care au meritat ordinul supremului serviciu al templului morontial.
55:3.20 (626.9) 7. Anumite comisii alese, de câte trei cetăţeni bine calificaţi, uneori alese de comunitate sub conducerea Suveranului Planetar după aptitudinea lor specială de a îndeplini anumite sarcini care sunt necesare în acest sector planetar specific.
55:3.21 (626.10) Marele handicap cu care se confruntă Urantia în încercarea ei de a atinge înaltul destin planetar al luminii şi al vieţii rezultă din problemele bolii, ale degenerării, ale războiului, ale raselor de diferite culori şi ale varietăţii limbilor vorbite.
55:3.22 (626.11) Nici o lume evolutivă nu poate spera să progreseze dincolo de primul stadiu al ancorării în lumină fără a fi dobândit o singură limbă, o singură religie, o singură filozofie. Faptul de a nu aparţine decât unei singure rase uşurează mult această înfăptuire, însă existenţa a numeroase popoare pe Urantia nu exclude ajungerea la stadii superioare.
55:4.1 (626.12) Pe parcursul stadiilor succesive ale existenţei stabilizate, lumile locuite fac minunate progrese sub administrarea înţeleptă şi plină de înţelegere a voluntarilor corpului finalităţii, ascenderi care au ajuns în Paradis şi s-au reîntors pentru a-i ajuta pe fraţilor lor întrupaţi. Aceşti finalitari cooperează activ cu Fiii Învăţători ai Trinităţii, însă nu încep să participe real la problemele lumii înainte de apariţia pe pământ a templului morontial.
55:4.2 (626.13) După ce s-a instalat în mod oficial serviciul planetar al Corpului Finalităţii, majoritatea legiunilor celeste se retrag, însă păzitorii serafici de destin îşi continuă slujirea personală pe lângă muritorii care progresează în lumină; în realitate, aceşti îngeri sosesc în număr tot mai mare de-a lungul epocilor stabilizate, deoarece grupuri tot mai largi de fiinţe umane ating în cursul vieţii lor pe planetă al treilea cerc cosmic de înfăptuire muritoare coordonată.
55:4.3 (627.1) Aceasta nu este decât prima dintre ajustările administrative însoţind dezvoltarea epocilor succesive de împlinire tot mai strălucitoare pe lumile locuite, trecând de la primul la al şaptelea stadiu de existenţă stabilizată.
55:4.4 (627.2) 1. Primul stadiu de lumină şi viaţă. O lume aflată în acest stadiu iniţial de ancorare este administrată de trei conducători:
55:4.5 (627.3) a. Suveranul Planetar care urmează să fie sfătuit de un Fiu Învăţător al Trinităţii, foarte probabil şeful ultimului corp al fiilor care au acţionat pe planetă.
55:4.6 (627.4) b. Şeful corpului planetar al finalitarilor.
55:4.7 (627.5) c. Adam şi Eva care împreună unifică dublul comandament al Prinţului Suveran şi al şefului finalitarilor.
55:4.8 (627.6) Acţionând ca tălmăcitori pentru păzitorii serafici şi finalitari, se situează creaturile mediene înălţate şi eliberate. Una dintre ultimele acţiuni ale Fiilor Învăţători ai Trinităţii, în misiunea lor finală, constă în a elibera pe medienii tărâmului şi în a-i promova (sau a-i restabili) la statutul planetar avansat, numindu-i în posturi de răspundere în noua administraţie a sferei stabilizate. În câmpul viziunii umane au fost deja efectuate suficiente modificări cât să le permită muritorilor să îi recunoască pe aceşti veri ai regimului Adamic iniţial, până acum invizibil. Acest fapt este făcut posibil de ultimele descoperiri ale ştiinţei fizice în corelaţie cu funcţiunile planetare sporite ale Controlorilor Fizici Principali.
55:4.9 (627.7) Suveranul Sistemic are autoritatea de a le elibera pe creaturile mediene în orice moment după primul stadiu de ancorare îngăduindu-le astfel să se umanizeze pe nivelele morontiale cu ajutorul Purtătorilor Vieţii şi al Controlorilor Fizici. Apoi, după ce au primit Ajustorii lor de Gândire, ele se vor putea porni în ascensiunea lor în Paradis.
55:4.10 (627.8) Pe parcursul celui de al treilea stadiu, şi al celui următor, câţiva medieni activează încă în calitate de personalităţi de contact pentru finalitari însă, pe măsură ce se intră în stadiile succesive ale luminii şi ale vieţii, noi ordine de slujitori de legătură vin să înlocuiască cea mai mare parte a medienilor. Foarte puţini dintre ei mai rămân dincolo de cel de al patrulea stadiu al luminii. În al şaptelea stadiu se va asista la venirea din Paradis a primilor slujitori absoniţi care să servească în locul anumitor creaturi din univers.
55:4.11 (627.9) 2. Al doilea stadiu al luminii şi vieţii. Această epocă este marcată pe lumi de sosirea unui Purtător al Vieţii, care devine consultantul voluntar al conducătorilor planetari în ceea ce priveşte eforturile de făcut în continuare pentru purificarea şi stabilizarea rasei muritoare. Acesta este modul în care - fizic, social şi economic - Purtătorii Vieţii participă activ la procesul de evoluţie al rasei umane. Ei îşi extind atunci supravegherea pentru realizarea unei purificări şi mai mari a liniilor de muritori, eliminându-le drastic pe cele înapoiate şi care subzistă cu un potenţial inferior de natură intelectuală, filozofică, cosmică şi spirituală. Cei care pregătesc şi implantează viaţa pe o lume locuită sunt pe deplin calificaţi pentru a-i sfătui pe Fiicele şi pe Fiii Materiali, care au o autoritate completă şi indiscutabilă în purificarea rasei în evoluţie de toate influenţele dăunătoare.
55:4.12 (627.10) De la al doilea stadiu, şi pe tot parcursul carierei unei planete stabilizate, Fiii Învăţători servesc în calitate de consilieri pe lângă finalitari. În cursul acestor misiuni, ei servesc de bunăvoie, iar nu însărcinaţi de altcineva; şi ei slujesc exclusiv alături de corpul finalitar; totuşi, cu consimţământul Suveranului Sistemic, ei le pot fi sfătuitori Adamului şi Evei Planetari.
55:4.13 (628.1) 3. Al treilea stadiu al luminii şi vieţii. În cursul acestei epoci, lumile locuite ajung la o nouă apreciere a Celor Îmbătrâniţi de Zile, cea de-a doua fază a Dumnezeului Septuplu, iar reprezentanţii acestor cârmuitori ai suprauniversului intră apoi în noi relaţii cu administrarea planetară.
55:4.14 (628.2) În fiecare dintre epocile succesive ale existenţei stabilizate, finalitarii dobândesc în funcţiunea lor tot mai multe roluri. Există o strânsă relaţie de lucru între finalitari, Stele de Seară (supraîngerii) şi Fii Învăţători ai Trinităţii.
55:4.15 (628.3) În cursul acestei epoci sau al celei următoare, un Fiu Învăţător, ajutat de consiliul său de spirite slujitoare, este ataşat şefului executiv uman ales, care devine asociatul Suveranului Planetar, ca administrator în comun al problemelor lumii. Aceşti şefi executivi muritori servesc douăzeci şi cinci de ani de timp planetar. Această nouă dezvoltare este ceea ce le permite Adamului şi Evei Planetari să se elibereze de-a lungul epocilor următoare de lumea căreia i-au fost ataşaţi un timp atât de îndelungat.
55:4.16 (628.4) Consiliile de spirit slujitoare sunt compuse din: şeful serafic al sferei, consilierul secorafic suprauniversal, arhanghelul transferurilor şi omniafimul care acţionează ca reprezentant personal al Santinelei Ataşate staţionate în sediul sistemului. Însă aceşti consultanţi nu formulează niciodată un sfat decât atunci când li se cere.
55:4.17 (628.5) 4. Al patrulea stadiu al luminii şi al vieţii. Pe lumile locuite, Fiii Învăţători ai Trinităţii apar în noi roluri. Asistaţi de Fiii Trinitizaţi, creaturi asociate demult timp ordinului lor, ei vin acum pe lumi în calitate de consilieri şi consultanţi voluntari pe lângă Suveranul Planetar şi asociaţii săi. Aceste cupluri de Fii Trinitizaţi din Paradis-Havona şi de Fii Trinitizaţi prin ascenderi reprezintă puncte de vedere diferite asupra universului şi experienţe personale diverse, care le sunt extrem de utile şefilor planetari.
55:4.18 (628.6) Oricând după acest al patrulea stadiu, Adamul şi Eva Planetari pot interveni pe lângă Fiul Creator Suveran pentru a obţine eliberarea de îndatoririle lor planetare, pentru a-şi putea începe ascensiunea către Paradis. Ei pot, de asemenea, rămâne pe planetă pentru a conduce ordinul nou apărut al unei societăţi tot mai spirituale, compuse din muritori avansaţi care se străduiesc să înţeleagă învăţăturile filozofice ale finalitarilor expuse de Strălucitoarele Stele de Seară, care acum sunt afectate acestor lumi, pentru a colabora în perechi cu seconafimii veniţi din sediul suprauniversului.
55:4.19 (628.7) Finalitarii se ocupă, în principal, de inaugurarea activităţilor noi şi supramateriale ale societăţii - sociale, culturale, filozofice, cosmice şi spirituale. După cât ne putem noi da seama, ei vor continua cu acest serviciu până foarte târziu, în cea de-a şaptea epocă de stabilitate evolutivă. Este posibil ca ei să meargă apoi să îl exercite în spaţiul exterior şi, în acest caz, presupunem că ar putea fi înlocuiţi de fiinţe absonite venite din Paradis.
55:4.20 (628.8) 5. Al cincilea stadiu al luminii şi vieţii. Reajustările acestui stadiu de existenţă stabilizată ţine, aproape în întregime, de domeniul fizic şi sunt preocuparea primordială a şefului Controlorilor Fizici Principali.
55:4.21 (628.9) 6. Al şaselea stadiu al luminii şi vieţii este martorul dezvoltării noilor funcţiuni ale circuitelor mentale ale tărâmului. Înţelepciunea cosmică pare a deveni parte constitutivă a serviciului universal al minţii.
55:4.22 (628.10) 7. Al şaptelea stadiu al luminii şi vieţii. Deja, din a şaptea epocă, Învăţătorul Trinităţii care îl sfătuieşte pe Suveranul Planetar este însoţit de un consilier voluntar trimis de Cei Îmbătrâniţi de Zile şi, mai târziu, se va adăuga un al treilea consultant trimis de Executivul Suprem al suprauniversului.
55:4.23 (629.1) La un moment dat al acestei epoci, şi dacă acest lucru nu a mai avut loc înainte, Adam şi Eva sunt întotdeauna eliberaţi de îndatoririle lor planetare. Dacă în corpul finalitar se găseşte şi un Fiu Material, acesta poate deveni asociat al Şefului Executiv muritor, şi, uneori, cel care se oferă pentru a lucra în această funcţie este un Melchizedek. Dacă există un median printre finalitari, toţi medienii care mai sunt încă pe planetă sunt eliberaţi îndată.
55:4.24 (629.2) După ce au fost eliberaţi de misiunea lor milenară, un Adam şi o Evă Planetari pot alege dintre următoare cariere:
55:4.25 (629.3) 1. Ei pot obţine eliberarea lor planetară şi pleca imediat din sediul universului pentru cariera lor în Paradis, primind Ajustori ai Gândirii, după încheierea experienţei lor morontiale.
55:4.26 (629.4) 2. Foarte adesea, un Adam şi o Evă primesc Ajustori în timp ce servesc încă pe o lume stabilizată în lumină. Acest fapt coincide atunci cu primirea Ajustorului de unii dintre urmaşii lor direcţi, importaţi ca voluntari pentru un anumit termen în serviciul planetar. Ulterior, ei vor putea toţi să meargă în sediul universului şi să înceapă cariera către Paradis.
55:4.27 (629.5) 3. Un Adam şi o Evă Planetari pot alege, aşa cum fac Fiicele şi Fiii Materiali ai capitalei sistemice - să meargă direct în lumea midsonită pentru o scurtă şedere în cursul căreia îi vor primi pe Ajustorii lor.
55:4.28 (629.6) 4. Ei pot decide să se întoarcă în capitala sistemului pentru a ocupa acolo, pe o anumită perioadă de timp, sediile tribunalului suprem. După acest serviciu, ei vor primi Ajustori şi vor începe ascensiunea către Paradis.
55:4.29 (629.7) 5. Părăsind funcţiunile lor administrative, ei pot alege să se întoarcă în lumea lor natală pentru a servi în calitate de instructori pentru o anumită vreme. Un Ajustor va veni să locuiască în ei momentul transferării lor în sediul universului.
55:4.30 (629.8) Pe toată durata acestor epoci, Fiicele şi Fiii Materiali importaţi ca asistenţi exercită o influenţă formidabilă asupra ordinelor sociale şi economice aflate în progres. Ei sunt potenţial nemuritori, cel puţin până în clipa când aleg să se umanizeze, să primească Ajustori, şi să plece către Paradis.
55:4.31 (629.9) Pe lumile evolutive, trebuie ca fiinţele să se umanizeze pentru a putea primi un Ajustor al Gândirii. Toţi membrii ascendenţi ai corpului muritorilor finalitari, cu excepţia serafimilor, au fost locuiţi de câte un Ajustor şi s-au contopit cu el. Serafimii sunt locuiţi de un alt fel de spirit al Tatălui în momentul în care sunt înrolaţi în acest corp.
55:5.1 (629.10) Creaturile muritoare care trăiesc pe o lume izolată, lovită de păcat, dominată de rău şi egoistă, cum este Urantia, nu prea pot concepe perfecţiunea fizică, împlinirea intelectuală, şi dezvoltarea spirituală, fapte care caracterizează epocile avansate ale evoluţiei pe o sferă lipsită de păcat.
55:5.2 (629.11) Stadiile avansate ale unei lumi stabilizate în lumină şi viaţă reprezintă apogeul dezvoltării materiale evolutive. Pe aceste lumi culte, nemulţumirile şi fricţiunile epocilor primitive iniţiale au dispărut. Sărăcia şi inegalităţile sociale aproape că nu există, degenerarea a dispărut, delicvenţa se observă rar. Nebunia a încetat practic să existe, iar debilitatea mintală este o raritate.
55:5.3 (629.12) Statutul economic, social şi administrativ al acestor lumi este de un ordin elevat şi perfecţionat. Ştiinţa, artele, şi industria înfloresc, societatea este un mecanism de înaltă realizare materială, intelectuală şi culturală, care funcţionează bine. Industria s-a orientat în mare parte spre a servi scopurilor mai înalte ale acestei civilizaţii superbe. Viaţa economică a acestei lumi a devenit etică.
55:5.4 (630.1) Războiul este de acum o problemă a trecutului, nu mai există armate, nici forţe poliţieneşti. Guvernul este pe cale de dispariţie. Stăpânirea de sine face treptat ca legile stabilite de fiinţele umane să fie perimate. Într-o stare intermediară a civilizaţiei avansate, amploarea guvernului civil şi a reglementărilor obligatorii este invers proporţională cu moralitatea şi spiritualitatea totalităţii cetăţenilor.
55:5.5 (630.2) Şcolile sunt considerabil perfecţionate, ele se consacră educării minţii şi expansiunii sufletului. Centrele de artă sunt distinse, iar organizaţiile muzicale superbe. Templele de cult şi şcolile lor asociate de filozofie şi de religie experienţială sunt creaţii pline de frumuseţe şi de măreţie. Arenele în aer liber, pentru adunările culturale sunt, de asemenea, sublime prin simplitatea amenajării lor artistice.
55:5.6 (630.3) Aşezăminte pentru jocurile de competiţie, pentru umor şi pentru alte faze de înfăptuiri personale şi colective sunt ample şi corespunzătoare. O trăsătură specială a activităţilor de competiţie pe aceste lumi înalt cultivate se referă la eforturile indivizilor şi ale grupurilor de a excela în ştiinţele şi filozofiile cosmologiei. Literatura şi arta oratorică înfloresc, limbajul este perfecţionat până într-acolo încât să simbolizeze concepte, precum şi pentru a exprima idei. Viaţa este de o simplitate odihnitoare; oamenii au coordonat, în sfârşit, o stare înaltă de dezvoltare mecanică cu înfăptuiri intelectuale seducătoare; ei le-au dominat pe amândouă cu o reuşită spirituală deosebită. Urmărirea fericirii este o experienţă de bucurie şi de satisfacţie.
55:6.1 (630.4) Pe măsură ce lumile progresează în statutul confirmat al luminii şi vieţii, societatea devine tot mai paşnică. Individul rămâne la fel de independent şi de devotat familiei sale, însă a devenit mai altruist şi mai fratern.
55:6.2 (630.5) Pe Urantia cu greu puteţi aprecia statutul avansat şi natura progresivă a raselor iluminate a acestor lumi perfecţionate. Locuitorii lor sunt înflorirea raselor revoluţionare, însă astfel de fiinţe sunt încă muritoare. Ele continuă să respire, să mănânce, să bea şi să doarmă. Această mare evoluţie nu este cerul, ci o prefigurare sublimă a lumilor divine care vor fi întâlnite în ascensiunea către Paradis.
55:6.3 (630.6) Într-o lume normală, a trecut mult timp de când aptitudinea biologică a rasei a fost adusă la un nivel înalt în cursul epocilor postadamice; iar, acum, evoluţia oamenilor se continuă, din epocă în epocă, de-a lungul erelor de ancorare. Câmpul viziunii şi al auzului se lărgeşte. Cifra populaţiei este staţionară. Reproducerea este reglementată după necesităţile planetare şi după înzestrările ereditare înnăscute. În cursul acestei epoci, locuitorii planetei se împart în grupuri, de la cinci până la zece, iar grupurile inferioare nu au dreptul să procreeze decât până la jumătate din numărul de copii permis grupurilor superioare. Ameliorarea constantă a unei rase atât de magnifice pe toată durata unei epoci de lumină şi viaţă este în mare măsură o problemă de reproducere selectivă a acelor viţe rasiale, care au arătat calităţi superioare de natură socială, filozofică, cosmică şi spirituală.
55:6.4 (630.7) Ajustorii continuă să sosească, ca şi în stadiile evolutive anterioare, şi odată cu trecerea epocilor trec, aceşti muritori sunt tot mai capabili să comunice cu fragmentul interior al Tatălui. De-a lungul stadiilor de dezvoltare embrionară şi prespirituală, spiritele mentale adjutante mai lucrează încă. Sfântul Spirit şi serviciul îngerilor sunt şi mai eficiente, în măsura în care s-a trecut prin epocile succesive ale vieţii stabilizate. În al patrulea stadiu al luminii şi al vieţii, indivizii avansaţi par a trăi experienţa unui important contact conştient cu prezenţa spirituală a Spiritului Stăpân, a cărui jurisdicţie se întinde asupra suprauniversului lor, în timp ce filozofia lumii lor se canalizează în efortul de a înţelege noile revelaţii ale Dumnezeului Suprem. Pe planetele ce se bucură de acest statut avansat, mai mult de jumătate din locuitori trăiesc experienţa transferului la starea morontială plecând din domeniul celor vii. Este chiar aşa: „vechile lucruri pier şi, iată, toate lucrurile devin noi”.
55:6.5 (631.1) Noi socotim că evoluţia fizică atinge deplina ei dezvoltare la sfârşitul celei de a cincia epoci a erei luminii şi a vieţii. Noi constatăm că limitele superioare ale dezvoltării spirituale, asociate minţii umane în evoluţie, sunt determinate de fuziunea cu Ajustorul, la un nivel la care valorile morontiale şi semnificaţiile cosmice sunt îmbinate. Însă, în ceea ce priveşte înţelepciunea, deşi nu o ştim cu adevărat, noi credem că nu pot exista niciodată limite la evoluţia intelectuală şi la dobândirea înţelepciunii. Pe o lume aflată în cel de-al şaptelea stadiu, înţelepciunea poate epuiza potenţialele materiale, poate dobândi puterea de pătrundere a motei şi , în cele din urmă, poate chiar şi să guste mai dinainte din măreţia absonită.
55:6.6 (631.2) Pe lumile înalt evoluate care sunt demult în al şaptelea stadiu noi constatăm că fiinţele umane învaţă bine limbajul universului local înainte de a fi transferate; şi chiar am vizitat câteva planete foarte vechi, unde abandonterii îi învăţau pe muritorii mai vârstnici limba suprauniversului. Şi am observat pe aceste lumi tehnica prin care personalităţile absonite revelează prezenţa finalitarilor în templul morontial.
55:6.7 (631.3) Aceasta este istoria ţelului magnific al eforturilor muritorilor pe lumile evolutive, şi toate acestea au loc înainte chiar ca oamenii să se lanseze în cariera lor morontială. Toate această splendidă dezvoltare poate fi atinsă de muritori materiali pe lumile locuite pe tot parcursul primului lor stadiu al carierei lor eterne şi incomprehensibile de înălţare în Paradis şi de atingere a divinităţii.
55:6.8 (631.4) Însă vă puteţi voi imagina cu vreun chip ce fel de muritori evolutivi sunt aceia care vin acum de pe lumi care erau deja de mult în cea de-a şaptea perioadă a ancorării în lumină şi viaţă? Fiinţe ca acestea sunt acelea care se duc pe lumile morontiale ale capitalei universului local pentru a începe aici cariera lor de ascensiune.
55:6.9 (631.5) Dacă muritorii Urantiei, lume dezorientată, ar putea măcar să vadă una dintre aceste lumi mai avansate, stabilizate de mult timp în lumină şi viaţă, nu ar mai pune niciodată la îndoială înţelepciunea planului evolutiv al creaţiei. Chiar dacă progresul etern al creaturilor nu ar avea viitor, realizările evolutive superbe ale raselor umane de pe astfel de lumi bine stabilite de înfăptuiri desăvârşite ar justifica amplu crearea omului pe planetele timpului şi spaţiului.
55:6.10 (631.6) Noi reflectăm adesea la aceasta: dacă marele univers ar fi stabilizat în lumină şi viaţă, distinşii ascendenţi muritori ar mai fi ei oare destinaţi Corpului Finalităţii? Însă nu ştim asta.
55:7.1 (631.7) Această epocă se întinde de la apariţia templului morontial în noul cartier general al planetei până în momentul în care întregul sistem este stabilizat în lumină şi viaţă. Această epocă este inaugurată de Fiii Învăţători ai Trinităţii la sfârşitul misiunilor lor succesive în lume, atunci când Prinţul Planetar este avansat la statutul de Suveran Planetar la ordinul Fiului Paradisiac de manifestare al acestei sfere şi în prezenţa sa personală. Finalitarii inaugurează în acelaşi timp participarea lor activă la problemele planetare.
55:7.2 (632.1) După aparenţele exterioare şi vizibile, şefii sau directorii efectivi ai unei asemenea lumi stabilizate în lumină şi viaţă sunt Fiicele şi Fiii Materiali, Adamul şi Eva Planetari. Finalitarii sunt invizibili, la fel ca şi Prinţul Suveran, afară de cazul când el este în templul morontial. Adevăraţii şefi actuali ai regimului planetar sunt, aşadar, Fiicele şi Fiii Materiali. Cunoaşterea acestor dispoziţii este ceea ce a dat prestigiu ideii de regi şi regine pe toate tărâmurile universului. Regii şi reginele reprezintă o mare reuşită în aceste împrejurări ideale, când o lume are la dispoziţie aceste înalte personalităţi pentru a acţiona în numele şefilor încă şi mai înalţi, însă invizibili.
55:7.3 (632.2) Când această eră va fi atinsă pe planeta voastră, nu există nici o îndoială că Machiventa Melchizedek, în prezent Prinţ Planetar locţiitor al Urantiei, va ocupa sediul Suveranului Planetar; iar pe Jerusem, a trecut mult timp de când s-a decis că el va fi însoţit de un fiu şi o fiică a lui Adam şi a Evei pe Urantia, care sunt în prezent reţinuţi pe Edentia ca pupili ai Preaînalţilor Norlatiadekului. Aceşti copii ai lui Adam ar putea servi astfel pe Urantia în asociere cu Suveranul Melchizedek, căci ei au fost privaţi de puterea lor procreatoare aproape cu 37,000 de ani în urmă, atunci când şi-au părăsit corpul lor material de pe Urantia pentru a se pregăti pentru tranzitul lor pe Edentia.
55:7.4 (632.3) Această epocă de ancorare continuă indefinit, până când toate planetele sistemului ating era stabilizării; şi atunci când lumea cea mai tânără - ultima care să se ancoreze în lumină şi viaţă - va fi avut experienţa acestei stabilităţi vreme de un mileniu al timpului sistemic, ansamblul sistemului dobândeşte statutul stabilizat, iar lumile individuale intră în epoca sistemică a erei luminii şi vieţii.
55:8.1 (632.4) Atunci când un întreg sistem se ancorează în viaţă, Se instaurează un nou ordin de guvernare. Suveranii Planetari devin membrii ai conclavului sistemului, şi acest nou corp administrativ, supus vetoului Părinţilor Constelaţiei, dispune de autoritatea supremă. Un astfel de sistem de lumi locuite devine practic autarhic. Ansamblul legislativ al sistemului este constituit de lumea-sediu, şi fiecare planetă şi-i trimite pe cei zece reprezentanţi ai ei. Tribunale sunt acum instalate pe capitalele sistemice, şi numai apelurile sunt trimise în faţa curţilor sediului universului odată cu ancorarea sistemului, Santinela Ataşată, reprezentantul Executivului Suprem al suprauniversului, devine consultant voluntar pe lângă curtea sistemică supremă şi preşedinte efectiv al noii adunări legislative.
55:8.2 (632.5) După stabilizarea în lumină şi viaţă a unui întreg sistem Suveranii Sistemici nu se vor mai succede. Fiecare suveran va rămâne pe vecie în fruntea sistemului său. Suveranii asistenţi continuă să fie înlocuiţi ca pe parcursul epocilor precedente.
55:8.3 (632.6) Pe parcursul acestei epoci de stabilizare, midsonitarii vin pentru prima dată din lumile-sedii ale universului unde locuiesc, pentru a acţiona în calitate de consilieri pe lângă adunările legislative, şi în calitate de consultanţi pe lângă tribunalele judecătoreşti. Aceşti midsonitari fac astfel eforturi de a insufla noi semnificaţii ale motei, având o valoare supremă, proiectelor de învăţământ pe care le susţin împreună cu finalitarii.
55:8.4 (632.7) Creaturile midsonite joacă atunci, pe lângă fiinţele umane unificate şi înălţate în domeniile aflate într-un continuu progres ale filozofiei şi ale gândirii spiritualizate, rolul pe care şi Fiii Materiali îl jucaseră, biologic, pentru rasele muritoare.
55:8.5 (633.1) Pe lumile locuite, Fiii Învăţători devin colaboratorii voluntari ai finalitarilor; şi aceiaşi Fii Învăţători îi însoţesc, de asemenea, pe lumile palat, atunci când aceste sfere încetează să fie utilizate ca lumi receptoare diferenţiate după ancorarea întregului sistem în lumină şi viaţă. Cel puţin asta este adevărat în epoca în care întreaga constelaţie a evoluat astfel, însă nu există încă grupuri atât de avansate în Nebadon.
55:8.6 (633.2) Noi nu suntem autorizaţi să revelăm natura lucrării finalitarilor care vor supraveghea aceste lumi palat consacrate din nou. Voi aţi fost, totuşi, informaţi că există, pretutindeni în universuri, felurite tipuri de creaturi inteligente care nu au fost descrise în aceste expuneri.
55:8.7 (633.3) Şi acum, pe măsură ce sistemele se ancorează unul câte unul în lumină, în virtutea progresului lumilor care le compun, soseşte clipa în care ultimul sistem al unei anumite constelaţii atinge stabilizarea, administratorii universului - Fiul Maestru, Uniunea de Zile şi Strălucitoarea Stea de Dimineaţă - sosesc atunci pe capitala constelaţiei pentru a proclama că Preaînalţii sunt conducătorii incontestabili ai noii familii făcute perfecte a celor o sută de sisteme stabilizate de lumi locuite.
55:9.1 (633.4) Unificarea unei constelaţii întregi de sisteme stabilizate este însoţită de o nouă repartizare a autorităţii executive şi de remanieri suplimentare în administraţia universului. Această epocă este martora unor înfăptuiri avansate pe toate lumile locuite, însă ea este în mod deosebit caracterizată de ajustări în sediul constelaţiei cu notabile schimbări de relaţii, pe de-o parte cu supravegherea sistemică şi pe de altă parte cu guvernarea universului local. În cursul acestei epoci, numeroase activităţi ale constelaţiei şi ale universului sunt transferate pe capitalele sistemelor. Reprezentanţii suprauniversului stabilesc relaţii noi şi mai strânse cu cârmuitorii planetelor, ai sistemelor şi ai universului. Concomitent cu stabilirea acestor noi asociaţii, anumiţi administratori ai suprauniversului se instalează în capitalele constelaţiilor în calitate de consultanţi voluntari pe lângă Părinţii Preaînalţi.
55:9.2 (633.5) Atunci când o constelaţie este astfel stabilizată în lumină, organizarea legislativă ia sfârşit şi ansamblul Suveranilor Sistemici, prezidat de Preaînalţi, va lucra în locul ei. Acum, şi pentru prima dată, aceste adunări administrative tratează direct cu guvernul suprauniversului chestiuni care ţin de relaţiile cu Havona şi cu Paradisul. Dealtfel, constelaţia rămâne ataşată universului local ca şi înainte. Pe parcursul stadiilor succesive ale vieţii stabilizate, univitaţii continuă să administreze lumile morontiale ale constelaţiei.
55:9.3 (633.6) Odată cu trecerea epocilor, Părinţii Constelaţiei preiau tot mai multe dintre funcţiile mai detaliate de administrare sau de supraveghere, alteori centralizate în sediul universului. Când al şaselea stadiu al stabilizării va fi atins, aceste constelaţii unificate vor fi dobândit o poziţie de autonomie aproape completă. La intrarea în al şaptelea stadiu de ancorare se vor vedea, fără nici o îndoială, conducătorii lor înălţaţi la adevărata demnitate pe care o semnifică numele lor, cei Preaînalţi. În toate privinţele, constelaţiile vor trata atunci direct cu şefii suprauniversului, în timp ce guvernul universului local se va extinde pentru a prelua responsabilităţile noilor obligaţii faţă de marele univers.
55:10.1 (634.1) Când un univers local se ancorează în lumină şi viaţă, intră îndată în circuitele stabilite ale suprauniversului. Cei Îmbătrâniţi de Zile proclamă atunci instituţia consiliului suprem de autoritate nelimitată. Acest nou corp guvernamental este compus dintr-o sută de Fideli ai Zilelor şi este prezidat de Uniunea Zilelor. Primul lui act constă în a recunoaşte că suveranitatea Fiului Creator Stăpân este menţinută.
55:10.2 (634.2) Administrarea universului, în ceea ce îi priveşte pe Gabriel şi pe Tatăl Melchizedek, nu suportă nici o schimbare. Acest consiliu de autoritate nelimitată se ocupă, în principal, de noi probleme şi de noi condiţii ce se ivesc din statutul avansat al luminii şi vieţii.
55:10.3 (634.3) Inspectorul Asociat mobilizează acum toate Santinele Ataşate pentru a constitui corpul de stabilizare al universului local şi cere Tatălui Melchizedek să împartă supravegherea cu el. Acum, şi pentru prima dată, un corp al Spiritului Inspirat al Trinităţii este ataşat serviciului Uniunii Zilelor.
55:10.4 (634.4) Ancorarea unui întreg univers local în lumină şi viaţă iniţiază profunde remanieri în întregul plan administrativ, de la lumile locuite individuale până la sediul universului. Se stabilesc noi relaţii cu constelaţiile şi cu sistemele. Spiritul-Mamă al universului local trăieşte experienţa unor noi relaţii de legătură cu Spiritul Stăpân al suprauniversului. Gabriel stabileşte cu Cei Îmbătrâniţi de Zile un contact direct care îi permite să acţioneze în cazul în care Fiul Maestru ar lipsi din lumea sa sediu.
55:10.5 (634.5) În cursul acestei epoci şi a celor următoare, Fiii Magistrali continuă să funcţioneze ca judecători ai guvernării divine, în timp ce o sută dintre aceşti Fii Avonali ai Paradisului formează un nou consiliu superior al Strălucitoarei Stele de Dimineaţă în capitala universului. Mai târziu, şi la cererea Suveranilor Sistemici, unul dintre aceşti Fii Magistrali va deveni consilierul suprem staţionat pe lumea-sediu a fiecărui sistem, până când va fi atins al şaptelea stadiu al unităţii.
55:10.6 (634.6) Pe parcursul acestei epoci, nu numai Fiii Învăţători ai Trinităţii acţionează în calitate de consultanţi voluntari pe lângă Suveranii Planetari, ci tot aşa ei servesc, în grupuri de câte trei, şi pe lângă Părinţii Constelaţiei. Şi aceşti din urmă Fii îşi găsesc, în cele din urmă, locul lor în universul local, căci în momentul acela ei încetează să fie supuşi jurisdicţiei creaţiei locale şi sunt ataşaţi serviciului consiliului suprem cu autoritate nelimitată.
55:10.7 (634.7) Atunci, şi pentru prima dată, corpul finalitarilor recunoaşte jurisdicţia unei autorităţi exterioare Paradisului, consiliul suprem. Până acum, finalitarii nu admiteau nici o supraveghere în partea aceasta a Paradisului.
55:10.8 (634.8) Fiii Creatori ai acestui univers stabilizat petrec mult timp în Paradis şi pe lumile sale asociate şi, de asemenea, pentru a sfătui numeroasele grupuri finalitare servind în orice creaţie locală. În acest fel Mihail ca om se asociază frăţeşte, într-un mod mai deplin, cu muritorii finalitari înălţaţi.
55:10.9 (634.9) Este cu totul inutil să se speculeze asupra funcţiunilor Fiilor Creatori faţă de universurile exterioare, în prezent în curs de asamblare preliminară, însă noi ne angajăm toţi, din când în când, în astfel de speculaţii. Cu prilejul atingerii celui de-al patrulea stadiu al dezvoltării, Fiul Creator devine administrativ liber. Divina Slujitoare îşi îmbină tot mai mult serviciul ei cu cel al Spiritului Stăpân al suprauniversului său şi cu Spiritul Infinit. Se pare că se stabilesc noi şi sublime relaţii între Fiul Creator, Spiritul Creativ, Stelele de Seară, Fiii Învăţători şi corpul tot mai mare al finalitarilor.
55:10.10 (635.1) Dacă Mihail ar trebui vreodată să părăsească Nebadonul, Gabriel ar deveni fără îndoială administratorul general împreună cu Tatăl Melchizedek ca asociat. În acelaşi timp, un nou statut ar fi conferit tuturor ordinelor de cetăţeni permanenţi, cum ar fi Fiii Materiali, univitaţii, midsonitarii, susaţii şi muritorii contopiţi cu Spiritul, însă atâta timp cât evoluţia va continua, serafimii şi îngerii vor fi necesari în administrarea universului.
55:10.11 (635.2) Noi am dobândit, cu toate acestea, o convingere în ceea ce priveşte două dintre punctele speculaţiilor noastre: dacă Fiii Creatori sunt destinaţi să lucreze în universurile exterioare, Divinele Slujitoare îi vor însoţi cu siguranţă. Noi suntem, de asemenea, siguri că Melchizedekii vor rămâne în universurile lor de origine. Noi susţinem că ei sunt destinaţi să joace roluri comportând responsabilităţi tot mai mari în guvernarea şi în administrarea universului local.
55:11.1 (635.3) Sectoarele minore şi majore ale suprauniversului nu figurează direct în planul de ancorare în lumină şi viaţă. Acest progres evolutiv ţine în primul rând de universul local ca unitate, şi nu se referă la componentele lor. Un supraunivers este stabilizat în lumină şi viaţă imediat ce toate universurile locale care îl compun sunt astfel făcute perfecte, însă nici unul dintre cele şapte suprauniversuri nu a atins încă nivelul de progres care să îl apropie de această fază , nici măcar pe departe.
55:11.2 (635.4) Epoca sectoarelor minore. Atât cât se poate pătrunde cu observarea, al cincilea stadiu de stabilizare, sau stadiul sectoarelor minore, se referă exclusiv la statutul fizic şi la ancorarea coordonată a celor o sută de universuri locale asociate în circuitele stabilite ale suprauniversului. Se pare că doar centrele de putere şi asociaţii lor vor fi atinşi de aceste realinieri ale creaţiei materiale.
55:11.3 (635.5) Epoca sectoarelor majore. În ceea ce priveşte al şaselea stadiu, acela al stabilizării sectoarelor majore, noi nu putem decât să invocăm nişte ipoteze, deoarece nici unul dintre noi nu a asistat la un astfel de eveniment. Noi putem, cu toate acestea, să facem numeroase presupuneri în ceea ce priveşte remanierile administrative şi de alt gen care vor însoţi probabil un statut atât de avansat al lumilor locuite şi al grupărilor lor din univers.
55:11.4 (635.6) Din moment ce statutul sectoarelor minore se referă la coordonarea echilibrului fizic, noi deducem că unificarea sectoarelor majore va interesa anumite noi nivele de împlinire intelectuală şi, poate, anumite înfăptuiri avansate în realizarea supremă a înţelepciunii cosmice.
55:11.5 (635.7) Pentru a ajunge la concluzii privitoare la remanierile care vor însoţi probabil realizarea nivelelor de progres evolutive încă neatinse, noi ne bazăm pe rezultatele unor asemenea înfăptuiri omoloage din lumile individuale şi pe experienţele muritorilor individuali care locuiesc pe sfere vechi şi foarte dezvoltate.
55:11.6 (635.8) Să fie clar că mecanismele administrative şi tehnicile guvernamentale ale universului şi ale unui supraunivers nu pot în nici un fel limita, sau întârzia, dezvoltarea evolutivă sau progresul spiritual al unei planete individuale locuite sau a vreunui muritor de pe această sferă.
55:11.7 (635.9) În unele dintre universurile mai vechi, noi găsim lumi stabilizate în al cincilea şi în al şaselea stadiu al vieţii - şi care chiar au intrat bine în ce-a de-a şaptea epocă - sistemele lor locale nu sunt încă stabilizate în lumină. Planetele mai tinere pot întârzia unificarea sistemului, însă acest fapt nu împiedică cu nimic progresul unei lumi mai vârstnice şi mai evoluate. Limitările datorate mediului nu pot nici ele, nici chiar pe o lume izolată, contracara împlinirea personală a individului muritor. Isus din Nazaret, ca om între oameni, a atins personal statutul luminii şi al vieţii pe Urantia cu peste o mie nouă sute de ani în urmă.
55:11.8 (636.1) Observând ceea ce se întâmplă pe lumi stabilizate de foarte mult timp, noi ajungem la concluzii destul de valabile cu privire la ceea ce se va întâmpla când un supraunivers întreg se va ancora în lumină, chiar dacă nu putem formula ipoteze bine întemeiate asupra stabilizării celor şapte suprauniversuri.
55:12.1 (636.2) Nu putem prevedea pozitiv ceea ce s-ar întâmpla dacă un supraunivers s-ar ancora în lumină, deoarece un astfel de eveniment nu s-a produs niciodată. Conform învăţăturilor Melchizedekilor, care nu au fost niciodată contrazise, noi deducem că se vor efectua schimbări radicale în organizarea şi în administrarea fiecărei unităţi de creaţie a timpului şi spaţiului, de la lumile locuite până la cartierele generale ale suprauniversului.
55:12.2 (636.3) Se crede, în general, că un mare număr de Fii Trinitizaţi de creaturi şi neavând alte sarcini speciale vor fi adunaţi în cartierele generale şi în capitalele divizionare ale suprauniversurilor stabilizate. Acest fapt ar putea servi la pregătirea din timp pentru primirea într-o bună zi a celor ce sosesc din spaţiul exterior, îndreptându-se către Havona şi Paradis. Însă, în realitate, noi nu ştim cu siguranţă acest lucru.
55:12.3 (636.4) Dacă un supraunivers s-ar ancora în lumină şi viaţă, noi credem că Supraveghetorii Necalificaţi ai Supremului, care sunt acum consilierii săi, ar devenii corpurile administrative superioare pe lumea-sediu a suprauniversului. Ei sunt personalităţile capabile să contacteze direct pe administratorii absoniţi, care ar deveni imediat activi în suprauniversul stabilizat. Cu toate că aceşti Supraveghetori Necalificaţi au lucrat mult timp în funcţia de consilieri şi de consultanţi în unităţi evolutive avansate ale creaţiei, ei nu şi-ar asuma responsabilităţi administrative înainte ca autoritatea Fiinţei Supreme să fi devenit suverană.
55:12.4 (636.5) Supraveghetorii Necalificaţi ai Supremului care acţionează mai larg în această epocă nu sunt nici finiţi, nici absoniţi, nici ultimi, nici infiniţi: ei sunt supremaţia şi nu fac decât să îl reprezinte pe Dumnezeul Suprem. Ei personalizează supremaţia spaţiului-timp şi nu acţionează, deci, în Havona. Ei lucrează doar ca unificatori supremi. Poate că sunt implicaţi în tehnica reflexivităţii universale, însă noi nu suntem siguri de acest lucru.
55:12.5 (636.6) Nici unul dintre noi nu are o idee satisfăcătoare despre ceea ce se va întâmpla când marele univers (grupul celor şapte suprauniversuri depinzând de Havona) va fi în întregime stabilizat în lumină şi viaţă. Este în afară de orice îndoială că acest eveniment va reprezenta în analele eternităţii evenimentul cel mai important de la apariţia universului central. Unii susţin că Fiinţa Supremă însăşi se va ridica din misterul Havonei care învăluie persoana sa spirituală şi îşi va stabilii reşedinţa în sediul celui de al şaptelea supraunivers ca suveran atotputernic şi experienţial al creaţiilor făcute perfecte ale timpului şi spaţiului, însă, în realitate, nu ştim cu siguranţă acest lucru.
55:12.6 (636.7) [Prezentat de un Puternic Mesager ataşat temporar Consiliului Arhanghelilor pe Urantia.]
Cartea Urantia
Capitolul 56
56:0.1 (637.1) DUMNEZEU este unitate. Deitatea este coordonată universal. Universul universurilor este un vast mecanism integrat care este controlat în mod absolut de o singură minte infinită. Domeniul fizic, cel intelectual şi cel spiritual ale creaţiei universale sunt corelate prin putere divină. Perfectul şi imperfectul sunt într-adevăr în corelaţie, şi datorită acestui lucru, creatura finită evolutivă poate să se înalţe în Paradis respectând ordinul Tatălui Universal: „ Fiţi perfecţi, aşa cum şi eu sunt perfect.”
56:0.2 (637.2) Diversele nivele ale creaţiei sunt toate unificate în planurile şi în administraţia Arhitecţilor Universului Principal. Pentru minţile încercuite ale muritorilor din timp-spaţiu universul poate prezenta multe probleme şi situaţii care aparent oferă un tablou de disarmonie şi indică absenţa unei coordonări efective; însă aceia dintre noi care sunt capabili să observe întinderi mai largi ale fenomenelor universale, şi care sunt experimentaţi în această artă de a sesiza unitatea fundamentală pe care se sprijină diversitatea creativă şi de a descoperi unicitatea divină răspândită în toată această funcţionare a pluralităţii, aceia percep mai bine ţelul divin şi unic expus în toate aceste numeroase manifestări ale energiei creatoare universale.
56:1.1 (637.3) Creaţia fizică sau materială nu este infinită, însă ea este perfect coordonată. Există forţa, energia, şi puterea, însă toate au o singură origine. Cele şapte suprauniversuri sunt, în aparenţă, de o natură duală, universul central de o natură triunică, iar Paradisul de o constituţie unică. Paradisul este sursa actuală a tuturor universurilor materiale - trecute, prezente şi viitoare. Această derivaţie cosmică este însă un eveniment al eternităţii; în nici un moment din timp- trecut, prezent sau viitor - spaţiul sau cosmosul material nu provin din Insula nucleară de Lumină. Ca sursă cosmică, Paradisul funcţionează dinainte de spaţiu şi înainte de timp. Derivaţiile sale ar părea a fi deci lipsite de origine în timp şi spaţiu, dacă ele nu ar apărea prin intermediul Absolutului Necalificat, depozitarul lor ultim în spaţiu, revelatorul şi regulatorul lor în timp.
56:1.2 (637.4) Absolutul Necalificat susţine universul fizic, în timp ce Absolutul Deităţii motivează distinsul supracontrol al întregii realităţi materiale, iar ambele Absolute sunt unite în mod funcţional de Absolutul Universal. Această corelaţie coezivă a universului material este cel mai bine înţeleasă de toate personalităţile - materiale, morontiale, absonite şi spirituale - prin observarea faptului că toată realitatea materială autentică este sensibilă la gravitaţia care converge în Paradisul inferior.
56:1.3 (638.1) Unificarea prin gravitaţie este universală şi invariantă; sensibilitatea faţă de energia pură fiind, de asemenea, universală şi ineluctabilă. Energia pură (forţa primordială) şi spiritul pur sunt pe deplin presensibile faţă de gravitaţie. Aceste forţe primordiale, inerente Absolutelor, sunt controlate personal de Tatăl Universal al purei energii şi al purului spirit în lăcaşul său supramaterial.
56:1.4 (638.2) Energia pură este ancestrul tuturor realităţilor funcţionale relative, nespirituale, în timp ce spiritul pur este potenţialul supracontrolului divin conducător al tuturor sistemelor energetice fundamentale, iar aceste realităţi, a căror diversitate se manifestă în întregul spaţiu şi se observă în mişcările timpului, sunt ambele centrate în persoana Tatălui Paradisului. În el, ele sunt una - trebuie să fie unificate - deoarece Dumnezeu este unul. Personalitatea Tatălui este absolut unificată.
56:1.5 (638.3) În natura infinită a lui Dumnezeu nu poate exista nici o dualitate a realităţii, adică o realitate fizică şi una spirituală; însă de îndată ce privim în afara nivelelor infinite şi de realitatea absolută a valorilor personale ale Tatălui Paradisiac, observăm existenţa acestor două realităţi şi recunoaştem că ele sunt pe deplin sensibile la prezenţa sa personală. În el subzistă toate lucrurile.
56:1.6 (638.4) În momentul în care vă îndepărtaţi de conceptul necalificat al personalităţii infinite a Tatălui Paradisului, trebuie să admiteţi că MINTEA reprezintă tehnica inevitabilă de a unifica divergenţa tot mai accentuată a acestor manifestări universale duale ale personalităţii monotetice originare a Creatorului, Prima Sursă-Centru - EU SUNT-ul.
56:2.1 (638.5) Tatăl-Gând realizează expresia spiritului în Fiul-Cuvânt şi obţine expansiunea realităţii în vastele universuri materiale. Expresiile spirituale ale Fiului Etern sunt corelate cu nivelele materiale ale creaţiei prin funcţiunile Spiritului Infinit. Aceasta stabileşte corelaţia dintre realităţile spirituale şi repercusiunile materiale ale Deităţii cu ajutorul minţii sensibile la spirit şi prin actele minţii care dirijează fizicul.
56:2.2 (638.6) Mintea este înzestrarea funcţională a Spiritului Infinit, având prin urmare potenţial infinit şi răspândire universale. Gândul primordial al Tatălui Universal se eternizează într-o expresia duală: pe de o parte Insula Paradisului, şi pe de altă parte egalul ei în Deitate, Fiul Etern spiritual. O astfel de dualitate a realităţii eterne face ca Dumnezeul minte, Spiritul Infinit, să fie inevitabil. Mintea este cadrul de comunicare indispensabil între realităţile spirituale şi materiale. Creatura materială evolutivă poate concepe şi înţelege spiritul interior doar prin intermediul minţii.
56:2.3 (638.7) Această minte infinită şi universală apare în universurile timpului şi spaţiului ca minte cosmică; şi, cu toate că se întinde de la serviciul primitiv al spiritelor adjutante până la mintea magnifică a conducătorului executiv al unui univers, chiar şi această minte cosmică este unificată în mod adecvat prin supravegherea celor Şapte Spirite Stăpân, care sunt la rândul lor coordonate de Mintea Supremă a timpului şi spaţiului, şi în perfectă corelare cu mintea Spiritului Infinit care înglobează totul.
56:3.1 (639.1) Aşa cum gravitaţia universală a minţii este centrată în prezenţa personală a Spiritului Infinit în Paradis, tot aşa şi gravitaţia universală a spiritului se centrează în prezenţa personală a Fiului Etern în Paradis. Tatăl Universal este unul, însă pentru timp-spaţiu el este revelat în fenomenele duale ale energiei pure şi ale spiritului pur.
56:3.2 (639.2) Realităţile spirituale ale paradisului sunt una toate; însă, în toate situaţiile şi relaţiile din timp-spaţiu acest spirit unic este revelat în fenomenele duale ale personalităţilor şi emanaţiilor spirituale ale Fiului Etern şi ale personalităţilor şi influenţelor spirituale ale Spiritului Infinit şi ale creaţiilor lui asociate; şi mai există o a treia manifestare - fragmentările spiritului pur - dăruirea de către Tată a Ajustorilor Gândirii şi altor entităţi spirituale care sunt prepersonale.
56:3.3 (639.3) Oricare ar fi nivelul activităţilor universale la care aţi întâlni fenomene spirituale sau aţi lua legătura cu fiinţe spirituale, să ştiţi că ele derivă din Dumnezeu, care este spirit, prin intermediul Fiului Spirit şi al Spiritului Mental Infinit., iar acest vast spirit operează sub formă de fenomen pe lumile evolutive ale timpului în funcţie de indicaţiile venite din sediul universurilor locale. Din aceste capitale ale Fiilor Creatori vin Spiritul Sfânt şi Spiritul Adevărului, împreună cu serviciul spiritelor mentale adjutante, pe nivelele inferioare ale minţilor materiale aflate în evoluţie.
56:3.4 (639.4) În timp ce mintea este mai unificată la nivelul Spiritelor Stăpân în asociere cu Fiinţa Cosmică şi în calitate de minte cosmică subordonată Minţii Absolute, serviciul spiritului pe lângă lumile aflate în evoluţie este mai direct unificat în personalităţile aflate în sediile universurilor locale şi în persoanele Slujitoarelor Divine care le cârmuiesc, acestea fiind la rândul lor în corelaţie aproape perfectă cu circuitul paradisiac de gravitaţie al Fiului Etern, în care se produce unificarea finală a tuturor manifestărilor spirituale din spaţiu-timp.
56:3.5 (639.5) Existenţa ca creatură devenită perfectă poate fi atinsă, susţinută şi eternizată prin contopirea minţii conştiente de sine cu un fragment al înzestrării spirituale pre-Trinitare al uneia din persoanele Trinităţii Paradisului. Mintea muritoare este creaţia Fiilor şi Fiicelor Fiului Etern şi a Spiritului Infinit şi, atunci când este contopită cu Ajustorul Gândirii de la Tată, ea participă la înzestrarea spirituală trinitară a tărâmurilor evolutive. Aceste trei expresii spirituale devin însă perfect unificate în finalitari, aşa cum erau unificate în eternitate în Universalul EU SUNT înainte ca el să devină Tatăl Universal al Fiului Etern şi al Spiritului Infinit.
56:3.6 (639.6) Întotdeauna şi în ultimă instanţă Spiritul trebuie să devină triplu în expresia sa şi unificat Trinitar în realizarea sa finală. Spiritul provine dintr-o singură sursă printr-o expresie triplă; iar în finalitate el trebuie să atingă şi atinge efectiv deplina sa realizare în unificarea divină care este experimentată găsindu-l pe Dumnezeu - unitatea cu divinitatea - în eternitate şi prin intermediul minţii cosmice a expresiei infinite a cuvântului etern al gândirii universale a Tatălui .
56:4.1 (639.7) Tatăl Universal este o personalitate unificată prin putere divină; prin urmare, toţi copiii săi ascendenţi vor fi la rândul lor personalităţi pe deplin unificate înainte de a atinge Havona, fiind purtaţi în Paradis de avântul forţei vii a Ajustorilor Gândirii, care au plecat din Paradis pentru a locui în muritorii materiali conformându-se mandatului Tatălui
56:4.2 (640.1) Personalitatea are aptitudinea inerentă de a-şi extinde raza de acţiune pentru a unifica toate realităţi care o constituie. Personalitatea Infinită a Primei Surse-Centru, Tatăl Universal, unifică cele şapte Absolute care formează Infinitatea; iar personalitatea omului muritor, fiind un dar exclusiv şi direct al Tatălui Universal, posedă la rândul ei potenţialul de a unifica factorii constituenţi ai creaturii muritoare. O astfel de creativitate unificatoare a oricărei personalităţi a creaturii este un semn din naştere al sursei sale înalte şi exclusive şi totodată o probă suplimentară a contactului ei neîntrerupt cu aceeaşi sursă prin circuitul personalităţii, prin intermediul căruia personalitatea creaturii menţine un contract direct şi susţinut cu Tatăl Paradisiac al tuturor personalităţilor.
56:4.3 (640.2) Cu toate că Dumnezeu se manifestă pornind din domeniile Septuplului trecând prin ceea ce este suprem şi ultim, până la Dumnezeul Absolut, circuitul personalităţii, centrat în Paradis şi în persoana Dumnezeului Tată, oferă condiţii pentru unificarea completă şi perfectă a tuturor acestor expresii diverse ale personalităţii divine în ceea ce le priveşte pe toate personalităţile creaturilor, la toate nivelele de existenţă inteligentă şi în toate tărâmurile universurilor perfecte, devenite perfecte şi în curs de perfecţionare.
56:4.4 (640.3) Pentru şi în universuri, Dumnezeu este într-adevăr tot ceea ce am descris; însă, pentru voi şi pentru toate celelalte creaturi care îl cunosc pe Dumnezeu, el este unul, Tatăl vostru şi al lor. Pentru o personalitate, Dumnezeu nu poate reprezenta o pluralitate. Dumnezeu este Tată pentru fiecare dintre creaturile sale, şi este literalmente imposibil ca vreun copil să aibă mai mult decât un tată.
56:4.5 (640.4) Din punct de vedere filozofic, cosmic şi cu referire la nivelele diferenţiate şi la locurile de manifestare, puteţi şi trebuie să concepeţi funcţionarea Deităţilor plurale şi să postulaţi existenţa mai multor Trinităţi; cu toate acestea, de la un capăt la altul al universului stăpân, în experienţa adoraţiei, Dumnezeu este unul în contactul personal al fiecărei persoane care îl adoră; iar această Deitate personală şi unificată este părintele nostru din Paradis, Dumnezeu Tatăl, dăruitorul, ocrotitorul, şi Tatăl tuturor personalităţilor, de la oamenii muritori de pe lumile locuite până la Fiul Etern de pe Insula Centrală de Lumină.
56:5.1 (640.5) Unitatea, indivizibilitatea Deităţii Paradisului este existenţială şi absolută. Există trei personalizări eterne ale Deităţii - Tatăl Universal, Fiul Etern, şi Spiritul Infinit - însă în Trinitatea Paradisului ele sunt realmente o singură Deitate, nedivizată şi indivizibilă.
56:5.2 (640.6) Începând cu nivelul originar Paradis-Havona al realităţii existenţiale, s-au diferenţiat două nivele subabsolute, pe care Tatăl, Fiul şi Spiritul au început să creeze numeroşi asociaţi şi subordonaţi personali. Şi cu toate că nu este nimerit, din acest punct de vedere, să luăm în considerare unificarea deităţii absonite pe nivelele transcendente ale ultimităţii, este posibil să se examineze câteva caracteristici ale funcţiunii unificatoare a diverselor personalităţi ale Deităţii în care divinitatea se manifestă funcţional în diversele sectoare ale creaţiei şi pentru diferite ordine de fiinţe inteligente.
56:5.3 (640.7) Funcţionarea prezentă a divinităţii în suprauniversuri se manifestă activ în acţiunile Creatorilor Supremi - Fii şi Spirite Creatoare ale universurilor locale, Cei Îmbătrâniţi de Zile ai suprauniversurilor şi cele Şapte Spirite Stăpân ale Paradisului. Aceste fiinţe constituie primele trei nivele ale Dumnezeului cel Septuplu, conducând interior la Tatăl Universal, iar tot acest domeniu al Dumnezeului Septuplu se coordonează pe primul nivel al deităţii experienţiale în Fiinţa Supremă în evoluţie.
56:5.4 (641.1) În Paradis şi în universul central, unitatea Deităţii este un fapt existenţial. În toate universurile care evoluează în timp şi spaţiu, unitatea Deităţii este ceva care se dobândeşte.
56:6.1 (641.2) Când cele trei persoane eterne ale Deităţii funcţionează ca Deitate nedivizată în Trinitatea Paradisului, ele dobândesc unitatea perfectă. Tot astfel, atunci când ele creează, fie în asociere, fie separat, progenitura lor Paradisiacă arată unitatea caracteristică a divinităţii, iar această divinitate de intenţie, manifestată de Creatorii şi Conducătorii Supremi ai domeniilor spaţio-timpului, se traduce prin potenţialul de putere verificat al suveranităţii supremaţiei universale care, în prezenţa unităţii energiei impersonale a universului, constituie o tensiune a realităţii care poate fi rezolvată numai prin unificarea adecvată cu realităţile personalităţii experienţiale ale Deităţii experienţiale.
56:6.2 (641.3) Realităţile de personalitate ale Fiinţei Supreme emană de la Deităţile Paradisului şi se unifică, pe lumea călăuză a circuitului exterior Havonei, cu prerogativele puterii Atotputernicului Suprem care provin de la divinităţile Creatoare ale marelui univers. Dumnezeu Supremul a existat ca persoană, în Havona, înainte de crearea celor şapte suprauniversuri, însă a funcţionat doar pe nivele spirituale. Evoluţia Atotputernicei puteri a Supremaţiei prin diverse sinteze de divinitate în universurile în evoluţie s-a tradus printr-o nouă prezenţă de putere a Deităţii, care s-a coordonat cu persoana spirituală a supremului în Havona prin intermediul Minţii Supreme, care a trecut în acelaşi timp de la potenţialul aflat în mintea infinită a Spiritului Infinit la mintea funcţional activă a Fiinţei Supreme.
56:6.3 (641.4) Creaturile cu minte materială din lumile evolutive ale celor şapte suprauniversuri pot înţelege unitatea Deităţii numai urmărindu-i evoluţia în această sinteză putere-personalitate a Fiinţei Supreme. Oricare ar fi nivelul de existenţă, Dumnezeu nu poate depăşi capacitatea conceptuală a fiinţelor care trăiesc pe un asemenea nivel. Omul muritor trebuie, prin recunoaşterea adevărului, prin aprecierea frumuseţii şi prin adorarea bunătăţii, să dezvolte recunoaşterea unui Dumnezeu al iubirii şi să progreseze apoi prin nivele de deitate ascendentă, până la înţelegerea Supremului. După ce a fost astfel percepută ca unificată în putere, Deitatea poate fi apoi personalizată în spirit pentru a fi înţeleasă şi atinsă de creaturi.
56:6.4 (641.5) Muritorii ascendenţi dobândesc înţelegerea puterii Atotputernicului în capitalele suprauniversului şi înţelegerea personalităţii Supremului pe circuitele Havonei; cu toate acestea, ei nu găsesc efectiv Fiinţa Supremă aşa cum sunt destinaţi să găsească Deităţile Paradisului. Nici chiar finalitarii, care sunt spirite de al şaselea stadiu, nu au găsit Fiinţa Supremă, şi nici nu au şansa de a o găsi până când nu au dobândit statutul de spirite aflate în al şaptelea stadiu, şi până când Supremul nu devine efectiv funcţional în activităţile universurilor viitoare exterioare.
56:6.5 (641.6) În schimb, atunci când ascenderii găsesc Tatăl Universal ca al şaptelea nivel al Dumnezeului Septuplu, ei au atins personalitatea Primei Persoane a tuturor nivelelor de deitate de relaţii personale cu creaturile universale.
56:7.1 (642.1) Progresul continuu al evoluţiei în universurile timpului-spaţiu este însoţit de revelaţii tot mai cuprinzătoare ale Deităţii pentru toate creaturile inteligente. Când apogeul progresului evolutiv este atins într-o lume, într-un sistem, într-o constelaţie, într-un univers, într-un supraunivers, sau în marele univers, acesta reprezintă semnalul care corespunde extinderii funcţiunii deităţii pentru şi în aceste unităţi progresive ale creaţiei, iar fiecare dintre aceste intensificări ale realizării divine este însoţită de anumite repercusiuni bine definite ale unei manifestări lărgite a Deităţii în toate celelalte sectoare ale creaţiei. Extinzându-se din Paradis către exterior, fiecare nou domeniu al evoluţiei realizate şi dobândite constituie o revelaţie nouă şi lărgită a Deităţii experienţiale pentru universul universurilor.
56:7.2 (642.2) Pe măsură ce componentele unui univers local sunt treptat stabilizate în lumină şi viaţă, Dumnezeu cel Septuplu este manifestat tot mai mult. Evoluţia în timp-spaţiu începe pe o planetă cu prima expresie a Dumnezeului Septuplu - asocierea Fiului Creator cu Spiritul Creativ - şi sub controlul lor. Odată cu stabilirea unui sistem în lumină, această legătură Fiu - Spirit atinge deplinătatea funcţiunii; iar când o întreagă constelaţie este astfel stabilită, o a doua fază a Dumnezeului Septuplu devine mai activă în tot acest ţinut. Împlinirea evoluţiei administrative a unui univers local este atinsă de servicii noi şi mai directe ale Spiritelor Stăpân ale suprauniversurilor; iar în acest punct începe şi acea revelare şi realizare din ce în ce mai profundă a Dumnezeului Suprem, care culminează în înţelegerea Fiinţei Supreme de către ascenderi atunci când trec prin lumile celui de-al şaselea circuit al Havonei.
56:7.3 (642.3) Tatăl Universal, Fiul Etern şi Spiritul Infinit sunt manifestări ale deităţii existenţiale pentru creaturile inteligente ele nefiind, prin urmare, tot atât de extinse în relaţii de personalitate cu creaturile mentale şi spirituale ale întregii creaţii.
56:7.4 (642.4) Ar trebui notat că muritorii ascendenţi pot experimenta prezenţa impersonală a nivelurilor succesive ale Deităţii cu mult înainte ca ei să devină îndeajuns de spiritualizaţi şi adecvat educaţi pentru a ajunge să recunoască personal şi experimental aceste Deităţi şi să ia contact cu ele în calitate de fiinţe personale.
56:7.5 (642.5) Fiecare nouă împlinire evolutivă dintr-un sector al creaţiei, la fel ca orice nouă invazie a spaţiului de către manifestările deităţii, sunt însoţite de expansiuni simultane ale revelaţiei funcţionale a Deităţii în cadrul unităţilor întregii creaţii existând în acel moment şi organizate anterior. Această nouă invazie a muncii administrative a universurilor şi a unităţilor lor componente poate uneori să pară a nu fi executată întotdeauna în deplin acord cu tehnica anterior descrisă, deoarece se obişnuieşte să se trimită înainte grupuri de administratori pentru a pregăti calea pentru erele subsecvente şi succesive ale noului supercontrol administrativ. Chiar şi Dumnezeul Ultim lasă să se întrezărească supracontrolul său transcendental al universurilor pe parcursul stadiilor avansate ale unui univers local acordat în lumină şi în viaţă.
56:7.6 (642.6) Este un fapt stabilit că pe măsură ce creaţiile timpului şi spaţiului sunt stabilizate progresiv în statutul evolutiv, se observă o funcţionare şi mai desăvârşită a Dumnezeului Suprem concomitent cu o retragere corespunzătoare a primelor trei manifestări ale Dumnezeului Septuplu. Dacă marele univers ar deveni stabilizat în lumină şi viaţă, care ar fi viitoarea funcţiune a manifestărilor Creatoare-Creative ale Dumnezeului Septuplu dacă Dumnezeul Suprem preia controlul direct al acestor creaţii ale timpului şi spaţiului? Va trebui oare ca aceşti organizatori şi pionieri ai universurilor spaţio-timpului să fie eliberaţi pentru activităţi similare şi în spaţiul exterior? Nu ştim, însă emitem o mulţime de ipoteze referitor la aceste probleme şi la altele legate de ele.
56:7.7 (643.1) Cum frontierele Deităţii exponenţiale sunt extinse în afară în domeniile Necalificatului Absolut, noi ne imaginăm activitatea Dumnezeului Septuplu în cursul epocilor evolutive iniţiale ale acestor creaţii ale viitorului. Nu suntem cu toţii de acord în ceea ce priveşte statutul viitor al Celor Îmbătrâniţi de Zile şi al Spiritelor Stăpân ale suprauniversului. Nu ştim nici dacă Fiinţa Supremă va funcţiona sau nu ca în cele şapte suprauniversuri. Însă presupunem cu toţii că Mihailii, Fiii Creatori, sunt destinaţi să funcţioneze în aceste universuri exterioare. Unii susţin că epocile viitoare vor fi martorele unei forme de unire mai strânse dintre Fiii Creator şi Slujitoarele Divine asociate; este posibil chiar şi ca o asemenea uniune creatoare să se exteriorizeze într-o nouă expresie de identitate asociată-creatoare de natură ultimă. În realitate însă nu ştim nimic despre aceste posibilităţi ale viitorului nedezvăluit.
56:7.8 (643.2) Cu toate acestea, ştim că în universurile timpului şi spaţiului, Dumnezeul Septuplu asigură o apropiere progresivă de Tatăl Universal, şi că această abordare evolutivă este unificată în mod exponenţial în Dumnezeul Suprem. Putem presupune că un astfel de plan trebuie să prevaleze în universuri exterioare; pe de altă parte, noile ordine de fiinţe care este posibil să locuiască în aceste universuri pot fi capabile să abordeze Deitatea pe nivele ultime şi prin tehnici absonite. Pe scurt, nu avem nici cea mai vagă idee asupra tehnicii de abordare a deităţii care ar putea deveni operativă în universurile viitoare ale spaţiului exterior.
56:7.9 (643.3) Cu toate acestea, estimăm că suprauniversurile devenite perfecte vor face într-un fel sau altul parte din cariera de ascensiune către Paradis a acelor fiinţe care ar putea locui aceste creaţii exterioare. Este pe deplin posibil ca în acea epocă viitoare să fim martorii apropierii locuitorilor spaţiului exterior de Havona prin cele şapte Suprauniversuri, administrate de Dumnezeu Supremul, cu sau fără colaborarea celor Şapte Spiritele Stăpân.
56:8.1 (643.4) Fiinţa Supremă are o funcţiune triplă în experienţa omului muritor. În primul rând, ea este unificatorul divinităţii temporal-spaţiale, Dumnezeul Septuplu. În al doilea rând, ea reprezintă maximul de Deitate pe care creaturile finite o pot efectiv înţelege. În al treilea rând, ea este singura cale pe care omul muritor poate aborda experienţa transcendentă de asociere cu mintea absonită, cu spiritul etern şi cu personalitatea Paradisiacă.
56:8.2 (643.5) Finalitarii ascendenţi, care s-au născut în universurile locale, care au crescut în suprauniversuri şi care au fost educaţi în universul central, îmbrăţişează în experienţele lor personale potenţialul deplin de înţelegere a divinităţii temporal-spaţiale a Dumnezeului Septuplu, care se unifică în Suprem. Finalitarii servesc succesiv în universuri diferite de cele în care s-au născut, adunând astfel experienţă după experienţă până când diversitatea septuplă a experienţelor posibile pentru creaturi a fost înglobată în toată plenitudinea sa. Prin intermediul Ajustorilor interiori, finalitarii sunt capabili să îl găsească pe Tatăl Universal, însă prin acele tehnici ale experienţei ajung ei cu adevărat să cunoască Fiinţa Supremă, ei fiind meniţi serviciului şi revelaţiei acestei Deităţi Supreme în şi pentru universurile viitoare ale spaţiului exterior.
56:8.3 (644.1) Amintiţi-vă de tot ceea ce Dumnezeu Tatăl şi Fiii săi din Paradis fac pentru noi; la rândul nostru, şi în spirit, avem ocazia să le facem pentru Fiinţa Supremă emergentă, şi în ea. În univers, experienţa iubirii, a bucuriei şi a slujirii este reciprocă. Dumnezeu Tatăl nu are nevoie ca fiii săi să îi ofere înapoi tot ceea ce el revarsă asupra lor; ei însă oferă (sau pot oferi) toate acestea semenilor lor şi Fiinţei Supreme aflate în evoluţie.
56:8.4 (644.2) Toate fenomenele de creaţie reflectă activităţi spirituale creatoare anterioare. Isus a spus, şi este literalmente adevărat:”Fiul face doar acele lucruri pe care le vede făcute de Tată.” La un moment dat, voi muritorii, puteţi începe să revelaţi supremul semenilor voştri şi puteţi lărgi treptat această revelaţie pe măsură ce vă înălţaţi către Paradis. În eternitate, veţi putea fi autorizaţi, în calitate de finalitari în al şaptelea stadiu, să faceţi revelaţii tot mai profunde ale acestui Dumnezeu al creaturilor evolutive pe nivele supreme - şi poate chiar ultime.
56:9.1 (644.3) Absolutul Necalificat şi Absolutul Deităţii sunt unificate în Absolutul Universal. Absolutele sunt coordonate în Cel Ultim, condiţionate în Cel Suprem şi modificate spaţio-temporal în Dumnezeul Septuplu. Pe nivelele subinfinite există trei Absolute, însă în infinitate ele apar ca fiind unul. În Paradis există trei personalizări ale Deităţii, însă în Trinitate ele sunt una.
56:9.2 (644.4) Problema filozofică majoră a universului principal este următoarea: Absolutul (cele trei Absolute considerate ca unul singur în infinitate) există de dinainte de Trinitate?
56:9.3 (644.5) Este oare Absolutul anterior Trinităţii sau Trinitatea precede Absolutul? Este Absolutul Necalificat o forţă-prezenţă independentă de Trinitate? Prezenţa Absolutului Deităţii implică funcţiunea nelimitată a Trinităţii? Şi reprezintă el, Absolutul Universal, funcţiunea finală a Trinităţii, sau chiar şi o Trinitate a Trinităţilor ?
56:9.4 (644.6) La o primă abordare, un concept al Absolutului ca strămoş al tuturor lucrurilor - chiar şi al Trinităţii - pare să aducă o mulţumire provizorie care satisface logica şi unifică filozofia, însă orice concluzie de acest fel este invalidată de faptul că eternitatea Trinităţii Paradisului este actuală. Suntem învăţaţi şi credem că Tatăl Universal şi asociaţii săi Trinitari sunt eterni în natură şi existenţă. Există, prin urmare, o singură concluzie filozofică logică: pentru toate inteligenţele din univers, Absolutul este reacţia impersonală şi coordonată a Trinităţii (Trinităţilor) la toate situaţiile fundamentale şi primordiale ale spaţiului, în interiorul şi în exteriorul universului. Pentru toate personalităţile inteligente ale marelui univers, Trinitatea Paradisului rămâne mereu în finalitate, în eternitate, în supremaţie şi în ultimitate şi, în vederea tuturor scopurilor practice referitoare la înţelegerea personală şi la realizarea creaturilor, ea este absolută.
56:9.5 (644.7) Modul în care mintea creaturilor poate aborda această problemă conduce la postulatul final care stabileşte Universalul EU SUNT ca fiind cauza primordială şi sursa necalificată atât a Trinităţii, cât şi a Absolutului. Prin urmare, atunci când dorim să ne formăm un concept personal asupra Absolutului, revenim la ideile şi la idealurile noastre ale Tatălui din Paradis. Când dorim să înlesnim înţelegerea sau să mărim percepţia acestui Absolut, altfel impersonal, ne întoarcem la faptul că Tatăl Universal este Tatăl existenţial al personalităţii absolute; Fiul Etern este Persoana Absolută, deşi în sens experienţial el nu este personalizarea Absolutului, iar apoi continuăm pe această linie, considerând că Trinităţile experienţiale culminează în personalizarea experienţială a Absolutului Deităţii. În acelaşi timp, noi concepem Absolutul Universal constituind, în univers şi în afara universului, fenomenele prezenţei manifeste a activităţilor impersonale a asocierilor coordonate şi verificate ale Deităţii, asocieri de supremaţie, de ultimitate şi de infinitate - Trinitatea Trinităţilor.
56:9.6 (645.1) Dumnezeu Tatăl este perceptibil la toate nivelele de la finit la infinit şi, cu toate că creaturile sale, din Paradis până în lumile evolutive, l-au perceput diferit, numai Fiul Etern şi Spiritul Infinit îl cunosc ca infinitate.
56:9.7 (645.2) Personalitatea spirituală este absolută numai în Paradis, iar conceptul de Absolut este necalificat numai în infinitate. Prezenţa Deităţii este absolută numai în Paradis, iar revelarea lui Dumnezeu trebuie să fie întotdeauna parţială, relativă, şi progresivă, până când puterea sa devine experienţial infinită în puterea spaţiului Absolutului Necalificat, în timp ce manifestarea personalităţii sale devine experienţial infinită în prezenţa manifestă a Absolutului Deităţii, iar aceste două potenţiale ale infinităţii devin unificate prin realitate în Absolutul Universal.
56:9.8 (645.3) Dincolo de nivelele subfinite însă, cele trei Absolute sunt unul, şi acesta este modul în care infinitatea este realizată de Deitate, indiferent dacă vreun alt ordin al existenţei va realiza vreodată prin el însuşi conştiinţa infinităţii.
56:9.9 (645.4) Statutul existenţial în eternitate implică o conştiinţă de sine existenţială a infinităţii, chiar dacă s-ar putea ca încă o eternitate să fie necesară pentru a experimenta realizarea de sine a potenţialităţilor experienţiale inerente unei eternităţi a infinităţii - o infinitate eternă.
56:9.10 (645.5) Iar Dumnezeu Tatăl este sursa personală a tuturor manifestărilor Deităţii şi realităţii pentru toate creaturile inteligente şi pentru toate fiinţele spirituale din întregul univers al universurilor. Indiferent dacă atingeţi realizarea Dumnezeului Septuplu, dacă înţelegeţi Dumnezeul cel Suprem, dacă găsiţi pe Dumnezeul cel Ultim sau dacă încercaţi să realizaţi conceptul Dumnezeului Absolut, fie asta acum, fie în experienţele universale succesive ale eternului viitor, voi veţi descoperi, ca personalitate, spre satisfacţia voastră veşnică, că prin consumarea fiecărei aventuri l-aţi redescoperit, pe noi nivele experienţiale, pe Dumnezeul etern - Tatăl Paradisiac al tuturor personalităţilor universului.
56:9.11 (645.6) Tatăl Universal este explicaţia unităţii universale aşa cum trebuie ea să fie realizată în mod suprem, chiar ultim, în unitatea postultimă a valorilor şi a semnificaţiilor absolute - Realitatea necalificată .
56:9.12 (645.7) Maeştrii Organizatori ai Forţei ies în spaţiu şi îi mobilizează energiile pentru a-l face sensibil gravitaţional la atracţia paradisiacă a Tatălui Universal. Urmează apoi Fiii Creator, care organizează aceste forţe sensibile la gravitaţie în universuri locuite şi în ele evoluează creaturi inteligente, care primesc pentru ele însele spiritul Tatălui Paradisiac şi se ridică apoi către Tată pentru a deveni la fel ca el în toate atributele posibile ale divinităţii.
56:9.13 (645.8) Înaintarea neîncetată şi în permanentă creştere a forţelor creative ale Paradisului prin spaţiu pare a prevesti întinderea neîncetată a domeniului de influenţă gravitaţională a Tatălui Universal şi nesfârşita înmulţire a diferitelor tipuri de creaturi inteligente care sunt capabile să îl iubească pe Dumnezeu şi să fie iubite de el şi care, devenind astfel cunoscătoare de Dumnezeu, pot alege să fie ca el, pot decide să atingă Paradisul şi să îl găsească pe Dumnezeu.
56:9.14 (646.1) Universul universurilor este pe deplin unificat. Dumnezeu este unul în putere şi în personalitate. Toate nivelele energiei şi toate fazele personalităţii sunt coordonate. Din punct de vedere filozofic şi experienţial, în concept şi în realitate, toate lucrurile şi fiinţele sunt centrate în Tatăl Paradisului. Dumnezeu este totul şi în toate, şi nici un lucru sau fiinţă nu există fără el.
56:10.1 (646.2) Pe măsură ce lumile stabilite în viaţă şi lumină progresează de la etapa iniţială până la epoca a şaptea, ele caută succesiv să ajungă la realizarea realităţii Dumnezeului Septuplu, mergând de la adorarea Fiului Creator până la adorarea Tatălui său din Paradis. Pe parcursul celei de-a şaptea etape a istoriei unei astfel de lumi, muritorii aflaţi într-un permanent progres cresc în cunoaşterea Dumnezeului Suprem, în timp ce disting vag realitatea serviciului dominant al Dumnezeului Ultim.
56:10.2 (646.3) Pe tot parcursul acestei epoci măreţe, căutarea principală a muritorilor aflaţi într-un permanent progres este aceea a unei mai depline înţelegeri şi a unei realizări mai depline a elementelor comprehensibile ale Deităţii - adevăr, frumuseţe şi bunătate. Acesta reprezintă efortul omului de a-l distinge pe Dumnezeu în minte, în materie şi în spirit. Şi, pe măsură ce muritorii urmează această căutare, ei se pomenesc din ce în ce mai absorbiţi în studiul experienţial al filozofiei, al cosmologiei şi al divinităţii.
56:10.3 (646.4) Voi pricepeţi într-un oarecare măsură filozofia şi înţelegeţi divinitatea în adoraţie, în serviciul social şi în experienţa spirituală personală, însă limitaţi prea adesea căutarea frumuseţii - cosmologia - la studiul încercărilor artistice grosolane umane. Frumuseţea, arta, este în mare măsură o problemă de unificare a contrastelor. Frumuseţea supremă, apogeul artei finite, este drama unificării vastităţii extremelor cosmice ale Creatorului şi Creaturii. Omul îl găseşte pe Dumnezeu şi Dumnezeu îl găseşte pe om - creatura devine perfectă precum este Creatorul - aceasta este împlinirea celestă a frumuseţii supreme, atingerea culmii artei cosmice.
56:10.4 (646.5) Materialismul, ateismul, reprezintă deci culmea urâţeniei, apogeul antitezei finite a frumosului. Cea mai înaltă frumuseţe constă în imaginea panoramică a unificării variaţiilor care s-au născut din realitatea armonioasă preexistentă.
56:10.5 (646.6) Atingerea nivelelor cosmogonice ale gândirii include:
56:10.6 (646.7) 1. Curiozitatea. Foamea de armonie şi setea de frumuseţe. Încercări persistente de a descoperi noi nivele de relaţii cosmice armonioase.
56:10.7 (646.8) 2. Aprecierea estetică. Iubirea de frumos şi aprecierea tot mai mare a aspectului artistic care marchează toate manifestările creative pe toate nivelele de realitate.
56:10.8 (646.9) 3. Sensibilitatea etică. Prin realizarea adevărului, aprecierea frumuseţii conduce la sentimentul eternei justeţi a acestor lucruri, ajungând astfel la recunoaşterea divinei bunătăţi în relaţiile Deităţii cu toate fiinţele; iar astfel, chiar şi cosmogonia duce la căutarea valorilor divine ale realităţii - la conştiinţa de Dumnezeu.
56:10.9 (646.10) Lumile stabilite în lumină şi viaţă sunt atât de preocupate de înţelegerea adevărului, a frumuseţii şi a bunătăţii pentru că aceste valori calitative îmbrăţişează revelaţia Deităţii pentru ţinuturile timpului şi spaţiului. Semnificaţiile adevărului etern exercită o atracţie combinată asupra naturii intelectuale şi spirituale a omului muritor. Frumuseţea universală îmbrăţişează relaţiile armonioase şi ritmurile creaţiei cosmice; ea constituie mai mult apelul intelectual şi conduce spre o înţelegere unificată şi sincronă a universului material. Bunătatea divină reprezintă revelaţia valorilor infinite minţii finite, pentru a fi percepute şi elevate până în pragul nivelului spiritual al înţelegerii umane.
56:10.10 (647.1) Adevărul reprezintă fundamentul ştiinţei şi filozofiei, el fiind fundamentul intelectual al religiei. Frumuseţea susţine arta, muzica şi ritmurile semnificative ale oricărei experienţe umane. Bunătatea îmbrăţişează sensul etic, moralitatea şi religia - apetitul pentru perfecţiune experienţială.
56:10.11 (647.2) Existenţa frumuseţii implică prezenţa unei minţi a creaturii care o apreciază, tot aşa cum, la fel de sigur, faptul evoluţiei progresive indică dominaţia Minţii Supreme. Frumuseţea este recunoaşterea intelectuală a sintezei spaţio-temporale armonioase a vastelor diversificări ale realităţii fenomenale, a cărei totalitate provine dintr-o unitate eternă preexistentă.
56:10.12 (647.3) Bunătatea este recunoaşterea mentală a valorilor relative ale diverselor nivele de perfecţiune divină. Recunoaşterea bunătăţii implică o minte cu statut de muritor, o minte personală având capacitatea de a discerne între bine şi rău. Însă posesiunea bunătăţii, a măreţiei, este măsura unei reale ajungeri la divinitate.
56:10.13 (647.4) Recunoaşterea adevăratelor relaţii implică existenţa unei minţi capabile să discearnă între adevăr şi eroare. Spiritul Adevărului dăruit care investeşte minţile umane de pe Urantia reacţionează infailibil la adevăr - relaţia spirituală vie a tuturor lucrurilor şi a tuturor fiinţelor aşa cum sunt ele coordonate în ascensiunea eternă către Dumnezeu.
56:10.14 (647.5) Fiecare impuls al fiecărui electron, gând, sau spirit, reprezintă o unitate activă în întregul univers. Numai păcatul este izolat, iar răul rezistă gravitaţiei pe nivelele mentale şi spirituale. Universul este un întreg; nici un lucru sau fiinţă nu există şi nu trăieşte în izolare. Realizarea de sine este potenţial rea dacă este antisocială. Este literalmente adevărat: „Nici un om nu trăieşte prin sine.” Socializarea cosmică constituie cea mai înaltă formă a unificării personalităţii, Isus a spus: „Cel care va voi să fie cel mai mare dintre voi, să devină slujitorul tuturor.”
56:10.15 (647.6) Chiar şi adevărul, frumuseţea şi bunătatea - abordarea intelectuală a oamenilor pentru a înţelege universul minţii, al materiei şi al spiritului - trebuie să fie combinate într-un concept unificat al unui ideal divin şi suprem. În măsura în care personalitatea muritoare unifică experienţa umană cu materia, cu mintea şi cu spiritul, acel ideal divin şi suprem devine unificat în putere în Supremaţie şi apoi personalizat ca un Dumnezeu al iubirii părinteşti.
56:10.16 (647.7) Orice înţelegere intuitivă a relaţiei dintre părţi faţă de orice întreg dat necesită o pricepere inteligentă a relaţiilor tuturor părţilor cu acel întreg; iar în univers, aceasta înseamnă relaţia părţilor create cu Întregul Creativ. Deitatea devine astfel ţelul transcendental, chiar infinit, al realizării universale şi eterne.
56:10.17 (647.8) Frumuseţea universală este recunoaşterea reflectării Insulei Paradisului în creaţia materială, în timp ce adevărul etern este ajutorul special al Fiilor Paradisului, care nu numai că se dăruiesc maselor muritoare, ci şi îşi răspândesc Spiritul Adevărului asupra tuturor oamenilor. Bunătatea divină este şi mai evidentă în serviciul plin de iubire al multiplelor personalităţi ale Spiritului Infinit. Însă iubirea, suma totală a acestor trei însuşiri, reprezintă perceperea de către om a lui Dumnezeu ca fiind Tată său Spiritual.
56:10.18 (648.1) Materia fizică este umbra spaţio-temporală a strălucitoarei energii paradisiace a Deităţilor absolute. Semnificaţiile adevărului sunt repercusiunile în intelectul muritor ale cuvântului etern al Deităţii - înţelegerea spaţio-temporală a conceptelor supreme. Valorile bunătăţii divinităţii sunt serviciile pline de compasiune ale personalităţilor spirituale ale Universalului, ale Eternului şi ale Infinitului pe lângă creaturile finite temporal-spaţiale ale sferelor evolutive.
56:10.19 (648.2) Aceste valori semnificative ale realităţii divinităţii sunt amestecate sub formă de iubire divină în relaţia Tatălui cu fiecare creatură personală. Ele sunt coordonate în Fiu şi în Fiii săi sub formă de compătimire divină. Ele îşi manifestă calităţile prin spirit şi prin copiii săi spirituali ca slujire divină, imagine a compătimirii divine a copiilor timpului. Aceste trei divinităţi sunt manifestate primordial cu Fiinţa Supremă, în calitate de sinteză a personalităţii-puterii. Ele sunt arătate în chip divers de Dumnezeul Septuplu în şapte asocieri diferite de semnificaţii şi de valori divine, pe şapte nivele ascendente.
56:10.20 (648.3) Pentru omul limitat, adevărul, frumuseţea şi bunătatea îmbrăţişează deplina revelaţie a realităţii divine. Pe măsură ce această iubire-înţelegere a Deităţii îşi găseşte o expresie spirituală în vieţile muritorilor cunoscători de Dumnezeu, apar şi roadele divinităţii: pacea intelectuală, progresul social, satisfacţia morală, bucuria spirituală şi înţelepciunea cosmică. Muritorii avansaţi într-o lume aflată în al şaptelea stadiu al luminii şi vieţii au învăţat că iubirea este cel mai mare lucru din univers - şi ei ştiu că Dumnezeu este iubire.
56:10.21 (648.4) Iubirea este dorinţa de a face bine altuia.
56:10.22 (648.5) [Prezentat de un Puternic Mesager în vizită pe Urantia, la cererea Corpului Revelator din Nebadon şi în colaborare cu un anume Melchizedek, Prinţ Planetar locţiitor al Urantiei.]
* * * * *
56:10.23 (648.6) Acest capitol despre Unitatea Universală este al douăzeci şi cincilea dintr-o serie de expuneri făcute de feluriţi autori care au fost coordonaţi ca grup de către o comisie de personalităţi de pe Nebadon formată din doisprezece membri şi activând sub conducerea lui Mantutia Melchizedek. Am formulat aceste expuneri şi le-am transcris în limba engleză în anul 1934 al timpului de pe Urantia, folosind o tehnică autorizată de superiorii noştri.